3,447 matches
-
religiilor; oricine se interesează de filozofia indiană și de morfologia culturii în genere, va găsi în acest impunător volum un prilej de înaltă și instructivă cultură", etc. Prima recenzie, la trei săptămâni de la lansarea volumului e semnată de Mihail Sebastian. Elogii pe toată linia! Din păcate, generalități, fără să se intre în miezul problemelor de orientalistică. "Trebuie să felicităm Fundația pentru literatură și artă Regele Carol al II-lea din București și librăria orientalistă Paul Genthner din Paris, care au publicat
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
I, p. 148-149. 20 Ibidem, vol. Ii, p. 198. 21 Anton Dumitriu, Erudiție și șarlatanie, în Lumea românească nr. 22-23 iunie 1937. 22 Am reprodus toate cele șase intervenții ale lui Anton Dumitriu în volumul III al Dosarului Eliade, subintitulat Elogii și acuze, Ed. Curtea Veche, 2000, p. 122-145. 23 Anton Dumitriu, Demascarea genialității Dlui Mircea Eliade, în Lumea românească nr. 273, 4 martie 1934. 24 Mircea Eliade, Memorii, Ed. a IX-a, 1997, P. 309-310. 25 Sergiu Al. George, Arhax
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
o adevărata propășire. A doua contribuție de efect dăinuitor îl reprezintă paginile memorialistice, Amintiri în care se evocă fremătător vârsta de aur a copilăriei și energia adolescentină, în anii de studii în străinătate începând cu 1830 ("anul slavei") și cu elogiul lui Tudor Vladimirescu și al lui Ionică Tăutu. Autobiografia se oprește aici. Fiorul nostalgic se comunică sincer, cu un lirism scutit de retorică sentimentală, dar cu un entuziasm reținut, evocator de culori vii: "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
donei Isabela (Ed. RAO, 17,54 lei); xxx Dicționar de istorie și civilizație africană (Larousse) (Ed. Univers Enciclopedic, 19,08 lei); Kurt Vonnegut - Pianul mecanic (Ed. Humanitas, 27 lei); Ana Blandiana - Spaima de literatură (Ed. Humanitas, 25 lei); Aurelian Crăiuțu - Elogiul moderației (Ed. Polirom, 16,90 lei); Wensley Clarkson - Mel Gibson - un bărbat în misiune (Ed. Allfa, 34,90 lei); Kahlil Gibran - Aripi frânte (Ed. Herald, 17,51 lei), Wayne W. Dyer - Puterea intenției (Ed. Curtea Veche, 23,99 lei). l
Agenda2006-25-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285087_a_286416]
-
în contrast cu tensiunea beligerantă a epocii, cardinalul părînd a se scutura de promiscuitatea istoriei sub forma unor meditații lirice în marginea destinului cărților. Tenta paginilor trădează mina unui cărturar dezamăgit de mundi peripsema (mizeria lumii), care își convertește căința istorică în elogiu bibliofil. De aceea volumul e un ditiramb vaporos în numele nobleței de spirit dintre coperțile unei cărți, eruditul benedictin făcînd apologie livrescă. Pentru Richard de Bury cartea e totul: e spirit, e binecuvîntare, e leac, e refugiu, e iubită. Într-un
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
sînt critic literar. Citesc cu pasiune cartea Gabrielei Gîrmacea fiindcă mi-l scoate pe Mihail Sebastian viu din jurnalele lui, din scrisorile lui, cînd intelectual foarte erudit (către Camil Petrescu,) pe teme proustiene) „Observațiile despre psihologism, executarea esteticii Hoffmann-Novalis - Maeterlinck, elogiul sumbru al artei de cunoaștere, utilizarea celor două citate din Montaigne și Barres - erau tot atîtea puncte de vedere aparținînd Cetății literare”, cînd descriindu-i, plin de umor lui Camil Baltazar adolescenții din Brăila: „Băieții nici măcar de treabă nu sînt
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
Patrice Bollon) e demonstrată cu asupra de măsură. Preocupările lui Cioran pentru mistica orientală trădează, potrivit Ilinei Gregori, o angoasă profundă, „bazală”, a personalității acestuia, manifestată, între altele, prin atitudinea admirativă față de „verticalitatea” pură, esențializată a scheletului (reluată în faimosul elogiu al pietrei din textul despre Roger Caillois...), prin diabolizarea ascetică a cărnii ca sediu al durerii și fricii, sau prin fantasma regresivă a „reîntoarcerii omului în maimuță”. Interpretările avansate de Ilina Gregori sunt, adesea, pasionante „ca un roman polițist”, deschizînd
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
ani și ani, ajunsese până la a se renega și încă brutal. Nelli îi scria Piei că Monica moștenea, în plan literar, și pe tată și pe bunic: "concentrează în ea tot farmecul și talentul vostru". Nu întâmplător îi aduce un elogiu socrului Ion Pillat într-o imaginară scrisoare pe care i-ar fi adresat-o lui Tony Edwards. I-ar fi vorbit cu o caldă admirație despre marele poet "despre arta lui atât de adevărat legată de tot pământul și neamul
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
târziu, această fetiță, mica Lisette Frederik, era să-mi fie o prietenă dragă, însă al cărui sfârșit tragic mi-a întunecat mult clipele senine care le gustam tocmai în acei ani. A doua zi toată presa în unanimitate îmi închinau elogii mie și vrednicului meu profesor, care a contribuit atât de mult la succesul meu din concert. Urmară câteva concerte la Sibiu (1898) și Brașov, unde fui întâmpinată cu același entuziasm. Mitropolitul Miron Romanul mă chemă la dânsul și-mi înmână
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
informație, impersonală, cu atît lumea asta pare caricatura lumii pentru care avem senzația că ne-am născut. În acest timp cultura circulă în discretele ei „vase comunicante”, tot mai ascunse, tot mai neglijate. Rivardo Paseyro, într-o deja celebră carte, Elogiul analfabetismului pentru uzul falșilor indivizi (Editura Robert Lafont, Paris, 1989) spunea îndreptățit: „Niciodată nu s-au editat atîtea cărți, niciodată, poate nu au fost atît de prost citite... Mijloacele de informare și învățămîntul nu se mai adresează persoanei, individului: ele
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
peste trei sute de cârciumi bucureștene și trăise în promiscuitate cu numeroase pisici, într- o casă ce se delabra. Avusese servicii penibile, la Agerpres aducând din condei, pe placul partidului, știrile venite de la agenții, la Lumea inventând știri, mai târziu scriind elogii lui Ceaușescu sub pseudonim. Și toate astea fără să-i pese, fără să-i pese de ce se întâmpla în jurul lui, spunând acum că toate astea nu aveau nici o importanță pentru el. Nu acceptă nimic din morala și principiile adversarului, pe
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4311_a_5636]
-
oricare altul, Vilar a cultivat virtuțile scenei nude. Totul pentru cuvinte, totul pentru actor - acesta i-a fost crezul artistic! El protesta astfel energic împotriva teatrului de divertisment sau a celui spectacular. Auster, Vilar a privilegiat platoul gol, al cărui elogiu îl făcuse cu mult înaintea lui Copeau, cel ce, cu o metaforă inspirată, îl asemuise unei „pagini albe”: Claude Régy își mai amintește și astăzi cum, în acest spațiu de o extremă sobrietate, Gérard Philipe înainta cu pași tărăgănați, în timp ce
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
La magia blanca de Pasternak, o analiză a receptării romanului Doctorul Jivago cu care scriitorul rus a obținut succesul răsunător la marele public și Nobelul în 1958. Comentând cele două posible lecturi, politică și estetică și polarizarea reacțiilor critice spre elogiu (Nicola Chiaromonte) și denigrare (Nabokov, Octavio Paz), autorul articolului consideră îndreptățite ambele atitudini. Iar ca răspuns la întrebarea inițială „Doctorul Jivago, o mare carte sau un roman prost?”, adoptă pozița subiectiv conciliatoare a cititorului cucerit de poezie și chiar de
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
Ton, dă și un alt exemplu de fidelitate ignorantă: doamna Filippetti, ministresa Culturii, a inaugurat o placă memorială pe fosta casă de vacanță a lui Louis Aragon și a Elsei Triolet de la Saint-Arnoulten- Yvelines, placă pe care stă scris un elogiu motivat de „angajamentul social și politic foarte puternic al lui Aragon”. Simpatica doamnă Filippetti nu are, s-ar zice, idee de natura acestui angajament al poetului care a cântat deopotrivă comunismul și KGB-ul.
Urme neșterse ale trecutului () [Corola-journal/Journalistic/4217_a_5542]
-
locuri comune” care ar fi discursul lui Llosa la Nobel sau la caracterul de „prêt-à-porter literar” al romanelor lui Eco. Dar nu părerile literare ale lui Millet se află la originea polemicii în jurul cărților lui, ci un scurt și cuprinzător „Elogiu lui Breivik”, norvegianul care a împușcat cu sânge rece câteva zeci de tineri. Evident, stilul în care criminalul ideologic și-a executat victimele este, el, pe placul lui Millet. Dovadă titlul textului.
Câte feluri de fanatisme există? () [Corola-journal/Journalistic/4218_a_5543]
-
a bibliotecilor, caută ceea ce el însuși numește meșteșugul riguros al gîndirii și ceea ce monahii, de felul lui Gavriil Uric de la Neamț, numeau tehnică misterioasă a cititului. Nu știu vreo carte serioasă din actualitatea noastră literară care să cuprindă atîtea definiții, elogii și, mai ales, analize temeinice despre „dulcea zăbava” de care vorbea cronicarul din alt timp; lectură e salvare, refugiu din fața gîndurilor negre pe care le ivește realitatea zilelor trăite aici și acum, e o terapie prin care mintea se poate
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
care artistul e capabil. Savoarea etnografică a unora din inspirațiile lui, atrase de un altunde și de un altcum, își revelează noi valențe, urcînd într-o mitologie fără de livresc, surprinzător deschisă depășirii de sine. Și peste toate, încheiere la acest elogiu al locurilor care ne confortează față de noi înșine, care ne confirmă și ne împacă superior, să pomenesc o formulă pusă recent în fruntea unui text miezos despre Pierro della Francesca: „Loc clar”, sînt vorbele găsite de un pictor și exeget
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
făcut de timpuriu și în chip definitiv, iar textele de aici reprezintă tot atîtea predici pe care filosoful le ține în singurătate, încredînțîndu-le hîrtiei în tăcere. Mereu se adresează „ascultătorului” pe care îl numește „refugiul meu”, într-o intenție de elogiu căruia nu i se poate tăgădui subtilitatea. Kierkegaard fuge de lume și se refugiază în sufletul cititorului, fiecare predică fiind de fapt o evadare în intimitatea celuilalt. Avînd însă pudoarea unor convenții ce țineau de uzanța limbii din epocă, filosoful
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
Botanică. Întrebați de moderatorul emisiunii cum și-ar dori să arate Capitala, Silviu Prigoană a declarat că dorește să fie asemeni Sectorului 3, în timp ce Irinel Columbeanu își dorește un oraș la fel de frumos ca domeniul său de la Izvorani, pentru care primește elogii permanent.
Silviu Prigoană, despre mobilierul stradal al Capitalei: E de porc () [Corola-journal/Journalistic/44822_a_46147]
-
pe mulți dintre cei care au scris cărțile comentate în volumul de față; de data aceasta nu, tocmai pentru că prietenia presupune (dincolo de afinități, complicități etc.), mult mai mult decât o cronică literară favorabilă: o obligație a sincerității, chiar și în elogiu” (p. 29). Act de prudență care exonerează de orice suspiciune nu numai capitolul cu pricina, dar cartea în ansamblu. Reticența cu care e valorizat romanul regăsit al lui Dinu Pillat (Așteptând ceasul de apoi), ezitarea în chestiunea lui Horia Ursu
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
lor; atei și credincioși practicanți simt, deopotrivă, în preajma lui Emil Botta, că poetul și actorul oficiază în "templul" teatrului sau al poeziei (nu întâmplător limbajul de lemn a adoptat demult termenul). Descoperind o "cheie a teatralității" în eseul de tinerețe Elogiul ipocriziei, Carmelia Leonte întărește, cu argumente solide, ideea genezei reciproce a teatrului și poeziei: spaima de lucruri (de recuzită, în teatru), cabotinismul și conștiința damnării ca o cale spre poezie, raporturile tensionale între expansiunea și claustrarea ființei, între "adăpostul pleoapei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
scăpătat pentru prosperitate, poate că e visul unui prinț să-ți primească onorurile fără luptă, dar poate că este imaginea poetului transpusă în regim ironic. Să nu uităm că în perioada în care Emil Botta metaforiza lenea, Bertrand Russel scrisese Elogiul lenei, "elogiu al beatitudinii unei vieți interioare desăvârșite" și Arșavir Acterian semnase Jurnalul unui leneș. Lenea era, deci, o valoare nu numai materială, dar un lux al spiritului. O aspirație. În plus, ea duce la o disoluție a eului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prosperitate, poate că e visul unui prinț să-ți primească onorurile fără luptă, dar poate că este imaginea poetului transpusă în regim ironic. Să nu uităm că în perioada în care Emil Botta metaforiza lenea, Bertrand Russel scrisese Elogiul lenei, "elogiu al beatitudinii unei vieți interioare desăvârșite" și Arșavir Acterian semnase Jurnalul unui leneș. Lenea era, deci, o valoare nu numai materială, dar un lux al spiritului. O aspirație. În plus, ea duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
adevăr și iluzie, uman și inuman coexistă, completându-se reciproc, mode-lându-se reciproc. Astfel se atinge pragul maxim al veridicității. De ce trăiește actorul? Pentru a crea iluzia, înșelătoria. Arta lui este prin excelență o artă a iluziei, a ipocriziei. Gorgias, în Elogiul Elenei, relevă caracterul persuasiv al cuvântului, "crai puternic". Accentuează puterea lui cvasimagică și demonică. Unele întristează, altele înveselesc, unele îngrozesc, altele încurajează. Prin intermediul lor, un auditoriu teatral este succesiv mișcat de groază, milă, admirație sau mâhnire și poate trăi experiențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera este, evident, casantă, ilustrează insecuritatea umanului în prezența inumanului, insecuritatea realului față de convenția lui devoratoare. O cheie a teatralității lui Emil Botta este un eseu al său din 1931, Elogiul ipocriziei. Discontinuitatea, "intermitențele sufletului" (pentru a folosi o expresie proustiană) duc la virtualizarea eului, la pulverizarea identității și acceptarea ficțiunii ca pe o stare de infinitate: Amintire tăcută, concentrată, fără comentarii. Sensibilul dus la esență ultimă, la vidul intact, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]