3,474 matches
-
atribui tot răul unei puteri originare a răului, prezentă în Persia antică sau mai târziu în maniheism. În schimb, oricine crede într-un Dumnezeu viu și bun, din perspectiva întregii suferințe și a răului acestei lumi, se află în fața unei enigme, prezentă în istoria omenirii încă din timpurile cele mai vechi: sub formă de întrebare cu glas puternic sau șoptită, de plângere amară sau obosită, sau chiar de cerere derivată din cinism sau indignare. De ce Dumnezeu nu a evitat suferința? Filozoful
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
urgență mult diferită: cum a putut Dumnezeu să permită un astfel de lucru? Mi-au trebuit mulți ani pentru a găsi un răspuns care să mă convingă. Dialectica suferinței în Dumnezeu însuși? La sfârșitul studiilor la Roma căutasem soluția la enigma suferinței, nu în Sfântul Toma d'Aquino sau Leibniz, în altă parte. Fusesem entuziasmat, încă de când studiam la Roma, de filozofia lui Hegel și, imediat după ce am terminat teza de doctorat în teologie despre Karl Barth, am început la Sorbona
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
perspectivelor contrarii afirmație (thesis), negație (antithesis) și reconciliere (sinthesis) -, ritm valabil nu doar pentru gândire, ci aplicabil întregului proces natural, istoric al Absolutului, dar chiar și al lui Dumnezeu însuși. Aveam impresia că în acest fel, putea fi rezolvată și enigma suferinței: "Omenescul, finitul, fragilul, negativul sunt însuși momente divine, adică însuși Dumnezeu. Ele exprimă faptul că alteritatea, finitul, negativul, nu este în afara lui Dumnezeu, ca alteritate, ea nu împiedică unitatea ei cu Dumnezeu"21. Astfel, după Hegel, în destinul de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și de mulți alți zei și de mulți fondatori divinizați în diverse religii, de toți guru religioși, de eroi și de cezarii din istoria lumii: suferind, executat, răstignit. Dar toate acestea înseamnă că nu există un răspuns la chestiunea suferinței? Enigma nerezolvabilă a teodiceei Viața este suferință. Este afirmația profundă a budismului recunoscută și de către creștini. Suferință în sensul cel mai amplu al termenului, adică tot ceea ce este negativ în viața noastră. Viața este durere și în zilele noastre: în ciuda faptului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că a făcut bine să vorbească despre Dumnezeu. Dar nu acesta este sfârșitul istoriei sale. Lui Iov la sfârșit îi este dat înapoi tot ce a pierdut. Omul suferind nu poate pătrunde misterul decretului divin și planul Creatorului cu lumea. Enigma suferinței și a răului nu pot fi deschise cu cheile rațiunii. Obscuritatea suferinței și a răului nu pot fi transformate în lumină nici cu psihologia, nici cu speculațiile filozofice sau cu moartea. Este un eșec teodiceea prietenilor lui Iov, care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
am înțeles foarte bine". Și: Era un pic de zgomot". Dar eu nu gândesc așa. Vreau să înțeleg bine viața mea, să văd în sfârșit de la început covorul vieții mele, cu întreaga sa istorie de fire și culori amestecate. Toate enigmele rezolvate, totul înțeles, totul lăsat în urmă. Și nici un pic de zgomot, totul calm, lin, împlinit. Aceasta este speranța mea în viața veșnică, o viață în sfârșit împlinită, în pace și armonie, într-o iubire și fericire durabile. Înainte de toate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru ca apoi s-o susțină, devenind un punct de sprijin al mișcării cremaționiste din România. Cercetarea revistei Glasul Monahilor nu oferă informații despre cine anume a fost acest Mirmillo și despre posibila sa suprapunere cu figura arhimandritului. Astfel, rămâne o enigmă faptul că, imediat după deschiderea crematoriului Cenușa, se republica în Glasul Monahilor articolul anticremațiune din 1909 semnat de către Șerboianu, cu numele său complet, pe când intervențiile lui Mirmillo nu lasă indicii că ar fi vorba despre aceeași persoană. Întrebarea se pune
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
iar nu "preoți" și care în mod sincer doresc și cer insistent dezlegarea multor probleme de ordin sufletesc. Nu-i este dat unui om oricât de lungă viață ar avea ca să știe și să se ocupe cu toate problemele și enigmele, pe care le reprezintă viața. În societatea de astăzi "repartiția muncii fizice și intelectuale" joacă rolul principal și grație acestei "repartiții" se dorește tot progresul și civilizația. Ca atare, eu simplu muncitor manual, profesor, ofițer etc. nu sunt ținut să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în sânul său; să-l îmbrace cu o nouă frumusețe și splendoare și să pună-n fiecare fir de iarbă și insectă pulsul vital al energiei divine. Omul, scânteie din Cugetarea supremă, a fost de la însăși crearea sa chinuit de enigma morții, care într-o clipă îi curmă toate năzuințele spre mai bine și pune barieră tuturor aspirațiunilor sale. După o-ndelungată intuiție, însă a mersului firii și a necurmatei sale prefaceri; din convingerea lăuntrică a rațiunii sale și a instinctului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
său material, deoarece el este această formă imaginară având dublul sens pe tocmai l-am recunoscut ca negare în obiectivitate a obiectivității înseși, ca reprezentare a vieții. Iată de ce, în sfârșit, orice operă de artă ni se înfățișează ca o enigmă, ca un mister încărcat de semnificație, deoarece, prin rădăcina ființei sale, ea face trimitere, prin intermediul a ceea ce este acolo, la o absență esențială despre care știm totuși, pe altă cale, ce este, în măsura în care suntem noi înșine astfel, în măsura în care nici noi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de ușor! Asculta muzica, legănându-și capul. Adesea ne vorbea cu vocea lui, parcă de preot, iar timbrul adânc era amplificat de golul unic de sub țeastă. în știința literaturii - putea el să spună - noi n-am căutat niciodată adevărurile, doar enigmele și tainele. înainte de accident predase limba și literatura suedeză. „Micul necaz“, spunea el, niciodată „Accidentul“. Sau „Episodul ridicol“. Sau „înghețul meu relevant“. Când se întâmplase, încă nu eram născut. El tocmai rămăsese văduv și tata hotărâse să petreacă Crăciunul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Piața Operei? Poate că și-a zis: Acum distrugem spiritul uman în cea mai condensată formă a lui!? Nu, micul lui raționament debil suna cam așa: Ei ne-au împilat prea multă vreme cu aceste scrieri, cu aceste litere, cu enigmele lor paternaliste, cu confuzia lor umilitoare și cu gândirea lor exagerată. Acum putem în sfârșit să scăpăm de toți! Las pradă focului operele complete ale lui Heinrich Heine și Heinrich Mann, tipărite la Berlin, Leipzig și München, cu dreptuti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
frumoasă! Nu putea înțelege cum Arm, care pe podium era o fată înaltă și suplă, dezbrăcată era numai rotunjimi. Am oasele foarte mici, matematicianule, nu ai luat asta în calcul, îi explicase cu ironie ea. Arm se dovedise o perpetuă enigmă pentru el, nu era prea convins că o înțelesese în totalitate vreodată. Purta o brățară subțire la glezna dreaptă și oricâte bijuterii îi oferise după căsătorie, prefera o brățară la gleznă în locul oricăror alte bijuterii, oricât ar fi fost de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o ecuație matematică a cărei profunzime nu o înțeleg decît specialiștii arată pînă unde se poate merge cu degradarea comercială a unei valori intelectuale. Și astfel, o ecuație remarcabilă este redusă la condiția meschină a unei formule incantatorii, simbol al enigmei universului prinsă în trei litere, care este îngînată de o solistă care nu pricepe o iotă din rostul ei și care, pe deasupra, nici nu face un secret din asta. Firește, ecuațiile lui Schrödinger sau ale lui Heisenberg ar fi fost
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
Totodată, criticul de film se declară entuziasmat de prestația actrițelor principale din, Cristina Flutur și Cosmina Stratan: "Eroinele sale sunt atât de adevărate, atât de unice, încât au copleșit publicul la Festivalul de la Cannes. Spectatorii au rămas cu viziunea unei enigme. Dintr-o dată, iată iarna. Un fel de liniște se așterne peste sat. Zăpada îngheață inimile și învăluie câmpurile în alb. Tragedia lovește cu viteza unui ștergător de parbriz murdar de noroi. Poate că este Dumnezeu acela care câștigă, poate că
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
această lume relativă. La voia întâmplării este un roman-Argus cu o sută de voci ("alte voci, aceeași voce, un ecou fără de sfârșit vorbind despre sfârșit"), în locul celor o sută de ochi, care ocrotesc pe cine? ce anume? ce fel de enigmă? Paradoxal, haosul narativ exprimă o clasicitate modernă, narațiunea nefiind posibil de susținut decât în forma delirantă și iradiantă pe care Magris i-a impri-mat-o. Ca și cum autorul ar fi transpus în plan literar afirmația lui Musil, conform căreia "eul este un
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
este un lucru știut datorită pisicii lui Schrodinger, este o reprezentare tangibilă a ceva care a fost observat la un nivel cuantic și este renumită pentru este repetată la nesfârșit de copii suficient de inteligenți încât s-o considere o enigmă. Erwin Schrodinger nu a încercat să explice ceva sau să creeze o ghicitoare, a încercat, pur și simplu, să-și bată joc de o idee absurdă. Încă din textul inițial reieșea: “Se pot prezenta chiar și cazuri destul de ridicole. O
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
vreme următoarea: cine se ascunde sub pseudonimul Teroristei? Notorietatea blogului Terorism de cititoare. Cărți și tutun a devenit, în timp, apreciabilă, ceea ce a stârnit valuri succesive de ipoteze și scenarii. LuciaT și-a ascuns bine identitatea, întreținând în mod convenabil enigma. LuciaT putea fi oricine: femeie sau bărbat, o profesoară de desen sau un inginer textilist la pensie, o adolescentă cinică sau doi frați gemeni cu simțul umorului bine dezvoltat. De astăzi avem un nume, ba chiar două. Pe blogul Mofturi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
au fost schimbați, pe lângă cei cinci membri ai comisiei de bacalaureat, si 32 de profesori supraveghetori de la Liceul Bolintineanu. Pe lângă cele două directoare demise, a mai fost demis directorul Școlii nr. 178, care era vicepreședintele comisiei din centrul de examen. Enigmă variantelor de subiecte
Directoarea Liceului Bolintineanu a fost reținută by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78136_a_79461]
-
Caracal? La cine se referă autorul când vorbește despre "criticii de la Nord" ori despre "maeștrii" sudici ai poetei care îl enervează? Ce poate să însemne, în limba română, "lumina maghiară din colțul buzelor"? Lectorul își bate puțin capul cu aceste enigme rebusistice, după care își ia seama. Are totuși lucruri mai importante de citit și de făcut decât să completeze, el, verigile lipsă din lanțul unor resentimente locale. Nicolae Coande scrie aici o poezie cu cheie; însă ratarea poeziei face inutilă
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
de dincolo de timp prin romantismul iubitor de mistere, tot mai departe... Secretare, colaboratoare ale scriitorilor sau politicienilor (vestitul Gore Vidal apare în fotografii în brațe cu un motan alb), pisicile trec degajate prin viață, cercetând cu un calm de sfinx enigmele lumii. Culmea calmului e o pisică tolănită", spune Jules Renard; această aserțiune o vor împărtăși desigur, citind antologia, chiar și felinofobii.
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
chiar opuse, deși se referă, cu precădere, la cam aceleași contribuții exegetice de după 2000, unele chiar foarte recente: Caius Dobrescu, Mihai Eminescu. Imaginea spațiului privat. Imaginea spațiului public, Editura Aula, 2004; Ilina Gregori, Știm noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze, Editura Art, 2008; Iulian Costache, Eminescu. Negocierea unei imagini, Editura Cartea Românească, 2008. (Sunt aduși în discuție, firește, și alți autori care au scris din perspective variate și mai ales noi despre Eminescu în ultimii 20 de ani, dar
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
în multitudinea de aspecte ce-o alcătuiesc, (...) opera literară rămîne un miraj care se îndepărtează progresiv". Intuiției critice nu-i rămîne decît "să aproximeze intențiile și toposurile creației vizate". Un citat din Caius Dobrescu, produs cu simpatie, reliefează așijderea această enigmă constitutivă a creației, refractară la conceptualizare, ce nu poate decît a-și recunoaște la un moment dat limitele: "De cîte ori poate fi definită, de cîte ori i se atribuie un statut și o funcție precisă în aparatul culturii, de
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
dificultatea lor: tratatul Călăuza rătăciților. Cum însuși Moshe Idel precizează în prefața cărții, "Călăuza rătăciților este, incontestabil, cea mai dificilă carte scrisă de un gînditor evreu și multe dintre ideile autorului sunt discutate în numeroase studii care încearcă să descifreze enigmele create de Maimonide. Orice încercare serioasă de a aborda capodopera gînditorului medieval constituie un efort sisific de a confrunta problemele complexe ale textului și ale bibliografiei infinite despre opera lui Maimonide. Madeea Axinciuc trebuie felicitată pentru curajul de a intra
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
metaphysica naturalis. Dacă o astfel de predispoziție ar exista, imaginea unei omeniri alcătuite din 6 miliarde de metafizicieni spontani, filosofînd ad hoc, chiar dacă precar, rudimentar și grobian, (dar filosofînd!) asupra rosturilor vieții ar echivala cu paradisul culturii planetare. Rămîne o enigmă de ce, dată fiind această universală predispoziție genetică, omenirea și-a luat gîndul de la metafizică. Ștefan Afloroaiei intuiește foarte bine dificultatea unei asemenea viziuni atunci cînd scrie: Însă cum s-ar putea vorbi acum cu privire la dispoziția metafizică a omului din acest
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]