994 matches
-
în Anghel Demetriescu, Raicu Ionescu-Rion, Mihail Dragomirescu, G. Ibrăileanu, George Coșbuc. Atitudinea ei a fost totuși deseori ezitantă. Vlahuță recunoaște talentul lui Coșbuc, dar este gata să accepte acuzația de plagiat lansată de Gr. N. Lazu, îi creionează un portret elogios lui Gherea subliniindu-i meritele de estetician, dar îl amestecă într-o controversă făcută pe un ton lipsit de politețe și îl somează să răspundă atacurilor pe care V. le dezlănțuise împotriva socialiștilor. Junimiștii (în cercul cărora Vlahuță nu era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
I. G. Dimitriu) - semnată cu pseudonimul Monique Saint-Côme de Monica Lovinescu. Prefața lui Gabriel Marcel, scrisă la recomandarea lui Mircea Eliade, a jucat, se pare, un rol important în lansarea autorului. Era prima dată când filosoful francez recomanda, în termeni elogioși, o carte din colecția respectivă. Roman de actualitate, a cărui acțiune se consumă în timpul războiului și în anii imediat următori, menționând unele evenimente înregistrate simultan cu desfășurarea lor, Ora 25 este realizat prin procedeul modern al „punerii în abis”, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
o străveche ramură a culturii indo-europene și țin foarte mult la el tocmai pentru că sesizează acest substrat, asta în afara faptului că este extraordinar de frumos, de dinamic și extrem de sugestiv. Ansamblurile noastre, îndeosebi grupurile folclorice din mediul rural, au fost elogios primite atât de specialiști, cât și de public. Din păcate, am întâlnit și câțiva coregrafi care, cu obrăznicie nemaipomenită, mi-au spus că nu avem folclor, că el este unguresc sau turcesc. O asemenea opinie deformată este o consecință a
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
în volumul Muschetarii în Balcani. Vin apele! (1982), ce include și o proza inedită, Oreia (Jurnalul actorului Alexandru Miereanu). Apărut la două decenii după încheierea primului război mondial, Zile de lazaret înregistrează un mare succes de critică, despre carte scriind elogios G. Călinescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian ș.a. Greu încadrabila într-o specie anume, creația lui B. a interesat și interesează că document al unei perioade istorice, dar și al unei experiențe-limită. Relatarea nuda, lipsită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
la paratext" se adresează: specialiștilor (istorici literari, critici, lingviști, întotdeauna scrupuloși față de text, puțin sau deloc față de paratext); cititorilor (rolul paratextului este, în esență, un rol de manipulare, de influențare a lecturii); autorilor (pot exista efecte perverse: o prefață prea elogioasă poate "distruge textul"; o anumită reclamă poate dăuna cărții); mediatorilor de carte (librari, bibliotecari, documentariști). Prin urmare, cum poate fi abordat paratextul din perspectiva pragmaticii și a teoriei comunicării? Necesitatea unei asemenea reflecții este cuprinsă în concluzia lui G. Genette
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a mărturiei: îndemn final care asigură unificarea unei succesiuni de propoziții prin crearea unui întreg semnificativ. EXERCIȚIUL 2 J.-M. Floch, directorul de la Ipsos Sémiotique, definește originalitatea campaniei publicitare față de alte comunicări ale editurilor: Practic [nu regăsim aici] nici o critică elogioasă, nici un efect de vitrină de librărie care prezintă cartea printr-o copertă deosebită sau integrată savant într-o serie de citate, de extrase din presă și de ilustrații de orice fel, sau nici un efect de panou publicitar care întinde pe
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cari le vor avea întregi și vor putea înfățișa tinerilor cum poate să fie întâia tinerețe a unui om adevărat, vrednic de voința superioară care i-a dat viață!”. Istoricul nu spunea o noutate. Exprima, mai degrabă, sub o formă elogioasă la adresa regelui, o concluzie la care vor fi ajuns toți cei care citiseră cele patru volume ale Însemnărilor martorului ocular, „memoriile” lui Carol I, redactate în mare măsură de Mite Kremnitz și publicate în mai multe variante, începând cu anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
pleca și el pentru câteva zile la Brad, unde îl aștepta soția. Era însoțit de Eugen Necrelescu și Ilie Colhon. În tren au avut, după atâtea săptămâni, ocazia să depene amintirile ultimelor întâmplări. Avea la el reviste germane, care comentau elogios intrarea lui în viața politică. La Copșa Mică s-au despărțit. Horia Sima a continuat drumul până la Brad, iar Nicolae Petrașcu a coborât să ia trenul spre Sibiu. în gara Sibiu îl așteptau camarazi buni de altădată: Mitu Banea, Nicu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Ungher la Viața lui Eminescu de G. Călinescu - deși apreciată drept „cea dintâi carte care tradusă ar putea prezenta străinilor, în sfârșit, în pagini de înaltă tensiune chipul tragic al marelui genitor al poeziei românești actuale” - se află o analiză elogioasă și marcat partizană a cărții lui Lucian Boz, Eminescu. Încercare critică, semnată Liviu Teodoru, și precedată, pentru a fi pe deplin convingătoare, de un fragment din caietele intitulate Masca lui Eminescu. Alte cronichete și semnalări de noutăți editoriale, iscălite de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
conceptuală a filosofiei blagiene, faptul că era o construcție "metafizică ieșită din interpretarea descîntecelor băbești", ceea ce reprezenta "un adevărat pericol pentru viitorul culturii românești" (C. Rădulescu-Motru). Onisifor Ghibu, profesor pe atunci la Cluj și membru corespondent al Academiei Române, scria însă elogios despre Cultură și cunoștință, dînd într-un fel o replică lui Maiorescu care, în plin secol 19, spunea că, dacă e vorba de creație, celula românească nu rezistă. Ghibu, în 1922, era ferm în aserțiune: celula românească rezistă, iar românul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
următoare, de către Socrate. Este un fel de „va urma” similar celor folosite în filmele seriale. Este cert că Platon intuise și folosea perfect procedeul de motivare prin „sarcini întrerupte” descoperit de psihologii secolului XX. 14. Theodoros i-l prezintă foarte elogios lui Socrate pe discipolul său „Theaitetos, fiul lui Euphronios din Sunion”. Scena și dialogul au loc în Gymnasion (devenit mai târziu Lykeon). Tânărul apare tocmai după ce își încheiase exercițiul atletic (vezi Platon, op. cit., 144 c-d, pp. 183-184). Problema care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
stabilirii acestora este însă evidentă dacă ne gândim la conotațiile pe care le-au căpătat în timp. Astfel, termenul masă a căpătat un sens peiorativ de care ar trebui eliberat, după cum termenului comuniune ar trebui să i se îndepărteze semnificația elogioasă. Așa cum arătam și la început, termenului comunitate i se atașează de cele mai multe ori în mod necondiționat o conotație pozitivă. Dacă cele trei conturează nivelul micro, fără a putea fi identificate ca grupuri propriu-zise, la scară macro observăm grupurile, clasele și
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe Mihai Eminescu. C(t privește rolul său (n istorie, nu există practic lucrare axată pe deceniile de mijloc ale secolului al XIX-lea care să nu facă trimitere la Ion Heliade Rădulescu. De cele mai multe ori este vorba de trimiteri elogioase, subliniindu-se aportul său la Revoluția pașoptistă. Există (nsă și voci care prezintă lucrurile (ntr-o altă lumină. Alături de inteligență, pe care nu i-o neagă, Eugen Lovinescu considera că poziția lui Heliade (n revoluție s-a datorat v(rstei acestuia
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mai greu cei care caută rigoare și obiectivitate în prezentare și analiză. Iar aceasta deoarece este atât de atrăgătoare și poate oferi aparența, falsă deseori, a unei analize vaste. Dar tocmai aceste abordări trebuie și ele analizate, fie că sunt elogioase, fie dimpotrivă, fie că amestecă elemente, așa cum face Keyserling când ne prezintă drept molatici, buni, nepractici. La Cantemir, târgoveții nu ocupă mult loc în prezentare, ceea ce este de asemenea un semn al palidei lor prezențe sociale. În ce privește țăranii, dincolo de erori
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
C. Negruzzi, pentru gazeta „Bukarester Deutsche Zeitung”. Poeziile lui, apărute în „Propășirea” și în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, adunate în volumul Flori de scăieți culese pe malul Dâmboviței (1846), sunt întâmpinate de Gh. Asachi cu o scurtă, dar elogioasă, notă în „Albina românească”. Cărțulia cuprinde versuri ușurele, vioaie, unele cu alură forțat cogitativă (Mormântul), de o tristețe simulată, altele (O fată de măritat) cu caracter satiric. Mai cunoscută este Dâmbovița, căreia muzica lui J.A. Wachmann i-a adus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
poezie - Jurnalul român al poeților”, care va fi editat până în 1972. În iulie 1968 revine în țară, după o absență de cîteva decenii, fiind primit cu onoruri și cu o explicabilă simpatie din partea presei și a autorităților române. Scrie cărți elogioase despre Nicolae Ceaușescu, i se conferă ordine și medalii. În aceste condiții, S. se vede izolat de către membrii exilului românesc din Belgia. În 1973 un grup de intelectuali belgieni pun bazele Asociației „Prietenii lui Mihail Steriade”, dar poetul cere și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
peste 500 de membri), a Festivalului Internațional de Bridge, în august 1980, la Hotelul Parc din Mamaia, unde au participat 15 echipe din 5 țări (Italia, Franța, RF Germania, Belgia și România). Despre acest festival s a scris în termeni elogioși și în pagina a cincea a ediției în limba franceză a revistei România Pitorească, nr. 112, anul XXIII, seria VI (revistă destinată Occidentului). între susținătorii marcanți și fervenți ai acestui sport, spre lauda lui, se afla și Valentin Ceaușescu, fiul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se înțelege pentru început mediul geografic, fizic și social într-o țară dezvoltată fără munți și junglă, fără pătură rurală exploatată; propunerea "foquistă" (deschidere a unui focar de gherilă în munți) a anilor '60 a făcut posibilă apariția unor comentarii elogioase ori critice în universitățile sau în zonele stîngiste, și nu a unor acte sau decizii. Pe scurt, chiar dacă broșura mea a putut fi citită în Europa de către cîțiva studenți, nu a murit nimeni. Cît de leninist ai fi, nu poți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a Ștefaniei Tardini, în primăvara anului 1861. Aceasta a fost întâmpinată cu bucurie de români, care mai văzuseră teatrul nemțesc, polonez și italienesc, dar limba românească nu mai răsunase pe scenele locale. Alexandru Hurmuzaki era sufletul întregii acțiuni; el scria elogioasele dări de seamă despre teatrul românesc în „Foaia Societății”, îndemna publicul la participare, alcătuia repertoriul potrivit având corespondență cu cel 19. P. Rusșindilar, op.cit., p.170. mai mare dramaturg din acea perioadă - Vasile Alecsandri. La deschiderea primei stagiuni Alexandru Hurmuzaki
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
mult; nu era un orator. Vorbea puțin, dar spunea ceea ce trebuie și când trebuie. Pentru mama avea întotdeauna cuvinte de laudă. Tata fiind moldovean get-beget era mare consumator de borș. Prin urmare, nu scăpa niciodată ocazia să-i adreseze cuvinte elogioase pentru modul în care gătea acest produs culinar. Vai, Antonică, ce borș minunat ai făcut! Și pentru a o convinge că spusele sale nu sunt numai așa, niște cuvinte de politețe fără o bază reală, își continua gândul pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de explicat acest atașament. La începutul carierei, după ce am prezentat la Societatea de Medici și Naturaliști o lucrare în care făceam o prezentare a evoluției unor boli la Iași, având ca termen de referință anii 1859 și 1959, lucrare apreciată elogios, un foarte cunoscut profesor m-a chemat într-un colț al sălii de conferințe a Muzeului de Medici și Naturaliști și, fără menajamente, m-a avertizat să mă las de prostii. "Cum să nu fi fost atâția bolnavi în '52
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a lungul anilor. Până și critica, inițial de o virulență mordantă (pe francezi nu-i Întrec nici românii când e vorba de mușcături), după câțiva ani de reluare a spectacolului, și-a schimbat curios opinia și a scris În termeni elogioși. Era vorba totuși de aceeași montare, aceeași concepție! Timpul uneori schimbă perspectiva. Am lucrat la Paris zece proiecte de operă. Nici unul nu a fost mai disputat decât Lucia. Deși azi e la modă să fii un regizor provocator, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
produselor. Și-a servit țară în timpul celui de-al doilea r...zboi mondial că cet...țean și funcționar public responsabil. S-a întors profesor în mediul academic, unde s-a impus că un vârf între confrați. Marele Peter Drucker vorbește elogios despre Juran, la fel si Steve Jobs, cel care a creat Apple Computers, iar lista este nesfârșit...; este cunoscut și pentru activitatea sa prodigioas... de consultant.... Contribuțiile sale la managementul calit...ții sunt atat de importante, încât numele Juran este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
cotidiene“ nu mai contau, iată o teză care nu convinge. Sau ce să mai vorbim despre imaginea unui Călinescu protestatar prin clovnerie, prin bufonade, prin strâmbăturile de dispreț pe care le făcea într-o adunare publică, pe când citea un text elogios închinat lui A. Toma. Dar Ov. S. Crohmălniceanu este îngăduitor din spirit de echi tate. El însuși a fost nevoit să recurgă la compromisuri și nu ascunde acest lucru. Ba chiar, cum puțini alții din generația sa au avut curajul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sau muncitori. Întreaga „circă” îl ridica în slăvi și când a avut o reclamație (politică) toți au sărit să-l apere. Cultivat, inteligent, știa să se poarte și să provoace o discuție. Îmi citise câteva cărți și de câte ori eram pomenit elogios - o tempora! - la „Europa liberă” avea grijă să mă anunțe. Se atașase de noi toți. Cel mai mult îmi plăcea la el modul în care rostea, când ne intra în casă, numele mamei. Tare, solemn, răspicat: Na-dej-da! Ce mai face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]