829 matches
-
observase însuși Riffaterre, și astfel criticului nu-i rămîne decît să înainteze metodic pe traiectul poeziei naumiene, găsind, dincolo de punctul de reper coagulat în confruntarea dintre poezie și literatură, "nervurile ascunse ale textului". Pe urmele lui Jacques Vaché, Naum persiflează emfaza discursului literar, numit pohem sau homan, aflîndu-se în permanentă dispută cu formele canonizate ale cuvîntului, supuse ironiei, sarcasmului sau parodiei. Ce demonstrează Ion Pop în întregul studiului său, prin acumulare progresivă de dovezi, este modul în care Gellu Naum depășește
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
în colț o să-mi pictez gândurile - / o claie informă de rufe murdare.// Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat -/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neinteresant, în definitiv),/ sus, sprâncenele își vor schița zborul." (Portret) Ce critică poetul? Critică emfaza poeziei, stilul sentențios, tendința de a înnobila mecanic existența. Să nu uităm că în deceniul patru, pe care tocmai îl traversase, poezia românească se poetizase la maximum, devenise cu totul și cu totul altceva decât proza. Geo Dumitrescu ia distanță
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște sufletească impasibilă, aburită de o ușoară tristețe. Ion Zamfirescu și soția sa, Mariana Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și intrau ca într-un paraclis în bibliotecă. Ștefan Nenițescu se afla ghemuit într-
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
pai, acoperindu-i omătul părului și cu zâmbetul său extatic, ducându-și mâinile la pieptul împodobit cu o dantelă albă, prinsă cu broșa care scânteia. Era înecată de emoția pricinuită de culmile platoniciene ale versurilor. V. Voiculescu citea versurile fără emfază, cu vocea lui rece care se modula ca un fir de ață răsucit în arabesc. Vladimir Streinu masca adâncul răscolit al ființei sale citind sonetele declamativ, detașându-se de propria sa simțire, ca și cum s-ar fi supravegheat din afară pe
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
poeziile care Închid volumul) este cărare bătută ades de Ileana Mălăncioiu până la pragul peste care a trecut zâmbind sora moartă și Înapoi În viață. Nu se trăiește ușor cu o astfel de luciditate. Și totuși, uitarea este refuzată simplu, fără emfază, așa cum este refuzată, la Ileana Mălăncioiu, orice iluzie. Rezistența la iluzie este, În fond, piatra din capul unghiului În construcția identitară, biografică și literară a poetei. O formă rară de imunitate dobândită prin datul nașterii Într-o lume ce nu
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
de Eden). Autorul nu și-a trădat niciodată însă ideile liberal-radicale, asumîndu-și pînă și propriul destin excepțional cu uimitoare modestie (întrebat, de pildă, de un reporter dacă avea convingerea fermă că ar fi meritat Premiul Nobel, el a răspuns fără emfază: „Frankly, no!/Sincer, nu!“). A crezut, cu obstinație, în valorile marginalilor și, în postură de romancier venerat la nivel internațional, a continuat să se simtă mai degrabă unul de-al lor. Provenit dintr-o familie de fermieri californieni, John Steinbeck
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
trupul le vei obține trupului ție și mie ne dai târcoale Asta e Porumbei În piața orașului nu avem porumbei Numai din când în când probabil de sărbătoarea porumbeilor câte unul se oprește din zbor se plimbă analizează situația cu emfază apoi pleacă în zbor spre a le da de știre celorlalți că efectiv nu are rost. Memento mori Pe trupul mesei au crescut niște pahare ca niște sâni nepereche Umpluți cu ceva ce aduce pe departe cu laptele de mamă
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
biografismul" atît de drag deja unor reprezentanți ai "generației '80" va cunoaște o nouă înflorire și că "mașina intertextuală" va avea de măcinat destule lozinci aruncate la lada de gunoi a istoriei. în orice caz, este foarte probabil că acea "emfază a literaturii în fața vieții" se va atenua, cel puțin pentru o vreme". Nici o clipă nu se pune problema schimbării radicale a poeziei, în condițiile în care impactul acestui gen este din ce în ce mai slab... Ion Pop rămîne un critic de încredere, serios
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
Nici o clipă nu se pune problema schimbării radicale a poeziei, în condițiile în care impactul acestui gen este din ce în ce mai slab... Ion Pop rămîne un critic de încredere, serios, cu o informație bine verificată și folosită atent. Rămîne însă o anumită emfază a criticii în fața vieții pentru care cititorii, cred, vor avea din ce 'n ce mai puțină înțelegere. Ion Pop, Viață și texte, Editura Dacia, colecția "Discobolul", Cluj-Napoca, 2001, 336p., f.p.
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
Gheorghe Grigurcu Un joc favorit al lui Petre Stoica este jocul de-a modestia. La polul opus emfazei egolatre, hiperbolei sinelui, bardul se vrea cu tot dinadinsul micșorat, redus la formatul unui ins neglijat și neglijabil, ocolit de recunoașterea meritelor ce e de presupus că le are, dedat unor ocupații mărunte. Dramatismul e resorbit în surîsul echivoc al
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
literaturii pe genuri, un nesfârșit badinaj în care persoana unui autor prea orgolios pentru a arăta că se ia în serios joacă totdeauna un rol central, iar temele cele mai grave, marile probleme ale vieții, filosofiei, moralei, sunt abordate fără emfază, parcă în treacăt, parcă în glumă. Nimic esențial nu rămâne însă nespus de către doctul dar deloc pedantul causeur care crede că are - ca și personajul din folclorul chinez invocat în titlul mai vechiului său „roman”, Vagabondul care trece sub o
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
Sau în momentele de mizantropie, cînd, scîrbit de lume, vrei s-o cureți desființînd-o. În schimb, parcurs cu dispoziția așezată a cititorului care caută motive de lucidă documentare, autorul din Röcken te indispune. Și la mijloc nu e atît nesuferita emfază cu care vorbește de sine ca de un zeu mîntuitor, acea dizgrațioasă vanitate de a-și ridica un soclu de profet irepetabil, ci incredibila fugă de idei: morbida înclinație de a divaga, înclinație din cauza căreia, citit cu atenție, impresia pe
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
Al. Cistelecan semnează un scurt articol intitulat Poezia leneșă (postmodernească), care ar merita dezvoltat și din care voi cita un fragment semnificativ pentru discuția de față: "Procesele de transgresie sunt tratate ca eminentă alienare anacronică... Vechea poezie e blamată pentru emfază, pentru că-și simboliza actele biografice și le selecta după importanța lor semnificativă. Structura slabă, modestia de azi a biografiilor pre versuri tocmite, aceste biografii en gros și en detail care pun în cronică rimată toate fleacurile, e numai aparentă. Ele
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
selecta după importanța lor semnificativă. Structura slabă, modestia de azi a biografiilor pre versuri tocmite, aceste biografii en gros și en detail care pun în cronică rimată toate fleacurile, e numai aparentă. Ele pornesc, de fapt, de la o premisă de emfază: tot ce fac se cuvine transcris. Acest concept de poezie imediată, concretă cu scrupulozitate, e conceptul suprem al lenevirii." Probabil Radu Andriescu e conștient de aceste scăderi (în ciuda presiunii precedenței și a mesajului de alienare), de vreme ce antiliricul nu rămâne doar
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
carte scrisorile trimise de la Olănești criticului de la "Vatra", iată că acesta se apucă, în nr. 14 din CULTURA, să comenteze paginile și proiectele intelectuale cuprinse în alte eseuri ale expeditorului. "Teza de bază, începe Al. Cistelecan, chiar dacă niciodată spusă cu emfaza cuvenită, e că poezia e vitală." Urmează circumscrierea tezei și a aplicațiilor ei, cu referire și la cititorul generic, pe care Mușina îl atacă "pe unde nu se așteaptă". Premisă negativă, premisă pozitivă... și ajungem la "planul Mușina", menit să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
comentariul publicat după premieră: "În spațiul unui spectacol de tensiune poematică, expresiv marcat în caligrafia lui rafinată, neobișnuit de estetizantă pentru inventivul și frustul regizor, de decorul discret pictural al lui Sever Frențiu (...), drama lui Mircea Voievod se consumă fără emfază, cu o modestie și simplitate de înțelept, găsindu-și în Victor Rebengiuc o profundă și emoționantă acoperire psihologică, un firesc al rostirii și gesticii ce-i conferă măreție, unicitate, excelentul actor făcând din grava conștiință de sine a personajului, din
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
porturi neștiute. Vechea tiranie a luminii a rămas în urmă, împreună cu atâtea alte lucruri. Și-a găsit, în sfârșit, arta; este „sărăcă- cioasă”. Kavafis, comentând poemul, observă: „Cunoscătorii stilului lui Kavafis știu prea bine că poetul rareori face uz de emfază; când însă o întâlnim la el, cu siguranță înseamnă ceva” . Cu ce material să facă însă uz de emfază? Așa cum am subliniat și cu alt prilej, orice efort al lui care îl duce spre umflarea cuvântului eșuează. I-au trebuit
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
arta; este „sărăcă- cioasă”. Kavafis, comentând poemul, observă: „Cunoscătorii stilului lui Kavafis știu prea bine că poetul rareori face uz de emfază; când însă o întâlnim la el, cu siguranță înseamnă ceva” . Cu ce material să facă însă uz de emfază? Așa cum am subliniat și cu alt prilej, orice efort al lui care îl duce spre umflarea cuvântului eșuează. I-au trebuit câțiva ani ca să dobândească această amară experiență. A fost uneori nevoit să accepte - și am văzut cu câte tatonări
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
temeiuri o mini-teorie personală, justificată în pripă prin două-trei referințe teoretice, a Relațiilor publice. Din prefața aceasta am aflat diverse lucruri despre biografia lui Gabriel Mardare, nimic despre Tatiana Lebedeva. Anecdotismul cultivat de prefațatorul Artei de a seduce, morga și emfaza culturală, cu mici cochetării pe ici-pe colo, așa cum apare în textul care introduce Arta de a trăda, sînt, vai!, rele deprinderi ale discursului intelectual din România. Dar cu mult mai grav și pe mult mai mulți îi vor păgubi proastele
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
sinteza mai multor arte, fiindcă niciuna nu atinge decât o sferă a realului, în timp ce Thomas Mann vede oricând posibilă traducerea ideii în orice artă. „Luată în sine, muzica lui Wagner nu este de fapt muzică... ea este psihologie, simbol, mit, emfază”, spune Thomas Mann chiar în prima parte a eseului său (redactat în urma unei prelegeri, ultima ținută în Germania înainte de plecarea definitivă spre lumea anglofonă). Arta e o tehnică a salvării colective, credea autorul lui Parsifal, între o carte și teatru
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
delirul cu ochii sticloși.../ Și iar/ Chinuit de al zecelea gînd:/ Roșu pe roșu nu se cunoaște./ Pornește prin subteranele varului/ Zgomotele îl catapultează-n taverne/ Oamenii il strivesc sub picioare./ Ucigaș pe albul zăpezii". Treptat, bardul ajunge la o emfaza a mizeriei, poza în cauză avînd un substrat de conștiință contradictorie (o expiere prin conștiința roasa de remușcări și totodată exhibiționista). Această singularizare orgolioasa a căderii, aceasta vermina ce se simte regală îl apropie de familia patronată de un Stelaru
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
se vede, Petruța vrea să combine nonșalant teribilele cu diafanele, în gramaje chibzuite, așa ca poemul să nu dea în convulsii de angoasă. Zicerea e ușoară, cu frivolități cotidianiste, dar asta tocmai pentru că ea rulează, pe fond, lucruri de gravă emfază existențială (erotică sau depresivă): „nu știam dacă împreunarea/ ne era început sau sfîrșit/ urletele noastre/ erau Cîntarea Cîntărilor/ delirul n-avea milă de noi” etc. ( Viața între paranteze drepte). E de bine că Petruța nu folosește și retorica după reguli
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
ci lumea lui Constantin și Elena ca lume ancestrală a satului, cu valori și semnificații pe care încearcă să le transmită, zestrea lor. Nu doar memoria bunicilor se află în joc, ci memoria tribului și a unei lumi redată fără emfază, cu o extraodinară sensibilitate care transpare în simplul gest cotdian, în cântecul care acompaniază frământatul aluatului de cozonac sau al poveștii care explică rostul fiecărei flori din covorul lumii, de când este ea. Cred că alături de Podul de flori al lui
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
mai multe minuni"(ibidem). Oricum, postura lui Ion Zubașcu nu e adorația necondiționată. Conștiința d-sale vulnerată printr-un traiect de viață ieșit din comun îl face să perceapă legătura dintre macro și microcosm, nu neapărat în favoarea celui dintîi. Aparenta emfază a asocierilor scientizante nu reprezintă decît o trapă spre a atrage atenția asupra a ceea ce e ascuns, neluat în seamă, bogat prin însăși interioritatea sa inaparentă. Poetul preferă plenitudinea lăuntrică a universului celei exterioare: "cine ar mai putea spune că
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
la televiziuni și, de câteva ori, în persoană. În "realitate", Andrei Șerban mi se pare mult mai combativ, mai agresiv (în sensul bun al cuvântului) decât ni-l înfățișează splendidele sale pagini de biografie intelectuală. De-o modestie admirabilă, fără emfaza aproape obligatorie a artistului care "a dat lovitura", Andrei Șerban ni se înfățișează sub chipul unui Ariel fascinat de misterioasele instrumente magice ale lui Prospero. Am încheiat acestă carte cu un singur regret: că s-a terminat prea repede. Mă
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]