499 matches
-
cunoașterii în genere și în fiecare specie a sa prin operații de stabilire a valabilității judicative, blocarea exercițiului cognitiv în spațiul lucrului exprimat după canoane judicative, al faptelor secunde raportat la "lucrurile însele", excesul de formalism, de o parte, sau empirismul nemăsurat (naturalist, "dogmatic", după un gând al lui Quine), de cealaltă, subiectivarea "lumii" chiar în condițiile unui exces de "obiectivism", lărgirea competențelor comparativismului, de fapt transformarea comparației în operație judicativă fundamentală, în sensul că tocmai operarea ei ordonează spațiul cunoașterii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
absența originarității sale nu ar fi posibilă nici o intuiție sensibilă. Constituirea fenomenală la Kant are acest sens, deși o descriere a sa este, cumva, nevoită să procedeze invers. Desigur, aici se află multe probleme, care, pe de o parte, vizează "empirismul kantian" eventual, de natură humeană -, iar pe de alta, "raționalismul" său condiționant în explicitarea constituirii cunoștinței veritabile și a diferenței dintre faptul de a cunoaște și faptul de a gândi. Analogiile experienței constituie o dovadă pentru cele afirmate mai sus
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cercetătorul din afară. Există în fond o psihoterapie clandestină, deseori practicată în cabinete private. Mentalități diverse despre suflete concepute divers întrețin această psihiatrie obscură, clandestină, la limita științei, practic imposibil de controlat și, de fapt, controlul neputând fi justificat filozofic. Empirismul este tot atât de răspândit ca psihiatria științifică. Tot datorită vrăjilor, apar, după credințele poporului din Moldova, unele stări nevrotice, isterice, dar și o varietate de manifestări obsesive coexistă cu psihiatria științifică, concurența între aceste activități fiind o realitate care conține o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
obiecte care au căpătat o semnificație exclusiv estetică. Epilepsia, de altfel, este atât de mult însoțită de superstiții, încât chestiunea poate constitui ea singură obiectul unui vast studiu. Practicianul cu experiență, cunoscător al realității, știe că, în afara prescripțiilor psihiatriei "științifice", empirismul este o realitate. Dar, în condițiile actuale, în care rezultatele terapeutice sunt încă nesatisfăcătoare, empirismul este greu de combătut, iar strategia acestei acțiuni insuficient de justificată. Circulă însă unele superstiții legate de teama de a nu naște copii anormali sau
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
însoțită de superstiții, încât chestiunea poate constitui ea singură obiectul unui vast studiu. Practicianul cu experiență, cunoscător al realității, știe că, în afara prescripțiilor psihiatriei "științifice", empirismul este o realitate. Dar, în condițiile actuale, în care rezultatele terapeutice sunt încă nesatisfăcătoare, empirismul este greu de combătut, iar strategia acestei acțiuni insuficient de justificată. Circulă însă unele superstiții legate de teama de a nu naște copii anormali sau oligofreni. Gravida nu trebuie să lucreze de Sf. Trif cel Nebun și de Sf. Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de inabilitatea de a construi teorii. Dacă sociologul actual știe cum să cerceteze o realitate empirică, el știe mult mai puțin ce să cerceteze și ce să facă cu datele obținute. Rămânerea în urmă a teoriei reprezintă cauza principală a empirismului lipsit de orizont de care se plâng sociologii. După părerea mea, problema majoră cu care se confruntă sociologia românească în momentul de față este tocmai aceea a dezvoltării unor teorii coerente și sistematice asupra marilor componente ale procesului de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
valabil. Același tip de critică se poate formula și în legătură cu legea productivitate/ stratificare. Ne putem întreba dacă în mod inevitabil starea de raritate este însoțită de inegalitate socială sau există posibilități stabile de organizare socială egalitară pe baza rarității. Problema empirismului cauzelor și a efectelor. Una dintre marile speranțe puse în schema cauzală se referă la pronunțata ei deschidere empirică. Există adesea chiar iluzia că procedurile empirice inductive pot duce cu ușurință la formularea de ipoteze cauzale. Dacă avem de explicat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor; reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului?; influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc.; orientări teoretico-metodologice semnificative În sociologia românească după 1989: modele teoretice generale, teorii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a datelor, a antrenat același risc pe care l-a generat și sociologismul: dezvoltarea individului În social. Dacă În orientările sociologiste subiectivitatea a fost În mod programatic exclusă din orizontul generalizărilor teoretice, rezervându-i-se o poziție subalternă față de acestea, empirismul a condus la obturarea adevăratului rol al individului În creația socială prin subordonarea lui estimărilor statistice și tehnicilor matematice de culegere și interpretare a datelor. Punctul culminant l-a atins transformarea individului din sursă de inovație socială În simplă cifră
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
evoluție ale societății tale. Ești, Într-o măsură mai mare decât În orice altă meserie umanistă, În infernul lumii. Pe care ți-l asumi, căruia Îi răspunzi, după măsura și capacitatea ta. (Nu e vorba aici despre o invitație la empirism. Agenda unei societăți este de fiecare dată infinit mai subtilă și mai variată pentru a putea fi epuizată Într-un asemenea registru.) Din acest punct de vedere, lumea românească postbelică e marcată de o graniță insurmontabilă: Înainte și după 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologică de abordare. Dacă mai adăugăm și lucrările lui D. Drăghicescu despre ontologia socială și determinismul social, avem alți parametri de signifianță ai aportului românesc la constituirea sociologiei ca disciplină, instituție și profesie. Din zona profesionalismului nu poate lipsi cofondatorul empirismului sociologic european - D. Gusti, care, alături de Ferdinand Le Pley și H. Tourville, a creat paradigma monografică a cercetărilor de teren rămasă referențială până În zilele noastre. Nu trebuie uitată premiera mondială prin care D. Gusti, ca ministru, a legitimat pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
școlarizării. Acest aspect explică paradoxul: oameni fără o cultură socială sistematică fac reforma socială a structurilor societății românești! Reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului? Septimiu Chelcea: Evenimentele din decembrie ’89 au deschis și pentru sociologie, ca și pentru alte științe socioumane, calea trecerii de la paradigma marxistă, În varianta ei ceaușistă - singura acceptată oficial până la acea dată -, la situația ei „normală”, de „știință multiparadigmatică”. Michel
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cei ce se cred niște Robinsoni rămași pe „insula adevăratelor metode” cu care vor să „reinventeze” sociologia ca disciplină de studiu, instituție și profesie. Pluralismul social din România este sincron cu un pluralism teoretic În care se „simte” nostalgia relansării empirismului (sub diferitele sale nuanțe) ca singură cale de accesare a stării de fapt „a României”, eliberată de tirania ideologică a bolșevismului, ce nu putea accepta că există și disfuncționalități. Totuși, frenezia de a „spune adevărul cu orice preț” a generat
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai mult mimate decât abordate serios. De aceea, sociologii români au fost disponibili pentru a se angaja În grupuri de cercetare comparativă inițiate de mult În Vest sau În dezvoltarea cercetărilor sociologice imediat aplicative, În special a sondajelor de opinie. Empirismul a renăscut - fapt foarte benefic atât pentru impunerea publică a sociologiei, cât și, mai ales, pentru o viitoare dezvoltare sănătoasă a perspectivelor teoretice fertile. Lipsesc Însă - iar această lipsă este deosebit de acută - analizele sociale complexe și cuprinzătoare care să poată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În ansamblu, perioada comunistă a lăsat moștenire o comunitate sociologică mai degrabă izolată de comunitatea academică din Occident. Coabitarea teoriilor vestice cu materialismul istoric a produs unele efecte previzibile, cum sunt o serie de incongruențe teoretice, sincretism teoretic, dar și empirismul multora dintre cercetările efectuate, practici sociologice puerile de recoltare de opinii, motive pentru legitimarea tezelor din documentele de partid. Suprapunerea unor idei, teorii sociologice occidentale peste doctrina oficială marxist-leninistă a generat apariția pe scară largă a empirismului ca practică sociologică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
teoretic, dar și empirismul multora dintre cercetările efectuate, practici sociologice puerile de recoltare de opinii, motive pentru legitimarea tezelor din documentele de partid. Suprapunerea unor idei, teorii sociologice occidentale peste doctrina oficială marxist-leninistă a generat apariția pe scară largă a empirismului ca practică sociologică. A existat Însă și un efect neanticipat al cercetărilor influențate de teorii apusene, care a făcut din acestea pricină de respingere a disciplinei de către partidul-stat comunist după 1978. Testând În practica empirică teze sociologice privind raționalitatea socială
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
marxist-leninistă. Spre deosebire de sociologia lui Marx, orientată spre analiza societății globale și a dinamicii sale, caracterizată de construirea unor modele structurale explicative, sociologia românească a fost masiv orientată spre cercetarea empirică a fenomenelor sociale. Ea a fost chiar caracterizată de un empirism excesiv: culegerea minuțioasă a datelor sociale și un deficit de teoretizare a lor. Metodologia culegerii datelor, masiv preluată din sociologia occidentală, a fost centrală. Un asemenea empirism s-a constituit, probabil, și ca mijloc de apărare. Teoretizările creșteau, inevitabil, vulnerabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
spre cercetarea empirică a fenomenelor sociale. Ea a fost chiar caracterizată de un empirism excesiv: culegerea minuțioasă a datelor sociale și un deficit de teoretizare a lor. Metodologia culegerii datelor, masiv preluată din sociologia occidentală, a fost centrală. Un asemenea empirism s-a constituit, probabil, și ca mijloc de apărare. Teoretizările creșteau, inevitabil, vulnerabilitatea politică a sociologiei. Al cincilea argument: orientarea reformatoare, incrementalistă, de „jos În sus” „Marxism-leninismul” conține o teorie a schimbării sociale prin revoluție și prin promovarea, cu instrumentele
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rezultatelor revoluției științifice și tehnice etc. În al treilea rând, ea a oferit o sursă foarte importantă În sfera metodologiei, rapid asimilată. Probabil că metodologia a fost elementul central al relansării sociologiei românești, conferindu-i și o caracteristică pronunțat empiristă. Empirismul a fost un mijloc de protecție, evitându-se generalizări și explicații expuse reacțiilor ideologice și politice negative ale regimului, dar a reprezentat și un instrument important al reformei sociale. Sociologia românească s-a fundat, În consecință, pe paradigma universală a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
asupra relațiilor de vecinătate este de factură empiristă. Linia gustiană a monografiilor de sat (cu Nerej, un village d’une région archaïque, 1939, semnat de H.H. Stahl, ca lucrare exemplară pentru gen) a operat În principal În acest registru al empirismului. O a doua caracteristică a studiilor comunitare românești din perioada interbelică, dar și din cea comunistă (vezi, spre exemplu, lucrarea coordonată de H.H. Stahl, M. Cernea, Gh. Chepeș, Două sate. Structuri sociale și progres tehnic, București, Editura Politică, 1970, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și McGaugh, pe de o parte, Rachman și Eysenck, pe de altă parte. Bineînțeles, istoria cognitivismului nu începe în acel moment. Ii putem găsi originea îndepărtată în lucrarea La Philosophie rationaliste a lui Kant (1724-1804) care s-a pronunțat împotriva empirismului și asociaționismului susținând că, dacă ideile noastre apar odată cu experiența, ele nu aparțin în totalitate experienței; altfel spus, ceea ce primează ca sursă pentru cunoștințele noastre este rațiunea și nu senzația. Pentru a înțelege ceea ce se întâmplă, trebuie, deci, să introducem
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
identificarea direcțiilor de schimbare. Sociologia promovată de Școala sociologică gustiană, deși cu o componentă teoretică de vârf, s-a centrat pe cercetarea empirică a realității românești. O asemenea orientare empirică nu reprezintă o eroare metodologică, desemnată cu titlul infamant de „empirism”, ci răspunsul la o nevoie vitală a societății românești: să se cunoască pe sine. Această orientare s-a cristalizat în obiectivul cercetării monografice: obiectul sociologiei îl reprezintă analiza „unităților sociale”, care trebuie să devină actorii schimbării sociale. Gusti a visat
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Introducerea unor variabile irelevante în procedura de grupare va altera rezultatele în sensul îndepărtării lor de scopul pentru care se realizează de fapt gruparea. Din punct de vedere practic, trebuie să acordăm atenție câtorva lucruri. În primul rând, trebuie evitat „empirismul naiv”, altfel spus colectarea și introducerea în analiză a cât mai multor variabile în speranța că, dispunând de mai multe date, „structura” va transpărea mai ușor1. Dacă încercările empirice sunt foarte importante pentru descoperirea științifică, cele exagerate sunt dăunătoare în
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
în sine și derivatele lor (noi concepte, noi idei, noi sensuri și semnificații, noi discursuri și noi posibilități de gândire). Cel puțin erau concentrate pe acestea până la Foucault, intelectualul care a rupt-o atât cu Linguistic Turn, cât și cu empirismul istoriografic atât de comun hoardei mediatice de istorici. În privința tratării cunoașterii, în toate cărțile pe care le-a scris, Foucault a fost preocupat de raporturile dintre discursuri, societate, control public și producere de adevăr. Discursurile din societate sunt în avangarda
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
concret al acțiunii umane, pot fi echivalente cu evenimentele de discurs prin instanța limbajului, prin faptul că oamenii vorbesc despre ele, lăsând pe planul al doilea faptul în sine, dinamica umană și istorică. Profesorul francez nu a fost preocupat de empirismul istoriei (de cine, ce a făcut? întrebări responsabile de o întreagă urzeală a istoriei). Ceea ce a investigat, analizat, descris și evaluat gânditorul nostru a fost enunțul, definit, pe linie semiologică, ca "o modalitate de existență pentru un ansamblu de semne
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]