2,344 matches
-
ai campaniei - fotografii Andrei Pungovschi și Bogdan Baraghin, bloggerul Cristian China Birta (Chinezu.ro) și jurnalistul Andrei Crăciun - au mers în comunitățile din Suceava (localitățile Gulia, Pătrăuți și Ciprian Porumbescu) și Botoșani (localitățile Gorbănești și Hilișeu-Horia), pentru a documenta poveștile emoționante ale unor familii sărace care se află în grija Salvați Copiii România.
Campania oamenilor buni. Elena, fetița cu o poveste cumplită. "Nu vedeți ce viață avem?" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77416_a_78741]
-
singurătatea în inflorescență: "Minunea mea,/ Singurătate,/ Cât de mare este puterea ta/ Cât de adânc este calmul /Florii tale de lotus/ Desfăcută peste marginile lumii/ Ca o binecuvântare/ A zeului ascuns" (Pelerin). În prelungirea acestui mod aparte de a simți, emoționantă este poezia Nume, care ipostaziază profunda iubire de patrie ca solidaritate în arhetipal, datorată logosului etern și unificator: "Numele spun destinul tuturor/ Pe vatra țării./ Neamuri de munteni și câmpeni,/ Nume de păsări fermecate,/ Nume de ape românești/ În Transilvania
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
fel și fel care pun în valoare cu precizie și cu mare anvergură personalitățile premiaților. S-au jucat două spectacole ale lui Alvis Hermanis, Viață lungă și Tații, un spectacol pe textul Locusts al Biljanei Srbljanovic, am asistat la un emoționant working in progress de și cu Robert Lepage, de o simplitate emoționantă, de o esență a limbajului său despre care voi mai povesti, iar în ultima seară, tîrziu în noapte, Berliner Ensemble a prezentat Peer Gynt al lui Peter Zadek
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
anvergură personalitățile premiaților. S-au jucat două spectacole ale lui Alvis Hermanis, Viață lungă și Tații, un spectacol pe textul Locusts al Biljanei Srbljanovic, am asistat la un emoționant working in progress de și cu Robert Lepage, de o simplitate emoționantă, de o esență a limbajului său despre care voi mai povesti, iar în ultima seară, tîrziu în noapte, Berliner Ensemble a prezentat Peer Gynt al lui Peter Zadek, versiunea germană asupra textului fiind făcută de Peter Stein și Botho Strauss
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
ale sorții. El vorbește despre o vizită la Corcova, unde se simțise bine"în intimitatea menajului Bibescu". Pe de altă parte, Constant Tonegaru, născut și mort în a doua lună a anului, pare a-și schița aprioric destinul într-un emoționant Februarie mistic: "Mi-aduc vocea și șterg / numele ce mi l-am scris pe pămînt. / Februarie e numele meu întreg, / un cîntec subțire, un vînt." Revenind la Petru Creția și la data comemorării sale, ar fi poate interesant de amintit
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
recunoaște veleitari, grafomani și toxici reclamagii. Ce se cred, cel puțin, genii neînțelese. Inedit ni se pare călugărul-poet erotic, singurul pe placul Ornelei, poeta depresivă care, prin delațiune, ajunge să publice un grupaj la Gazeta literară. Și, totuși, cea mai emoționantă povestire ni se pare "Eu și amicul Voltaire", în care natatorul, trăind ca de obicei, din expediente (traduceri din engleză despre fluturi) în compania înțeleptului său câine Voltaire, are revelația târzie a unei ființe superioare, eventual, a marii iubiri. Pornind
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
pe lângă cele două pagini consacrate evenimentelor românești (inclusiv un interviu cu președintele ICR și reproducerea plăcii memoriale) apărute în cotidianul de mare tiraj Diário de Notícias, și cotidianul, de asemenea foarte răspândit, Público, ne-a acordat o pagină cu titlul emoționant "România și Portugalia mai aproape ca oricând", însoțită de medalioane, consacrate, în această ordine, Anei Blandiana, lui Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran și Constantin Brâncuși. Personal, am mai avut două bucurii în timpul actualei mele șederi la Lisabona. Chiar în
Un centenar și o inaugurare by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9763_a_11088]
-
Apoi, pentru mine importante mai rămîn trimiterile la spectacole și interpreți, flashurile profunde ale cărții, nu giubușlucurile copilărosului memorialist. Spre exemplu, un blitz-portret Îi face Teodosiu, marelui George Constantin („CÎnd apărea se rupea scena-n două.[...] A murit un unicat!”); emoționantă este și vizita lui la casa lui Dostoievski („eram Înspăimîntat: dacă-mi deschidea? Cine-i spuneam că sunt? Svidrigailov? Teodosiu?”); sau revederea Micului infern, pentru a -a oară, fascinat de longeviva Silvia Dumitrescu-Timică; ori chinuitoarea sarcină de a-i da
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mai prosper. Dar despre viitor...nu pot vorbi, fiindcă nu-s futurolog, nici profet mincinos... Revista ComunIQue: Cum vedeați Răsăritul Înainte de 1989? Bogdan Ulmu: Răsăritul (precizare importantă: de soare) a fost, pentru mine, Întotdeauna, unul dintre cele mai frumoase și emoționante momente ale zilei. Deși, recunosc, Îl apucam cam rar...Și acum, cînd am șansa să-l prind, Îmi provoacă aceleași impresii... Revista ComunIQue: Ce sentimente și ce presimțiri vă produce avalanșa nonvalorii și a kitsch-ului? Bogdan Ulmu: Nonvaloarea & kitschul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cea mare” - în esență, un text absolut autentic despre convertire, dar mai ales, un text, care descrie bucuria curată a copiilor care trăiesc intens Sărbătoarea Învierii Domnului, care vine cu alai de obiceiuri și tradiții. „Casa părintească” - răbufnire tandră, nostalgică, emoționantă. Iată, o descriere inegalabilă a casei părintești, a casei copilăriei: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toți unii pe alții, căci cuvântul spus are putere.”. Textul final al cărții, „Minunea”, zugrăvește suferințele îndurate de cei aflați departe de casă, temă și ea frecventată des de autoare, ca una care cunoaște foarte bine, din proprie experiență, aceste emoționante și dureroase trăiri. „Minunea” la care face referire autoarea este aceea a dragostei care unește o familie, care unește o mamă de copiii săi, un soț de soția și copiii săi, este puterea sacrificiului personal pentru binele aproapelui, este minunea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului, Lidia Vrabie excelează în evocări, aducând în fața cititorului pagini emoționante, în care fiecare cuvânt din rostirea literară poartă sigiliul sincerității, precum și a nestrămutatei convingeri în puterea credinței strămoșești, care leagă indisolubil dăinuirea de capacitatea noastră de a iubi creația lui Dumnezeu. În „Părinții noștri - două candele” autoarea atinge înălțimi amețitoare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume concomitent reală și ficțională, dură și suavă, clocotitoare și senină, logică și absurdă, sacră și profană, buimacă și armonioasă, tristă și emoționantă. Detectăm aici aceeași frenetică trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile canonice ale existenței, în imediat, în biologic și mult mai puțin în transcendent. Când Nietzsche a spus
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
jos, din oricare școală. Participanții se concurau cu elan, dârzenie și talent. Cu cât etapele se ridicau mai sus, cu atât rândurile celor care le populau, se răreau. Lupta pentru ajungerea în pisc era cuceritoare, înverșunată și, nu mai puțin, emoționantă. A participat și tineretul din România. La urmă de tot, în exigenxa sită a juriilor, au rămas două ființe: o fată - Mădălina Lefter, elevă în clasa a șaptea a liceului ’’ Costache Negruzzi’’ din Iași, și un băiat - ștefan Atârnovițoaie, de la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dacă și viața mea a existat sau există într-adevăr. {i ca să fiu mai comercială, vă pot spune că veți pătrunde alături de mine și cu mine în același timp, în tainele vieții interioare și deasemeni veți experimenta senzații plăcute și emoționante care cu sigurantă, vor trezi și vor pune în mișcare forțele latente ce se găsesc în voi. Dragă prietene! Dacă această carte, a ajuns în mâinile tale, atunci ești ori curios, ori ești pe aceeași frecvență emoțională cu mine și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care depășește granițele, convingerile politice, notorietatea, naționalitatea, religia sau talentul. Cel mai tânăr participant are nouăsprezece ani, cel mai vârstnic nouăzeci și opt! Sunt cifre care spun mai mult decât ar putea-o face orice relatare, oricât de amănunțită, a emoționantei întâlniri. Rolul unei reviste literare este, cred, tocmai acesta: de a aduna, ca magnetul pilitura de fier, valorile dintr-o anumită zonă. Fără publicații literare, fără birourile mereu vraiște și fără ușile închise și deschise brownian probabil, că n-am
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
singur corp omenesc să fi curs atîta sînge. Și totuși, imaginile, oricît de crude, nu puteau fi contestate. Ele multiplicau la nesfîrșit dimensiunile tragediei, susținute din off de comentariul precis și competent care Îi detalia cu finețe Împrejurările, adăugînd amănunte emoționante, menite să Înduioșeze și, În egală măsură, să indigneze opinia publică. De exemplu, cartea pe care victima o citea În momentul atacului Îi rămăsese În poală, bineînțeles cu filele Înecate În sînge, iar pe degetul băgat Între filele ei se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de cele mai multe ori nu Înseamnă nici măcar atît. Din acest punct de vedere, cazul era practic epuizat și nu mai interesa deloc mass-media. Totuși, În The Baakho Monitor, În pagina de mică publicitate, la rubrica Decese, au putut fi citite două emoționante anunțuri, unul În numele colegilor de la spital, iar celălalt din partea vecinilor de bloc, care deplîngeau dispariția fulgerătoare a dispărutei, se refereau pe scurt la calitățile ei sufletești și concluzionau În deplin acord că a fost un om deosebit. Așa Încît toată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
general, după câte am observat, cu ofilirea și descompunerea unor trăsături rafinate prin însăși natura lor - lucru valabil și în cazul ei. După părerea mea o asemenea înfățișare poate fi, și chiar este în cazul Antoniei, extrem de atrăgătoare și de emoționantă, dobândind o distincție pe care aceeași față nu o avea când persoana era mai tânără. Antonia are ochi căprui mari, inteligenți și pătrunzători și o gură mobilă și expresivă care este în general strânsă într-un fel de botișor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la ea. Mai avea puțin și izbucnea în plâns, avea fața secătuită și uscată, ca un obiect ce a stat mult timp în bătaia vântului; dar mai era acolo, în încercarea ei de a se stăpâni, un dram de demnitate emoționantă. Încă nu puteam să o cred, nu puteam să cred că aveam de-a face cu ceva ce nu putea fi înlăturat prin forța naturală a voinței mele. Am rostit calm: — Ești într-o stare de surescitare, dragostea mea. Nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu surorile și dădeau naștere la dragoni, nu reușise să-mi capteze atenția; și în cele din urmă, cuprins de disperare, m-aș fi dus la cinema, dacă nu mi-ar fi fost teamă că, în fața unor scene triste sau emoționante, aș putea izbucni în plâns. Antonia era la fel de agitată și fusese în această stare toată după-amiaza. Morocănoși, ne făceam amândoi de lucru prin casă, trecând iar și iar unul pe lângă celălalt, strâns legați și totuși incapabili să ne atingem, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Într-un ciclu repetitiv continuu pe care noi Îl consideram teribil de romantic, dar care l-ar fi Înnebunit pe un martor Întâmplător. Întotdeauna este așa când e vorba de a fi Îndrăgostit. Când ești tu În situația asta, este emoționant și pasionant, dar când tu ești doar cel care stă Într-un restaurant lângă cineva Îndrăgostit, este detestabil. Din fericire, rata de schimb a dolarului este atât de proastă, că nu sunt mulți americani la Paris În prezent, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ceea ce făceam eu. La urma urmei, librăria era un loc supernașpa În care să trăiești, iar mama o alesese doar sub imperiul stringenței de a găsi un adăpost. În ciuda neînțelegerilor noastre din trecut, ultima zi petrecută Împreună a fost aproape emoționantă. Luweena m-a Îmbrățișat, iar Shunt, jenat, mi-a dat un ghiont În umăr. Tocmai dispăreau pe ușă, cînd am strigat după ei „Adio, scursuri ordinare ce sînteți, jigodiilor de ultimă speță”. I-am făcut cum mi-a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de ea. - Sigur. E mai greu traficul acum? Par să fie de trei ori mai multe mașini decât erau înaintea accidentului meu. - N-am prea băgat de seamă. N-o să încerci să împrumuți mașina omului de serviciu? Îngrijorarea ei era emoționantă. De când cu accidentul, pentru prima dată de mulți ani, părea absolut în largul ei alături de mine. Accidentul fusese o experiență extremă de un fel pe care propria ei viață și sexualitate o învățaseră s-o înțeleagă. Corpul meu, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sfârșitul regimului Ceaușescu (și totalitarismului socialist). Mergând mai departe pe firul evenimentelor, „Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fost capturați la Târgoviște și duși sub arest la o unitate militară din oraș. [...] La televiziune s-a anunțat, într-o atmosferă emoționantă, căderea regimului Ceaușescu: «Peste 10 minute vom da un apel către populație. Să nu uităm de Dumnezeu. Dictatorul a fugit. Armata e cu noi, poporul e cu noi. Ministerul de Interne să ordone reîntoarcerea în cazărmi. Am învins!» (Mircea Dinescu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]