1,246 matches
-
fi un mare artis t (și un bun prieten) original chiar de pe acolo: pictorul Dan Hatmanu. Amândurora ni s a părut absurd și indecent să ne „com batem” în întâlnirile cu alegătorii, așa că, în pofida oricărei tradiții electorale românești, eu îl... elogiam pe Dan Hatmanu, iar el îmi întorcea cu dobândă la vedere vorbele bune. „Simpli cetățeni” bănuiau cine știe ce malefică strat egie asc unsă, dar nu era vorba decât despre respectul și prețuirea ce se cuveneau acordate unui artist plastic, cum puțini
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
un sistem de norme morale sau la un antecesor-model, spre pildă, Iliaș Rareș față de tatăl său ori Ștefan, alăturat damnatului său frate. În schimb, portretul mitropolitului Teoctist nu uzează de corelație, ci înmănunchează doar faptele personajului. Cu gratitudinea discipolului, M. elogiază fapta unui mare cărturar, „învățător al Moldovei” (sintagmă vest-europeană ca structură), „vrednic de cunună”. Este lauda unui cărturar făcută de alt cărturar, căci cronicarul, beneficiar al instrucției („eu, care m-am hrănit cu cuvintele lui duhovnicești ca și cu lapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
ajunse pe culmile modernizării sau cel puțin în rândul civilizațiilor cu dezvoltare medie, cum decideau documentele de partid și de stat. Această literatură, indiscutabil, mai "elevată", nu putea fi în dezacord esențial cu textele supraviețuitoare din proletcultism în care erau elogiați cei doi "eroi" providențiali din fruntea țării, Nicolae și Elena. Dimpotrivă, o completau la modul elitar, rafinat. Postmodernismul atesta o deplină sincronizare a lumii socialiste românești cu civilizațiile postindustriale din democrațiile vestice. Așadar, dezacordul nu era la nivelul formelor culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a conduce ședințele. Trecerea la descentralizare impune: profesionalizarea managementului educațional; deplasarea accentului de la managementul ca artă, la managementul științific; A fi un lider educațional nu este ușor, este dificil și complicat. Cei ce-și asumă acest rol nu vor fi elogiați în cărți sau în imnuri, dar când ultimul capitol va fi scris, ei sunt cei care vor fi adus cea mai mare contribuție la dezvoltarea și binele națiunilor, la protecția democrației, a dreptății și a demnității umane. Capitolul VIII Feed-back-ul
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
ales în scopul menținerii stării de sănătate și atingerii longevității. În Rețete prețioase, marele său volum despre îngrijirea sănătății și autocultivare, medicul Sun Ssu-miao din dinastia Tang, care a trăit până la vârsta de 101 ani urmându-și propriile sfaturi, a elogiat virtuțile respirației corespunzătoare: Atunci când este practicată respirația corectă, nu va apărea nici una dintre miile de afecțiuni existente. Atunci când respirația este redusă sau tensionată, tot felul de boli își vor face loc. Cei care doresc să își îngrijească viața trebuie mai
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
sistemului circulator, echilibrând sistemul nervos, reglând sistemul endocrin și furnizând un masaj profund stimulator tuturor organelor sistemului digestiv. De fapt, qi gong-ul este numit uneori „exercițiul pentru organele interne” datorită beneficiilor terapeutice ale acestui masaj intern. Doctorul A Slamanoff elogiază virtuțile diafragmei, după cum urmează: Este mușchiul cel mai puternic din corp; funcționează ca o pompă de forță perfectă, comprimând ficatul, splina, intestinele și stimulând întreaga circulație abdominală și portală. Numărul de mișcări pe minut ale diafragmei reprezintă un sfert din
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Ceaușescu nu a fost membru al PCR. * ** Ironie a istoriei, fiul lui Eugen Palade a fost arestat În noaptea de 21-22 decembrie 1989, din cauza participării sale la demonstrația spontană a bucureștenilor Împotriva regimului condus de același personaj pe care Îl elogiau reprezentările tatălui său. Începând din 22 decembrie 1989 (ziua În care, la ora 12.30, Ceaușeștii au abandonat Într-o manieră tragicomică sediul Comitetului Central), pictorul a fost destinatarul favorit al telefoanelor anonime ce Îl acuzau că a fost „unul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
îndârjit, priponitor și aprig... dar totdeauna măreț și bun până va putea lega prieteșug cu acea limbă frumoasă și negrăit de dulce, fără de care poezia în veci nu va putea trăi. Nu se poate uita entuziasmul lui George Sion care elogia limba românească astfel: Mult e dulce și frumoasă Limba ce-o vorbim, Altă limbă-armonioasă Ca ea nu găsim... Aducând o contribuție deosebită la cultivarea limbii, Eminescu o compara cu un fagure de miere și spunea că avem o limbă sonoră
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
În exil (1896), reluată fragmentar în volumul În temnițele rusești (1923), evocă tinerețea agitată a unei generații, destinul nu o dată tragic al unor militanți. Înaintea lui C. Stere, A. se referă la atmosfera terifiantă din Rusia țaristă, la infernul închisorilor, elogiind elanurile generoase, sacrificiul luptătorilor antițariști, majoritatea oameni cu o tinerețe sfărâmată. Numeroase portrete de socialiști, cunoscuți în Rusia, Elveția și România, sporesc, în pofida unor tușe subiective, valoarea de document a scrierilor. Anterior, publicase în „Amicul copiilor”, revistă scoasă, între 1891
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285415_a_286744]
-
și simfonia din note muzicale, ca filmul îl formează fotografiile în mișcare, adică elementele diferite, din limbaje diferite, dar pentru care există totuși un criteriu comun ce ne incită chiar să alăturăm aceste elemente. În experiența noastră cea mai curentă, elogiem liniile armonioase sau muzicalitatea culorilor, plastică sculpturală a unei strofe, desenul elegant al unei fraze muzicale, ne servim de termenii unei categorii de artă pentru a pune în relief valori aparținând unei alte categorii. Aceasta deoarece avem conștiința că toate
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
știm noi despre urâțenia păduchelui? E o simplă presupunere, cu care ne mulțumim prea ușor. Pentru a fi siguri, ar trebui să dispunem de un microscop. Și chiar și atunci, am evalua-o fără să luăm în calcul frumusețea urâtului, elogiată de Aristotel. "Mândru ca un păduche" (Fier comme un pou) nu e nici ea o expresie întemeiată; înverșunarea noastră împotriva păduchelui aduce mai degrabă cu o reglare de conturi. Cârtiță "Orb ca o cârtiță" (Myope comme une taupe): Dotată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
trebui să reținem că "viziunea" trebuie înțeleasă denotativ, nu conotativ. Astfel, în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds, care constituie, în sine, o apologie persuasiva, Blake se plasează într-o tradiție ilustra de predecesori infailibili, care, în corpore, elogiază caracterul veridic al actelor vizionare: "Plato was în Earnest. Milton was în Earnest. They believd that God did Visit Mân Really & Truly" (E: 658). De aceea Robert N. Essick subliniază că "Blake ne cere să credem în existența literala a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
poate identifica un principiu activ al unui tipar de conștiință antinaturalistă, care refuză orice implicare a acestei natură naturata în câmpul esteticii și care plasează activitatea umană mai presus de orice altă formă de activitate conceptibila. Intelectul uman poate fi elogiat astfel, întrucât el poate proiecta lumi perfecte (cu toate că acestea rezultă, concomitent și parțial, dintr-o experiență de tip afflatus)66, nu simple universuri perfectibile, după cum precizează Blake în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds: "All Forms are perfect
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
voice I hear, / Within the unfathomd caverns of my Ear" (E: 145). Astfel, credo-ul lui Blake legat de funcția aducătoare de inspirație a sacrului poate fi pus în acord cu cele formulate de Xenofan și de Proclus 81. Xenofan elogiază meritele poeziei homerice, elaborate sub direcția "influentelor divine" (phusis theazousa). De aceea opera produsă sub îndrumarea vocii divine este înzestrata cu frumusețe supremă: "Orice creează un poet aflat în stare de posesiune sacra (enthousiasmos) și sub îndrumarea spiritului divin (hieron
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
toate aparențele, localitatea Felpham constituie un reper topografic pentru Blake și pentru dezvoltarea facultăților sale vizionare. Într-o scrisoare către Flaxman, datata 21 septembrie 1800 și elaborată la scurt timp după sosirea soților Blake la căsuța lor de țară, artistul elogiază fără rețineri atmosferă naturală cu totul specială. Vocile spiritelor se fac mai clar auzite în acest loc: "Felpham is a sweet place for Study. because it is more Spiritual than London Heaven opens here on all sides her golden Gates
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Pentru o distincție detaliată și explicită între viziuni empirice și viziuni estetizate, cf. partea a treia a cercetării mele. 27 În literatura clasică, figură arhetipala a bardului profetic este incarnata fie de Homer, fie de Vergiliu. Dacă primul este subtil elogiat de Platon, ultimul face obiectul unor panegirice la fel de interesante la Macrobius și la Fulgentius. 28 În mod tradițional, bardul era un poet celtic din Antichitate, care se bucură de un statut social privilegiat, drepturile sale fiind ereditare (Myers și Simms
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care trebuie urmat), Ieronim și, în sfîrșit, apostolul Pavel. A treia carte își propune să preîntîmpine obiecțiile ulterioare și să confirme unele subiecte propuse deja în prima; scrierea se încheie cu o recapitulare a cărților precedente. Condiția sufletului a fost elogiată cu multă căldură de către Sidonius Apollinaris, poate nu în mod dezinteresat, în timp ce judecata lui Ghenadie, care era prieten cu Faustus, se limitează la sublinierea elocvenței și subtilității operei. Fără îndoială, aceste caracteristici există în scrierea lui Claudian, care, înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nostru și modernitate. Articolul Literatura modernă, semnat Marțial (Al. Macedonski), apreciază că rafinamentul, complexitatea de simțiri, caracteristice sensibilității moderne, duc în poezie la complicație artificială și la prețiozitate și recomandă apropierea de trecut, „de natural, de simplu, de clasic”. Este elogiat Paul Verlaine, poetul genial al nevrozei, care depășește orice catalogări: simbolist, decadent, instrumentalist. O prezentare interesantă, prin filiațiile parnasiene pe care le stabilește, face C. Cantilli la un volum al lui Al. Macedonski, Bronzes. Tot el ține cronica sportivă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
etapă a proiectelor literare. Ai 87 avut răbdarea să faci un bilanț și să așezi pe tapet ce urmează? Nu a trecut neobservată depășirea vârstei de 60 de ani. M-au sărbătorit foștii mei elevi, au scris articole (nemeritat de) elogiase: Valeriu Anghel (în Pro Saeculum) și Grigore Codrescu (în Plumb), iar ultima mea carte, Tablete de duminică (2008) a beneficiat de opt comentarii aplicate la Bacău, Focșani, Tecuci, Iași, Alexandria, Bolintinul de Vale. Bilanțul? Satisfăcător. Vor urma două cărți de
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
mai amplă. La 24 ianuarie 1866, cînd abia împlinise 47 de ani, viața i s-a curmat și o dată cu acesta s-a încheiat o activitate care era mult mai plină de promisiuni. Bucovina l-a adoptat total și l-a elogiat pentru meritele sale. În România a fost receptat mai ales cu ideile sale privitoare la ortografie, trecîndu-se cu vederea peste merite, iar această atitudine avea să dăinuie multă, poate prea multă vreme. Rîndurile de față sînt o încercare de a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
postum. Și totuși omul Octavian Goga continua să fie cunoscut de opinia publică românească nu numai ca politician, ci și ca poet și publicist. Sărbătorirea a 50 de ani de la naștere a luat proporțiile unui eveniment național, personalitatea lui fiind elogiată de toate marile instituții din țară și în toate școlile. Cuvinte memorabile au rostit în Senatul României M. Sadoveanu și N. Iorga. Mihail Sadoveanu remarca în cuvîntul său că „în versurile lui Goga s-au desăvîrșit profețiile. Aurul lor, de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
melodramei, în nota unui comic dureros, însă nici pe departe... mortal! Inadecvarea sare în ochi ca un lucru strident, supărător. În aceeași ordine de idei, Lovinescu atribuia intelectualului un rol prin excelență pozitiv, la adăpost de furtuna pasiunilor trecătoare, și elogia disciplina scrisului ca formă de terapie menită a anula consecințele practice ale pesimismului teoretic aflat la originea actului creator în genere, pesimism pe fondul căruia trebuie să triumfe nu nihilismul și pasivitatea, ci principiul activ, al voinței constructive. Din perspectiva
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de indiferența femeii și-și cere drepturile; Artemiza Vardali, care visa la o partidă bună pentru fiica sa, Cleo, își manifestă deschis gelozia; până și bătrânul Colea, privind-o, pare să-și piardă cumpătul numai Ciprian i se înclină reverențios, elogiind "feminitatea fluidă și multiplă", de "Afrodită Polyandră", a "muzei" ce se lăsase cândva iubită și cântată în versuri. Și totuși, în ciuda propriei înclinații spre colportaj, Maestrul refuză hotărât să-i spună mai multe despre tânărul lui prieten (motivația e tipic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a dovedit a fi o "durere sterilă", intelectualul convertit la dogmatism hotărăște să iubească de acum încolo numai cu sufletul, în imaginație așadar, implicându-se atât cât să poată gusta plăcerea, dar luând totodată o înțeleaptă distanță. Asemeni poetului care elogia viața la țară din mijlocul forului dar care, coborât la rusticitate, ajungea să regrete ospățurile lui Mecena, eroul lovinescian descoperă în horațianism o mixtură de scepticism și idealizare foarte potrivită cu temperamentul său pasiv, înclinat la visare. Astfel, deși atribuia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
realiste": prin urmare, "peisajul" lovinescian e o proiecție imaginară a interiorității "psihice" (în termeni freudieni, o afirmare a id-ului, cu care luptă în zadar "eul" personajului). 136 Nuvela scriitorului francez a inspirat muzica genialei opere a lui Georges Bizet, elogiată de Nietzsche ca model absolut al artei cu ecouri adânci în sensibilitate (e vorba de melodramă și de tradiția bel canto-ului), împotriva lui Wagner, care intelectualizase excesiv "drama muzicală", subminând tradiția cu mare succes la public a teatrului "liric
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]