816 matches
-
anunță că Eugen Lovinescu vrea să mă vadă imediat. M-am dus și l-am găsit în același birou: avea un musafir, o doamnă în vârstă. ― Ia loc, domnule, mă invită criticul. Uite (îmi spuse în treacăt cu o mică emfază), doamna Hortensia Papadat-Bengescu!... Cea mai mare scriitoare română. M-am uitat la doamna din fața mea și n-am recunoscut deloc în figura ei îmbătrînită și obosită pe "femeia din fața oglinzii", în plină frumusețe matură, așa cum o arăta, în Istoria literaturii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să știi că sînt o ființă des întîlnită, departe de tot ce singularizează pe oamenii neobișnuiți, și te asigur că tot ce mi s-a întîmplat mie i se poate întîmpla oricui. Nu mă simt stingherit să spun, cu oarecare emfază, că floarea al cărei nume îl port a fost un simbol: puritatea ei nu rezistă asprimilor din jur și piere, lăsînd în loc o buruiană plină de miez. Mai pot să te asigur că schimbarea asta și-o dorește oricine: peste
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
uita la Viorica”. Cu mentalitate de licean îmbătrînit, profesorul de sport făcea, din plictiseală, farse tuturor. Îi plăcea să bea. Azi se aduna cu cei cu care se certase ieri, scuipînd în prieteniile mai vechi. În pofida învățătorilor, declarase plin de emfază: „Eu am terminat un liceu teoretic, nu așa, ca boul, într-o parte...” Fără să știe în ce scop, Urecheru absolvise liceul doar prin stăruința lui taică-său care voia ca feciorul să nu-i rămînă țăran. S-a însurat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Aveți legătura cu Corporația Bancară Endwich. Endwich - pentru că ne pasă. Pentru reglarea datoriilor, apăsați tasta 1. Pentru întârzieri la plata ipotecii, apăsați tasta 2. Pentru depășiri de cont și penalizări bancare, apăsați tasta 3. Pentru... „ — Gata! Am reușit. Expir cu emfază, simțindu‑mă un pic ca James Bond când sparge un cod și salvează lumea. Sunt la reglarea datoriilor? Sau la depășiri de cont și penalizări bancare? — Depășiri de cont și penalizări bancare, spune Suze, sigură pe sine. — Bine. Apăs tasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
-și sfârșise zilele ca ceasornicar la Isfahan. Iar eu nu-l ascultam decât pe jumătate. Preferam să-l studiez, capul voluminos, exagerat de mare, fruntea proeminentă, acoperită de un smoc de păr stufos și creț. Vorbea cu patimă, dar fără emfază, fără acele gesturi la care m-aș fi așteptat din partea persoanei sale, cunoscându-i scrierile Înflăcărate. — Sunt pasionat de Persia, cu toate că n-am pus niciodată piciorul acolo, preciză Rochefort. N-am stofă de călător. Dacă n-aș fi fost uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
punct de vedere uman, atât de feminin, mă plimb tot timpul pe aici, cu atât de mulți oameni și nici măcar unul nu reacționează ca tine, nu degeaba m-am îndrăgostit de tine când aveam doar doisprezece ani, spune el cu emfază, am văzut încă de pe atunci că ai un suflet deosebit, dar nu mă gândeam că vei fi nevoită să îl irosești în mizeria vieții, adaugă el acru. Gata, nu strica momentul, îl plesnesc eu ușor peste mână, iar el îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce face fiica ta, iar sunt extrem de surprinsă, cum, tocmai ea, care este atât de ocupată tot timpul, pare dornică să prelungească această conversație. Fiica mea este bine, răspund eu, mâine este ziua ei de naștere, iar ea spune cu emfază, la mulți ani, ca și când ar fi vorba despre o mare realizare, și Udi, iar eu răspund, Udi nu este în țară, nu mai știu nimic de el de multă vreme, iar ea zice, ține minte, îți este permis să privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai bine și că, dacă există într-adevăr exploatați, trebuie să se pună capăt unui asemenea sistem. Asta era credința mea și de aceea le puneam întrebări. Aveam dreptate? — Aveai. — Ipocriții naibii! Nu se gândesc decât la cuvinte pline de emfază cu care să le impresioneze pe fetele proaspăt aterizate în facultate dar, de fapt, nu-i preocupă decât cum să își bage mâinile sub fustele lor. Și când ajung în anul IV, se tund scurt și își caută de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prizonier de doi ani de zile? LXIII A doua zi eram amândoi la Facultatea de Filosofie, la cursul de Teorii evoluționiste: abordări postmoderne. Beligrad venise într-un costum negru, impecabil. Se mișca nonșalant printre rândurile de bănci și perora cu emfază ușor ironică. Când un student îl întrerupea cu vreo întrebare impertinentă, se așeza comfortabil pe catedră și, fără să-și piardă un moment cumpătul, îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare, precise. Traiectoria aeriană a mâinilor sale îi sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu jumătate gură, adăugând că, în orice caz, băiatul, adică Titu, nu poate rămânea în vânt și că prin urmare... ― Uite, eu te asigur că în douăzeci și patru de ore după ce sosesc în București, tânărul va fi plasat! făcu deputatul cu emfază. Are cuvântul meu! Și eu nu sunt Baloleanu! ― Evident, dacă vrei tu să te ocupi... zise Grigore. Dar și tu ești cam lăsător, dragă Gogule, și... ― Te rog, te rog! râse Gogu. Știu eu când trebuie să fiu lăsător și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
motiv mai mult să mă lași singur spre binele amîndurora! aprobă Miron Iuga grav. Îndată după dejun trebui să plece, ca să poată prinde la Costești acceleratul. Brișcă galbenă cu Ichim trăsese din vreme la scară. Miron își îmbrățișă odrasla fără emfază, ca totdeauna. Grigore îl sărută pe amândoi obrajii, înduioșat și de-abia stăpînindu-și firea. ― Am să reviu peste câteva zile, tată! Sper că atunci te voi găsi singur! ― Să revii când va fi liniște, Grigoriță! răspunse bătrânul, plin de încredere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trebui să ordon o represiune sângeroasă. Și totuși, interesele superioare ale neamului!... Îngrozitoare dilemă! Titu Herdelea îl asculta cu toată gravitatea cuvenită, dar în sinea sa se gândea că acest Baloleanu e un mare farsor. Își aducea aminte cu câtă emfază predica odinioară, la Enache, împărțirea moșiilor la țărani. Și acuma cum caută sa justifice mai dinainte uciderea acelor țărani, dacă nu se vor mulțumi cu reformele în care nici pomeneală nu mai este de împărțirea pământurilor. Îi venea mereu să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să privească, Adrian știu că două femei se îndreaptă spre el. Băgă mâna în buzunar, scoase hârtiuța și începu s-o învîrtească între degete. Inutil să mai citească textul: îl știa pe dinafară. Îl repetă încă o dată, încet, cu oarecare emfază, ca pe un început de poem. Una din femei se oprise în fața lui și-i zâmbea. - Căutați pe cineva? îl întrebă. Avea o voce atât de blândă, de melodioasă, încît Adrian o privi câteva clipe fascinat, parcă nu i-ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
moartea. Să ne bucurăm deci că le avem și le asumăm! - Ieronim, îmi sperii fata! se prefăcu mânios Antim, încruntîndu-se. Ieronim îi privi pe amândoi, derutat. - Un geniu, o principesă a Spiritului, să se sperie numai de atît? exclamă cu emfază. Când... - Eu știu ce este nenorocul, îl întrerupse calmă Maria. De când mă cunosc, mă urmărește nenorocul. Cum îi spuneam și Maestrului... Tăcu, pălind brusc. În prag, cu uniforma de general atîrnîndu-i până aproape de genunchi, dar cu mânecile mult sumese și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tulburător de frecvent utilizat în spațiul valorizărilor sociale ca stimul pentru activarea și controlarea energiilor individuale și colective. Aceste energii sunt, ulterior, direcționate spre activări epuizante și, uneori, distructive ale inter-relaționărilor omenești. Astfel, nu de puține ori, în numele prea-plin de emfază al sacrificiului pentru o himeră cu pretenții de adevăr ideal omul și-a proiectat în prăpastia nimicirii sinele și pe ceilalți semeni. Actele sale postulate ca jertfe pe altare idolatre s-au dovedit într-un târziu efecte ale rătăcirilor în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de mintea lui George decât de propriul ei intelect. Am mai încercat să aflu, amintindu-mi de o întrebare pe care i-am pus-o cândva, dacă un George docil și liniștit continuă să o intereseze. Mi-a răspuns cu emfază că da, și că acum îl iubește într-un fel nou și mai bun. Am știut-o întotdeauna vigilent posesivă, dar acum, când îi întâlnesc împreună, am impresia că e mai tandră și mai „sentimentală“ și, în acest fel, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după dezordinile actuale, prin redescoperirea, în socialitățile emergente, a virtuților înțelepciunii ancestrale, care își va croi, cu siguranță, drumul prin meandrele inextricabile ale binelui și răului. Cu o primă condiție: să nu le mai scriem și propovăduim cu majuscule, cu emfaza grandilocventă și histrionică a unuia sau mai multor histrioni de profesie, ci cu literele cuvintelor obișnuite ale experienței și vieții de fiecare zi, prin care răzbate, chiar dacă firav și lent, înțelepciunea populară, odată cu decantarea în viața de zi cu zi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în urma interacțiunii cu unul sau mai mulți pacienți/clienți sau ca o transformare pe termen lung (McCann & Pearlman, 1990). Pearlman și Saakvitne susțin că ideea de traumatism vicariant include simptomatologia stresului traumatic secundar, dar diferă de STS prin focalizare și emfază. Ei precizează că în timp ce termenul de burnout se centrează în general asupra caracteristicilor stresorilor (de ex. clienți/pacienți dificili) și termenul de contratransfer descrie conflictele nerezolvate ale terapeutului, traumatismul vicariant îi înglobează pe amândoi. Impactul specific al traumei vicariante este
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
atât de simple, dar atât de autentice, păstrate, de pildă, în imaginea idilică a pâinii de casă / coaptă pe vatră, având alături o cană cu lapte / proaspăt muls, corespondent mirean, aici, pentru trupul și sângele Tău, căci dorința, mărturisită fără emfază, a eului e: Vreau să mă îndumnezeiesc, iar amintirea unor clipe primordiale, aureolate de trăiri paradiziace, în taina nopții, în cosmica grădină, când mușcam din măr și beam din rouă, slăvind, astfel, prin gest, o cină cu lună plină, vine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sânt siliți uneori să străbată un coșmar. Dacă au noroc să iasă din el nemutilați, pot spera din nou. Așa s-a întîmplat și în povestea cu apa. Pe vremuri, mă obișnuisem să spun, și o făceam cu o anumită emfază, că nu scopul e important, ci ardoarea cu care-l căutăm. Da, chiar așa ziceam. Era una dintre multele insolențe cu care am încercat să mă apăr și să-mi ascund slăbiciunile. Bănuiam, poate, că făceam parte dintre cei care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când obosești să te tot justifici. Mai ales că asta nu servește la nimic. Problema nu e dacă ai avut sau nu dreptate. Trebuie să-ți sapi grădina până la capăt, chiar dacă nu înflorește nimic în ea. Și spun asta fără emfază. Doar cu o mică părere de rău. De fapt, nu știu prea bine ce regret. Mulți spun că dacă ar lua viața de la capăt ar trăi-o la fel. Sunt, probabil, mulțumiți de ce au făcut. Eu recunosc că am motive
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu ghearele și cu dinții de ea. Îi simți încolțiți. Le vedea disperarea din ochi. Îi fu clară postura. Se aflau la mâna lui. Îi freca precum voia. Iar asta îi stârnea o uriașă producă o imensă satisfacție. Vorbea cu emfază. Fuma afectat. Îi lua peste picior. Se distra copios pe seama lor. Iar bâlciul părea a nu se mai sfârși... În cele din urmă, procurorul nu mai suportă. Surâsul i se șterse de pe chip. Din glas îi pieri dulceața. Se întunecă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
și era întrerupt de o voce care spunea: Ajutor ajutor, nu mă aude nimeni? Rima întrebă cine era, și după o clipă vocea îi vorbi direct în ureche. Era asexuată și hotărîtă, dar cu o ciudată undă de lipsă de emfază, de parcă tot ce spunea nu putea fi uitat între ghilimele. Zise Mă bucur că m-ați chemat. Lanark își scutură puternic capul și spuse cu fermitate: — îmi puteți spune ceva despre trecutul meu, vă rog? începînd cu copilăria? Vocea spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Provost Lanark nu dorește să spună ceva memorabil despre ce are de gînd să facă la adunarea din Provan? După ce se gîndi o vreme, Lanark spuse curajos: — Voi încerca să spun adevărul. — Nu v-ați putea exprima cu mai multă emfază? zise nesăbuitul. N-ați putea spune: „Cadă cerul, tot voi spune lumii ADEVĂRUL?“ — Bineînțeles că nu! spuse Lanark supărat. Cerul n-are de-a face cu vizita mea la Provan. — Fie ce-o fi, lumea va auzi adevărul, murmură liniștitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
agresiv. Palmele ținute în formă de cupă sunt cel mai adesea folosite atunci când vrei să protejezi o idee, cu atât mai mult cu cât gestul este folosit în mod conștient. Gestul cu ambele palme, formând o cupă mai mare, adaugă emfază ideii transmise. Gesturile cu mâinile, care însoțesc limbajul verbal, pot: să indice (indexul), să mimeze (imagini prin umbre) să desemneze în spațiu (rotire), să arate legătura dintre idei (era minuscul! și se micșorează distanța între degete), pot regla debitul vorbirii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]