1,393 matches
-
Shukuya Shichizaemon și Asami Dosei. Timp de două zile, fură mai mult sau mai puțin întreținuți. Altminteri, însă, părea că erau duși cu vorba. Ishikawa Kazumasa se scuză insistent, spunându-le mesagerilor că Ieyasu era încă ocupat cu probleme militare. Emisarii bombăneau față de răceala primirii. Ca răspuns la numeroasere daruri de prietenie din partea clanului Shibata, vasalii clanului Tokugawa nu primiseră decât o listă de cadouri, fără ca, în rest, să li se arate nici un fel de recunoaștere. În cea de-a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o trimisese Katsuie. Pe scurt, nu numai că misiunea lor se încheiase printr-un eșec total, dar Katsuie părea să se fi umilit în fața lui Katsuie într-o mult mai mare măsură decât era necesar în situația dată. Cei doi emisari discutau, destul de neliniștiți, situația. Evident, în gândurile lor negre figura și inamicul, Hideyoshi, dar la fel apăreau și dușmanii lor vechi, membrii clanului Uesugi. Dacă, pe lângă aceste pericole, se mai adăuga și amenințarea unei discordii între clanurile Shibata și Tokugawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În mod destul de surprinzător, la două zile după sosire, Castelul Nagahama trecu în mâinile lui Hideyoshi fără ca nici un soldat să aibă de suferit. Se întâmplase exact așa cum prezisese Hideyoshi față de Fujitaka și fiul său: „Castelul va fi capturat din interior.“ Emisarii erau trei dintre vasalii superiori ai lui Shibata Katsutoyo. Aduseră un angajament scris, prin care Katsutoyo și toți vasalii săi jurau să-l asculte și să-l slujească pe Hideyoshi. — Au dat dovadă de chibzuință, spuse Hideyoshi, cu vădită satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un cuvânt, Hideyoshi îi dejucase lui Katsuie planurile. Intuise ce avea acesta în minte încă de pe vremea când Katsuie îi trimisese mesageri pentru tratativele de pace. Katsuie n-avea de gând să stea să vadă cum acestea se întâmplă. Trimise emisari de două ori: pe primul, fostului shogun Yoshiaki, cerându-i că încurajeze un atac al clanului Mori din provinciile apusene; pe al doilea, la Tokugawa Ieyasu. Dar, în a optsprezecea zi din Luna Întâi, Ieyasu, din motive necunoscute, se întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
miazănoapte a provinciei Omi.“ Următorul curier aduse un mesaj asemănător: „Katsuie a ajuns, în sfârșit, la capătul răbdării. În loc de a aștepta dezghețul, a angajat douăzeci sau treizeci de mii de culi să înlăture zăpada de pe drum.“ Iar un al treilea emisar raporta cât de critică devenise situația: „E foarte posibil ca forțele clanului Shibata să fi părăsit Kitanosho, cam prin a doua zi din Luna a Treia. Într-a cincea, avangarda ajunsese până la Yaganase, în Omi. În cea de-a șaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Astăzi, pe la amiază. — Atunci, trebuie să fie exact vicleșugul la care mă așteptam! — Vicleșug? — Mâine dimineață, nu trebuie să mergeți nici în ruptul capului. Ceremonia ceaiului e un șiretlic. Shogen plănuiește să vă omoare. S-a întâlnit deja cu un emisar secret din clanul Shibata și le-a trimis un angajament scris. Nu încape nici o îndoială, planul lui este ca mai întâi să vă ucidă, apoi să ridice stindardul rebeliunii. — Cum ai aflat toate astea? — Alaltăieri, Shogen a chemat trei preoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă gândeam să iau hotărârea asta. Istovit, bătrânul vasal se retrase. Sosi și al cincilea mesager. Genba devenise și mai țeapăn. Ajunsese atât de departe și n-avea de gând să se întoarcă din drum. Refuză să-l primească pe emisar, dar omul nu era un vasal mărunt. Mesagerii care veniseră în acea zi erau cu toții oameni distinși, însă al cincilea era un membru deosebit de puternic al anturajului lui Katsuie. — Știu că s-ar putea ca emsiarii trimiși la dumneata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tabără păli. — Alt trimis a părăsit tabăra. — Cum? Încă unul?! Du-te-vino-urile repetate între tabăra principală și Muntele Oiwa îndurerau inimile războinicilor. De o jumătate de zi, Katsuie simțea că i se apropia sfârșitul. În timp ce aștepta întoarcerea celui de-al cincilea emisar, abia mai putea sta pe scaunul de campanie. Tabăra se afla într-un templu din Kitsunezaka, iar acum, Katsuie rătăcea, în tăcere, pe coridoarele clădirii, privind spre poarta templului. — Shichiza încă nu s-a întors? îi întreba el, de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a mai trece din nou râul în ziua aceea. Aștepta de două zile o ocazie să înainteze. Hideyoshi primi scrisoarea urgentă a mesagerului la poarta taberei și citi mesajul cât timp încă se mai afla în șa. După ce-i mulțumi emisarului, reveni la cartierul său general fără a da nici un semn de emoție. — Ce-ar fi să-mi faci un vas de ceai, Yuko? întrebă el. Cam la vremea când își termina de băut ceaiul, sosi un al doilea mesager. Armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Kanamori și Hachiya cu primele întăriri din miazănoapte. Hideyoshi era mulțumit, dar încă nu se liniștise complet. Până la căderea nopții, sosiră de trei ori mesageri cu rapoarte despre situația din Ise. Hideyoshi citi depeșele și-i chestionă personal pe emisari, le încredință răspunsuri orale și dictă scrisori de răspuns în timp ce-și lua masa de seară. Într-un colț al camerei se afla un mare paravan pliant. Pe cele două panouri ale sale fusese pictată, cu auriu, o hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
depinde și de partea cealaltă, iar răspunsul primit de Hideyoshi fusese un „nu“ categoric. Însă chiar și după ce rupsese relațiile cu Nobuo, Hideyoshi continuase să trimită mesaje, cu condiții și mai avantajoase decât înainte, încercând să-l convingă pe Ieyasu. Emisarii, însă, nu făceau decât să provoace indignarea lui Ieyasu și se întorceau complet descurajați. — Seniorul Ieyasu răspunde că Seniorul Hideyoshi este acela care nu-l înțelege pe el, transmise un mesager. Hideyoshi zâmbi forțat, ripostând: — Nici Ieyasu nu-mi înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Era un mesaj pe care-l așteptase: răspunsul lui Bito Jinemon, pe care-l trimisese ca al doilea mesager la castelul lui Ikeda Shonyu de la Ogaki. Oare era o veste bună sau rea? Nu mai primise absolut nici o știre de la emisarii pe care-i trimisese să câștige alte castele. Hideyoshi desfăcu scrisoarea, de parcă ar fi deschis plicul unui oracol, și o citi. Spuse numai atât: — Perfect. Noaptea târziu, după ce se culcase, se ridică, dintr-o dată, ca și cum tocmai i-ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așa că, să cotească și el în aceeași direcție, ca să ne sprijine. Tocmai când omul se îndepărta în galop, doi mesageri călări alergau cu aceleași instrucțiuni pentru Kyutaro de la Shonyu. Dar, așa cum am povestit deja, Kyutaro a refuzat acea cerere, iar emisarii s-au înapoiat indignați. La vremea când Nagayoshi le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre munți și începuse să urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor, flutura stindardul cu evantai auriu al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
go. — O forță numeroasă a clanului Tokugawa se apropie de oamenii noștri la șanțurile duble, anunță omul. Hideyoshi ridică un moment ochii de pe tabla de go, întrebându-l: — A apărut și Ieyasu însuși? — Seniorul Ieyasu n-a ieșit personal, replică emisarul. Hideyoshi luă o piatră neagră, o plasă pe tablă și spuse, fără să mai ridice ochii: — Să-mi spuneți când își face apariția Ieyasu. Dacă nu apare în fruntea armatei, Kyutaro și Ujisato pot să decidă singuri dacă intră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se pregăteau să iasă din încăpere, ca reprezentanți ai celorlalți, când intră un mesager cu informații concrete: — Adineaori au sosit doi trimiși de la Seniorul Nobuo. — Ce?! Soli din Nagashima? Vestea făcu indignarea oamenilor să dea iarăși în clocot. Dar, întrucât emisarii fuseseră deja duși în sala mare de audiențe, era foarte probabil ca acum să fi ajuns deja față în față cu Ieyasu. Încredințându-se calmi unii pe alții că intențiile seniorului lor aveau acum să fie exprimate clar, oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe zi, cam la aceleași ore, dimineața la șapte, la zece, la douășpe, la patru, la șapte seara și la unșpe ultima, „ca să adoarmă“, o bea exact ca în legenda lui Neculce pe care trebuie s-o știi - cică un emisar al Domnului Moldovei, chemat la Înalta Poartă la Stambul, e tratat aici după protocol cu cafea, dar acela era prost și nu știa, spune povestașul, și au închinat Să trăiască împăratul și vizirul, și închinând au sorbit filigeanul ca altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Omar Își aduce vag aminte de episodul din care Djahane a reținut cu aviditate fiecare detaliu. La primirea mesajului lui Toghrul, care-i cerea mâna fiicei sale Sayyeda, califul se albise, pur și simplu, la față. Nu se retrăsese bine emisarul sultanului, și Cârmuitorul Dreptcredincioșilor a izbucnit: — Turcul ăsta, de-abia ieșit din iurtă! Turcul ăsta, ai cărui părinți, până mai ieri, se prosternau În fața cine știe cărui idol și zugrăveau pe steagurile lor râturi de porc! Cum Îndrăznește oare s-o ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mesaje de aducere aminte, sfârși prin a alcătui un răspuns. Unul dintre bătrânii săi sfetnici fu Însărcinat să-l transmită; acesta plecă spre cetatea Rey, ale cărei ruine sunt Încă vizibile În Împrejurimile Teheranului. Curtea lui Toghrul se afla acolo. Emisarul califului fu mai Întâi primit de vizir, care Începu discuția cu aceste cuvinte: — Sultanul e nerăbdător, mă zorește, sunt bucuros că ai venit, În sfârșit, cu răspunsul. Vei fi mai puțin bucuros după ce-l vei fi auzit: Cârmuitorul Dreptcredincioșilor vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Irakului, al Farsului, al Khorasanului și al Azerbaidjanului, cuceritorului Asiei, paloșului care apără Credința adevărată, protectorului tronului abbasid: „Nu, califul nu ți-o va da pe fiica lui!“. Foarte bine, straja aceasta te va conduce. Numita strajă se prezentă, iar emisarul se ridică spre a o urma, când vizirul continuă, pe un ton neutru: — Presupun că, fiind un om chibzuit, ți-ai plătit datoriile, ți-ai Împărțit averea Între fii și ți-ai măritat toate fiicele! Emisarul se așeză la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
strajă se prezentă, iar emisarul se ridică spre a o urma, când vizirul continuă, pe un ton neutru: — Presupun că, fiind un om chibzuit, ți-ai plătit datoriile, ți-ai Împărțit averea Între fii și ți-ai măritat toate fiicele! Emisarul se așeză la loc, sleit de puteri dintr-odată. Ce mă sfătuiești? — Califul nu ți-a lăsat nici o altă instrucțiune, nici o posibilitate de Înțelegere? Mi-a spus că, dacă n-ar exista cu adevărat nici un mijloc de a evita această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răspunsul ajunse la el, Toghrul luă calea Bagdadului și, chiar Înainte de a intra În oraș, Îl trimise În grabă pe vizirul său, pe post de cercetaș, nerăbdător să vadă ce orânduieli fuseseră deja gândite pentru căsătorie. Sosind la palatul califului, emisarul auzi spunându-i-se, În termeni foarte amănunțiți, că respectivul contract de căsătorie putea fi semnat, dar că Întâlnirea celor doi soți era În afară de orice discuție, „avându-se În vedere că importantă era onoarea unirii prin căsătorie, iar nu clegătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul căderii În dizgrație. Descumpănit, Nizam explică: — Trebuie trimis câte un emisar În fiecare provincie, trebuie făcute calcule lungi. Din mila lui Dumnezeu, imperiul este imens, va fi greu de terminat acest raport În mai puțin de doi ani. Dar Hasan se apropie cu un aer solemn: — Îi făgăduiesc stăpânului nostru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe ceilalți pretendenți și i-a pus pe toți răzvrătiții cu botul pe labe? Că datorită mie este ascultat și cinstit până la marginile pământului? Mergeți să-i spuneți, da, că soarta tichiei lui este legată de aceea a călimării mele!” Emisarii sunt năuciți. Cum poate oare un bărbat atât de Înțelept ca Nizam al-Mulk să-i adreseze sultanului cuvinte care Îi vor atrage dizgrația și, neîndoielnic, moartea? Aroganța sa să fi atins nebunia? Un singur om știe cu precizie, În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spectaculoasă, o moarte pe măsura sa. O va obține. Atunci când Malik Șah primește solia care l-a Întâlnit pe Nizam, nu-i vine să creadă ceea ce i se aduce la cunoștință. — Chiar a spus că e tovarășul, egalul meu? După ce emisarii au confirmat faptul cu un aer stânjenit, sultanul lasă să-i izbucnească furia. Vorbește despre tragerea În țeapă a tutorelui său, de tăierea În bucăți de viu, de crucificarea pe crenelurile fortăreței. Apoi fuge s-o anunțe pe Terken Hatun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cel mai puternic din lume, o femeie Îndrăzni să ia puterea În mâinile ei goale. Ascunsă În spatele draperiilor, ea muta armatele de la un capăt la celălalt al Asiei, numea regi și viziri, guvernatori și cadii, dicta scrisori califului și expedia emisari către stăpânul Alamutului. Emirilor, care bodogăneau auzind-o dând porunci trupelor, ea le răspundea: „La noi, bărbații sunt cei care duc războiul, dar femeile sunt cele care le spun Împotriva cui să lupte”. În haremul sultanului, e poreclită „Chinezoaica”. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]