1,899 matches
-
chipuri de vulturi pleșuvi tușeau grav sau discutau apropiindu-și capetele. Episcopul care îndeplinea funcția de președinte al consiliului se ridică și începu să citească dintr-o hârtie pe care o avea în mână. Spuse că acea întrunire a Consiliului Episcopal din Madrid urmărea să dezbată neînțelegerile iscate între Ordinul Sfântul Petru și Ordinul Sfântul Pavel în legătură cu mijloacele de propovăduire în Japonia, precum și să hotărască împuternicirea cu care veniseră la Madrid solii japonezi. Câtă vreme glasul lui slab se răspândea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi fost străpuns cu o sabie ascuțită. El știa că negustorii japonezi nu crezuseră în predicile sale. Recunoștea că doar se folosiseră de botez urmărind să câștige din negoț. Știa toate astea și, totuși, le trecuse cu vederea. — Adunarea episcopală nu s-a întrunit ca să asculte dezbateri teologice despre botez, zise unul dintre episcopii așezați la margine după ce ridică mâna. Noi trebuie mai întâi să hotărâm dacă solii care au venit acum sunt trimiși oficiali ai Japoniei sau sunt solii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au creștinat, toți oamenii bisericii din Madrid s-au lepădat de îndată de părerile lor neclintite și părtinitoare. În fiecare zi vizităm fețe bisericești de rang înalt și primim binecuvântarea lor. Acum toate ne merg ca pe roate. Hotărârea adunării episcopale se va face cunoscută peste câteva zile, dar unchiul și vărul meu presimt că dintre episcopi, cei mai mulți înclină să susțină că solii japonezi trebuie recunoscuți ca trimiși oficiali și tratați ca atare, precum și că se cuvine să ceară o întrevedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la iveală simțămintele: — Poate că dintre ucenicii Domnului eu semăn cu Iacob căruia i se mai zicea și Tunetul. Înverșunarea lui Iacob nici Domnul n-o putea stăpâni... Astăzi, după ce ne-am sfătuit în casa vărului meu în legătură cu hotărârea adunării episcopale, m-am întors pe jos până la mănăstire. În timp ce urcam povârnișul pietruit, spălat de ploaie din apropierea mănăstirii, m-am uitat la norii ce pluteau deasupra mea. Pe marginea povârnișului erau câțiva lachei așezați pe butoaie și discutând ceva. Cum în afară de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îți urez sănătate, Prefectule! îi spuse imediat cu o voce fermă, chiar dacă ușor răgușită, și îi veni în întâmpinare, prompt, cu brațele deschise simplu, pregătite pentru o îmbrățișare. Așadar, îmi aduci vești de la Magister militum! Sebastianus îngenunche ca să sărute inelul episcopal și, ridicându-se, consideră că era de datoria sa să se scuze: — Da, Excelentissime, mă îndurerează să știu că ți-am întrerupt odihna, dar e vorba de vești importante. Ochii bătrânului prelat se luminară și, cu o forță nebănuită, prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bun de observație, Sebastianus se cățără - cum făcuseră și alții, de altfel - pe lemnăria unui car răsturnat în stradă și putu să distingă atunci, în curtea din fața Catedralei, figura lui Anianus, ce ținea în mână cârja pastorală și îmbrăcase stola episcopală. Flancat de clerici și de milițienii care îi făceau loc, prelatul vorbea mulțimii, în mijlocul căreia câte unul se întorcea, cerând să se facă liniște, către cei care stăteau ceva mai în spate. Mulți îngenuncheaseră, în mod evident la îndemnul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ierbii nu mai aveau mult până să fie stinse, arse de excremente animale. Sicomorii, cu coajă pătată, dar foarte frumoasă, maro și albă, gata să tușească frunze. Cărămidă roșie, Seminarul Prietenilor, și piatră rumenă grunjoasă caldă, lată, stângace, solidă, biserica episcopală St. George. Sammler auzise că primul J. Pierpoint Morgan fusese ușier aici. În antichitatea austro-ungaro-polono-cracoviană indivizi În vârstă care citiseră despre Morgan În ziare se refereau la el cu Înaltă considerație drept Piepernotter-Morgan. La St. George, duminica, zeul brokerilor putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
curiozitate și reticență, din Înaltul unei scări ce urca spre poarta colegiului și Întrebîndu-mă dacă n-or fi auzit ceva din conversația noastră. Unul dintre ei Înaintă arborînd un zîmbet politicos și ținîndu-și mîinile adunate la piept, Într-un gest episcopal. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, iar trupul uscat și chica rărită Îi confereau un aer de pasăre de pradă. Avea o privire pătrunzătoare și emana o aromă de colonie proaspătă și de naftalină. — Bună ziua. SÎnt părintele Fernando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
împletituri și vreji serpuind, cum le găsim pe foile manuscriselor. Vrejii serpuitori sunt motivele florale așa cum sunt ele arătate în țările orientale. Icoanele au fost desprinse din pictura murală bizantină a bisericilor și au fost așezate în reședințele domnești și episcopale și în casele oamenilor. În Moldova, încă din timpul lui Petru Mușat și Alexandru cel Bun au existat în mănăstiri zugravi de icoane, caligrafi și miniaturiști ale căror lucrări au ajuns în parte până în zilele noastre. În urma restaurărilor icoanele care
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Cox III Claire Truman, fiica Patriciei și a regretatului Charles Truman din Iowa City, Iowa, și Randall Pearson Cox III, fiul lui Lucille și al lui Randall Cox II din Palm Beach, Florida, urmează să se căsătorească azi, la biserica episcopală St. James din New York City. Domnișoara Truman, 27 de ani, este editor la Grant Books. A absolvit, summa cum laude, universitatea Princeton, cu o specializare în limba și literatura engleză. Mama ei este pictoriță, iar regretatul ei tată a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o căsuță clericală, unde se gospodărea singur, având cea mai bună scuză să nu primească musafiri, și unde putea practica în voie, nepedepsit, culturile lui particulare. Nu avea paroh și era mulțumit, pentru că orice paroh ar fi fost un spion episcopal. Știa foarte bine ce se spunea despre el: „că nu este un adevărat preot...“, dar nu-i păsa. Crezurile lui eretice erau, neîndoielnic, acceptabile. Acceptabile de către cine? Părintele Bernard încetase să mai creadă în Dumnezeu. Când se plimba, cum obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am ridicat cu forțe noi și cu voința fermă de a continua drumul, fiindcă eram convins că Cel de Sus mă însoțește la fiecare pas. Când începe să crească căldura, sunt deja la Lodève, un orășel liniștit cu o biserică episcopală închinată sfântului Fulcran. Am norocul de a asculta finalul unui recital de orgă, după care urmează obișnuitul prânz pe o bancă la umbra copacilor. Apreciez faptul că francezii au în toate localitățile bănci, pe care cei în trecere, și nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
întreaga liturghie, dar fără să aducă daruri și fără să participe activ la Euharistie). În secolele IV-VI, se păstrează această uzanță a iertării păcatului, prin pocăință sacramentală, care era celebrată doar o singură dată în viață. De aceea, sinodurile episcopale, pentru a evita recăderile în păcat, îi împiedicau pe tineri să se spovedească, recomandându-le acest lucru abia la bătrânețe. Acest fapt nu ignora exigența ca tinerii să ducă o viață curată. Dacă, pe de o parte, pentru păcatele mai
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
poate să mai adauge și altceva. Urmează invitația adresată penitenților de a-și exprima dorința de a primi iertarea, adică „să mărturisească printr-un semn că o cer (ex: prin plecarea capului, îngenunchind, sau prin alt semn stabilit de conferințele episcopale), spunând împreună formula mărturisirii generale (de ex: Mărturisesc)”. Procesul dialogic dintre celebrant și comunitatea de penitenți decurge într-un mod directiv-categoric, prin indicații și îndemnuri clare. Aceasta face ca preotul celebrant să își însușească mai mult imaginea unui lider organizațional
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
continuă prin practica penitenței, care se concretizează în afara ambientului liturgic, adică în viața de zi cu zi. Structura acestor forme poate suferi și anumite adaptări, însă acestea trebuie făcute cu aprobarea celor competenți, în mod gradual, mai întâi a conferințelor episcopale, apoi a episcopului locului și, în ultimă instanță, a simplului preot confesor, cu limitele și obligațiile de rigoare. Aceasta înseamnă că există posibilitatea unei anumite creativități în derularea celebrării reconcilierii sacramentale, pentru că se dorește ca „celebrarea să fie bogată și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
obligațiile de rigoare. Aceasta înseamnă că există posibilitatea unei anumite creativități în derularea celebrării reconcilierii sacramentale, pentru că se dorește ca „celebrarea să fie bogată și frumoasă (...), păstrând structura esențială și în mod integral formula dezlegării (...) după normele stabilite de către conferințele episcopale”. Însă, indiferent de aceste schimbări sau adaptări, rămâne evident faptul că „sacramentul reconcilierii are semnificație într-un dialog în care cuvântul iertării răspunde celui de mărturisire”. La acest lucru contribuie mult confesorul, care este chemat să rămână un instrument al
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
departe și ai să vezi ce “român” era acest profesor Ioan Vlăducă. ― “Domnia lui Cuza Vodă se inaugură în 1859 prin acte arbitrare în Biserică. Primul act, comis de guvern împotriva practicei Bisericii și Tradiției, a fost numirea de locotenent episcopal la Buzău, în contra voinței mitropolitului Nifon... Guvernului îi trebuia... un om devotat în toate planurile sale și îl găsi în persoana lui Dionisie Fotino, care era <persona grata>”. La opoziția mitropolitului “guvernul călcă în picioare tradiția,... și numi cu de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Guvernului îi trebuia... un om devotat în toate planurile sale și îl găsi în persoana lui Dionisie Fotino, care era <persona grata>”. La opoziția mitropolitului “guvernul călcă în picioare tradiția,... și numi cu de la sine putere pe Dionisie Fotino locotenent episcopal la Buzău, îndatorindu-l ca împreună cu autoritatea civilă să strângă toți banii episcopului îmbolnăvit și să-i dea guvernului”. ― Mai corect, țării, stimate domnule profesor Vlăducă - a gândit cu voce tare bătrânul. “După această numire arbitrară, urmă alt act arbitrar, adică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
rudă e Lina cu fata aceea, fără a se descurca sau încureîndu-se. Din ceilalți nimeni nu-și punea întrebare asupra ciudatei etichete de raporturi ce-i reunise acolo. Rim, țeapăn, cu un plastron de cămașă prea scrobos, sta lângă tronul episcopal, s-ar fi zis că se reazămă chiar puțin de el, ca un om care nu-și are destul de bun aplombul pe picioare. Aghiotanți fideli, cei doi gemeni Hallipa stau dosiți înapoia lui cu niște figuri înmărmurite, ca scoborâți în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Preotul, ca un adevărat ecleziastic, are sensul unei localizări speciale: este o localizare care nu-l limitează, ci îl deschide la o dimensiune universală, prin speranța care se sprijină pe universalitatea Cuvântului, a Euharistiei, a episcopului membru al unui Colegiu episcopal universal: „El înțelege că Petru personifică toată biserica; și că, după cum orice episcop este mirele propriei biserici, la fel Petru, episcopul Romei, poate fi numit și mirele bisericii universale, care, toată, are în el fundamentul ei vizibil”. Din cauza acestei ancorări
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
istorică, va sta deasupra oricăror partide politice” (n. 33, § 1). Într-adevăr, preotul participă la catolicitatea Bisericii, în afară de inserarea baptismală, și prin ordinațiunea sacerdotală, întrucât aceasta îl leagă de episcop, membru al unui organism de natură universală, cum este Colegiul episcopal. Apoi, «Directoriul» justifică această interdicție printr-o motivație cristologică, care evident este cea mai autoritară, chiar dacă, amintita motivație ecleziologică își înfige rădăcinile în misterul lui Cristos și din acesta își trage forța sa doveditoare. „Directoriul”, citând una din „Catehezele” papei
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
obiecțiile unui anume Polențius care ar reprezenta această mentalitate populară, fără a recunoaște că aceste obiecții se opun nu unor practici începute de Augustin, ci obiceiului Bisericii din Africa. I se atribuie lui Polențius, fără niciun suport în text, demnitatea episcopală, pentru a face din el un cap al Bisericii și a corobora astfel afirmația de mai multe ori repetată, cum că Ieronim și Augustin se află la originea disciplinei în vigoare în Biserica din Occident, în vreme ce o disciplină asemănătoare a
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
jud. Tulcea), se compune din omonima cetate romană târzie, așezarea civilă întemeiată în secolul II p.Chr., necropola (peste 1500 morminte din secolele IV-VII p.Chr.) și o bazilică cimiterială. Cetatea, menționată în diferite itinerarii antice, este menționată între sediile episcopale ale creștinismului timpuriu. Promontoriul acesteia a mai fost locuit în vechime (neolitic, bronz, prima epocă a fierului și în perioada bizantină). A fost sediul unității auxiliare de cavalerie Cuneus Equitatum Stablesianorum între secolele IV-VII p.Chr., iar între secole V-
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
fost locuit în vechime (neolitic, bronz, prima epocă a fierului și în perioada bizantină). A fost sediul unității auxiliare de cavalerie Cuneus Equitatum Stablesianorum între secolele IV-VII p.Chr., iar între secole V-VI p.Chr. a fost și sediu episcopal. În anul 1958, în urma efectuării unor săpături de salvare pe teritoriul G.A.S. Salcia, raion Măcin, regiunea Dobrogea, au fost trimiși doi cercetători în zonă: Aurelian Petre (1925-1982) și D. Vâlceanu. Aceștia au constatat prezența unei necropole, care a fost
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
III-lea p.Chr., Halmyris devine un important centru al creștinismului, cunoscut din timpul împăratului Dioclețian (284-305) când sunt martirizați Epitet și Astion, în anul 290 p.Chr. Osemintele acestor martiri au fost descoperite în 2001 în cripta bazilicii, devenite episcopală probabil în timpul lui Iustinian (527-565). În zona porții de nord a cetății au fost descoperite mai multe inscripții ce amintesc de un Vicus classicorum (satul corăbierilor), ceea ce demonstrează existența unei stații a flotei. Halmyrisul a fost în primele secole ale
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]