2,651 matches
-
1599, slujește la biserica domnească din cetate. În iunie 1600, e ridicat la treapta de episcop, și păstorește până în septembrie la Rădăuți (cât ține efemera guvernare în Moldova a lui Mihai Viteazul). După întoarcerea lui Ieremia Movilă din Polonia, cedează eparhia și se retrage pe proprietatea sa de la Dragomirești (danie de la Petru Șchiopul, pentru „credincioasă” slujbă). Va priveghea aici, între 1602 și 1605, la înălțarea mănăstirii Dragomirna (pe care C. o ctitorește cu sprijinul lui Luca Stroici, marele logofăt donând pentru
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
Voia Domnului, Împărat și Autocrat al tuturor Rușilor, Rege al Poloniei, Mare Duce al Finlandei, et cetera, et cetera, et cetera " (trad. n.) footnote> este stăpânul legal și de drept și că papă și nici o autoritate a Bisericii sau o eparhie a Romei, sau orice altă putere religioasă nu are nici o putere să-l detroneze pe rege et caetera, sau să permită oricărui alt prinț străin să o invadeze pe maiestatea să &c. sau să permită supușilor să poarte arme, să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
cardinal, iar devotamentul arătat regelui Franței era cea mai sigură cale de a obține acest titlu. Cu toate acestea, Richelieu, protectorul și mentorul sau, nu era încă dispus să-i ofere recunoașterea supremă. Drept compensație i-a făcut cadou o eparhie ce valora treizeci de mii de écus pe an. Mazarin, într-un acces de orgoliu, a refuzat cadoul și, în 1636, s-a întors la Romă, de unde a continuat să transmită constant rapoarte lui Richelieu despre diversele mașinațiuni politice. În
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
roman; papa le îngăduie sirmioților să-și {EminescuOpXIV 76} păstreze episcopul, de l-or fi avut pîn-atunci și de se va uni cu biserica romană; la din contra însă episcopatul catolic, întemeiat pentru o jumătate a Sirmiei, va cuprinde în eparhia-i și cealaltă jumătate, câștigată de curând și-n orice caz Sirmia de dincoace să se împreune cu cea de dincolo de Dunăre și amândouă împreună să fie supuse arhiepiscopiei din Kalocsa, ca instanță ierarhică imediat supraordinată. Astfel prozelitismul catolic își
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din Constantinopole. Supărat de apostazia aceasta, papa Grigorie IX puse să li adreseze episcopilor bulgari din Belgrad (Alba-Graeca) și din Brandusium scrisori de admonițiune, ca să se întoarcă în sânul bisericei latine; iar daca asemenea admonițiuni n-ar ajuta nimic, atunci eparhiile acestea să i se subordineze simplu episcopiei catolice a Sirmiului pe calea ordinațiunii și chiar contra voinței lor. Deci se alese fără sfială o măsură silnică pentru lățirea catolicismului, a căreia împlinire căta să se puie în mâna regelui maghiar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
li se impusese și nu voiau în ruptul capului să se lese de biserica răsăriteană, drept care Scaunul roman prescrise ca remediu în contra lor două mijloace, unul blând, altul silnic. Episcopul cumanilor primi instrucția de-a rândui pentru românii locuitori în eparhia sa un episcop propriu, care ar conveni și ar fi pe placul poporenilor, dar care cu toate acestea să-i fie surbordinat ca vicariu și să-l asculte. Apoi Grigorie al IX îl somă pe regele Bela IV, cu toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
hotărârea sinodală de cătră partiarhul Matei, dar numai de deasupra preoțimei și poporului, atârnând mai departe asupra capetelor boierilor, fiind ei adevărații începători ai învălmășelii. Mai curând se liniști mișcarea religioasă din Valachia către mitropoliții căreia, ce erau totodată și eparhi, se trimise un edict patriarhal în anul 1401 cu ordinul că, după curățirea clerului și poporului din Moldova de escomunicarea rostită, preotul Isidor venit din Moldova, ce fusese interzis dar acuma curățit, să fie admis în toate drepturile cinului preoțesc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
consemnată în 1747 de mitropolitul Neofit I Cretanul, în jurnalul călătoriilor sale. Manuscrisul în limba greacă, intitulat Condica de casă a prea Sfântului Neofit Mitropolitul Ungrovlahiei, se păstrează la BAR, la nr. 2106. În timpul unei călătorii - făcute de mitropolit „în eparhia noastră, în zilele prea înălțatului domn Constantin Mavrocordat” -, vizitând cetatea Poenari, Neofit con- semnează în jurnalul său, pe data de 11 iulie 1747 : „Zic oamenii, că aciastă cetate s-au făcut cu tărgoveștenii și zic, că la zidirea cetății au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și în școalele reale, care e astfel întocmit încît tinde a știrbi autonomia bisericii greco - orientale române - baza existenței sale - și a lăsa în mare parte în deconsiderare interesele de cultură ale acestei biserici. Când, în urma reclamațiunilor stăruitoare din partea tuturor eparhiilor, îmi iau libertatea de-a prezenta prea onorabilei Case reprezentative, din pozițiunea mea oficială, îngrijirile aceste ale bisericii greco - orientale române, fac mai întîi, pentru a determina pozițiunea bisericii mele, observarea următoare: biserica greco - orientală română, după dezvoltarea ei canonică
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
În anul 1998, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a editat volumul Biserica Întemnițată. România. 1944-1989 (autori: Paul Caravia, Virgiliu Constantinescu, Flori Stănescu) care identifica 1.725 de preoți ortodocși arestați; autorii Dicționarului personalului ecleziastic Încarcerat au apelat inclusiv la sprijinul Eparhiilor ortodoxe pentru completarea unor eventuale lacune documentare. Apoi, o simplă consultare a bibliografiei istorice a României, a bibliografiilor specializate, precum și lectura lucrărilor științifice dedicate suferințelor Bisericii sub comunism contrazic ultima frază a autoarei. Fraze de genul „sîntem români și creștini
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
FOAIA DIECESANĂ, revistă apărută la Caransebeș, săptămânal, între 1886 și 1939, ca organ al Eparhiei Greco-Ortodoxe Române a Caransebeșului; s-a aflat sub tutela episcopului Ioan Popasu până la moartea acestuia, în 1889. Publicația, de format carte, se adresează preoților, învățătorilor, studenților și altor intelectuali, militând pentru propășirea culturii naționale sub semnul Bisericii. Articolele de fond
FOAIA DIECESANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287039_a_288368]
-
un fel de reprezentant al intereselor tribuniste în localitate și în zonă, obținând chiar subvenții pentru ziar, care trecea prin dificultăți financiare. În 1905 este nevoit să renunțe la cariera profesorală de la Caransebeș din cauza conflictului cu „unii consistorialnici de la cârma eparhiei”. Revenit la Sibiu, intră în redacția „Telegrafului român”, pe care nu o va părăsi până la moarte. A fost membru corespondent al Academiei Române (1904). Colaborează la „Almanahul învățătorilor”, „Amicul poporului. Calendar pe anul 1921”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Anuarul Institutului de
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
Vlașca, Ilfov și Prahova (1920-1922), secretar și membru în Consiliul duhovnicesc al bisericii Udricani din București(1924), conduce tipografia de la mănăstirea Cernica (1925) și slujește la biserica bucureșteană Antim (1926). La îndemnul superiorilor, elaborează monografii ale unor așezăminte monahale aparținând eparhiei București: Mănăstirea Căldărușani (1924), Mănăstirea Pasărea (1926), Mănăstirea Sămurcășești (Ciorogârla) (1926), Mănăstirea Țigănești (1926). Ajunge ieromonah, dar în mai 1932, în conflict cu autoritățile bisericești, părăsește rasa călugărească, divergențele părând să fi fost provocate nu atât de activitatea sa literară
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
dement "istoric,/ enorm, al istoriei cotidiene". Siderată, ca odinioară Niobe, de fundătură tragică a veacului, de visul rău ca "nouă istorie", Ioana Dinulescu se complace în postura de trubadur sardonic, grefier exterminator: "Prin gropile primăverii,/ prin bălțile primăriei,/ prin tufișurile eparhiei,/ risipesc, vai mie, perle/ în calea porcilor. Stric/ orzul pe gâște./ Le scriu numele în analele lui Exitus,/ în orașul acesta tembel,/ prin care mă plimb singurel." Justițiar-caricatural uneori, limbajul sugerează nu numai "sila și greața", ci și un fel
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
e «comunicare storia»”, în Studia Ephemeridis «Augustinianum», Rome, 2004. Antihristica. Des signes de la venue de l’Antichrist et de la fin du monde, à partir des Écritures et des écrits des Pères, intr. et notes par Arhim. V. Micle, Mânăstirea Bistrița, Eparhia Râmnicului, 1994. Antihristul, textes de V. Soloviov, G.P. Fedotov, A. Matzeina, B. Molceanov, S.N. Bulgakov, intr. T. Paleologu, trad. du russe par R. Părpăuță, Iași, 2000. Arrighini, A., L’Anticristo. La venuta e il regno del vicario di Satana, Gênes
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
60. Vezi Aurelian Sucerdoțeanu, Pomelnicul mănăstirii Iezerul, în „Mitropolia Olteniei”, XIV, 1962, nr. 7-9, p. 202; Idem, Pomelnicul Mănăstirii Govora, în „Mitropolia Olteniei”, XIII, 1961, nr. 10-12, p. 795 și urm. Pentru pomelnicul schitului vâlcean Cheia vezi At. Mironescu, Istoricul eparhiei Râmnicului, București, 1906, p. 352-358. 61. Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, vol. II, București, Soc, 1908, p. 366. 62. Tot la Mărginenei, Marica (pe care o putem vedea pictată în biserica Mănăstirii Hurezi și în cea de la Măgureni împreună cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ZORI DE ZI, publicație apărută la Freiburg im Breisgau (Germania) din decembrie 1979 până în aprilie 1984, editată de Eparhia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală. Redactor responsabil: D. C. Amzăr; consultant teologic: preotul Viorel Mehedințiu. Z. de z. capătă repede o ținută literară distinctă datorită colaborării unor personalități din afara granițelor, precum Duiliu Vinograschi, Petre Vălimăreanu, Horia Stamatu, Alexandru Gregorian, Octavian
ZORI DE ZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290748_a_292077]
-
și Nistru, Sinodul de la Sankt Petersburg l-a trimis În scaunul episcopal de la Chișinău pe Serafim, fost colonel În armata rusă și nepot al amiralului Pavel Ciceagov <ref id="76"> 76 I. Nistor, op. cit., p. 236.</ref>. Serafim Ciceagov, episcopul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, considera că una dintre principalele sale obligațiuni, de Îndată ce s-a instalat În jilțul episcopal, trebuia să o reprezinte lupta cu tendințele separatiste ale românilor basarabeni: „La numirea mea În Chișinău - mărturisea el - mi s-a atras atenția
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
eforturile noului arhipastor al Bisericii basarabene și-au atins scopul. S-au operat numeroase destituiri de preoți basarabeni, unii dintre aceștia fiind transferați la parohii din afara guberniei Basarabia. A fost interzisă oficierea serviciului divin În limba română În bisericile din eparhie. Serafim a Încercat să reducă și activitatea tipografiei eparhiale moldovenești, redeschisă În 1906. În demersurile sale, episcopul Ciceagov se sprijinea pe concursul efectiv al „sutelor negre”, organizația șovină a ultranaționaliștilor ruși <ref id="78">78 P. Cazacu, Moldova dintre Prut
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
RENAȘTEREA, publicație apărută la Cluj, săptămânal, între 1 septembrie 1923 și 30 iunie 1940, ca „Organ oficial al Eparhiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului, Geoagiului și Clujului”, și la Alba Iulia de la 10 noiembrie 1940 până la 8 octombrie 1944, când poartă subtitlul „Organ național-bisericesc săptămânal”, revenind apoi la Cluj între 1945 și 1950. În prima perioadă are ca redactori
RENASTEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
Alexandru (1822 - 27.VII.1881, Novaci, j. Gorj), poet, prozator, dramaturg și traducător. Fiu al lui Antoniu Pandele, slujbaș, apoi comerciant în București, P. nu avea prea multă învățătură și a ocupat funcții modeste la Comisia Documentelor Mănăstirești, la Consistoriul Eparhiei Buzău (1864) ori la Arhivele Statului din București. Cu o carieră administrativă lipsită de strălucire, mai mereu fără bani, s-a dedicat compensatoriu scrisului. De-a lungul anilor, începând cu Poezii fugitive (1846), publică o puzderie de opuri cuprinzând versuri
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
din scrisorile starețului P. Traducerile în slavo-rusă făcute în școala sa s-au răspândit în Rusia și au jucat un rol cultural remarcabil, ca de altfel și curentul spiritual al stareților (adoptat în 117 mănăstiri și schituri din 35 de eparhii). Filocalia alcătuită și tradusă de școala lui a fost tipărită la Moscova în 1793 și reluată în ediții ulterioare. Altă parte a transpunerilor în slavonă a fost copiată în sudul Dunării, în mănăstirile din Bulgaria, Serbia și de la Muntele Athos
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
decât să adere la decizii care le pot afecta dramatic viitorul 1. În acest climat mai degrabă brejnevist, mirenii sunt invitați să-și asume pedagogia servituții. Adesea, poporul lui Dumnezeu n-are reprezentanți nici în consiliul parohial, nici la nivelul eparhiei. În schimb, cultul personalității se descentralizează ad nauseam. O avalanșă de ploconeli, pupături sau „vorbiri în șoaptă” traversează pridvoarele Bisericii strămoșești. Avem o pleiadă de ierarhi care n-au cunoscut nici rigorile vieții monahale, nici ostenitoarele responsabilități ale căminului familial
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sub umbrela „mistică” a atemporalității 1. La rădăcina acestei maladii se află dezangajarea civică a credinței în Evanghelie și raportul de indiferență stabilit între ierarhie și credincioșii bisericilor locale 1. Cu câteva abateri de la regulă, relațiile între episcopi și uriașele eparhii ale Bisericii Ortodoxe sunt articulate imperativ, iar nu deliberativ. Adeseori nu ascultarea filială, ci și comanda la supunere în stil islamic par să reprezinte adevăratul modus vivendi al ortodoxiei postcomuniste. Cândva, libertatea comuniunii în har, curajul profetic al mărturisirii și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
garanta, conform articolului 15, "libertatea tuturor cultelor", însă, preciza că "religiunea Ortodoxă a Răsăritului este religiunea dominatoare în Dobrogea"548. În privința organizării Bisericii Ortodoxe în Dobrogea, articolul 16 al legii preciza că "aceste județe [Constanța, Tulcea, n.n.] fac parte din eparhia Dunărei de Jos". Același articol preciza că "protoiereii județelor și clerul ortodox al catedralelor din Tulcea și Constanța sunt salariați de către stat"549. Conform articolului 17 al legii urmau a fi plătite de către statul român și cheltuielile cu "personalul și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]