1,065 matches
-
timp, noema Fotografiei nu stă deloc în analogie (caracteristică pe care o împărtășește cu toate tipurile de reprezentări, subl.n.,C.P.). Realiștii, printre care mă număr și eu (...) nu iau deloc Fotografia drept o copie a realului, ci drept o emanație a realului trecut: o magie, nu o artă. A te întreba dacă fotografia este analogică sau codată nu e o direcție bună de analiză. Important este că fotografia posedă o forță doveditoare, iar ceea ce dovedește fotografia ține nu de obiect
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ceea ce dovedește fotografia ține nu de obiect, ci de timp. Dintr-un punct de vedere fenomenologic, în Fotografie puterea de autentificare primează asupra puterii de reprezentare 130. E de prisos să mai insistăm asupra subtilelor corespondențe dintre magia provocată de „emanația realului trecut” și miracolul recunoașterii. Reprezentarea artistică (diferențele dintre arta fotografului și cea a scriitorului nu sunt semnificative, la acest capitol!) nu numai că nu poate rămâne străină de dimensiunea temporală, dar chiar această complicitate o „autentifică”, după formula lui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asupra detaliului în ipostaza sa de punctum 273 și să încercăm o analogie cu fotografia. Căci forța acestor versuri ține de o capacitate (caracteristică în special artei fotografice) de a produce nu atât o „copie” a realului (prezent), cât o emanație a realului trecut. Din această perspectivă, putem afirma despre poezia lui Robert Lowell că ne cucerește tocmai prin forța ei covârșitoare de autentificare 274. Prin ceea ce ține - cum spunea Roland Barthes în eseul său despre fotografie - nu de obiect, ci
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
altceva. Un altceva ce își face simțită prezența mai ales în ultimul volum, Stanțe burgheze, și în cele șaizeci și patru de postume, câte apar în ediția Petroveanu. Poeziile din această ultimă etapă a creației bacoviene reprezintă, în mod cert, emanația unui eu indiferent, neutru, care nu face decât să înregistreze ceea ce vede și aude în jur. Pare evidentă aici distanța față de lirica modernistă, caracterizată, în genere, prin tendința de exacerbare a eului auctorial: ne întâmpină pretutindeni semnale ale încercării de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului trecut, această confesiune de o sinceritate absolută (și de aceea, poate, greu sesizabilă), reușește în cele din urmă să dea o nouă viață - fie ea și una fantomatică - inflexiunilor unor voci pierdute. Emanație stranie a realului trecut, mărturisirea poetului provoacă vibrații ascunse care țin nu atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. În plus, poemul acesta cu totul atipic depune implicit mărturie despre un adevăr intuit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acesta părțile se individualizează. Mai departe Însă, solidaritatea negativă nu ar fi posibilă „decât acolo unde există alta, de natură pozitivă, pentru care prima nu este decât o rezultantă și o condiție”. (p. 137)[...] „Solidaritatea negativă nu este decât o emanație a unei alte solidarități, de natură pozitivă: este repercusiunea În sfera drepturilor reale a sentimentelor sociale care vin din altă sursă.” (p. 139). Cu alte cuvinte, mecanismul instituțional al drepturilor reale este o construcție socială ce presupune existența unei solidarități
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
unei mari devoțiuni. Devoțiunea lui este versul frumos. Un vers cît mai savant și mai convingător, mai sincer Îndurerat și mai bine sunător. Atît de puternic este acest spirit de galanterie la petrarchiștii noștri Încît retorica pare a fi o emanație a iubirii, un „dar” (har) al feminității. Conachi, cel mai complex și mai profund poet erotic de pînă la Eminescu, compune Meșteșugul stihurilor românești pentru a instrui și a face plăcere unei „preacinstite cucoane”. Pentru ca versurile lui să fie Înțelese
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întâi merseră cu trăsura de-a lungul unei ape repezi rostogolindu-se printre bolovani, în satul în care ședea pietrarul, pe care-l găsiră fasonând piatră de construcție cu un ciocan greu, turtit la amândouă capetele. Mirosul muntenesc specific, amestecând emanațiile bradului și ale turmelor de oi, învioră pe arhitect. Stătu câteva minute rezemat de balustrada podului, privind la spumele apei. Podul se găsea în partea cea mai lată a văii, constituind centrul satului, ce se întindea de o parte și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau a dedesubtului mesei și a patului. Copacii, vegetația nu sunt în gustul său. Pisica îl scârbește fiindcă se urcă în pom. Straturile de flori produc lui Ștolț sentimentul de rău fizic pe care-l avem noi când stăm în emanații de amoniac sau clor. Tușește. Mirosul trandafirului i se pare cea mai teribilă miasmă inventată de un demon pentru torturarea nărilor. Ștolț percepe universul ca o maree continuă de efluvii, și, închis în casă, printr-o simplă zbârcire a nasului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să intrăm în detaliile unei dinamici conflictuale singulare, trebuie subliniat în ce măsură amânările se dovedesc semnificative pentru unul din aspectele importante ale evoluției formelor de mediere ale politicului, astfel încât ansamblul asociațiilor poate juca de pe acum un rol central, glorificându-se ca emanație a "societății civile", încarnare a acesteia și creuzet al cetățeniei. Avem prin urmare posibilitatea să observăm importanța unei alterități imaginare chiar în locul în care s-a reunit o majoritate de subiecți, considerați ei înșiși străini și "alții". Logicile care sunt
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Iordache nu are imaginație, nici neliniști metafizice. Astfel practicile magice ale cocoanei Marghioala pot acționa asupra lui, poruncitor, la nivelul senzației fără frământări. Bărbatul care se ducea să se însoare cu fata polcovnicului Iordache face un popas la hanul Mânjoalei. Emanația senzuală a hangiței se complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungește pe planul fantasticului cu potriviri ale hazardului, în care prezența diavolului se întrupează într-un cotoi și un ied; aceștia par emisari la dispoziția femeii, care lucrează asupra
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ciocnește povestitorul: lipsa icoanelor, pentru că ,,prăsesc păduchi de lemn’’, ,,femeie curată !’’, cotoiul din cameră și iedul de pe drum, căciula în care Mânjoala se uită adânc. Întreg misterul cultivat în povestirea caragialiană (situație, probabil, unică în întreaga operă a scriitorului) este emanația contaminantului farmec feminin degajat de stăpâna hanului. Presupusa ,,vrăjitorie’’ a hangiței exprimă la modul superlativ tulburătoarea ei feminitate și, astfel, enunță tema realist-psihologică a povestirii. Noutatea constă în faptul că, spre a situa respectivul atribut între parametrii superlativului absolut, pe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
la forțe exterioare sau la determinări sociale, tocmai acesta fiind și scopul său. Heteronomia radicală În contrast, un puternic curent de gândire a dezvoltat teza determinării elementelor culturale, materiale sau ideale, de către contextul social, reducându-le uneori la statutul de emanații ale acestuia. Această tendință, considerată astăzi excesivă, a marcat totuși, în principiul inițial, abordarea sociologică a culturii, justificând-o! • Pozitivismul Taine (1828-1893) a influențat numeroși gânditori cât timp a predat la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase. Inspirat de pozitivism
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dansul, arta contemporană și muzeografia sunt principalele lor câmpuri de acțiune. La început, legile descentralizării prevedeau limitarea lor la politica lecturii, a cărții, la gestionarea bibliotecilor departamentale de împrumut (bibliobuz și anexe), la serviciile de arhivă. Regiunile Proximitatea lor cu emanația regională a ministerului, DRAC, le obligă să multiplice operațiunile contractuale și să-și fixeze "ținte" culturale specifice, neacoperite de stat. Astfel, identitatea regională se construiește prin protejarea patrimoniului istoric, etnografic, arhitectural, chiar artizanal și agricol, complet ignorat de administrațiile descentralizate
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de administrațiile descentralizate. Intercomunalitatea Acest ultim nivel trebuie luat de acum în considerație în amenajarea culturală a teritoriului. El tinde să relaxeze constrângerile obișnuite legate de fiecare teritoriu administrativ, unificând totodată anumite inițiative și repartizând investițiile din orașele-centru. • Instituțiile culturale, emanații procedurale? Statul are puterea de a crea ad hoc instituții: casele de cultură sub ministeriatul lui Malraux, Centre Dramatice Naționale (CDN) sau Centre de Artă Contemporană (CAC) sub guvernul Lang. Unele instituții culturale sunt celebre, ca Uniunea Muzeelor Naționale, Biblioteca
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cultură sub ministeriatul lui Malraux, Centre Dramatice Naționale (CDN) sau Centre de Artă Contemporană (CAC) sub guvernul Lang. Unele instituții culturale sunt celebre, ca Uniunea Muzeelor Naționale, Biblioteca Națională, Centrul Național al Literelor. Pot fi percepute încă de la apariție ca emanații procedurale, rezultate ale unor simple decizii. Însă adesea este vorba de "cochilii goale", de structuri administrative pe care colectivitatea receptoare sau serviciile exterioare descentralizate din regiune vor avea drept misiune să le activeze, nu doar intervenind pe piața locurilor de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Volonté de savoir. Dacă erosul, care formează obiectul lui V. de savoir, rămâne oricum o problemă a spiritului, în schimb cazarma sau închisoarea, de istoria cărora se ocupă Foucault în S. et p., nu este una a spiritului. Cartea este emanația unei obsesii în care trăiește acum Apusul - obsesia de a denunța tot ce e represiune. Însă grandoarea cu care pune Marx în discuție Statul nu se compară cu felul meschin și resentimentar în care îl pune Foucault, ca o formă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în formele voastre suspendate. Pentru că fac abstracție de lucruri, formele logicii de astăzi trăiesc într-o deplină evaziune; ele nu știu să se mai întoarcă asupra lucrurilor decât pentru a le in-forma. Forma care in-formează, forma care nu mai este emanație a lucrului, "sufletul" lui, termină în statistic, în clasificare, nu mai are greutatea sensului. Voi pierdeți orientarea pe care o dă sensul și cădeți în interșanjabilul statisticului. Între "Socrate e muritor" și "Elpenor e muritor", voi nu faceți nici o deosebire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
promovat mai mulți elevi. Cele două din urmă "încurajări " ni se par cam unilaterale. Învățătorii plătiți numai de comune stau de regulă mai bine decât cei plătiți de stat, pentru că acolo unde asemenea școale există ele sunt, cu rare escepții, emanația unei trebuințe reale a poporului. Se va găsi că partea cea mai liberă a populației rurale, răzășii, țin mai cu samă a avea școli, iar afară de ei satele de oameni cuprinși. Pe lângă acestea, învățătorii de acest gen sunt în genere
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
calități secundare: acele primare sunt astfel că fără de ele nu ne putem închipui corpurile, precum sunt: întinderea și nepătrunzibilitatea. Calitățile secundare sunt acele ce noi le punem în corpuri prin simțurile noastre, precum mirosul, gustul, care nu sunt decât niște emanații; sunetul și colorile, care nu sunt decât niște mișcări. Prin urmare aceste nu esistă în lumea reală, ci numai cât {EminescuOpIX 362} în mintea noastră. Kant, filozof german mort la 1804, merse mai departe cu această osebire între partea reală
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
metabole). Rareori, corpul reușește prin sine Însuși să ajungă la o asemenea stare. Dar câteodată „entuziasmul” se produce datorită influenței unui efluviu (rheuma) și a unui suflu (pneuma) divinatoriu (mantikon) pe de-a-ntregul divin (theiotaton). Este cea mai sfântă (hosiotaton) emanație dintre nenumăratele care se ivesc din pământ 3 și sunt purtate de apă și de aer. Acest fluid, pătrunzând (katamignumenon) În trup, Îi imprimă untemperament (krasis) neobișnuit și ciudat, cu un caracter greu de definit. Fluidul profetic: trei explicații ale
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
binefăcătoare, când răufăcătoare (daimonii) și, toate, potrivit fragmentului 166, le dau oamenilor semne despre cele ce se vor Întâmpla În viitor. 2. „Porii” (poroi), În schimb, i se datorează lui Empedocle 4: sunt acele canale prin care pătrund, la oameni, emanațiile lucrurilor (aporroiai) către centrul psihic. O sursă importantă pentru a Înțelege mai bine prima explicație a acțiunii „pneumei” oferite de Lamprias, ca și alte aspecte ale discursului său, este Aristotel. Acesta stabilește o distincție Între nebunie și „entuziasm”: cea dintâi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care Își exprimă Într-o imagine foarte concretă, foarte „delfică” Îngrijorarea de a-i vedea pe zei și pe daimoni „izgoniți de pe trepied”, iar „principiul sau mai curând substanța și Însăși esența divinației” reduse la „sufluri, la vapori” și la „emanații” (anathymiaseis)3. Ne amintim avertismentul adresat aceluiași Lamprias În paragraful 413 d: „Ia seama, Lamprias, la ceea ce facem - zise el- și ai grijă ce cuvinte rostim, ca nu cumva să ajungem să micșorăm până la evanescență rolul Zeului!”4. Ammonios califică
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
primesc, luând bine seama să nu fie nociv și dăunător pentru aceștia -, nu considerăm că susținem un lucru absurd sau imposibil”. În aceeași frază Lamprias face apel la vechea mitologie delfică pentru a arăta că, de fapt, pământul care produce emanațiile și soarele, care transmite pământului Întreaga sa capacitate de combinație (krasis) și de transformare, sunt divinități potrivit unei credințe moștenite de la cei vechi 2. Termenii folosiți aici Își găsesc o explicație - spune Pierre Boyancé3 - În Imnurile orfice către Apollo și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nemișcare principiile șhoi logoiț, formele șta eideț și modelele celor ce-au fost șta gegonotaț și ale celor ce vor fi șta genesomenaț. În jurul acestor prototipuri se află Eternitatea șho aeonț din care timpul șho chronosț se scurge ca o emanație, (C) Îndreptându-se spre lumi șepi tous kósmousț. Acest ansamblu poate fi văzut și contemplat numai o dată la zece mii de ani de sufletele omenești- și numai dacă În timpul vieții s-au comportat bine. Cele mai prețioase inițieri nu sunt decât
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]