736 matches
-
Încercări filozofice, Timișoara, Editura Facla, (ed. I: 1925), 1977. Idem, Cultură și cunoștință în Opere, vol. 7, București, Editura Minerva, (ed. I: 1922), 1980. Idem, Trilogia cunoașterii în Opere, vol. 8, București, Editura Minerva, (ed. I: Despre conștiința filozofică 1947; Eonul dogmatic 1931; Cunoașterea luciferică 1933; Censura transcendentă 1934; Experimentul și spiritul matematic -1969), 1983. Al. Boboc, Dilthey și filozofia istoriei în Prelegeri de istoria filozofiei contemporane, partea a II-a, București, Tipografia Universității, 1975. Idem, Confruntări de idei în filozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de nimic,/ Te-ai potrivi cu mine". Deși se alătură lui Cătălin, fata visează la Luceafăr: " În veci îl voi iubi și-n veci/ Va rămânea departe..." În tabloul al treilea este reliefat planul universal-cosmic, unde Luceafărul devenit Hyperion (hyper eon pe deasupra mergătorul) face o călătorie cosmică spre Demiurg, forța supremă a universului. Hyperion exprimă setea geniului de nemărginire, de absolut, iar călătoria sa în spațiul intergalactic simbolizează drumul cunoașterii. Această aventură începe cu un pastel cosmic în care sunt transfigurate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
german Jacob Boehme sau al celui francez Saint-Martin. La toți aceștia, Sophia apare ca o expre-sie feminină a lui Dumnezeu, care-i îndrumă pe credincioși către înțelepciune. În scrierile gnostice, Hristos apare ca salvatorul Sophiei, mirele divin, "glasul deșteptării în eonul nopții veșnice". El îl imploră pe Tatăl să-l trimită pentru a-și îndeplini mi-siunea izbăvitoare: "Pentru binele omenirii, trimite-mă, Tată! Mă voi pogorî cu pecețile în mînă, îmi voi croi drum prin toți eonii, voi descătușa toate Tainele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
divin, "glasul deșteptării în eonul nopții veșnice". El îl imploră pe Tatăl să-l trimită pentru a-și îndeplini mi-siunea izbăvitoare: "Pentru binele omenirii, trimite-mă, Tată! Mă voi pogorî cu pecețile în mînă, îmi voi croi drum prin toți eonii, voi descătușa toate Tainele, voi dezvălui înfățișările făpturilor divine și voi transmite tainele Căii sacre, cunoscută sub numele de Gnosis" (Psalmul sufletului). Un gnostic perfect nu este doar un adept al lui Hristos, el este un Hristos, așa cum se arată
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
al Du.mnezeirii, un spațiu sensibil al unui subiect conștient, creierul uman fiind doar un aspect material al acestuia. Potrivit unei asemenea cosmologii monadologice, lumea spațio-temporală, "aici-acum-ul", este făcut dinlăuntrul, de toate Eu-rile ce o alcătuiesc, dar e guvernată de eoni, de conștiințe supraumane, unite în pacea eternă a Conștiinței divine, din-colo de Spațiu-Timp, în Sinele absolut. Emigrăm spre un nou continent al Spiritului, în răspărul hazardului, spre un nou deism, reînviind ideea de Dumnezeu, inteligibilitate misterioasă, Marele Anonim, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
s. n.) Cel puțin trei poezii din subsolul romanului (Cer final, Patul lui Procust și Parafă) relevă, după cum am evidențiat la începutul capitolului, desfacerea increatului în elemente ale creatului. Pentru poet însă, procesul e unul dureros, tragic, considerat un adevărat blestem. "Eonul dogmatic" (termen din filozofia lui Blaga), adică trecerea la o altă vârstă a omenirii, cea a sacralității, înseamnă pulverizarea Universului primordial, monolitic într-o infinitate de sori și constelații. Cauza intimă a sfâșierii Primordialului constă într-o pedeapsă divină la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Refuzul mîntuirii În mîntuit azur va fi urmat de retragerea În comicul și În prozaismul vieții obișnuite. Eroina nu a știut să beneficieze de adevăratul tropheion. Trăind Într-o societate androcrată și dextrocrată eroina nu poate să se Înalțe la eonul superior, mielinizarea ei fiind minimală. Dacă Luceafărul poate fi asimilabil unui Cristos redemptor atunci el trebuia să se poziționeze la stînga acolo unde se joacă dintotdeauna meciul justiției sociale. Noi suntem urmașii acestei eroine aproape mitice, nici noi nu mai
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
1996; Manualul bunului singuratic, Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1997; Duminica fără sfârșit, Editura Axa, Botoșani, 1998; Cartea urmelor, Editura Junimea, Iași, 2001; Documentele haosului (antologie de autor), Editura Junimea, Iași, 2003; Evanghelia după Corbu și alte poeme, Princeps Edit, Iași, 2006; Eonul Marelui Desant (ediție critică), Princeps Edit, Iași, 2007 și 2009; Viața de fiecare zi la Iași pe vremea lui Daniel Corbu povestită de el însuși, Princeps Edit, Iași, 2011. Publică de asemeni volume de proză (Omul suspendat douăzeci și una de fantasmagorii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Vasile Spiridon, în Dicționarul general al literaturii române, A/B, 2004; Ion Mircea, Prefață la Evanghelia după Corbu și alte poeme, 2006; Nichita Danilov, Capete de rând, 2006; Constantin Ciopraga, în "Limba română", nr. 4, 2007; Theodor Codreanu, Prefață la Eonul marelui desant, 2009; Călin Cocora, Postfață la Eonul marelui desant, 2009; Ioan Holban, Literatura română de azi. Poezia. Proza, 2012. CRISTI, Adi (pseudonim al lui A. Rosentzveig), n. 27 aprilie 1954, Bacău. Studii gimnaziale la "Mihail Sadoveanu" (1964-1968). Liceul Energetic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
A/B, 2004; Ion Mircea, Prefață la Evanghelia după Corbu și alte poeme, 2006; Nichita Danilov, Capete de rând, 2006; Constantin Ciopraga, în "Limba română", nr. 4, 2007; Theodor Codreanu, Prefață la Eonul marelui desant, 2009; Călin Cocora, Postfață la Eonul marelui desant, 2009; Ioan Holban, Literatura română de azi. Poezia. Proza, 2012. CRISTI, Adi (pseudonim al lui A. Rosentzveig), n. 27 aprilie 1954, Bacău. Studii gimnaziale la "Mihail Sadoveanu" (1964-1968). Liceul Energetic din Iași (1969-1974), Facultatea de Construcții a Institutului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili la poarta unui burg.// Din snopul de tăceri civile/ îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și risipind monade ca sesterții/ în lupanarul târgului de praf/ ca un bacșiș las pe taraba ceții/ milordul frate al lui Edith Piaf.// Când noaptea se târăște ca motanii/ pe pântecul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doar prin transfigurare, adică prin proiecția ipotetică într-un contur ficțional. Desigur, acesta corespunde zonei esteticului, ilustrînd astfel funcția majoră de mistificare a literaturii. Este indiscutabil faptul că, prin naratorul diversionist al lui Edgar Allan Poe, ne aflăm la începutul eonului (post)modern, văzut în extensia lui cultural-tipologică și nu neapărat istorică. Personajele sale reușesc să relativizeze perspectiva epică și implicit, să acutizeze nevoia interacți-unii (colaborării) intelectuale dintre scriitor și cititor. Ultimul se transformă într-un participant nemijlocit la jocul estetic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
povestea binecunoscută din altă perspectivă, cea în care orice ființă umană are dreptul la camera ei secretă, la un colțișor ferit, și e autorizată să pedepsească oricît de sever o intruziune. Să ne amintim de miturile gnostice în care Sophia, eonul îndrăgostit de propria-i lumină și arzînd de dorința de a-și cunoaște Tatăl, începe să cadă tot mai jos, pe urmele falsei străluciri, pînă cînd tatăl ceresc i-l trimite pe Horus să o salveze. Horus, zeul limitei... Don
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
proiecta tatăl atît de antipatizat, antipatie pe care o revarsă și asupra descendenților familiei de boieri poeți Văcărescu în roman Arnotenii, adevărații Arnoteni... Aritmosofia orientează interpretarea și spre simbolismul cifrei șapte (Pașadia, Pantazi) ca indicator al unei perfecțiuni deturnate în eonul întunecat (Kaly Yuga) spre un aspect caricatural a cărei esență o recunoaște doar Povestitorul, chiar dacă cei trei se lasă călăuziți de un măscărici produs al decăderii ultime, un comediante care se salvează tocmai prin impuritatea care înseamnă adecvare, salvare la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
superior altora și destinat să se afirme asupra tuturor. În fraza-cheie a romanului se spune: "Creștinismul este iudaism pentru popor". Pentru Schmitt este vorba despre o afirmație fără precedent, care răstoarnă două mii de ani de istorie. Dacă ar fi adevărată, eonul creștin ar echivala cu o greșeală. Mai mult: creștinismul ar fi pur și simplu strategia născocită de evrei pentru a avea câștig de cauză în fața altor popoare. Dar Schmitt este convins că istoria dă dreptate iudaismului și tocmai de aceea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ființa lui un impuls al dorinței și al dragostei, care-l face să înainteze mereu în unirea cu Dumnezeu, făcând ca epectaza să depășească timpul și să intre în veșnicie. Nici Sfântul Maxim nu poate concepe un timp sau un eon când sufletul nu ar progresa, din moment ce, așa cum am văzut anterior, infinitatea lui Dumnezeu maximizează perpetuu dorința umană pentru El. Sfântul Maxim angajează oximoronul repaus etern mișcător sau odihna pururea mobilă în descrierea acestei stări exaltate a ființei. El vorbește de
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
baza maniheismului este dualismul. Sunt două principii opuse, concepute sub forma celor două împărății: împărăția luminii, a binelui, în fruntea căreia stă Dumnezeu, și împărăția întunericului, a răului, în fruntea căreia stă Satana; fiecare împărăție are câte o serie de eoni. Pe baza acestui dualism este construită întreaga cosmologie, antropologie, soteriologie și eshatologie maniheică. (n.s. 1, p. 89) footnote>, pe care, dacă ai numi-o puroiul Bisericii, n-ai păcătui față de ceea ce i se cuvine”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Pivstiς (hv) `nseamnă „în credere (credință)în altul”: prin opoziție, la Parmenides, B 1 30: ouk... pistis alethés, în„părerile muritorilor... nu-i în-credințare adevărată”; „puterea în-cre-dințării” (pystos ischys) nu va fi de partea presupunerii cum că ființa/ceea ce este eon se ivește din ceva (B 8: 12). „Dacă privitor la aces-tea încredințarea ta ar șovăi (peri tonde lipoxylos epleto pistis) și nu aiști cum din apă și din pământ, din eter și din soare / prin amestecatâtea forme și atâtea culori
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
coșmarul meu, că niciodată nu voi mai ieși de-acolo, că voi încremeni în lumea aceea sordidă de un metru pătrat vremuri nemăsurate, până la putrezirea înseși ideii de timp. Mă pregăteam să înfrunt cu dârzenie primele mii de mii de eoni, când deodată o agitație dintr-un colț mi-a atras privirea până atunci împietrită. Sub bucățile de hârtie de ziar înfipte-ntr-un piron se căsca într-una dintre scânduri o gaură neagră, umedă și jegoasă, o crăpătură de infern
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
s-o 151 scriu, cele șapte uși ale feței mele și ușile disperate care sânt poemele - și, mult mai mult, ușa care e universul, lumea noastră numită Trecere, dinspre nimic spre nimic, ușa arzând deodată din nebunia galaxiilor, din demența eonilor și pleroamelor și ogdoadelor și syzygiilor, ușa spre singura noastră viață eternă - se rotea acolo, în noapte, ca un Alef mai mare ca noaptea, ca un gând mai mare ca mintea. încet, viziunea s-a estompat, dar senzația de smulgere
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
palmă, m-a scos, m-a anulat, m-a sustras, m-a ridicat, m-a ales. Și m-a reîntors la ce fusesem dintotdeauna, ce nu încetasem să fiu, ce aveam să fiu pentru o mie de veșnicii, pentru un eon de eoni: plete de aur până la brâu, sâni rotunzi de femeie pe pieptul musculos, șolduri largi adăpostind între curbele lor sexul viril - și un trandafir între degete, cu petale de lumină de aur. Creșteam în aurul rarefiat ca o statuie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a scos, m-a anulat, m-a sustras, m-a ridicat, m-a ales. Și m-a reîntors la ce fusesem dintotdeauna, ce nu încetasem să fiu, ce aveam să fiu pentru o mie de veșnicii, pentru un eon de eoni: plete de aur până la brâu, sâni rotunzi de femeie pe pieptul musculos, șolduri largi adăpostind între curbele lor sexul viril - și un trandafir între degete, cu petale de lumină de aur. Creșteam în aurul rarefiat ca o statuie de lumină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care dansau fauni lascivi și nimfe suave? Parcă totul nu a fost decât un vis, o halucinație dată de impactul prea incandescent cu ideile călinesciene. Când profesorul iese pe ușa amfiteatrului, pare Îndepărtat și nepământesc. Este doar un duh, un eon Întruchipat Întâmplător spre a ne vorbi despre Eminescu. Un alterego al acestuia sau al nostru? (marți) În acel interval liminar cât am traversat senzația de Înec iminent, am avut revelația Întregii mele existențe, concentrate În efigia câtorva acte personale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acestea două se despart și le cunosc distinct și încă-mi par mai blînde, mai curate. Temperatura trupului scade o gradație. Se aude un oftat general. Căci ziua întîia s-a sfîrșit. O nouă tremurare naște timpul. De-o parte Eonii neclintiți așa cum au fost ei aleși: în veșnice urcări sau căderi înghețate. Iar pe de alta, secundele prind să se scurgă. Și-alăturîndu-se, nasc istorie. Le văd sau le revăd, nu știu; însă de-acuma îmi pare că le recunosc. Se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trebuie să nu mai spun „Îmi pare rău“. —Și chiar așa e. Și mai ce? Se uită În sus la mine, fix cu privirea aceea de cocker spaniel pe care i-am remarcat-o și la prezentarea finală, acum niște eoni. Ai spus că mila, deși scumpă, nu Înseamnă În mod neapărat bani aruncați pe fereastră. Nu am spus asta. —Ba da. —Doamne, ce oribil. Sunt o vacă. Și ce altceva am mai zis? — Ai spus că banii nu-și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]