636 matches
-
gâtului nu era altceva decât un fundoshi japonez, adică o bucată de pânză care se leagă în jurul șalelor și pe care unii bărbați o mai poartă și în zilele noastre în loc de chiloți. În tren, în drum spre Shibuya, Takamori, puțin enervat, îl chestionă pe Gaston în legătură cu fundoshi. Cu două zile înainte de a se îmbarca pe Vietnam, Gaston a aflat că exista în port un vapor care arbora steagul japonez. I s-a spus că e cargobotul japonez Akashiromaru. S-a emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Maimuță“... adică „monkey“. Ōkuma s-a întors spre Gaston și a făcut ca o maimuță. — A! Maimuță! spuse Gaston tare, dând din cap. Tu ești maimuță. A, da, înțeleg. Tomoe izbucni fără să vrea în râs. Ōkuma începu să amestece, enervat, cu lingurița în ceai. N-a mai scos nici un cuvânt. Probabil că și-a dat seama și Gaston că și-a ofensat partenerul. S-a întors spre Takamori și l-a privit trist. Tomoe s-a ridicat stânjenită și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cu bărbia ei puțin alungită, cu obrajii rotunjiți În două curbe ușoare, expresia ei nu denota aroganță, ci mai degrabă distincție. De câte ori spunea câte ceva, de câte ori Își schimba poziția corpului, chipul ei Își modifica expresia, transmițând o infinitate de nuanțe. Fie enervată, fie melancolică, fie Încruntându-se cu un aer de superioritate, expresia i se transforma imperceptibil. Îmi dădea impresia unei femei instabile și, tocmai de aceea, oarecum periculoase. Nu era genul de femeie pe care să o vezi În reclamele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pisică moartă-n stradă, lovită de un camion. Asta gândeam eu despre el! Știi, cum vezi de-atâtea ori pe stradă, leșul uscat al unei pisici strivite de roțile unei mașini. Mi-a sărit țandăra, și când m-a văzut enervat, ce crezi ce mi-a zis nenorocitul? „Ca să fiu sincer, adevărul e că am venit să fac un reportaj despre o vedetă muzicală la modă, care Înregistreză acum un disc la New York, și m-am gândit să scriu cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că semăna cu mine. Eram frați. Tot așa făcusem și eu. Construisem un joc până ce căzusem în capcana lui. Am vrut să ajut păianjenul, să-l scot de-acolo, din ghemul încîlcit de fire, dar m-a înțepat și atunci, enervat, dintr-un singur gest am măturat toată pânza aceea cu păianjen cu tot. Cred că l-am omorât. După asta am simțit un fel de gol în stomac. Așa se întîmplă, știți și dumneavoastră. Vrem să facem bine și iese
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se pare că v-am mai spus asta. De câte ori bufnea vântul, izbea ușa de perete și rafalele ploii pătrundeau înlăuntru. Pe podeaua murdară începuseră să se formeze mici pârâiașe. Trebuia să închid ușa mereu și mi-am dat seama că, enervat, o trânteam de fiecare dată mai tare. În timpul acesta, arțarul îndoit de furtună scotea scâncete de animal bătut. Apoi aceste scâncete s-au schimbat în chicote ascuțite. Parcă râdea de mine paiața, făcând plecăciuni. Probabil că la mijloc au fost
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
exactă? Ea ridică din umeri: — Da’ cine-oi fi eu, Hermann Göring? Rahat, nu știu ce fel de uniformă era. — Păi, era verde, neagră, maro sau cum? Haide, fato, gândește-te. E important. Trase cu furie din țigară și scutură din cap enervată: — O uniformă veche, ca alea pe care le purtau pe vremuri. — Vrei să zici ca un veteran de război? — Da, ceva de genul ăsta, numai că un pic mai... prusacă. Știți, mustață ceruită, cizme de cavalerist. A, da, era cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ani și nu mai întinerești. Crezi că o să te lăsăm așa, logodită, doi ani de zile? Dacă aș fi în locul tău, l-aș duce pe băiatul ăla la altar în cinci luni.Ce mai aștepți? Nu aștept nimic, spuse Leigh enervată. Dar nu văd ce atâta grabă. Abia ne-am cunoscut, ce naiba. Vă știți de un an, Leigh, și, așa cum chiar tu ai spus-o de atâtea ori, are toate calitățile pe care ți le-ai dorit la un bărbat. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
telefonul întrecea orice în clipa aceea. — Mmmuah! o sărută Russell cu zgomot în receptor, o prostioară de-a lor pe care o făceau întotdeauna când erau departe unul de altul. Leigh îi răspunse la fel, simțindu-se aiurea și ușor enervată, apoi vinovată pentru că se simțea aiurea și ușor enervată. Au închis și ea s-a simțit ușurată, apoi obosită, prea obosită chiar ca să mai deschidă cartea. S-a trezit cu sentimentul deconcertant că o privește cineva. S-a uitat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Russell cu zgomot în receptor, o prostioară de-a lor pe care o făceau întotdeauna când erau departe unul de altul. Leigh îi răspunse la fel, simțindu-se aiurea și ușor enervată, apoi vinovată pentru că se simțea aiurea și ușor enervată. Au închis și ea s-a simțit ușurată, apoi obosită, prea obosită chiar ca să mai deschidă cartea. S-a trezit cu sentimentul deconcertant că o privește cineva. S-a uitat afară pe geam și a văzut câțiva fulgi răzleți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În obrăznicia mea nemăsurată, îi trânteam chestia cu: eu sunt plătită ca profesoară, nu ca activistă de partid. Trebuie să-i învăț carte pe copii, propagandă să-i învețe el și alți toași pozitivi, că, slavă Domnului, sunt destui. Mustăcea enervat foc, strângea din cutele de deasupra nasului, dar tăcea. În ianuarie ’90 a venit la mine acasă și m-a întrebat încetișor, aproape conspirativ: - Tov... Pardon! Doamna Miroiu, de unde ați știut că se termină? Pe cinstite, în felul lui omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un prost. „Cum adică ți-e frigă, Paul? Ce-i aia frigă?” „Mi-e și frig, tovarășu’, și mi-e și frică. Da, tovarășu’!” Eram în zi proastă, n-aveam chef să mă las impresionat. Am reluat întrebarea, încăpățânat și enervat. „Zi, de ce n-ai învățat?” Paul a tras aer în piept și cu o respirație a spus tot, tot, umilindu-mă! „Da’, tovarășu’, când am ajuns ieri acasă s-a luat curentu’, și-am adormit îmbrăcat și m-a sculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
revărsat și începe să se prelingă de pe tavă pe podea, în pete mari. Ceva îmi spune că din chestia asta n-o să iasă în veci Pavlova de Ciocolată albă pentru opt persoane. O pleașcă îmi aterizează pe picior și țip enervată. Mai am un pic și-mi dau lacrimile. De ce nu mi-a ieșit ? Am urmat nenorocita aia de rețetă pas cu pas. Simt că mă-năbușă furia : furie la adresa propriei mele incapacități, furie la vederea albușurilor care mi-au opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Poate crezi că e amuzant să fii atât de impertinentă, mi-o taie ea. E viața ta, Samantha. Cariera ta. Cred că nu-ți dai seama... — Ba tu nu-ți dai seama ! Nici unul dintre voi nu înțelege nimic ! Mă uit enervată la Guy, apoi dau focul mic de tot și mă rezem de bufet. Mamă, am descoperit un nou mod de a trăi aici. Ziua muncesc și când termin... gata. Sunt liberă. Nu mai e nevoie să-mi iau de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spus că trebuia să ajung pe șosea și am crezut că drumul trecea pe acolo, scuzați, vă rog, și, dacă vă interesează vreun vas din furgonetă, îmi face plăcere să vi-l ofer, unul n-a vrut nimic, a răspuns enervat că, în casa lui, lucruri din astea nici pentru animale, dar altuia i-a plăcut o supieră și a luat-o. Și unde ai lăsat vasele până la urmă, Lângă râu, Unde, M-am gândit că o groapă naturală ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu-l va rosti, și mai spunea că, cel puțin în anumite cazuri, păcatul concluziilor nu este atât că sunt uneori pripite, ci că sunt, pur și simplu, concluzii. Așadar, nu vrei să ghicești, insistă Marta, zâmbind, iar Cipriano Algor, enervat puțin pe fiica lui și mult pe sine, dar conștient că singurul mod de a ieși din impasul în care singur intrase ar fi să-și recunoască eșecul, rosti, sacadat, un nume, învăluindu-l în cuvinte, A fost văduva, vecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe care o afișează, mintea lui lucrează în continuare, Nu mi-a spus nici o vorbă despre ce s-a întâmplat acasă la Isaura, s-a închis complet, și n-a fost niciodată obiceiul lui, într-un fel sau altul, chiar enervat, chiar prost dispus, mereu ajungea să-mi spună ce gândește, cred că, dacă am merge acum acasă, poate i-ar fi de ajutor, sigur ar dori să vadă ce mai face Găsit, ar sta din nou de vorbă cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
blană. Pe unde o fi? — Cât e? — E... destul, răspund, băgând factura repede înapoi, înainte să vadă că sare bine de 400 de lire. Mă uit în altă parte, încercând să‑mi păstrez calmul. Însă mă simt alarmată și ușor enervată. E total aiurea. Ideea e că mi‑am plătit toate cardurile. Le‑am plătit. Dar, totuși... ce rost are să‑ți plătești toate cărțile de credit, dacă din ele răsar alte datorii? Ce rost are? Mai bine să te lași păgubaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ce‑o fi având? Acum o groază de oameni de pe partea ei se uită la mine, și chiar și o femeie din față, cu o pălărie mare albastră, se întoarce să se uite mai bine la mine! — Ce? îi șoptesc enervată. Ce? — Ce? zice preotul, ducându‑și mâna la ureche. A zis cineva ceva? — Da! spune femeia cu pălărie albastră și arată spre mine. Ea a zis! Ce? O, Doamne. Nu. Te rog, nu. Toți cei din biserică se întorc încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tot apleacă, sânii goi pe tavă, cu butonul electric în mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă secvența. Smulge de pe măsuță, din teancul de cartonașe, un pătrat galben, îl ridică, la vedere, să-l trezească pe turist și se întoarce, enervat, spre subalternă. — N-aude, bre, fetițo, și-a uitat bateriile de la aparat acasă! Nu-i funcționează aparatul de auzit, fă. Degeaba, ține dietă, fă, ține dietă și la sâni, fă. Domnul se trezește, însă, încearcă să-și monteze minusculele timpane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oarecare, cafeaua standard, cafea înlocuitor de cafea, din năut, orz, arpacaș, mălai, ce-o fi. Sau un ceai, măcar un ceai. Rusesc, chinezesc, englezesc saude mușețel, de mentă, de tei, de mătrăgună, ce-o fi. Distinsul oaspete nu se ridică, enervat, părăsind falsa cofetărie, în care nici bomboane, nici prăjituri nu erau, ci doar rânduri rânduri de borcane cu gem și aceleași vechi pungi obosite cu biscuiți. Nu cere condica de reclamații, nici să vină responsabilul. Dă din cap, politicos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
podea. — Mda... tuberculoză, hepatită, bombănea Marga. Electrocardiogramă proastă, degenerări. Câte kilograme și ce înălțime ai? — 44 kile. Un metru șaizeci și șase... șopti adormitul. — Ce-ai lucrat? — Frizer... - Bine, așteaptă afară. Bătrânul se retrase, ținându-se de perete. Marga țopăia, enervat, în scaun. — Ce facem cu nenorocitul ăsta? Total ramolit,abia se ține pe picioare. — Ei, frizer, nu-i așa de greu. Ar mai putea... interveni colegul, aprinzându-și o țigară lungă, aurie. Ce să poată, Florine? N-ai văzut, miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în hainele sale severe, filozof comerciant de vinuri, tocmai acum, în asemenea împrejurări smintite. Dominic ridicase, nervos, una din mănușile superbe, de piele fină, care căzuse lângă canapea. Marcu Vancea tăcea. Nu răspundea, tăcea ca un mort. Fiul se rotise, enervat, spre dulapul care scârțâia, dar nu ridicase privirea. Rămăsese cu privirea în locul de unde ridicase mănușa elegantă, a elegantului oaspete. Aștepta și cealaltă, perechea, semn că ar putea porni. Dardura prea mult așteptarea, se rotise spre dulapuri, avansă spre ușă, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părea că le condamnă. Relația dintre fapt și relatare arăta că negația era doar aparentă. De fapt, complicita cu ceea ce nega. Cu ceea ce mima că neagă și combate. Adevărații combatanți vor învia cândva? Să curețe murdara subterană... Irina se ridică, enervată, își aprinde țigara. Se reazemă de balustrada de lemn a terasei. Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâncării și a armamentului. Nu putem lupta cu Pacificatorii sau cu Armata aruncând în ei cu bănci și scaune. În spatele clasei s-au auzit câteva chicoteli. Două fete erau roșii de atâta râs. Și nici cu râsete din spatele sălii, zise enervat Paul. Ideea ta e bună. Are cineva una mai grozavă? Tăcere. Era aceeași liniște care domnea și înaintea venirii șefilor de clasă. Soarele se pregătea să apună. Umbrele se lungeau pe zidurile gri, de ciment, ale blocurilor din împrejurimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]