500 matches
-
realitatea, dar să nu poată percepe-concepe ceva efectiv real, adică nesfârșita serie de solipsiști care se construiesc senzorial și mental unul pe altul? Evident o asemenea perspectivă existențială atât de exclusivistă este greu dacă nu chiar imposibil de susținut. Aseitate Empirism Falsificabilitate Idealism Realism (filozofie)
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
științei și de un declin al religiei l-a motivat pe Kardec să imagineze o noua formă de a privi realitatea, care punea laolaltă știința aflată în ascensiune și religia în declin, mediate de raționalitatea filosofică. Astfel, Kardec a folosit empirismul științific pentru a cerceta fenomenul, raționalitatea filosofică pentru a discuta cu ce părea a fi suflete și a analiza ce comunicau, și a căutat o cale de a extrage din aceste dialoguri concluzii de natură socială și etică, folositoare pentru
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]
-
viața de apoi. După înmormântare, rudele în viață erau așteptate să aducă ocazional alimente la mormânt și să recite rugăciuni în numele persoanei decedate. În tehnologie, medicină și matematică, Egiptul antic a realizat un standard relativ ridicat de productivitate și sofisticare. Empirismul tradițional, după cum reiese din papirusul găsite de Edwin Smith în 1930 și datând, cu aproximație, din 1600 î.Hr., este primul creditat în Egipt. Egiptenii au creat propriul lor alfabet și utilizau sistemul zecimal. Chiar înainte de Vechiul Regat, egiptenii antici au
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
cu curentele derivate din filosofia idealistă germană, în special cu Hegelianismul și dialectica. Filosofia analitică s-a răspândit după cel de-Al doilea război mondial mai ales în Anglia și în Statele Unite ale Americii sub diferite nume ca "Analiză lingvistică", "Empirism logic", "Pozitivism logic", "Neorealism", care desenează particularitățile diverselor școli. Filosofia analitică reprezintă o dezvoltare a neopozitivismului și își propune ca sarcină centrală cercetarea expresiilor naturale și a vorbirii comune, în perspectiva folosirii conceptelor filosofice pe baza unei metodologii științifice, refuzând
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
deseori descrie orice domeniu de studiu sistematic sau cunoștințele căpătate în urma acestui studiu. Acest articol se concentrează pe definiția cu sens mai restrâns. Domeniile științifice se clasifică de-a lungul a două mari dimensiuni: Există diferite înțelesuri ale "științei". Potrivit empirismului, teoriile științifice sunt obiective, verificabile empiric, și sunt predicții ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate prin falsificabilitate. În contrast cu aceasta, realismul științific definește știința în termeni ontologici: știința încearcă să identifice fenomene și entități, forțele care le cauzează
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
să facă predicții exacte despre cutremure sau vreme pentru ca să poată fi considerate drept științe. Filozoful empiric Karl Popper a afirmat că unele confirmări ale ipotezelor sunt imposibile și prin urmare ipotezele științifice pot fi doar falsificate. Pozitivismul, o formă a empirismului, vede știința, așa cum aceasta este definită de empirism, ca mijloc de a regla afacerile umane. Datorită afilierii lor strânse, termenii "pozitivism" și "empirism" sunt deseori folosiți ca sinonime. Iată însă ce li se reproșează: Pentru mai multe informații, vezi Teoriile
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
pentru ca să poată fi considerate drept științe. Filozoful empiric Karl Popper a afirmat că unele confirmări ale ipotezelor sunt imposibile și prin urmare ipotezele științifice pot fi doar falsificate. Pozitivismul, o formă a empirismului, vede știința, așa cum aceasta este definită de empirism, ca mijloc de a regla afacerile umane. Datorită afilierii lor strânse, termenii "pozitivism" și "empirism" sunt deseori folosiți ca sinonime. Iată însă ce li se reproșează: Pentru mai multe informații, vezi Teoriile și sociologia istoriei științei. Știința îi ajută pe
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
ale ipotezelor sunt imposibile și prin urmare ipotezele științifice pot fi doar falsificate. Pozitivismul, o formă a empirismului, vede știința, așa cum aceasta este definită de empirism, ca mijloc de a regla afacerile umane. Datorită afilierii lor strânse, termenii "pozitivism" și "empirism" sunt deseori folosiți ca sinonime. Iată însă ce li se reproșează: Pentru mai multe informații, vezi Teoriile și sociologia istoriei științei. Știința îi ajută pe oameni să afle mai mult despre viețile lor și contribuie la dezvoltarea societății. "Articol principal
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
posibile, așa că devine importantă selectarea lor. Știința nu poate oferi adevăruri absolute. Mai degrabă, științele naturii adeseori testează ipoteze referitoare la unele aspecte ale lumii fizice, iar când este necesar le revizuie sau înlocuiesc prin noi observații sau date. Potrivit empirismului, știința nu face afirmații despre cum "este" de fapt natura; știința poate doar să facă concluzii despre "observațiile" noastre asupra naturii. Atât oamenii de știință cât și cei care acceptă știința cred, și mai important, "se comportă", ca și cum natura "este
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
societatea. Făcând observații privitoare la natura indivizilor și a mediului care îi înconjoară, știința urmărește să explice conceptele care apar în viața de zi cu zi. Reprezentanți: Hilary Putnam, Richard Boyd, Ernan McMullin, Stathis Psillos Teze: Realismul științific, numit și empirism naiv, este perspectiva filozofică conform căreia natura universului corespunde postulatelor științifice. Realiștii consideră că lucruri precum electronii și câmpurile magnetice există. Este naiv în sensul că majoritatea savanților iau aceste postulate drept adevăruri care nu au nevoie să fie falsificate
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
Karin Knorr-Cetina Constructivișii afirmă că și realități aparent obiective din științele naturii, sunt de fapt rezultatul unor procese ale construcției sociale, și dependente de situația socială a laboratorului, a institutului de cercetare, etc. Un concept central al filozofiei științei este empirismul, sau condiționarea prin dovezi. Empirismul este un curent filozofic a cărui esență este perspectiva conform căreia cunoașterea decurge din experiența pe care o acumulăm în decursul vieții. În acest sens, afirmațiile științifice sunt condiționate și derivă din experiențele și observațiile
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
și realități aparent obiective din științele naturii, sunt de fapt rezultatul unor procese ale construcției sociale, și dependente de situația socială a laboratorului, a institutului de cercetare, etc. Un concept central al filozofiei științei este empirismul, sau condiționarea prin dovezi. Empirismul este un curent filozofic a cărui esență este perspectiva conform căreia cunoașterea decurge din experiența pe care o acumulăm în decursul vieții. În acest sens, afirmațiile științifice sunt condiționate și derivă din experiențele și observațiile noastre. Ipotezele științifice se dezvoltă
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
utilă în sens științific. Cercetătorii încearcă să folosească inducția, deducția, metode cvasi-empirice, și invocă metafore conceptuale-cheie pentru a transforma observațiile într-o structură coerentă, auto-consistentă. Reprezentant: Bas van Fraassen Empiriștii constructivi sunt agnostici față de conceptele unei teorii (atom, genă, etc.). Empirismul constructiv nu este interesat decât de observații care se pot face (cu ajutorul instrumentelor) cu ochiul liber. Empirismul își asumă rolul de a explica scopul științei. Aceasta este, după părerea empiriștilor, adecvanța empirică. Analiza este activitatea care constă în transformarea unei
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
a transforma observațiile într-o structură coerentă, auto-consistentă. Reprezentant: Bas van Fraassen Empiriștii constructivi sunt agnostici față de conceptele unei teorii (atom, genă, etc.). Empirismul constructiv nu este interesat decât de observații care se pot face (cu ajutorul instrumentelor) cu ochiul liber. Empirismul își asumă rolul de a explica scopul științei. Aceasta este, după părerea empiriștilor, adecvanța empirică. Analiza este activitatea care constă în transformarea unei observații sau teorii în concepte mai simple pentru a fi mai ușor comprehensibile. Analiza este esențială pentru
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
pe care le redă în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke, "Empirismus," și de nou-apărutul deism. În ale sale "Lettres philosophiques", a detaliat liberalismul englez (1731). Ca deist, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit Theist
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1794 ), un filosof, pedagog, matematician, politolog, economist și om politic francez, a scris "Schița asupra tabloului istoric al progresului spiritului uman". David Hume (n. 26 aprilie 1711 - d. 25 august 1776), un filozof, istoric și economist scoțian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian, a scris, în "Istoria Angliei", că geografia și clima influențează caracterul națiunilor. William Robertson (19 septembrie 1721-11 iunie 1793), istoric scoțian, a scris "Istoria Scoției" și "Istoria Regatului împăratului Carol
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
naturaliști, pentru că pretind propriilor concepții armonizarea (cel puțin) cu descoperirile științifice relevante. În paranteză sunt trecute edițiile revizuite. În limba română Quine a fost tradus foarte puțin; timp de mai bine de 30 de ani, traducerea din "Două dogme ale empirismului" (în "Epistemologie. Orientări contemporane", ed. Ilie Pârvu, București: Editura Politică, 1974) a fost singura traducere. În 2007 a apărut "Țesătura opiniilor" la Paralela 45 (traducere de Mircea Dumitru), iar Societatea Română de Filosofie Analitică pregătește alte câteva traduceri. Categorie American
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
Cantemir îi dedică acestuia și o lucrare, "Laus Van-Helmont" în care își exprimă admirația și recunoștința față de medicul și alchimistul olandez. Privit prin prisma lui Helmont se poate face o primă descriere a ideilor filosofice ale lui Cantemir: tendința spre empirism, misticism și o dezaprobarea a scolasticii. Lucrarea "Divanul lumii cu înțeleptul" "(Giudețul sufletului cu trupul)" este scrisă sub forma unui dialog. Lucrarea are ca scop demonstrarea caracterulului trecător al vieții și necesitatea de a privi lumea ca pe o înfăpturie
Istoria filozofiei românești () [Corola-website/Science/304438_a_305767]
-
Immanuel Kant, fenomenul este obiectul experienței, care este perceput, reflectând o lume independentă de experiența noastră sau „lucrul-în-sine” ("das Ding-an-sich" sau "numen"). Omul nu poate ajunge la cunoașterea „lucrului-în-sine”, ci numai prin experiență la perceperea fenomenelor. Kant se opune astfel empirismului lui Berkeley și Hume. Conceptul de fenomen a dus la crearea fenomenologiei, curent filosofic dominant în secolul al XX-lea, reprezentat prin Edmund Husserl, Martin Heidegger și Jacques Derrida. ologia, cu deosebiri de nuanță între diverșii săi reprezentanți, lărgește înțelesul
Fenomen () [Corola-website/Science/298025_a_299354]
-
Marele medic arab consideră că pacienții trebuie tratați și respectați indiferent de statutul lor social. Cu același respect și prețuire vorbește despre studenții săi, pe care îi numește "copiii mei". încurajează observarea atentă, experimentul, efectuarea disecțiilor fiind un adept al empirismului promovat de Hippocrate și Galenus. Această carte a fost tradusă în latină, în secolul al XII-lea, de Gerard de Cremona (c. 1114 - 1187), celebru traducător al operelor arabe, devenind lucrare de referință pentru medicina europeană de mai târziu, menținându
Al-Zahrawi () [Corola-website/Science/312236_a_313565]
-
printe care "Almagesta", "Ipotezele planetare" și "Optica", precizând erorile și contradicțiile găsite aici. Alhazen subliniază faptul că Ptolemeu utilizează artificii matematice și teorii nedemonstrate doar pentru a salva aparențele anumitor fenomene. Să nu uităm că marele savant islamic era adeptul empirismului, al teoriei științifice bazate pe experiment și observație. Cea mai celebră lucrare a lui Alhazen este celebrul său tratat de optică în 7 volume, "Kitab al-Manazir" ("Carte de optică"), scris în perioada 1011 - 1021 și care poate fi considerată, precum
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
puternică susține ideea conform căreia oamenii trebuie să aibă dreptul de a alege să moară, în mod autonom, indiferent dacă suferă sau nu. Printre partizanii de seamă ai acestei școli de gândire se numără filosoful scoțian David Hume, adept al empirismului, și americanul Jacob Appel, un adept al bioeticii. Suicidul este un act susținut în numeroase culturi și subculturi. În timpul celui de-al doilea război mondial, armata japoneză încuraja și glorifica atacurile kamikaze, care erau atacuri sinucigașe comise de aviatorii militari
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
înnăscute (cum va face Descartes), fie imaterialismul (Berkeley). Dacă Dumnezeu nu intervine, trebuie luată în considerare fie ipoteza „armoniei prestabilite” (Leibniz) fie cea a unei autonomii a lumii (în contextul „absenței” lui Dumnezeu) presupusă din considerente metodologice și fructificată de empirism.
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
remarcă un interes crescut pentru științele naturale și pentru fiziologie. În 1543, prin tratatul de anatomie "De humani corporis fabrica", Andreas Vesalius inaugureaza epoca modernă a medicinei vest-europene. Prin lucrarea sa, bazată pe observație în cadrul disecțiilor, scolastica este înlocuită prin empirism. Locul teoriilor devenite dogme inatacabile sau al rațiunilor abstracte, speculative, este luat de studiile și experimentele efectuate direct în natură. În acest context, atenția se îndreaptă și asupra fitoterapiei. Otto Brunfels, Hieronymus Bock și Leonhart Fuchs au scris lucrări valoroase
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
pe care le reda în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke Empirismus și de nou-apărutul deism. În ale sale "Lettres philosophiques", a detaliat liberalismul englez (1731). Ca deist și francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]