511 matches
-
puțin, greoi, rămînînd aproape imuabilă, înseamnă că și conversațiile sînt rare, timide, învîrtindu-se într-un cerc îngust de simple bîrfe. Acolo unde opinia este mobilă, agitată, trece ușor de la o extremă la alta, și conversațiile sînt frecvente, au greutate, sînt emancipate"282. Pe bună dreptate ori nu, francezul vede în conversație o frînă în calea puterii absolute, o garanție de libertate. Ghicim la el o nostalgie a vechii vieți comunale, un regret pentru dispariția saloanelor și cluburilor care făceau și desfăceau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vizează, în cele din urmă, ieșirea de sub imperiul iluziilor și intrarea pe teritoriul realităților care se cer confruntate. Formele fără fond se nasc pe acest sol al mimetismului steril, alimentat de credința raționalistă în puterea magică a frazelor de a emancipa națiuni și de a stimula progresul. Cufundată până la începutul secolului XIX în barbaria orientală, societatea română, pe la 1820, începu a se trezi din letargia ei, apucată poate deabia atunci de miș carea contagioasă prin care ideile Revoluțiunii franceze au străbătut
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
lor de dezvoltare orientate către export din anii 1980 și 1990, importând femei pentru activități menajere din Filipine și Indonezia. Dar femeile nu sunt numai victimizate de procesul global al schimbării structurale; în multe cazuri, acesta le ajută să se emancipeze. Cercetătorii feminiști explorează modul cum capitalismul mondial modifică subiectivitatea feminină și transformă relațiile de gen locale. Aceste cercetări pun în lumină modul în care noile posibilități de angajare și de credit au adus schimbări culturale în viețile femeilor sărace din
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
desfrâu disimulat sau, dimpotrivă, devotament, inocență, sacrificiu altruist, exaltare divină etc.). Μ Inventând cuvintele și botezând cu ele lucrurile și evenimentele, omul s-a putut desprinde de aceste aspecte ale realității și astfel și-a creat o lume a sa (emancipându-și În acest fel spiritul). Dar, perfecționându-ne În arta folosirii cuvintelor (a abstracțiunilor), putem cădea foarte ușor În ispita de a eluda realitatea, de a o denatura chiar, după un interes sau altul de moment, punându-ne astfel Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
următoare: „Discursul narativ nu are nimic de exprimat, ci ceva de construit.” exprimă o stare a romanului francez abolită În cazul literaturii feminine. De aceea, trebuie reținute cîteva calități ale unui realism feminin sui-generis. În primul rînd, exuberanța unui discurs emancipat de moștenirea imensă a tradiției, susceptibil de a naște Însă una nouă. Scriitorii sînt mult mai prezumțioși decît scriitoarele. Primii sînt ființe istorice În mai mare măsură decît ultimele. Pentru ei, a scrie literatură este un act Încărcat de o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e vorba de un „al patrulea perete” fictiv, ca să accedem la platou trebuie să recurgem, aidoma unor perverși iliciți, la „gaura cheii”. De la supravegherea generalizată practicată fățiș în sălile prewagneriene, se trece la obscuritatea care îi permite scenei să se emancipeze, să iasă de sub controlul sălii luminate care, de acum înainte, nu va mai putea gusta decât deliciile acelui viciu, cu nimic aristocratic și explicit burghez, numit voyeurisme. Împotriva acestuia din urmă se vor revolta unii mari reformatori - de la Meyerhold la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care se repetă în Trăiască poezia și marii visători nu poate ascunde ceea ce traversează în filigran întreaga lirică a lui Ioanid Romanescu: regretul marii treceri, ciuda nemascată pentru pierderea iubirii, a prietenilor, a cuvintelor ce parcă au început să se emancipeze și, mai ales, a posibilităților de-a mai putea opta pentru o altă traiectorie existențială: "Al dracului am fost, cu patimă în toate/ viața mea a curs întâmplătoare / atâtea drumuri am avut în față/ dar am ales mereu câte-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau idei. Pe de altă parte, G. G. Antonescu vede în filosofie temelia sigură a unei construcții pedagogice. Rezervele sale față de curentele noi din pedagogie se datorau și faptului că acestea mai ales pedagogia experimentală manifestau tendința de a se emancipa de filosofie. În concepția sa, o astfel de eliberare a putut fi favorabillă altor științe, pedagogiei i-ar fi însă fatală, întrucît fără filosofie ea n-ar putea să-și stabilească nici scopurile și nici mijloacele educației. Antonescu a sesizat
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sens mi-sionar, de militant, de propovăduitor aflat în slujba Rațiunii și a Omului. Ei reiau atacul clericilor împotriva obscurantismului și a superstiției, ale căror semnificații sînt inversate și revoluționate pentru a sluji luptei împotriva religiei. Acești "filozofi" reprezintă prima generație emancipată de intelectuali europeni: ei alcătuiesc o sferă culturală relativ dezrădăcinată, atît din punct de vedere geografic (sînt cosmopoliți), cît și din punct de vedere sociologic (nu se identifică pe deplin nici cu binefăcătorii lor, nici cu mediul lor de origine
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care te afli și timpul în care trăiești". Până la urmă, printr-un paradox doar aparent, destin înseamnă, pentru om, "să alegi liber situația pentru care ai fost ales". Abia în ultimii ani ai secolului XX, gândirea filosofică românească s-a emancipat de dominarea ideii de noroc ca entitate primordial colectivă și a început să se conceptualizeze destinul individual. Tardiva despărțire de "colectiv" însă rămâne simptomatică pentru măsurarea duratei destul de întinse în care cultura românească a rămas în strânsă legătură cu folclorul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
limitări concretizate de profesor în numele umanității pe care copilul trebuie să o cucerească. Lăsat singur, copilul va cădea pradă tiraniei grupului, fără sprijinul reprezentat de grupul colegilor atunci când adultul înțelegea educația ca pe un proces de supunere oarbă: "Așadar, fiind emancipat de sub autoritatea adulților, copilul nu a fost eliberat, ci a fost supus unei autorități mult mai înspăimântătoare și cu adevărat tiranică, tirania majorității. În orice caz, rezultatul este că acești copii au fost, ca să spunem așa, izgoniți din lumea oamenilor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de vedere, doar o educație în criză poate pleda pentru retragerea profesorului din lumea copilului, deoarece se pune în pericol transferul dublu de care aminteam anterior. Este și punctul de vedere exprimat de Hannah Arend, ignorat din păcate: "Așadar, fiind emancipat de sub autoritatea adulților, copilul nu a fost eliberat, ci a fost supus unei autorități mult mai înspăimântătoare și cu adevărat tiranică, tirania majorității. În orice caz, rezultatul este că acești copii au fost, ca să spunem așa, izgoniți din lumea oamenilor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dintre copil și mamă. Chiar și după tăiere, el continuă să își exercite inconștient funcția. Astfel, visul referitor la naștere îi vorbește adesea celui ce visează despre relația pe care o are cu mama sa, despre dorința de a se emancipa sau, dimpotrivă, de a menține legătura. Nașterea începe întotdeauna prin smulgerea dintr-un mediu cunoscut și securizant și prin propulsarea într-o lume necunoscută și înspăimântătoare. Ca atare, orice transformare profundă trimite subiectul la propria venire pe lume. Schimbările din
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se afirme pentru ceea ce este cu adevărat, și nu pentru ceea ce se așteaptă de la el; - pașaportul, servind la intrarea sau la ieșirea de pe teritoriul național, simbolizează dorința de a-și lărgi orizonturile, de a fi mai liber, de a se emancipa. Cel ce visează consideră că viața pe care o duce este meschină și are nevoie de spațiu de manifestare; - permisul de conducere trebuie interpretat ca o permisiune de a-și conduce viața și deci ca un acces la autonomie. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la cuisine, rien à rien. J'aime vivre à la diable. Donc, je leș reçois de temps en temps au restaurant (...) au café Riche..." [Maupassant, Bel-Ami, p.69]. Vedem deci în personajul Parizienei o femeie modernă care începe să se emancipeze și are tendința de a se elibera de această tradiție. Lecturile Femeile secolului al XIX-lea au creat imaginea Femeii cu cartea. Cărțile au funcția de a transforma conștiința. Lectură este descoperirea unei alte lumi, ea antrenează imaginarul femeii prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
insațiabilă de revelații și scandaluri a unei societăți lipite de ecranul pe care se putea în sfârșit contempla, după un deceniu în care consumase în special imaginea catodică a cuplului tiranic - formă postmodernă a „servituții voluntare” -, explozia presei scrise a emancipat cuvântul tipărit, aruncându-l din strânsoarea „logocrației populare” în frenezia fără perdea a „democrației originale”. În noua ordine discursivă, diferențele dintre adevăr, minciună, speculație, ficțiune, fantasmă și calomnie erau (și uneori par să fi rămas) irelevante și, oricum, insesizabile. Jurnalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în jurul unei fântâni maure 1, pentru ca restaurantul adiacent să propună o decrispată arhitectură "modernă" (mai precis: post-Art Deco) de felul celei pe care același arhitect nu, dar mulți dintre colegii săi români o profesau deja de peste un deceniu prin Bucureștii emancipați din jurul Parcului Bonaparte. Ca într-un ciob holografic, în ezitările lui Marcu se pot străvedea ambiguitățile unei arhitecturi cu mai multe viteze, precum cea interbelică din România. Or, arhitectura, împreună cu pandantul ei localizator -urbanismul - sunt oglinzi mai degrabă fidele ale
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
măsură prin gândirea lui filosofică. Prin viziunea sa socială și creștină, a dat un sens existenței, prin care a depășit cu mult granițele patriei sale pe care a iubit-o cu toată ființa lui, străduindu-se din răsputeri s-o emancipeze în spiritul științei, credinței și umanismului adevărat. DIMENSIUNEA CREȘTINĂ A OPEREI LUI PAULESCU Motto: „Nu vom conteni cu explorarea Și sfârșitul dibuirii pururi va fi S-ajungem de unde am pornit Și să cunoaștem locu-ntâia oară”. Cunoscând în detaliu natura umană
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
foarte evident că primele sale victime au fost femeile. Am condus o lucrare de licență bazată pe discuții cu femei din generația nubilă la sfârșitul anilor 1960: o realitate îngrozitoare transpare la fiecare frază. Contradicția unei politici care pretindea că emancipează femeia, reducând-o în același timp la rolul de reproducătoare a națiunii, a produs o multitudine de efecte perverse, încă vizibile în neîncrederea reciprocă dintre femei și politic, ca și în reificarea femeii și în violența la care aceasta este
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
perioada postdecembristă un inventar exhaustiv este aproape imposibil de întocmit. Cert este că literatura religioasă a cunoscut o creștere spectaculară în noul climat spiritual configurat în urma prăbușirii ateismului oficial de stat promovat de autoritățile comuniste. Totodată, Biserica Ortodoxă Română, odată emancipată din chingile controlului partinic, s-a redefinit pe vechile coordonate identitare și doctrinare ale românismului ortodoxist. În timpul regimului comunist, ca reacție defensivă la politica de ateizare promovată de noile autorități statale ostile bisericii ca instituție socială și religiei ca Weltanschauung
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
plenar vocația lor europeană, aceasta s-a datorat faptului că "s-au aflat multă vreme în aria de dominația a unor puteri străine de civilizație europeană, cum au fost Imperiul Otoman sau Uniunea Sovietică. Dar îndată ce au reușit să se emancipeze de această influență ei au optat ferm pentru sincronizarea cu spațiul european, iar astăzi pentru integrarea în structurile acestuia" (Mitu et al., 1999, p. 5). La fel cum ideologia naționalistă promova ideea eternității naționale românești (i.e., teza platoniciană a națiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și în bogăție. Cavalerul însuși devenea exponentul unei civilizații conștiente de propriul apus, nu fără o urmă de regret din partea autorului, ce realizează totuși caracterul desuet al cavalerismului care nu își mai afla loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii: o poveste de dragoste în maniera literaturii cavalerești este situată în cadrul unei rame epice clasice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
așa cum am mai subliniat, niște femei care practică o „magie a iubirii”, care nu au altă putere și autoritate de a manipula universul vădit masculin 870 în care trăiesc decât prin forța atracției pe care o exercită asupra bărbaților. Sunt emancipate și doresc să evadeze din spațiul domestic ce le era rezervat, să își afirme personalitatea. Lumea celor doi scriitori stă sub semnul iubirii fizice și al libertății. Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt cărți închinate dragostei eliberate de constrângeri, iubirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în mundan, care se face auzită, care are o voce distinctă, care dorește o reevaluare a poziției femeii în familie și în societate, care vrea să fie independentă, liberă pe deciziile și pe propriul trup, să cunoască lumea, să se emancipeze de toate cutumele perimate, aceea a donnei demonicata. Într-o societate încă patriarhală și strâns legată de mediul eclesial, acest nou prototip nu putea apărea decât înfiorător prin libertinajul afișat, prin erezia unei autonomii cerute cu asiduitate, prin tirania cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și respinse, căutate și evitate. c. Relații concurențiale existente pe fondul încrederii în sine a unei părți sau a ambelor părți (a încrederii în eficiența, productivitatea, creația/inventivitatea proprie) și a admirației concurentului. Acest tip de relații concurențiale ambiționează, dezvoltă, emancipează, provoacă spre noi (și/sau valoroase) realizări personale și/sau de grup/echipă. 76 În concepția lui J. Hollis (2009), "bunătatea, afecțiunea și empatia sunt părți componente ale oricărei relații" (p. 135). La toate acestea, ne permitem să adăugăm și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]