9,846 matches
-
alăturat lui Blecher, căci vizuina sa interioară nu e luminată (înregistrează, dimpotrivă, „progresul întunecării minții”), și nu are nici senzualitatea brutală a lui Bonciu, din Bagaj. Femeia sa demonică și otrăvită sau, dimpotrivă, „simbol al numelui inefabil” rămâne un simplu enunț. Dar poate fi citit ca tulburător roman al infernului (cuvântul cu cea mai mare frecvență în Jurnale) unei inteligențe fisurate și al unei hipersensibilități vulnerate.
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
în mare dificultate, pentru că se redeschidea problema majorității guvernamentale. Trebuia să încep negocierile cu toate partidele, iar, în momentul de față, cu scuze, că nu vreau să atac niciun partid, dar abordările publice și programele, așa cum le-am văzut în enunțuri, fără nicio susținere, la PNL și PSD îmi arată că nu sunt capabile să treacă România prin criză. Ar guverna demagogic, cum au făcut-o în 2007-2008, ar merge pe niște soluții imposibile, care ar îngloda țara în datorii și
Băsescu despre situaţia în care Emil Boc şi-ar fi depus mandatul: Eram în mare dificultate () [Corola-journal/Journalistic/49831_a_51156]
-
a fi disperat” - moartea degustată. Bacovia și Cioran secretă moartea ca pe un dublu al vieții. Moartea e extravitală, construită anume pentru a fi contemplată insistent, monoton, monocord. Textele nu se perimează, lamentoul atroce e mereu actual, economia redundantă a enunțurilor le asigură valabilitatea. Amândoi cultivă o lipsă de interes pentru temporalia, dar și o distanță destul de circumspectă față de eterna. Sunt „proletari” fără speranță. Nu e spaima de Întunecare ori de Nimic, fertilă în planul meditației, care bântuie nopțile lui Eminescu
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
și combinații improbabile, explicații acceptabile și comentarii greșite. De fapt, formularea unei explicații sau a unei recomandări care să țină cont de destinatar și să fie absolut corectă din punct de vedere științific e o operație foarte grea; în spatele fiecărui enunț trebuie să stea o verificare și regândire laborioasă, dar mai ales o atitudine de dubiu și prudență științifică. Cartea Adinei Dragomirescu și a lui Alexandru Nicolae reușește să fie inteligentă, proaspătă, scrisă cu eleganță și umor - și foarte utilă.
Cuvinte și sensuri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4608_a_5933]
-
și combinații improbabile, explicații acceptabile și comentarii greșite. De fapt, formularea unei explicații sau a unei recomandări care să țină cont de destinatar și să fie absolut corectă din punct de vedere științific e o operație foarte grea; în spatele fiecărui enunț trebuie să stea o verificare și regândire laborioasă, dar mai ales o atitudine de dubiu și prudență științifică. Cartea Adinei Dragomirescu și a lui Alexandru Nicolae reușește să fie inteligentă, proaspătă, scrisă cu eleganță și umor - și foarte utilă.
Minunile nu mai servesc la nimic? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4609_a_5934]
-
abandonat din cauza căderii în anacronism, e și el cât se poate de sugestiv pentru mizele cărții: „Util îmi pare să urmăresc pe firul vremii, cu precădere, fapte, întâmplări, situații și destine. Consemnându-le, le comentez doar rareori. Evit, pe cât pot, enunțurile apodictice. Las verdictele în seama materialului probator”. Așa încât, mai mult decât o autobiografie reconstituită memorialistic, Internaționala mea e o reconstrucție documentară cu intenție de frescă. Oricât de ciudat ar părea faptul, Ion Ianoși își documentează propria existență cu acribia și
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
se menționa stabilirea lui Damian în Germania, la Heidelberg, în 1974, erau enumerate cărțile pe care le-a scris și, la urmă, era exprimat regretul pentru „pierderea dureroasă” pe care critica noastră a suferit-o. Nimic mai adevărat, dar asemenea enunțuri nu sunt totuși convenționale, nu sunt prea reci? Mie așa mi se par. Așa mi s-au părut, oricum, în cazul de față. Poate și altora li s-au părut la fel, dar nu suntem mulți, din păcate. Suntem tot
Deja uitatul S. Damian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4390_a_5715]
-
2010). Verbul a hăcui e adesea preferat datorită expresivității sale populare și aproape onomatopeice; îl folosesc, de exemplu, pentru același omor, două ziare cu profil similar, dintre care al doilea plusează prin plasarea pe primul loc a verbului-cheie, într-un enunț eliptic și exclamativ: „Tânăra care și-a hăcuit iubitul” (Libertatea, 26.03.2010); „Hăcuit! Iubita a băgat cuțitul în el de 70 de ori” (Click!, 24.03.2010). Des folosite sunt și neologicul a tranșa („tranșată și incendiată de fiul
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
aici, o observație esențială a lui Șerban Cioculescu. Comentînd Accidentul, criticul subliniază că, atît în stilul său eseistic, cît și în cel literar, Sebastian „se ferește să apese, să stăruie, să dovedească, unind limpezimea cu grația neafectată (s.n.)“. Despre transparența enunțului său prozastic se va vorbi în mod repetat. De pildă, lui Ovid S. Crohmălniceanu, cu referință tot la Accidentul, îi displace chiar „limpezimea, ordonarea, cu prețul scăderii sensibile de acuitate problematică“, acuzînd cartea tocmai fiindcă „e foarte clar construită, fără
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
operei sale fără a le trece prin minte să privească, din cînd în cînd, și în adîncul ei. Sebastian e într-adevăr un „artist amabil“, care, din instinct muzical, „se ferește să apese, să stăruie“ într-o manieră disonantă în enunțurile lui artistice și eseistice. Făcîndu-i în fond un compliment de tip mozartian 1, Vladimir Streinu observă că o „ușurință fericită și egală“ îl face pe scriitor să se miște dezinvolt „în genurile și printre genurile pe care le cultivă“. De
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
imprevizibil impact. Astfel, domenii aparent distante nu-și refuză alianțe nesperate, paradoxal prielnice pentru propria lor adîncire identitară. Antiteza, chiar și ea, poate arunca punți între maluri opuse, mai degrabă decît să le înstrăineze unul de altul: ca în faimosul enunț hippocratic, despre scurtimea vieții, față cu destinul prelung care e arta. Sentința, deschizînd cartea Aforismele , rămase de la străvechiul tămăduitor, ne îndeamnă să întreținem, peste disimetrii, perseverența unor nostalgice apropieri, cum istoria ne-a dăruit și în veacurile de mai tîrziu
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
trup de o irevocabilă materialitate. Asta ar echivala cu o biologizare a ideilor, cu o cură thanatică a lor. Iar poemul poate fi așa ceva. În construcția unui poem (deși poetul ne va contrazice, poate), Ion Mureșan procedează prin introducerea unui enunț de o solemnitate ce aproape îl sperie (nici vorbă pentru că accentele le distribuie un regizor), ei, asta merge cât merge, vreo două - trei imagini, acolo, pentru ca apoi un demon de duzină (cine n-are nevoie de așa ceva) să deturneze textul
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
bacalaureatul francez pentru Științe și Tehnologia Managementului (STG) le cerea elevilor să indice modalitățile prin care te poți feri de falsificatorii români. Reclamația pe acest subiect a venit din partea sindicatului francez din educație UNSEN - CGT Educ'action. Subiectul are următorul enunț: "Prezentați formalitățile pe care trebuie să le îndeplinească un marochinier care vrea să își protejeze timp de 20 de ani marca de falsificatorii care operează în România". Potrivit comunicatului, subiectul nu necesita menționarea României. "Mai degrabă decât să fie o
Subiect la Bac-ul francez: cum să te fereşti de falsificatorii români () [Corola-journal/Journalistic/58049_a_59374]
-
decidenți politici etc., dar și propriile colege de muncă, opinia publică. Dincolo de zidurile fabricii se află familiile unde se desfășoară un alt război, unde apar alte tensiuni. Filmul lui Nigel Cole nu este lipsit de locuri comune, de fapt, majoritatea enunțurilor Rîței nu șunt altceva decat banalități, truisme, dacă le plasăm în contextul actual. Însă, nu despre contextul a ceea ce astăzi socotim drept firesc, normal este vorba. A se vedea în acest sens filmul Insider (1999) al lui Michael Mann și
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
ar surprinde azi prin „inconsistența” sa, Delavrancea ar fi „interesant” doar cînd se revendică de la „mahalaua natală”. Altele, magnanime, propun reabilitări categorice, bunăoară în cazul lui Asachi și mai cu seamă în cel al lui Slavici. Nu este evitat nici enunțul „splendid ca o ironie”: „A sosit, poate, momentul ca exegeți lipsiți de geniu să aprecieze cu luciditate figura lui Hasdeu și să-i măsoare exact dimensiunile”. îi acordă lui Mihai Zamfir dreptul ca, în raportul cu pretențioasele nume literare, să
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
transmite, ceea ce se înțelege la lectură? Interpretarea pe care comentatorii din această categorie (editori, exegeți) par să o dea sensului este una surprinzător de prozaică și de limitativă: presupunem că aceste versuri «nu au sens» pentru că nu pot constitui un enunț lingvistic în afara constrângerilor metrico-prozodice pe care le obiectivează [...] Desigur, la o asemenea «probă a sensului» nu ar trece o parte însemnată a poeziei moderniste europene [...] și pe bună dreptate” (p. 100). Ce ne oferă Ioana Bot, nouă, semblables și frères
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
trăiește în prezent momentul de glorie: în comentariile despre declaraț ii deja produse sau așteptate se recurge insistent la formula cu subiect și predicat. Sintagma are valoare apreciativă, nu lipsită de o anume ironie colocvială, provenind din reducerea complexității unui enunț la categoriile gramaticale de bază. Ironia s-a pierdut însă, în mare măsură, prin frecvență și clișeizare. Consecințele principale ale clișeizării sunt lărgirea semantică și posibilitatea de apariție a formulei în contexte tot mai largi și nespecializate. În general, folosirea
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
cu acordul dintre ele)” (afaceriagricole.net); „niște agramați, niște persoane ciudate... incapabile să vorbească coerent, să formuleze o frază cu subiect și predicat”; „Nu poate să lege o frază cu subiect și predicat” (ziare.com). Accentul poate cădea pe claritate, enunțurile cu subiect și predicat opunându-se, polemic, celor confuze; formula e uneori dublată de o explicație, de caracterizări echivalente: „Aici pot să spun cu subiect și predicat, simplu și clar” (stiridecluj.ro). Și mai numeroase sunt contextele în care formula
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
de lege să se spună cu subiect și predicat care este obligația (hotnews.ro); „în cazul că încerci să faci aluzie la altcineva de pe forum ai face bine s-o faci cu subiect si predicat” (garbo.ro) etc. Folosită în legătură cu enunțul la persoana I, formula a ajuns să devină mai ales un mijloc de emfatizare: „Pot să afirm cu subiect și predicat...” (ziare.com). De obicei, construcția clișeizată se folosește în legătură cu verbele de declarație: a afirma, a spune, a prezenta, a
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
contra valorilor umanist-democratice ale Occidentului, ci contra impunerii lor abuzive, după cum a fi antielitist nu înseamnă a fi împotriva elitelor, iar a critica iluziile anticomunismului nu înseamnă a fi apărător al crimelor comuniste”, scrie Paul Cernat negru pe alb. Logica enunțului îmi scapă, cu excepția părții finale, deși, în acest caz, nu prea văd în ce ar putea consta iluziile anticomunismului. Autorul articolului discriminează între antioccidentalism și antioccidental. A se vedea mai jos: „Cred că putem vorbi despre antioccidentalismul Critic/Atac, nicidecum
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
retortele de fier» ale provinciei“). Definitorii sunt, de asemenea, simțul nuanței, capacitatea autorului de a extrage, din relieful operei, un detaliu relevant, o relație adecvată, un resort aproape neauzit în mecanismul inefabil al creației literare. De altfel, nu sunt puține enunțurile cu caracter confesiv-explicativ, prin care criticul își pândește, în oglinda propriului text, atitudini și melancolii, într-un fel de frenezie a livrescului, ce desenează ferm un anume statut identitar, o postură critică sau avatarurile scriiturii, marcate de fascinația analogiilor și
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
în proză. Foarte numeroase sunt definițiile metaforice date gregueriei de însuși inventatorul ei, în formulări diverse ca întindere, de la cele concise, cum este binecunoscuta ecuație Metaforă + Umor = Greguería sau Gregueriile: o strictă și poetică trecere în revistă a vieții”, până la enunțurile multiple, din diferite perspective, pe mai multe pagini. Iată câteva exemple de greguerii concise, conținând identificări ingenioase, fulgurante imagini ale unor frânturi de univers: Sifon: apă cu sughiț. Florile soarelui sunt oglinzile de buzunar ale soarelui. Litera L pare că
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
a habitudinilor cotidiene, orientându- ne spre irizările unei gândiri dispuse să facă saltul spre metanoia, spre geometria esențializată și inefabilă a transcendenței, spre un decor sacru ce mizează pe verticalitate, centralitate, amplitudine spațială și deschidere. Ilustrative, în acest sens, sunt enunțurile privitoare la dinamica rugăciunii, ca formă de armonie cu Înaltul, ca modalitate de asumare a unei comuniuni, necesare, cu transcendentul, prin perseverență și o bună „așezare” în lume: „Pentru cine are fie si o minima experiența a rugăciunii, un anumit
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
și deconspira în același timp o comoară ascunsă”. Ce altceva este, oare, Adevărul ca poveste decât modularea extazului transcendenței în carnea catifelată a unei epici exemplare, ce transpune, inefabil, nevăzutul în văzut, indeterminatul în determinat, necuprinsul în spațiul minimal al enunțului aforistic. Theodor Baconschi observa, de altfel, că „Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc platonizantă - într-o totalizatoare armonie a contrariilor. Căci Domnul însuși Se prezintă (adică rămâne prezent) în atmosfera atemporală a pildelor: ambiguu și fulgerător
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
de cometă.// Din el nu străbate-n afară/ nimic; de aceea nu are chip/ și nici formă. Ar semăna întrucîtva/cu sfera,/ care are cel mai mult trup/ învelit cu cea mai strîmtă piele/ cu putință.” Versurile au ceva din enunțul unei teoreme. Urmează demonstrația și, la sfîrșit, concluzia eliptică. Această construcție logică, rațională conține însă inserții neașteptate, descinderi în structurile nedefinite ale materiei, dar și ale subconștientului, care conferă poeziei o forță neobișnuită. „Aici dorm eu, înconjurat de el./ Totul
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]