627 matches
-
Codruț Constantinescu, Enervări sau despre bucuria de a trăi în România, colecția „Ego. Publicistică“, Editura Polirom, 2007, 18.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA MIREL B|NIC| „Eu și Codruț am scris fără «orgoliu»“ Bogdan Romaniuc Cititorul poate descoperi în Enervări ceva din isteria cioraniană a Schimbării la față a României. Cum v-a influențat acest text, pe care Emil Cioran l-a scris, cu pasiune și orgoliu, în exilul său de la Paris? Sunt extrem de onorat și de „speriat“ de comparația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
cioraniană a Schimbării la față a României. Cum v-a influențat acest text, pe care Emil Cioran l-a scris, cu pasiune și orgoliu, în exilul său de la Paris? Sunt extrem de onorat și de „speriat“ de comparația între bietele noastre Enervări cotidiene și marea enervare cioraniană. Textul lui Cioran m-a influențat foarte mult atunci când l-am citit, în anii ’90 - ce-i drept, cu pasiunea neofitului, într-o ediție fără aparatul critic necesar înțelegerii contextului tinereții cioraniene. M-a influențat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
față a României. Cum v-a influențat acest text, pe care Emil Cioran l-a scris, cu pasiune și orgoliu, în exilul său de la Paris? Sunt extrem de onorat și de „speriat“ de comparația între bietele noastre Enervări cotidiene și marea enervare cioraniană. Textul lui Cioran m-a influențat foarte mult atunci când l-am citit, în anii ’90 - ce-i drept, cu pasiunea neofitului, într-o ediție fără aparatul critic necesar înțelegerii contextului tinereții cioraniene. M-a influențat atunci pentru că după radicala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
poate o stare de nemulțumire „remanentă“ față de continua încercare a României de a avea un început onorabil în toate. Eu și Codruț cred că am scris fără „orgoliu“, dar în mod sigur am pus multă pasiune în schimbul nostru de mini-epistole. Enervările provin, în mare parte, din faptul că nu ne putem abține să comparăm „Absurdistanul“ românesc cu „Paradisul“ Occidental. Trebuie să-i dăm dreptatea lui Kierkegaard atunci când spune despre comparație că „este originea tuturor relelor noastre“? Într-adevăr, așa cum spuneam și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
din străinătate care ne comenta cartea (USA, bănuiesc) spunea că doar ne plângem și nu ne-am căutat după întoarcerea în România un „job“ pe măsură. Cred că nu a înțeles nimic din exercițiul comparației și din valoarea „operațională“ a enervărilor noastre. Dar arată și dimensiunea „socială“ a acestei cărți. Cum justificați prezența numelui lui Mateiu Caragiale într-o listă cu enervări din Bucureștiul anului 2005? Caragiale? Hmm... bună întrebare. Foarte simplu. Pentru mine, Mateiu este însă „marca“ orașului București, „brand
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
România un „job“ pe măsură. Cred că nu a înțeles nimic din exercițiul comparației și din valoarea „operațională“ a enervărilor noastre. Dar arată și dimensiunea „socială“ a acestei cărți. Cum justificați prezența numelui lui Mateiu Caragiale într-o listă cu enervări din Bucureștiul anului 2005? Caragiale? Hmm... bună întrebare. Foarte simplu. Pentru mine, Mateiu este însă „marca“ orașului București, „brand-ul“ acestuia, dacă ar fi să vorbesc în neolimba de lemn de pe Dâmbovitza. Nu pot disocia imaginea Bucureștiului, caracterul său respingător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
și fascinant în același timp, de opera lui Mateiu. Nu cred că există oraș în Europa care să corupă mai mult decât Bucureștiul - în toate sensurile acestui termen. Și să enerveze la fel de mult. Dar uneori dragostea se naște tocmai din enervare - o dragoste pătimașă, fără speranță. Călătoriile omului interior Bogdan Romaniuc Charles Watkins este un profesor de limbi clasice, care zace inconștient într-un spital din Londra anului 1969. Nu-și amintește nimic din trecut și face cu greu față tuturor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
pentru fiecare din noi: buzele strânse erau pentru mama, ochii dați peste cap pentru Lea, sprân ceana ridicată îi aparținea lui David. A mea fusese spe cială - nări umflate, pereche unei cute pe-atunci încă abia perceptibile între sprâncene. Când enervarea lui creștea, tot din cauza mea, creștea și o spuzeală roșie pe vârfurile urechi lor, care mi s-ar fi părut caraghioasă dacă nu ar fi anunțat, întotdeauna, o epocă de glaciațiune extinsă în timp și aplica bilă, prin recul, și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vin bine taurului, hainele astea. Se vede cu ochiul liber că se simte bine în hainele astea. Întoarce-te. Întoarce-te și uită-te la mine. Îți ordon. Își mușcă buza de jos, involuntar. E doar o reacție firească, de enervare. Gata. Destul. Totul are o limită. Pleacă de lângă tejgheaua de granit și merge prin tre oameni, cu paharul de gin tonic în mână și nu-și slăbește din ochi victima, numită Sophia. Și nu are nici cea mai mică idee
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
că e o glumă. Sunt la camera ascunsă. Piciorul e stângaci și deloc tandru și conține o vio lență nedorită. Actorul își lasă nasul în pace și mâna lui se prăbușește moale pe așternut. Ce caut eu aici. Simte cum enervarea pune laba pe el și îl înhață ca un năvod. Începe să se zbată. Ca să scape din năvod. Ha ha și iar ha ha. Da. ăsta-i râsul meu. Am și eu o limită. Pescarul a căzut în propriul lui
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Racovei și Tutovei, În mod firesc și admirator, va reține, că, o vestită firmă: LA TĂICUȚA ȘI LA MĂICUȚA, Își are magazine În fiecare așezare. E mult, e foarte mult de muncă; sunt și puzderie de necazuri; și motive de enervare; și de Întristare. Totuși, la o atentă analiză, În urma unui sincer și corect bilanț, balanța trage spre partea spre care ei au Îndrăznit, au avut Încredere În propriile forțe și-n puterea lor de a se arunca În necunoscut, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
structurare a personalității este trasată de convingeri; substanța personalității noastre continuă a fi situată în zona unui a crede care înseamnă o închidere în propriul univers de discurs. De unde și oboseala pe care ne-o induceau după revoluție dezbaterile democratice, enervarea cu care-i priveam pe toți cei care afirmau contrariul convingerilor noastre; eram fundamentaliști ai propriilor convingeri. A vorbi doar pentru a se auzi pe sine semnifică imposibilitatea unui dialog interior, ce ar trebui să se desfășoare în afara rostirii sonore
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai multe dar nu reușesc să-și transpună în cuvinte intențiile semnificative; și atunci, pentru că nu pot să se facă inteligibili, au senzația că au recurs la o altă formă de expresie. Trist este că nu pot sesiza faptul că enervarea ar trebui sa aibă drept obiect propriile imposibilități și nu persoana altuia. Și mai trist este însă că asta i se poate întâmpla oricărui dintre noi. Cărțile citite sunt marcatori ai traseelor noastre neuronale. Deseori trece drept inteligent nu atât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o dimensiune a umanului care ne scapă! Pare-se că doar îngerii mai pot constitui răspunsul. Fiecare spusă a noastră antrenează cu ea un contur al alterității; prin ea presupunem un mod de-a fi cel puțin al unei conștiințe. Enervarea pe ceilalți dă seama de o neconcordanță între modul în care rostirile noastre le-au proiectat contururi și răspunsul diferit față de ceea ce anticipasem al acestora. Când ceilalți ne greșesc suntem deci vinovați de o deficitară presimțire a lor. În tot
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în galaxia lor. Acum își aminti că Semantica Generală respingea majoritatea ideilor preconcepute. Adevărat, părea evident că străinii erau îndreptățiți să se întoarcă de unde veniseră. Dar nu era în mod necesar adevărat. Și astfel, era interesant că, datorită oboselii și enervării, ajunsese la concluzia că era mai bine să-și realizeze decizia luată în mod automat. Din fericire, recunoscu acele speculații negative ca fiind ceea ce erau; și în felul acesta enervarea lui nu se transformă într-o furie oarbă, așa cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
necesar adevărat. Și astfel, era interesant că, datorită oboselii și enervării, ajunsese la concluzia că era mai bine să-și realizeze decizia luată în mod automat. Din fericire, recunoscu acele speculații negative ca fiind ceea ce erau; și în felul acesta enervarea lui nu se transformă într-o furie oarbă, așa cum i s-ar fi întâmplat unui bărbat de modă veche. Corvoada luă sfârșit în mod neașteptat. Asta se întâmplă atunci când, aruncându-și privirea de-a lungul unui coridor la fel de fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ființele Troog, nu avem împărați. Făcu iar o pauză. - Eu am fost numit comandantul acestei nave. - Cine te-a numit? întrebă Gosseyn. Ochii mari deveniră, dacă era posibil, și mai rotunzi. Apoi, pierzându-și răbdarea: - Eu m-am numit, desigur. Enervarea bruscă provocă și alte vorbe: - Uite ce e, sistemul nostru de conducere nu este treaba ta. Gosseyn îl contrazise cu o ușoară mișcare a capului. - Domnule, spuse el politicos, voi ați făcut ca toată situația asta să fie treaba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
numele pe care le purtase alcătuiră în fața ochilor minții o imagine caleidoscopică. Cu cîtă grijă le alesese în vremurile de demult, dînd o atenție meticuloasă asonantei, ritmului și înfățișării grafice pe care o aveau cînd erau tipărite. Și pe urmă enervarea pe care i-o stîrneau denumirile răsunătoare îi stîrniseră o serie de reacții satirice: Petrofft, Dubrinch, Glinzer. Și faza aceasta fusese depășită pînă acum, de veacuri întregi, simple nume neîmpodobite de nici un fel de atribute cu adevărat încîntătoare îi distinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
picioare din cauza gerului ce se instalase de câteva zile. Fața ei deveni purpurie și schimonosită în același timp. Apropiindu-se de ei fără să-i salute, ea întrebă: -Unde călătoresc domnii? -Așteptăm pe cineva, răspunse Ramona șovăielnic observând vădita enervare de pe chipul ei. Radu, destul de degajat, privi rece și indiferent. Pentru a o scoate pe Ramona din încurcătură, interveni: -Ai să ajungi cam târziu pentru această seară. -Nu-ți face griji, pe mine are cine mă aștepta, zise Angela cu zâmbet
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
toamnă în cetate - Întreg pământul pare un mormânt... Plouă... și peste târg, duse de vânt, Grăbite, trec frunze liberate. Oh, amurguri Oh, amurguri violet... Vine Iarna cu plânsori de piculine... Peste parcul părăsit Cad regrete Și un negru croncănit... Veșnicie, Enervare... Din fanfare funerare Toamna sună, agonie... Vânt de gheață s-a pornit, Iar sub crengile schelete, - Hohot de smintit. Nici o urmă despre tine, - Vine, nu vine... Oh, amurguri violete... Amurg de iarnă Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
tine, și de altă lume, Dor... Muzica sonoriza orice atom. Plouă Da, plouă cum n-am mai văzut... Și grele tălăngi adormite, Cum sună sub șuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul tălăngii când plouă! Și ce enervare pe gînd! Ce zi primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcnește la ploaie râzând... Oh, plânsul tălăngii când plouă! Da, plouă... și sună umil Ca tot ce-i iubire și ură - Cu-o muzică tristă, de gură, Pe-aproape
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
scrise, baronii aleși de când lumea, nu poți aspira decât la un post de plasator râios. De două ori riscant. Drogații te vând pe un sfert de doză, patronii bagă șișul în tine ca într-o varză la cea mai mică enervare. Nu, nu, cărarea asta e plină de hoituri la care nimeni nu se uită. Afacerea țigărilor a fost compromisă de niște diletanți. Alcoolul a invadat piețele și a devenit o afacere măruntă la care trebuie să transpiri prea mult. Poate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de diminuată, încât ghidul-șofer, cu inel de platină în lobul urechii și flăcăul cu proeminențe musculare ilustre tresăriră surprinși de brusca și multașteptata lui ivire concretă. Unde ați dispărut, Profesore, atâta timp? explodară ei, într-un glas și cu o enervare prost disimulată. Toți vă căutăm cu disperare, de ore întregi, se lamentă ghidul-șofer. Ca reprezentant al Marii Companii Vestice de Turism, care avea în răspundere pe fiecare pasager din autocarul societății, în eventualitatea unei astfel de pierderi, el considera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Profesorul îl întrerupse cu o impaciență evidențiată printr-o mișcarea iritată, ca a unui pretențios dirijor de formație, care nu se înțelege cu instrumentiștii ageamii ai orchestrei simfonice: Colega, îi tăie el discursul cu o vioiciunea ce încerca să mascheze enervarea-i necontrolată, ca o dovadă a accesului dumneavoastră la sensul acestei recente Teorii, vă rog să-mi răspundeți la o întrebare! Menționez că, dealtfel, întrebarea aceasta o port în mine de pe când eram adolescent... Directorul de colegiu se frăsui neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
femeie-ntr-o parte, pe bărbat într-o parte. Ca să nu vorbească între ei. Și-am început să căutăm unde-a zis Costică că sunt banii. Am căutat și am căzut, cum se spune, într-o stare d-asta de enervare. Nu știu cum să-i spun. În caz că era ce era, îl băga pe Costel la pușcărie. Nu a luat nimic, fără prejudiciu, fără vătămări corporale, dădeam și noi niște bani afară, lua și el un an. Dacă stăteam s-o gândim. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]