944 matches
-
decât un Baccardi cu Coca-Cola, din când în când, la ieșirile cu fetele. Chaquie nu era Neil. Eram sigură că nu mă mințise în mod deliberat cu privire la gravitatea problemelor cu alcoolul. Așa cum făcuse Neil. De fapt, bănuiam că Chaquie, așa enervantă și cu păreri de dreapta cum era, dusese o viață aproximativ fără pată. Eram surprinsă să descopăr că atitudinea mea față de Chaquie se schimbase de la momentul în care făcusem cunoștință cu ea. Acum nutream pentru ea o afecțiune stranie amestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un alcoolic. Pune-le cap la cap și obții părintele meu cel alcoolic! — Aproape că l-a stâlcit în bătaie pe copil, mi-a șoptit Clarence, apropiindu-se primejdios de mult de urechea mea. Pe de altă parte, Vincent era enervant fiindcă era într-o dispoziție extrem de veselă. Plutea de fericire fiindcă o convinsese pe nevastă-sa să-i aducă întrebările despre explozia demografică pentru jocul lor - Urmărire fără importanță. Acum Vincent îi fâlfâia lui Stalin pe sub nas cutia cea roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
undeva? a urlat Chaquie la mine în timp ce-mi scoteam din dulap haina și-o zvârleam în geamantan. Ca și Neil, Chaquie își pierduse autocontrolul de când recunoscuse că era alcoolică. Acum rivaliza cu Neil la titlul de cel mai enervant pacient de la Cloisters. Țipa și urla la toată lumea. Mai ales la fostul ei prieten, Dumnezeu. De ce m-ai făcut o nenorocită de alcoolică? obișnuia să urle Chaquie, ridicând privirea către cer. De ce pe mine? Josephine o tot asigura că furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cariera“ de dependent de droguri. Și ce-i cu asta? Ar fi putut să fie mult mai rău. — Nu, n-ar fi putut! am țipat plângând de furie. —Care-i problema? m-a întrebat din nou Josephine, cu același calm enervant. N-o să mai poți lua droguri? Asta nu e o necesitate. Milioane de oameni nu se ating toată viața de droguri și trăiesc fericiți și împliniți... Vrei să spui că niciodată n-o să mai pot să iau nimic? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă relaxez ca să scap de stresul zilei. Nici una dintre măruntele mele iritări nu erau importante. Aveam să mă dezbar de amintirea faptului că jegosul de manager al Alexei Hanley mă făcuse „funduleț dulce“. Aveam să mă dezbar de amintirea telefonului enervant pe care-l primisem de la un agent care vâna o plată jenant de întârziată. (Noi publicasem deja cartea în chestiune, dar, din nu știu ce motiv, Vivian refuzase să accepte că proiectul se încheiase. „Urăsc cartea aia“, îmi explicase ea, de parcă ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noastră masă de la întoarcerea în lumea civilizată. Orele au zburat. Eu și Luke treceam lejer de la un subiect la altul - începând cu autorii noștri preferați (ai lui: Faulkner și Hemingway; ai mei: Salinger și Kundera) și terminând cu cele mai enervante situații (pentru el: mâncare prinsă între dinți; pentru mine: americanii care-și condimentau discursul cu anglicizme de genul „L-am cunoscut la universitate. Era totalmente de căcat!“) — Poftiți, ne-a spus chelnerul cu un zâmbet cald, când ne-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Nu știu unde pizda mă-tii ești, Claire. Am încercat toată ziua să te sun pe mobil, dar se pare că l-ai închis. Ceea ce-mi creează probleme în a da de tine. Lucru pe care știi că îl găsesc extrem de enervant. În orice caz, am să-ți spun mai multe chestii, așa că sună-mă înapoi. Nu. Nu, nu, nu, nu, nu. Nu puteam s-o sun pe Vivian în seara aia. Trebuia să aștepte până a doua zi. Îi stătusem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de fiecare dată mă trezesc speriată. De fiecare dată se uită uimită la mine și mă întreabă: „Nu te-am trezit, nu? Doar că acum e ora opt în Irlanda“. Asta e încă o chichiță de-a mamei. Are foarte enervantul obicei de a sublinia diferența de fus orar oriunde am fi. Chiar dacă nu suntem decât în Franța. Tata e convins că mama o să zboare într-o bună zi doar ca să se întâlnească cu ea însăși la întoarcere. Săracul tata. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nimeni. Nu ar fi minunat dacă pasagerii ți-ar trimite mesaje când ar avea nevoie de ceva? În loc să apese tot timpul pe butonul ăla nesuferit? Știați cumva, din întâmplare, că atunci când pasagerii din carlinga principală apasă pe buton, acel BLING enervant nu se aude la clasa întâi? Ce bine o fi să zbori în lux absolut! Dacă aș avea bani, nu aș zbura decât la clasa întâi. Pot să pun pariu că „Adam al meu“ nu a trebuit niciodată să îndure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
absolut! Dacă aș avea bani, nu aș zbura decât la clasa întâi. Pot să pun pariu că „Adam al meu“ nu a trebuit niciodată să îndure ororile unui zbor de mai mult de unsprezece ore spre L.A., cu un puști enervant lovindu-i scaunul. Într-o zi sper să fiu celebră și bogată și că o să îmi permit să stau la clasa întâi în timp ce vreun însoțitor frumos de zbor îmi toarnă cafeaua. Sau ceva mai tare. Poate după ce-mi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
4" Stăm în sala de cinema și mi-aș dori să se aprindă luminile, ca să văd ce fel de bomboane Revels mănânc. Preferatele mele sunt cele cu portocale, dar tot mușc din greșeală din cele cu cafea, ceea ce e foarte enervant. Filmul e incredibil de plictisitor, dar nu pot să spun nimic, pentru că Tim ar lua-o ca pe un afront personal. De parcă ar fi scris el scenariul. Sau ar fi jucat în film. E puțin ciudat din punctul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un conac. Aștept ca tata să-mi răspundă, dar n-o face. Apropo, aveți cumva un tată ca al meu? Unul care pur și simplu nu îți răspunde atunci când vorbești cu el? Sau mi se întâmplă doar mie? E foarte enervant, nu? Uneori am impresia că vorbesc singură și trebuie să mă întorc să mă asigur că mai e în cameră. Tata a făcut niște cafea adevărată, așa că mă hotărăsc să beau și eu cu el, dar e deja absorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vedere că probabil știu mai multe despre iubitul ei decât propria lui mamă. Dar nu trebuie să spun nimănui încă. Vedeți voi, dacă nu o să meargă, nu vreau ca oamenii să mă întrebe de el tot restul vieții mele. Ce enervant ar fi! Frumos și drept? întreabă Janice, atacându-mi părul cu un pieptăn. — Da, aprob eu. Janice mereu mă întreabă dacă vreau să-mi aranjeze părul frumos și drept. —Să-ți aduc o cafea? —O, da, te rog, dau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
etaj întreg pentru persoane minione, ca mine? Ador hainele de acolo și îmi place că nu trebuie să-mi scurtez toți pantalonii. Persoanele mici, asemeni mie, nu ar trebui să fie discriminate. Da, sunt minionă, ceea ce mi se părea foarte enervant când eram mai tânără. Pentru că nu mă ajuta să intru în baruri și cluburi. Dar acum îmi place să fiu așa, pentru că mi se spune că par mai tânără. Nu sunt minusculă, evident, pentru că trebuia să am un metru șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în spate. Motivul pentru care stau mereu foarte în spate este că sper să nu se așeze nimeni lângă mine. Nu ați observat niciodată că oamenii de la etaj nu se așază în spate? Doar dacă nu cumva sunt niște copii enervanți. Se întâmplă așa, cred eu, pentru că oamenilor nu le place să atragă atenția. Vreau să spun că, dacă mergi până în spatele autobuzului și nu găsești nici un loc liber, trebuie să te duci înapoi în față, și toată lumea se uită insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
insistă să pună tot felul de întrebări ca: „Și cât stați în Boston?“, „Când vă întoarceți?“, „Ce rute faceți de obicei?“, „Vă place slujba pe care o aveți?“ etc. etc. Știu că probabil o fac doar din politețe, dar devine enervant. Vă închipuiți cum ar fi să mergeți la o bancă și să o întrebați pe casieră dacă îi place slujba ei și câte ore lucrează în mod normal? Sincer, uneori e chiar ridicol. Decolăm și văd cum se înverzește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că nu cheltuiesc nici un ban. În fine, îmi împing căruciorul afară și femeia care s-a plâns de orice până acum doarme, slavă Domnului pentru asta. Pur și simplu nu aș mai fi putut face față altor douăzeci de întrebări enervante, pentru că încep să mă simt obosită. Mahmureala își cam face simțite efectele. Primul meu client cere un Toblerone. Nimic surprinzător în asta. Nu v-ar veni să credeți câte Toblerone vindem la bord. Și, Doamne ferește, unii pasageri încep să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
scandal, nu-mi fac prea multe griji, chiar Adam mi-a spus că ăștia pur și simplu inventează totul. Spune că el a fost mereu pus în relație cu oameni pe care nu îi cunoaște și i se pare foarte enervant. Cum ar fi? Trebuia să întreb. —O, știi tu, Angelina Jolie și Drew Barrymore, spune el, iar eu mă uit la fața lui să văd dacă glumește. Adică el sigur nu ar fi enervat să fie pus în relație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
au ierni și veri adevărate, nu ca acasă, unde vremea e mereu incertă. Snakely stă în față și se răstește la săracul căpitan, așa că mă asigur că mă duc în spate. Unul dintre stewarzi stă deja lângă Amy, ceea ce e enervant, pentru că trebuie să o întreb despre Adam și chiar nu am avut șansa de când am terminat pauza. Mă simt revigorată, acum că am ajuns în Boston. Cred că o să mă îmbrac mai gros și o să mă duc să mă plimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
are dreptate. Dacă cineva m-ar întreba ce părere am despre „Colin“, referindu-se la Colin Farrell, probabil și mie mi s-ar părea amuzant. — Mi s-a spus să nu zic mai departe, spune Amy cu o voce foarte enervantă, făcându-se că-și trage fermoarul la gură. Știi și tu. De fapt nu, nu știu. Nu știu nimic. Un lucru pe care îl știu e că stau în Boston cu o fată pe care de-abia o cunosc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de interes. — Nu e deloc rău, sunt eu de acord. Ce spunea? Una, alta, știi tu, chestii legate de companie. Știi și tu cum sunt piloții. —Mie-mi spui? Debbie își dă ochii peste cap de parcă i se pare foarte enervant. Dar știu că de fapt îi place. Cine a mai fost cu voi? întreabă ea. Doamne, mai bine îi spun. Dacă nu îi spun, o să se întrebe de ce. O știi pe fata aia, Amy? Da, da, sigur c-o știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fac cu mâna tuturor în semn de la revedere, îl văd pe Mike uitându-se la mine și mi-aș dori să nu o facă. Are o privire foarte intensă. De parcă știe mai multe despre mine decât știu eu însămi. E enervant. Mă îndrept spre ieșire și opresc un taxi. I-am spus lui Tim că o să sun când o să fiu în drum spre centru. Pe bancheta din spate a taxiului, îmi scot telefonul mobil din geantă și văd că am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să-i spun? Trebuie să mă gândesc. Nu vreau să par că am așteptat cu disperare lângă telefon în ultimele zile. Oricum, mai bine îl sun pe Tim mai întâi. Nici de el nu pot să dau, ceea ce e foarte enervant. De îndată ce închid, sună telefonul și apare numele lui Adam. Doamne, nu-mi vine să cred că mă sună iar atât de repede. Alo, răspund cu un zâmbet larg pe față, pe care, din fericire, Adam nu îl poate vedea. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că, dacă mi-ar fi acceptat scenariul, asta ar fi și cireașa, și lumânările de pe tort. Acum lucrez frenetic la el, pentru că Adam o să vină în oraș peste trei zile și vreau să fiu liberă când e pe-aici. Chestia enervantă e că nu pot să-mi dau seama dacă e bun sau nu. Sunt prea implicată. Uneori scriu la el și chiar mi se pare o porcărie. În momentul următor mă întreb dacă Hollywoodul va veni să-mi bată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe căpitan în legătură cu interesele lui. În orice caz, mă bucur că Mike a pus-o la locul ei. —O să mă duc imediat, spun uitându-mă în jos, în revistă, îngrozită că fața mea ar putea trăda ceva. La naiba, ce enervant e. Dacă nu mă duc în carlingă, Mike va crede că sunt din cale-afară de nepoliticoasă. Și dacă mă duc, habar n-am ce-o să-i spun. Vedeți voi, încă mă simt destul de ciudat în preajma lui Mike, din acea dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]