628 matches
-
Martin, pe tema Grupului de la Păltiniș. Oricum, o dată cu trecerea timpului, ne este din ce în ce mai greu să ne dăm seama ce înseamnă cu adevărat „modelul de formare“ în acei ani. Și la urma urmei, cei de azi mai sunt interesați de așa ceva? Epigoni. Ziarul „Cuvântul“, reprezintă, în opinia mea, cântecul de lebădă al unui model de publicistică literară neaoș românească, ce a luat sfârșit prin 2000. Serioasă, articole legate, design fără excese. I-a trecut vremea, cum spun țăranii după o fată bătrână
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
se adăuga și numele profesorului Mihai Zamfir sau a lui H. Patapievici, care se pare că și-a descoperit vocația de vidanjor al fostei securități. Mai apare și Mircea Cărtărescu, care își plimba confuziile mentale în spațiul universitar, în calitate de demn epigon al unui distins candidat la președinția țării al cărui nume nu-l dăm (e persoana importantă), precizând că nu e vorba nici de Mudava, nici de Nuțu Anghelina. În capitolul rezervat eminescologiei se adună spusele unor personalități de prim rang
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vizate sunt altele. Astfel, poetul englez scrie despre Dante că acesta "trăia într-o epocă în care oamenii aveau încă viziuni". Ideea în esența ei fusese însă anticipată de poetul român în scrisoarea către Iacob Negruzzi, care însoțea textul intitulat Epigonii. "Predecesorii noștri nota Eminescu credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale". Tocmai aceste apropieri insolite, revelatoare pentru unii, prilej de ironie și sarcasm pentru alții, îl obligă pe Theodor Codreanu să atingă în Controverse eminesciene unele chestiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
postuma Preot și filosof, pune în cauză schisma dintre creștinism și metafizică. O permanentă răfuială întreține Theodor Codreanu cu eminescologia tradițională care l-a "osificat" pe poet în clișee ca: "romantic întârziat", "ultimul mare romantic", "produs tardiv al romantismului german", "epigon al romantismului european", ceea ce a făcut ca receptarea lui în lume să fie pe cât de slabă, pe atât de alterată, cu mici excepții, cum ar fi Rosa del Conte. Decizia argumentată perfect: Eminescu este "piatra de hotar în zorii poeziei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
față de gazetarul indezirabil), Maiorescu dirijează din umbră, diabolic, această stupefiantă conspirație care va duce la "moartea civilă" a poetului, din 1883 până la moartea propriu-zisă în 1889. Eminescu e un geniu "impus" artificial, de "direcție nouă", zice Grama și, după el, epigonii. "Geniu fals", hotărăște preotul, un "cult nemeritat și periculos", "nulitate literară", "poet mediocru", o rușine națională de care ar trebui feriți școlarii și cu care nu se poate ieși în lume. "Dilematicii", în această privință, nu sunt deloc originali, constată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și pentru criticul hușean, receptarea liricii barbiene devine de neconceput în lipsa raportării acesteia la nume precum Mallarmé, Rimbaud sau Rilke, dar numai în măsura în care aceste apropieri sunt menite a scoate în evidență unicitatea poetului român care, departe de a fi un epigon al acestora, devine un vizionar al expresiei și al ideii poetice. Fluctuațiile înregistrate de interpretările date de exegeza barbiană între ermetismul filologic de natură mallarmeană și ermetismul canonic în care poetul însuși se autoinclude, între modelul matematic și cel poetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Orient în care înfloresc ereziile; un imperiu, în plus, amenințat la toate frontierele sale de atacurile barbarilor: vizigoții în Spania, maurii în Africa, longobarzii în Italia, avarii și slavii în Balcani, perșii în Asia. Această grea moștenire n-a permis epigonilor săi să-i ducă la bun sfîrșit grandioasele proiecte de restaurare a Imperiului, așa cum le gîndise suveranul ilir. Mereu în defensivă, Iustin II, apoi Tiberiu, Constantin și Mauriciu s-au străduit, pînă în primii ani ai secolului al VII-lea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cu starea poeziei. Din această perspectivă analizează și Eugen Simion poemul Venere și Madonă, el spune că textul amintit reușește să sugereze (printr-o retorică a neputinței, o retorică întoarsă, prefăcută!) divinitatea femeii și neliniștile poeziei 52. Așa cum definește în Epigonii poezia, lui Eminescu aceasta îi apare, firesc, în contrast cu ab stracțiunile științei. Punându-le într-o coincidentia oppositorum, ele devin "limbaje" diferite, situate pe aceeași treaptă a gândirii evolutive: Ce e cugetarea sacră? (s.n.) Combinare măiestrită/ Unor lucruri n'existente; carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trăi,/ Fără ea omul ca stins se duce151. Contopit cu sunetul harfei, motivul îl va urmări pe Eminescu până la sfârșit, convertindu-se într-o metaforă a propriei sale existențe. [...] Conștiința orfică a poeziei eminesciene, susținută de numeroase referințe directe, de la "Epigonii" și până la "Luceafărul", implică situarea poetului în centrul unui vast sistem muzical, imagine revelată a armoniei universului și a legilor ce îl guvernează 152. Muzica sferelor se iscă în auzul fin al poetului odată cu debutul; o atestă cunoscutul poem, La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
precizate, spre a fi apoi restituite întregului cu un sentiment mai viu al valorii lor distincte.238 În operă totul visează și se visează, iar visul omenesc nu poate fi altceva decât o parte infinitezimală a eului cosmic. Atunci când în Epigonii se referă la înaintașii săi, poetul se cufundă ca într-o mare de visări dulci și senine 239. Așadar, visul nu-i un simplu cuvânt între altele, el este o stare care face parte integrantă din structura poeziei, impunându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Despre moda vestimentară, la nivel teoretic și concret " Haina îl face pe om" sau "Omul face haina"? Îmi vin în minte Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea povestite de Anton Pan, și "cel isteț ca un proverb" după cum îl imortaliza Eminescu în "Epigonii" pe compozitorul, literatul și folcloristul ce a dat glas înțelepciunii populare. Una dintre aceste povestiri, scrisă la jumătatea secolului al XIX-lea, dar care nu-și arată vârsta, " Haina mai mult e privită decât persoana cinstită", surprinde moravurile balcanice: "toți
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Boatcă, Silvestru Boatcă, George Șovu, Limba și literatura română. Concurs de admitere în licee și școli profesionale, [ed. a II a], [București], Editura Recif, 1993, 384 p. în: UnC, 4, nr. 3-6, 1994, p. 9. [19] BĂLU, ION, Mihai Eminescu - Epigonii. în: Excelsior, 3, nr. 7, 1994, p. 34-37. [20] BĂLU, ION, Mihai Eminescu - Floare albastră. în: Excelsior, 3, nr. 7, 1994, p. 39-41. [21] BĂLU, ION, Mihai Eminescu - Sara pe deal. . în: Excelsior, 3, nr. 7, 1994, p. 37-39. [22
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
acelor timpuri, precum și plagiatul ca stil de viață. Cel din urmă aspect, spun răuvoitorii, l-ar fi determinat pe Cancelarul Herr Dr. Tieger al Deutschmarkului să se împotrivească acreditării continentale a Epigoniei pe la mijlocul secolului XIX. Sub pretextul că a fi "epigon" nu ar constitui o entitate academică separată, ci mai degrabă o "profesiune" apropiată celei mai vechi îndeletniciri cunoscute, dar lipsită de șarmul acesteia din urmă. În sfârșit, nu putem trece cu vederea nici o a treia trăsătură remarcată de acești călători
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și tușeam rău. Evenimentul politic a fost moartea lui Stalin(Stalin a murit în 5 martie 1953, dar vestea a pătruns între zidurile temniței mult mai târziu. n. ed.) Intuiam că acest fapt va fi un prilej de lupte între epigonii comuniști, care s-au încheiat nu cu sfârșitul comunismului în Rusia, ci cu înăsprirea situației. Nu ne făceam iluzii de mai bine. Paltonul domnului Rozin În iarna aceea frigul ne-a creat mari probleme sanitare. Foc nu se făcea; o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
artei românești, pentru că aceasta este abstractă, pentru că a fost utilitară în primul rând. Dacă el este învăluit de atmosfera românească, noi suntem tributari artei populare și lui Brâncuși, dar elementele lui nu pot fi folosite de noi, pentru că am deveni epigoni. Bogăția spirituală a poporului român are multe resurse și nu poți să nu găsești ceva interesant, ceva care să o ducă mai departe. Dacă lucrăm mult, dacă nu suntem comozi, se poate face sculptură bună, se poate inova. Iar artiștii
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
a spiritului uman și nu o simplă acrobație de tehnică picturală. Ea reprezintă escatologia pe care artistul a realizat‑o în diferite culori. Cei care au dorit să‑l ajungă pe maestru imitând orbește niște forme sunt doar niște simpli epigoni; însuși Michelan‑ gelo a spus: Pe câți dintre aceștia îi va prosti oare arta mea? Atacurile împotriva Judecății de Apoi au început cu violență încă din tim‑ pul lucrului. Aresina îl denunță public inchiziției declarând că această pictură ar putea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
a spiritului uman și nu o simplă acrobație de tehnică picturală. Ea reprezintă escatologia pe care artistul a realizat‑o în diferite culori. Cei care au dorit să‑l ajungă pe maestru imitând orbește niște forme sunt doar niște simpli epigoni; însuși Michelan‑ gelo a spus: Pe câți dintre aceștia îi va prosti oare arta mea? Atacurile împotriva Judecății de Apoi au început cu violență încă din tim‑ pul lucrului. Aresina îl denunță public inchiziției declarând că această pictură ar putea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
în care cultura epocii concepe realitatea. Împrejurările apariției parnasianismului în România sunt în general legate de momentul de criză în care se găsea lirica noastră în anii penultimei decade a secolului al XIX-lea. Climatul crepuscular,de decepționism,întreținut de epigonii eminescieni, cât și de acel idilism retoric și pitoresc facil, creat de imitatorii lui Alecsandri, impuneau o acțiune de înnoire a poeziei. Această menire și-au asumat-o conștiințele și temperamentele poetice dezvoltate în mediul bucureștean, impulsionate și de instinctul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aramă cu coarde ruginite, „El zbârnie pe dânsa un cântec dezolat. Strune-amorțit-a tremur de mâna lui trezite.” Arama, reverberația ei amplă și gravă, are forța magică de a invoca poezia însăși, „o umbră argintie”, „un înger frumos și juvenil” (în Epigonii, de asemenea, poezia este „înger cu priviri curate”). Forțele creatoare ale subconștientului se pot proiecta astfel în decorul lunar consacrat, și „când valuri lovesc țărmii cu spumele răcori”, călugărul cântă ca un alt Orfeu. „Eu de pe stâlpul negru iau harpa
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dragă Vasile. Altfel la ce bun am mai scrie, dacă n-am crede în scrisul nostru? Marele Mihai Eminescu, de la care avem a învăța întreaga noastră viață, vorbea cu atâta admirație despre înaintașii săi. Ți-aduci aminte neuitatele rânduri din Epigonii: Voi credeați în scrisul vostru [...] sfinte fire vizionare". Noi în ce să mai credem? Dacă mă consider sau sunt considerat un scriitor incomod?! Da, sunt într-un anumit fel, dar cred că nu pentru cititorul român, ci pentru cel ucrainean
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
le plasează la întâmplare, cu efecte, el scrie, scrie, nu are nici frână, nici sită"25. Lui Virgil Nemoianu îi vorbește despre declinul filosofiei; comentând Jurnalul de la Păltiniș, dezavuează atitudinea lui Noica "evazionistă" a magistrului: "Azi, orice filosof este un epigon, francezii comentează pe Hegel, Kierkegaard, Marx, Freud, Heidegger - noi ne învârtim în jurul prepoziției întru: Ființă, Fire, Rost... Cartea Jurnalul de la Păltiniș, care ca literatură mi se pare o capodoperă, ca filosofare, m-a revoltat. (...) Liiceanu nu își dă seama că
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
tardive înregistrate de autorii creștini, după convertirea popoarelor Europei Centrale și Septentrionale. Totuși, toate aceste documente sunt prețioase, căci ele păstrează sau reflectă (chiar deformate) numeroase concepții religioase originare. Exagerările și erorile "mitologiei comparate", așa cum o înțelegeau Max Miiller și epigonii săi, nu trebuie să ne interzică utilizarea acestor materiale. Este suficient să nu ne înșelăm asupra valorii lor documentare. Un mit atestat în Rig Veda nu poate fi posterior mileniului al II-lea î. Hr., în timp ce tradițiile consemnate de Titus Livius
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la Baudelaire. Textele teoretice, care să contureze viziunea acestor scriitori asupra literaturii, nu sunt foarte multe, iar ideile se cristalizează în timp. Aproape toți reprezentanții generației resimt ca desuete modalitățile de creație specifice interbelicului. Perimarea acestora se datora, în principal, epigonilor care preiau și utilizează până la epuizarea lor anumite procedee artistice. În consecință se va dori repunerea literarului sub semnul originalității, eliminarea structurilor poetice clișeizate, toate acestea fără a se adopta revolta anihilatoare a avangardei. Pentru generația aceasta atât poezia de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și peste hotare. Deși operele de artă au un caracter accentuat istoric și local (care determină deosebirile lor), prin importanța lor ele transcend hotarele naționale, devenind universale. Succesul femeii pariziene se traduce în migrarea modelului în afara contextului sau național, producând epigoni în alte literaturi (Mademoiselle Blanche la Dostoievski, Adèle Varans la Charlotte Brontë, Rebeca Sharp la Thackeray, doamna de Vionnet la Henry James ș.a.). Reluată și interpretată, Pariziana se întoarce, îmbogățita, spre spațiul ei originar. Personajul Parizienei este o lecție de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
din acest volum, imaginea lui Eminescu, ca om și ca o conștiință a timpului, nu are decât de câștigat din această punere între oglinzile prismatice ale contemporanilor săi, fiind o lectură spectaculoasă și plină de învățăminte. Cât despre noi, "noi, epigonii", rămânem încleiați, și după un secol și un sfert, într-o majoritate tristă, tot așa cum ne descria el, cu o vorbă lehămesită, pe care o repeta mereu, și pe care am găsit de cuviință să o reluăm, artistic, în filigranul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]