1,074 matches
-
înainte de a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întâlnit o echipă care venise să facă un film despre o vânătoare de bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiică, așa cum o făcuse de-atâtea ori înainte, și simți o împunsătură nedemnă de gelozie. — Ce părere aveți, domnule Jones? Norman Jones văzu cum i se întindeau înainte nisipuri mișcătoare. Se înșelase. Își închipuise că Ralph Tyler era deja o epavă ramolită, asemenea nefericiților pe care îi vedea când își vizita propria mamă. — Phyllis, draga mea. Tatăl ei era drept ca o stană acum. Toată lumea știa că vorbele pe care urma să le rostească erau hotărâtoare. Îi amintea vag lui Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nori mici, nori de toate formele și categoriile. Priveliștea pe care o ofereau era greu de descris în cuvinte. Pasagerii de pe punte, copleșiți de frumusețea amurgului, au rămas muți de uimire. La intrarea în golf însă, s-a zărit și epava unei nave japoneze de transport, aflată acolo încă din timpul războiului. De la Manila la Hong Kong, alte două zile. Dimineața, razele proaspete ale soarelui străluceau la suprafața apei ca niște perle autentice. În miezul zilei, ele deveneau argintii. De pe punte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fie acolo. Aceasta ar fi vrut să se lase convinsă, numai că o mică voce dinlăuntrul ei Îi șoptea, În pofida oricărei logici, că nu s-ar fi Întîmplat nimic dacă ea nu s-ar fi găsit acolo. Aruncă o privire epavei vasului care zăcea pe jos. Naufragiat Înainte de-a fi fost dat la apă, gîndi ea. Apoi găsi plicul, pus pe biroul lui Gildas. Gol. Își reaminti cuvintele tînărului Paul, după ce acesta Își revenise din șoc. CÎnd a plecat, șefu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea sec Îndreptîndu-se spre ieșire. De-abia aștepta să se Întoarcă la hotelul Iroise, ca să afle dacă În sfîrșit Christian revenise din ciudata lui plimbare pe mare. Fersen, fără să țină deloc seama de nerăbdarea ei, tărăgăna șederea În fața rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. Deodată, toate luminile se stinseră. Lucas se Împiedică și lăsă să-i scape o exclamație. Auzi vocea Mariei, sarcastică. - Nu te teme, sînt aici. E doar furtuna. Se Îndeptă spre disjunctor. Fulgerele luminau scurt sala mare, dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe acolo de mai multe ori și știa deja că locul acela Îi costase viața pe destui marinari experimentați. Voia s-o ferească pe Marie, deja cumplit de Încercată, de o eventuală descoperire macabră. - Băieții s-au scufundat pînă la epavă, nu era nimeni la bord, explică el. Anexa a dispărut și ăsta e mai curînd semn bun, adăugă el ca s-o liniștească. Cred că Nico a luat-o ca să ajungă pe continent. - Nimic nu dovedește că el este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu cei din echipele de salvare. Era vorba de o busolă. Prima busolă a lui Christian, pe care el i-o oferise lui Nicolas cînd acesta Începuse să Învețe navigația cu pînze. - Unul din băieți a găsit-o la bordul epavei, și-a dat cuvîntul că va ține secretul pentru el. Privi intens În ochii Mariei. - Ți-am arătat-o doar ca să știi că Nicolas e teafăr. Intenția era limpede. Christian Îi reamintea promisiunea pe care Marie i-o făcuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ținea cîrma avea cu cel puțin zece centimetri mai puțin ca dumneata. - Și te-ai fi Înșelat. Capătul țigării de foi scînteie roșu. - E la fel ca pentru cabin-cruiser-ul furat În plină furtună, busola lui Nicolas găsită la țanc În epavă și anexa cu grijă ascunsă Într-un golf din Morgat, continuă Lucas, implacabil. Toate astea fără să fi părăsit cafeneaua din port, unde sora dumitale și cîțiva din cei care sînt stîlpii barului sînt gata să jure că te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
difuzat mesajul de care toți se temeau: vasul multicocă al lui Christian Bréhat fusese În sfîrșit reperat de avioanele de vînătoare de la baza din Lann-Bihoué, dar din păcate vedeta Marinei trimisă la fața locului nu găsise pe nimeni la bordul epavei. La cafeneaua din port, lumea era consternată, Anne se prăbușise. Marie primi vestea ca pe o lovitură dată În plin, se afla la volanul mașinii cînd auzi informația. Opri pe marginea drumului, doborîtă. Era cu neputință, Christian nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urmă. Cum putuse ea să aibă compasiune pentru cel care, dacă ar fi vorbit mai devreme, ar fi putut permite ca frații și nepotul ei să fie salvați? GÎndurile ei fură Întrerupte de Stéphane, venit să le semnaleze că sfărîmăturile epavei fuseseră trimise la laboratoarele PS, dar trupul lui Ryan tot nu fusese găsit. Le Întinse Télégramme de Brest. Ryan zîmbea aparatului fotografic, poza fusese făcută chiar În locul unde stătea acum Marie. MOARTEA TRAGICĂ A SCRIITORULUI PATRICK RYAN Fostul pușcăriaș să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Niciodată! Abia atunci Își dădu seama că Juliette nu mai era acolo. Soarele de iunie Încălzea tabla mașinii și, În pofida unei bune ventilații, temperatura nu era departe de patruzeci de grade În hangarul În care tehnicienii de la PS adunaseră rămășițele epavei vasului lui Ryan. Pete largi, umede, marcau cămașa lui Franck Caradec la subsuori și acesta era agasat văzîndu-l pe Fersen cum Își păstra eleganța naturală În ciuda căldurii sufocante. Dispariția lui Bréhat Îi deschisese perspective, dar era de ajuns să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Ryan și, de asemenea, să cheme tehnicienii de la Poliția Specială. PM stărui să-i tragă pe Fersen și pe Marie spre galeria care ducea la muzeu. O porniră prin galerie și ajunseră iute În sala principală, chiar În spatele rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. PM urlă: - Ryan! Ryan! E aici! Arestați-l! Ce mai așteptați? S-o șteargă? Rezemat de un stîlp, Ryan se uita la ei, aparent cu mult calm. Marie remarcă pe dată că avea chipul foarte palid, marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu circul, Pierre-Marie, exagerezi. Dacă aș fi vrut să fug, aș fi acum departe. - Unde sînt lingourile mele? Răspunde! Ryan Își privea fratele cu milă. - Bietul meu PM, doar asta te interesează... Lingourile sînt acolo, privește. Făcu cîțiva pași spre epava vasului Mary Morgan. Marie, care nu-l slăbea din ochi, băgă de seamă că părea să aibă dificultăți de mișcare. Cu toate astea, se aplecă spre vechiul sipet care dădea la iveală vizitatorilor o comoară de doi bani, printre obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și făcea parte din nucleul inițial de fondatori. Cu tunica lui indiană, cu barba lungă, căruntă, și cu medalionul În formă de triskel la gât, evoca de minune o blajină preistorie baba. La cincizeci și cinci de ani trecuți, bătrâna epavă ducea acum o existență pașnică. Se trezea În zori, se plimba pe dealuri, observa păsările. Apoi se așeza În fața unei cești de cafea cu calvados, Își răsucea țigări, netulburat de foiala din jur. Atelierul de acuarelă era abia la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din circulație. Gândul mă făcea să mă cutremur. - Sunt infectat, total infectat. Mă gândesc mult la băieții aceia frumușei din Paris. Dacă iau boala, adeseori se duc acasă la mama ca să aibă grijă de ei. Bătrâna mea, Însă, e o epavă. Ultima dată când am văzut‑o, am Întrebat‑o: „Mă recunoști?” și mi‑a răspuns: „Desigur. Ești ăla care a scris un best‑seller despre care vorbește toată lumea.” - Mi‑ai mai spus asta. - Mă rog, e un lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mâinii ce le-a modelat și inimii ce le-a nutrit: Iar pe soclu apar aceste vorbe: „Numele meu e Ozymandias, rege al regilor, Priviți lucrările mele, voi puternicilor, și desperați!” Nimic n-a mai rămas pe lângă. În jurul decăderii Acelei epave colosale, nemărginite și pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
talie și o ajutam să coboare în apă ) în care privirile ni s-au încrucișat și mi-a zâmbit așa cum zâmbea Lotte Kreuz când aștepta să o dezbrac. Am ajuns lângă Mallina și au început cercetările pentru localizarea precisă a epavei. Oceanul era liniștit și coborâsem suficient către ecuator cât să ne bucurăm de nopțile pline de stele ale sudului. Era cald. Fiona îmi arăta, în fiecare seară, un pescăruș care găsise o mare plăcere în a plana aproape fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care, în mod garantat, nu fusese divorțată. Hugo a oftat și a început să bată cu pixul în birou. Trebuia să existe o soluție. Partea cu lipsa garantată a divorțului era cea mai dificilă. Cum putea cineva să scotocească prin epavele vieților personale ale clienților ca să afle așa ceva? Hugo a mai scos și alte hârtii din mormanul cu probleme. Printre ele se afla și Firth House, o proprietate într-una dintre cele mai prestigioase case în stil georgian din Bath, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vedere și cugetând la cei ce-au fost și s-au dus uciși de gloanțe ori de torturi, de boli și de foamete sau la cei ce trecând victorioși prin bătăi, epidemii și reeducări, au ajuns să semene cu niște epave, neștiind cum arată sănătatea, fie fizică, fie mintală. Să ne gândim la toți camarazii de la Pitești, Gherla și din lagărele Canalului Dunărea-Marea Neagră (prima variantă, cea din anii ’50), care au cunoscut din plin nu numai toate schingiuirile și chinurile
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
noi. Că-ți respectăm tot ce faci pentru țară. Și, pentru ce-ai vrut să faci și pentru noi, Îți mulțumim. Însă, noi, nu suntem cerșetori, nene Gigi, nu suntem cerșetori. Nu! Noi suntem niște suflete amare. Și nenorocite. Niște epave. Niște epave, ajunse, În acest stadiu de degradare, cu mult Înainte de vreme. Noi suntem niște vieți răscolite. Răscolite și amărâte, amare și bolnave, dacă asta ne e soarta, asta ne-o trăim, sub nemernicia conducătorilor țării și lumii; asta e
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-ți respectăm tot ce faci pentru țară. Și, pentru ce-ai vrut să faci și pentru noi, Îți mulțumim. Însă, noi, nu suntem cerșetori, nene Gigi, nu suntem cerșetori. Nu! Noi suntem niște suflete amare. Și nenorocite. Niște epave. Niște epave, ajunse, În acest stadiu de degradare, cu mult Înainte de vreme. Noi suntem niște vieți răscolite. Răscolite și amărâte, amare și bolnave, dacă asta ne e soarta, asta ne-o trăim, sub nemernicia conducătorilor țării și lumii; asta e! Îți mulțumim
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Coasta de Azur... <sila>: chiar, de ce nu te-ai dus? <victor40>: probabil pentru că puteam. <victor40>: dar eu eram în căutarea tinereții mele <sila>: ai găsit-o? <victor40>: cred că da. Stind, singur pe plajă <victor40>: ascultind valurile și privind spre epavă <victor40>: m-am simțit iarăși tinar <victor40>: daca as fi fost, poate aș fi ales un alt drum <sila>: ar fi foat mai bine? <victor40>: ar fi fost altul <sila>: mda. <sila>: sunt aproape sigură că vom incerca Spania <sila
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
fără identitate. - Omul e făcut - ca toate vietățile - pe măsura unor anumite senzații. Or, se întîmplă ca ele să nu-și mai facă loc una alteia, în succesiunea normală, ci să năpădească toate într-o furie elementară, roind în jurul unei epave - din plenitudine - care e eul. Unde să mai fie loc atunci pentru pata de vid care e conștiința? Este atâta crimă și poezie în Shakespeare, că dramele lui par concepute de un trandafir în demență. Oricâtă amărăciune ar fi în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zorile și apusurile acestei lumi, - putea-va ea transmite altor oameni senzațiile unei victime cosmice a fericirii și nefericirii? Un naufragiat bătut de toate valurile, izbit de toate stâncile, chemat de toate întunecimile - și care-ar ține soarele în brațe! Epavă rătăcind cu izvorul vieții la piept, strîngîndu-i strălucirea lui mortală, înecîndu-se cu el în valuri, căci fundurile mării așteaptă din veșnicie lumina și groparul ei. Contactul între oameni - societatea în genere - n-ar fi posibil fără întrebuințarea repetată a acelorași
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putut ei rămâne înapoi, când o privire fugară spre întinderi albastre este izvor de delir? Cerul ne-a luat-o înainte - și de nu interveneau poeții, el se închidea în sine, rămânând ca noi să ne zărim în ochi - în epavele lui - și să ne mângâiem în naufragiul de poezie care-i privirea omenească. Conștiința neantului împreunată cu dragostea de viață? Un Buddha de bulevard... O idee stinge o plăcere și creează o voluptate. Ațipind reflexele, trezești reflexiile. Gândești doar când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]