566 matches
-
adverbe deictice, care transmit indirect informație semantică, trimițând, în contexte diferite, către referenți diferiți: aici, acolo, azi etc.) vs. adverbe logice/ de afirmație sau de negație (care transmit informație logică: da, nu, ba, ba da, ba nu etc.) vs. adverbe emfatice (care transmit exclusiv informație stilistică: doar, numai, și, chiar, tocmai etc.) vs. adverbe-flectiv (mărci ale categoriei gramaticale a gradelor de comparație: mai, foarte etc.); în clasa adverbelor care transmit informație semantică se diferențiază, după sens: adverbe de mod (bine, încet
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
unde = complement circumstanțial de loc în prima propoziție și marcă a raportului de subordonare în frază (element de relație). Adverbele care transmit informație stilistică nu îndeplinesc, în enunțul din care fac parte, nici o funcție sintactică; ele au doar funcție stilistică/ emfatică: Chiar el a făcut asta., respectiv valoare incidentă: Mâine, probabil, va fi frumos. Adverbele de afirmație/ negație, care transmit informație logică, se constituie în unități sintactice de sine stătătoare, de exemplu, în: Ai citit cartea? Da. adverbul de afirmație da
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
iată că, ajuns la 52 de ani, actrița norvegiană Harriet, „de o frumusețe răpitoare“, îl face „să intoneze din nou imnul dragostei“, „să cerșească o rază ochilor vrăjitori“, îi schimbă convingerile, iar Strindberg mai face o dată jurământul. „Nu este așa, emfatici mysogini - în teorie, că trebuința fiziologică se substituie cu succes complexelor relațiuni de-amor?... O singură privire de femee și am vedea reînviind și în pustiul deziluziei poezia dulce a extazului, farmecul admirației până la delir... nu este așa, triști apostoli
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
încadrează într-o astfel de categorie. Această revoluție nu a reprezentat încercarea de a obține libertatea de a continua cu success o traiectorie atrăgătoare deja lansată, ci respingerea unei direcții păguboase. Revoluția română trebuie să fie văzută drept o declarație emfatică a unor posibilități, nu a unor realizări. De la cap se împute peștele, spune proverbul, dar, în acest caz, întregul corp s-a dovedit a fi afectat. Vechiul regim devenise o formă fără fond, dar distrugerea a ceea ce era vechi nu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
editură care își asumase deja publicarea altor titluri ale aceluiași autor risca să dea un semnal negativ pe piață nepublicând cartea cea mai controversată și, evident, cea mai vizibilă a lui Salman Rushdie. Prin urmare, nu mi se pare nimic emfatic, nimic gratuit în această apariție, ci ea se înscrie doar într-un firesc al lucrurilor. Firescul acesta putea fi pus însă sub semnul întrebării, spuneam, de comunitatea islamică. Nu insist asupra acestui aspect, dar n-am cum să mă prefac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
niciun parfumier de-al nostru nu și-a botezat, încă, un parfum, parfum nupțial, dacă se poate spune astfel, Mireasmă de mireasă. — Se poate, cum să nu se poată: „Mireasmă de mireasă, firesc, prima alegere!“, cum ar suna, completă Carmen, emfaticul slogan publicitar. — Mă întreb, totuși, zise Elisav, cui trebuie să-i aparțină, într-un cuplu, inițiativa, dacă vreți, feromonială: femelei, ca în „mireasmă de mireasă“, sau masculului, ca în cazul lui moschus moschiferus? — Consider că chestiunea asta, dom profesor, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și lungi. - sistem consonantic complex organizat preponderant ternar (o mare parte dintre dentale și palatale sînt aranjate în trei serii corelative). - numeroase consoane care se articulează în zona posterioara a aparatului fonator (în gît). - existența unui ansamblu de consoane numite emfatice (glotale, faringale sau implozive), realizate printr-un suflu expirator mărit. - sînt limbi flexionare 264. - cea mai cunoscută trăsătură a limbilor afro-asiatice este triliteralitatea (radicalul cuvîntului este format din trei consoane, singurele care se notează în scriere), diversele categorii gramaticale fiind
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
42, 137, 187, 243 conlang 230, 231 consoana 86, 87, 120, 137, 139, 168, 177, 178, 195, 200, 201, 204, 213, 214, 215, 220, 224, 239, 267, 275, 293, 295, 299, 307, 309, 311, 314, ~-clic 247, 267, ~ ejectivă 314, ~ emfatica 168, ~ faringala 309, ~ finală 188, ~ geminata 178, ~ imploziva 314, ~ inițială 87, ~ lichidă 275, ~ oclusiva 137, ~ palatalizata 120, ~ prenazalizată 213, ~ scurtă 87 consonantic 56, 86, 168, 177, 178, 192, 209, 222, 224, 237, 243, 259, 292, alternanta ~a 88, 89, 139
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mare acuitate.) LV. Two Blue Dresses (Două rochii albastre) e un fel de definiție a poeziei tale în versurile care într-un context diferit pomenesc " Probabilitatea / însingurării". Toți autorii (lectorii, criticii) Desperado dau piept cu realul singuri, într-o singurătate emfatică. Poezia ta este firească și mută, iar uneori alunecă în ironie. Faci din refuzul etalării sensibilității un scop în sine, ori e acesta doar o reacție instinctivă, inexplicabilă? RF. Nu fac un efort conștient de a suprima exprimarea emoției. Nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
jurnalistului acribie și profesionalism, atât în planul informațiilor cât și în planul expresiei. Intrat în focul polemicilor, Eminescu nu evită însă nici formulările de o violență accentuată, astfel încât "locvacitatea nestrunită, virulența polemică, îndrăznelile lexicale profane, imagistica provocatoare se află etalate emfatic în publicistica sa"235. Dacă pentru mulți dintre reprezentanții pașoptiști gazetăria reprezenta o activitate conjuncturală, subordonată unui pragmatism imediat, pentru Eminescu ea devine o profesie, o responsabilitate, în demersul de educare a opiniei publice. De la evenimentele de politică internă la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
rime care punctează textele, din exprimarea anaforică și din jocul de cuvinte pe care îl exersează gazetarul, în căutarea celor mai potrivite mijloace de semnificare. Construite pe calapodul unor simetrii savante, articolele valorifică valențe ritmice eufonice care imprimă textului tonalități emfatice: "Cu cât trec una după alta zilele, cu cât se prelungește fără nici un termen prevăzut sesiunea extraordinară, cu atâta cestiunea revizuirii se încâlcește mai mult, cu atât neliniștea și temerile cresc și cuprind toate mințile, cu atât mai mult toată lumea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
denotativ; * explicitarea termenilor specializați; * traducerea expresiilor din alte limbi; * evitarea abrevierilor. Atenția acordată de Eminescu receptării dobândește expresie în cadrul metadiscursului cu valențe de explicitare care însoțește demersul jurnalistic. În acest sens, expunerile jurnalistului, aplicând "o tactică a accesibilității, uneori aproape emfatice"430, sunt destinate înțelegerii comune: "Așadar recapitulăm, zicând: operațiile de bancă se deosibesc esențial în operații comerciale și de speculă. Cele comerciale sunt: negoț de aur și argint, schimb de bani, depozite, virimente, arbitraje cambiale, scont, conturi curente, emisiunea de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
om fermecător!", referitor la cineva care tocmai s-a arătat a fi grosolan. În măsura în care enunțarea orală este făcută pe un ton particular sau dacă sînt prezente diverse indicii, în scris, care marchează o luare de distanță (puncte de suspensie, cuvinte emfatice etc.), co-enunțiatorul va presupune că este vorba de o enunțare ironică. Aceasta prezintă particularitatea de a se descalifica ea însăși, de a se submina chiar în momentul în care este pronunțată. Fenomenul poate fi considerat ca aparținînd polifoniei: putem analiza
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
tagmă care e insultată aici, domnule! Pierre Georges, Le Monde, 26 noiembrie 1997 În acest caz, ultima frază este clar ironică: ziaristul introduce o ruptură între propria sa enunțare și cea a unui locutor care s-ar exprima în mod emfatic într-o situație de interlocuțiune prea puțin compatibilă cu cea a unui asemenea articol. Sîntem la limita discursului direct liber (vezi cap.12), într-atît este de evident faptul că enunțiatorul se distinge de responsabilul cuvintelor. Invers, atunci cînd același ziarist
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de sălciu e însă unul, poetul junei Rodica, și cît de cuprinzător, de instructiv, de înlănțuitor e beiul de Samos! Alecsandri nu știe să vadă, să prindă originalitatea unui moment. Vai, nu știe nici chiar să scrie! Limba limfatică și emfatică a acestor scrisori nu e deloc a unui "rege al poeziei" (cu toate că, slavă Domnului, exercițiul literar nu-i lipsea), ci a unui bonjurist oarecare. Pe cînd Ion Ghica e un clasic al prozei noastre. Nu e desigur o întîmplare, că
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu Scară Ambasadorilor (distrus?) ?i cea a reginei, unde domnesc marmurele, aurul ?i trompe-l�oeil. Aceast? abunden?? exagerat? de materiale nobile ?i de materii pre?ioase, acest sistem alegoric redundant �ntru gloria monarhului, ar genera cu siguran?? un stil emfatic dac? nu ar fi talentul legiunilor de arti?ți care lucreaz? aici �n cadrul riguros al clasicismului ap?raț mai ales de Le Brun. �n gr?dina de la Versailles, Le N�tre este cel care conjug? programul alegoric cu semnele
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
dat mare lucru. Intervin o serie întreagă de explicații, completări și rectificări. Și apoi, un articol scris în 1982, este văzut și privit azi, în 1993, în mod inevitabil cu totul altfel. Perspectiva s-a schimbat. Disperarea sa exacerbată, ușor emfatică, poate fi corectată și chiar serios amendată. Surprind, mai întâi, în mod destul de neplăcut, intelectual vorbind, trei aspecte. Textul pe care-l discutăm traduce mai întâi foarte bine complexul marelui om de cultură român ce trăiește în străinătate. El suferă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
utilizează o metaforă economică interdisciplinară, trunchiată, cunoscută în limbajul de specialitate sub denumirea de "taxă Robin Hood". Este metafora care desemnează conceptul de taxă pe tranzactii financiare, concept dezvoltat de economistul american James Tobin în anii '70. Apelul la indici emfatici de oralitate, precum suprimarea (detractio, din perspectiva figurilor de construcție formulate de Quintilian) elementului conceptual al metaforei economice, neutralizează caracterul oficial al paratextului. Din punct de vedere pragmatic, empatia cu cititorul este infinit mai bine marcată. Se diminuează distanțele dintre
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
bolnav"). Diateza pasivă se poate forma cu oricare dintre aceste verbe. Pentru "a avea" se întrebuințează haber < lat. habere și tener < lat. tenere. Ca verb auxiliar temporal funcționează numai haber, căci prezența lui tener într-o structură asemănătoare are valoare emfatică. Spaniola, la fel ca portugheza, a păstrat mai mult ca perfectul indicativ latin, pe care româna l-a refăcut prin preluarea paradigmei de la mai mult ca perfectul conjunctiv, iar italiana și franceza l-au reconstruit după modelul perfectului compus. Întrucît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
provenite din lat. illum. Franceza prezintă, la fel ca limbile germanice, obligativitatea folosirii unui subiect pe lîngă formele verbale cu valoare predicativă, deseori acest subiect fiind exprimat prin pronumele personal, care devine astfel marcă pentru persoană și număr, fără valoarea emfatică pe care o primește o aseme-nea folosire în celelalte limbi romanice, care pot avea subiect inclus. De aceea, pentru a insista asupra persoanei, se folosesc în franceză formele de caz oblic ale pronumelui personal (moi, toi, lui), fenomen existent și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
c΄est le mien, sp. mi libro / es el mío ("cartea este a mea"/"este a mea"). În toate limbile romanice însă, formele pronominale sînt însoțite de articol (posesiv-genitival în română și hotărît în celelalte limbi). Pentru a realiza exprimarea emfatică a posesiei, în spaniolă, forma pronominală se poate folosi cu valoare adjectivală, dar urmînd substantivului determinat: es libro mío "este cartea mea", ceea ce franceza exprimă printr-o determinare suplimentară cu ajutorul pronumelui personal precedat de prepoziția à: c΄est mon livre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
încă din perioada preclasică, se folosea în vorbirea familiară, alături de structura amatus sum, care era forma pentru perfect pasiv, și structura amatus fui (cu perfectul lui esse, în loc de prezent), pentru a exprima mai intens caracterul perfectiv al acțiunii. Ulterior, varianta emfatică amatus fui a fost folosită frecvent pentru a reda perfectul, pentru că timpul auxiliarului concorda cu cel exprimat de întreaga construcție. Pe măsură ce amatus fui devenea forma obișnuită a perfectului pasiv, amatus sum (cu esse la prezent) era pus în legătură cu prezentul, fiind
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
situații (cum este cazul normei limbii române), încît insistența asupra posesiei în spaniolă, de exemplu, se realizează după tipul calificativ, dar cu forma pronumelui posesiv, iar nu a adjectivului: mi amigo, forma normală, cu adjectivul posesiv, și amigo mio, forma emfatică realizată cu ajutorul pronumelui. De altfel, și în limba română, în mod normal adjectivul posesiv este plasat după substantiv (tinerii noștri), dar dacă, din motive stilistice, este antepus, se și articulează, ca și cum ar fi pronume (ai noștri tineri). Tendințele privind gramaticalizarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sînt reproduse sute de pagini din lucrările scriitorilor, sînt date multe fotografii și sînt făcute comentarii interminabile la cele prezentate. Desigur, în aceste comentarii sînt antrenate deseori cuvinte precum idee, concept, gîndire etc., dar de fapt singura realizare este formularea emfatică a unor impresii, care par a fi "ceva" pentru cei cu puțină știință de carte Pe de altă parte, înlăturîndu-se studiul propriu-zis al limbii prin substituirea lui cu lecții de interpretări literare în ciclul liceal, școala românească a fost orientată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cureți treapta pe care vrei să urci... - II, p. 54). Ironic, el ia în râs apelul lui Publicola de a dezarma dușmanii prin înfășurarea togii în jurul beregatei (or să moară cu dureri de gât - II, p. 59) și persiflează declarațiile emfatice ale regalistului Aquillius care încearcă să se salveze de la moarte denunțând tentativa republicanilor de a înăbuși conștiința romanilor (Tu ameninți statul cu conștiința ta ?... Asta-i bună : e ca și cum ai vrea să dai șah-mat cu nebunul... - III, p. 74). Uneori
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]