568 matches
-
și-a însușit inițial punctele radicale de vedere ale lui David și l-a convins pe principele Zápolya să emită în 1568 un edict asupra libertății religioase în cadrul Dietei de la Turda, care i-a permis lui David să-și transfere episcopatul de la calvinism la anti-trinitarism (unitarianism), la Cluj. Astfel Dieta de la Turda decreta: Legenda povestește că David ar fi ținut la Cluj, pe o piatră rotundă uriașă situată pe Calea Turzii o predică în urma căreia cetățenii Clujului au trecut la unitarianism
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
român de la Sibiu, Vasile Mangra, care a sprijinit autoritățile austro-ungare ale vremii. A prezidat, împreună cu Ioan Papp, episcop ortodox de Arad și cu Gheorghe Pop de Băsești, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. În calitate de decan al Episcopatului Român Unit, l-a îmbrățișat pe generalul român Nicolescu, sosit în fruntea Armatei Române, la Blaj. La 23 mai 1919, i-a găzduit, în Palatul Episcopal de la Oradea pe Regele Ferdinand și Regina Maria. La 1 ianuarie 1920 a participat
Demetriu Radu () [Corola-website/Science/306911_a_308240]
-
bisericilor greco-catolice în localitățile în care există o singură biserică, respectiv folosirea exclusivă a unei biserici de către comunitățile greco-catolice în localitățile în care există două sau mai multe lăcașe de cult. Adoptarea legii Boilă-Turianu a stârnit o reacție vehementă a episcopatului Bisericii Ortodoxe Române. Deputatul Petre Țurlea (PUNR) a arătat în ședința Camerei Deputaților din 30 septembrie 1997 că această lege poate avea consecințe negative asupra stabilității statului național unitar român și chiar a existenței acestuia. În continuare legea Boilă-Turianu a
Corneliu Turianu () [Corola-website/Science/302274_a_303603]
-
s-ar fi întâlnit cu Petru, prin care a cunoscut creștinismul și s-ar fi convertit. Asupra funcțiilor și responsabilităților efective ale lui Papa Lin în cadrul Bisericii Catolice pot fi formulate numai ipoteze - sunt de părere cercetătorii - "datorită faptului că episcopatul monarhic nu era încă constituit". Papa Lin a condus credincioșii creștini din Roma într-o perioadă de mari convulsiuni politice. În vara anului 64 e.c., trei cartiere din Roma au fost distruse de un incendiu de care a fost acuzat
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
provocată de apariția sectei de (milenariștii). Papa Lin a menținut uniunea ecleziastică într-o perioadă caracterizată prin mari pericole și o profundă instabilitate politică. În decursul acestei crize politice s-au conturat idea și forma a ceea ce va deveni ulterior "episcopat monarhic". Papei Linus îi sunt atribuite ""Faptele sfinților Petru și Paul"" (apocrif din sec. I) și ""Disputa cu Simon Magul"". Papa Linus și-a încheiat viața creștină sigilând propria credință cu sângele: a murit martir sub Domițian - spun unele surse
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
și aceasta poate oferi un indiciu asupra originii sale sociale. Cronologia pontificatului său este incertă. Eusebiu din Cezareea ("Historia ecclesiastica", III, 15), plasează moartea lui în anul al 12-lea al domniei lui Domițian și fixează la 12 ani perioada episcopatului său: urmând aceste indicii, unii istorici consideră ca aproximativi anii 79-91/92. "Liber pontificalis" îi precizează originea greacă: «"e patre Antiocho"», născut însă la Atena și mai adaugă faptul că din recunoștință față de sf. Petru a ridicat un monument ("memoria
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
Anonymus), numele mamei regelui este de origine turcă, "șaroldu" „jder alb”. Conform unor surse bizantine (precum și Ἰωάννης Σκυλίτζης) Gyula a trecut la creștinism în 953, primind botezul la Constantinopol, de unde îl va aduce pe grecul Ierotei (Hieroteus) pe scaunul unui episcopat bizantin de Alba Iulia. Numele viitorului rege a fost inițial Vajk, considerat de unii istorici maghiari fiind un nume păgân turcic, iar de alții de origine slavonă. Învățătorul tânărului Vajk a fost Adalbert, episcopul de Praga. El i-a influențat
Ștefan I al Ungariei () [Corola-website/Science/302648_a_303977]
-
căutând să obțină admiterea limbii maghiare între limbile liturgice. Cu acest scop s-a înființat la Budapesta, în 2 septembrie 1896, Comitetul maghiarilor catolici de rit grec, compus din 50 de persoane sub președinția deputatului I. Szabo, care au cerut episcopatului catolic de ambele rituri, să intervină pe lângă Sf. Părinte pentru recunoașterea limbii maghiare ca limbă liturgică. Un pas spre realizarea acestui plan a fost pelerinajul din 1900 la Roma, compus din 400 persoane, preoți și laici, reprezentând 139 comune, sub
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
fost venerate și păstrate de Sfântul Vasile cel Mare din Cezareea Cappadociei. De îndată ce împăratul roman Galerius a proclamat libertatea de cult pentru creștinii din tot Imperiul roman, în 311, cetatea Tomis (Constanța) singură, a devenit Mitropolie, cu cel puțin 14 episcopate. Străvechiul Tomis s-a numit Constantiana după edictul de la Mediolanum din 313 care a confirmat libertatea de cult, în onoarea lui Constantin cel Mare, primul împărat roman creștin și fondatorul primei capitale creștine a lumii, Constantinopol. Conform opiniilor unor istorici
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
ca arhiereu, acesta a trecut de la ritul latin la cel oriental, devenind călugăr bazilian în Agram, unde a fost sfințit episcop. La 17 august 1723 a fost instalat festiv în catedrala "Sfântul Nicolae" din Făgăraș. După abia patru ani de episcopat, la 29 octombrie 1727, I.G.Patachi a încetat din viață în vârstă de abia 45 de ani. Petru Maior nota că episcopul Ioan Giurgiu Patachi a încercat ca „unele obiceiuri papistășești să bage între români”, adică să latinizeze ritul bizantin
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Cambrai, fratele său Ricchar, și fratele lor Rigomer din Le Mans. La scurt timp înainte de moartea sa, Clovis a convocat un sinod de episcopi gali la Orléans pentru a reforma biserica și a crea o legătură puternică între coroană și episcopatul catolic. Acesta a fost Primul Conciliu de la Orléans. a murit în 511 și e îngropat în Basilica Saint Denis din Paris, în timp ce tatăl său fusese îngropat alături de ceilalți regi merovingieni la Tournai. La moartea sa, teritoriul său a fost împărțit
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
același preot poate sluji trei tipuri diferite de slujbe. Anglo-catolicii se caracterizează prin folosirea ritului contemporan, o practică sacramentală intensă, preferință pentru celibatul preoților și monahism, liturghie zilnică și admiterea femeilor la preoție, iar în Canada, admiterea femeilor și la episcopat. În unele parohii, cu precădere în America, dar nu exclusiv, anglo-catolicii au și cultul Fecioarei Marie în stil romano-catolic sau ortodox rus, după caz. Anglo-evanghelicii preferă ritul din 1662 ; practica lor sacramentală se reduce în general la participarea la liturghie
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
VII și Henric IV a fost provocată de chestiunea numirilor ecleziastice și de promulgarea, în 1075, a sentințelor renuntie sub numele de "Dictatus papae". Pierderea învestiturii putea fi enormă și de aceea, împăratul a fost împins să inițieze conflictul. Numărul episcopatelor de la est de Rin era mult mai mare în comparație cu celelalte regate vestice. Henric IV intenționa să readucă sub control papalitatea care a profitat de pe urmă tulburărilor din 1054 și de pe urmă morții lui Henric al III-lea. Papa a condamnat
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Papa a condamnat oricare învestitură laică în februarie 1075, fiind promulgat Dictatus care afirmă supremația pontifului și Bisericii romane, ceea ce a acutizat conflictul dintre Grigore al VII-lea și Henric al IV-lea în 1076, pretextul fiind situația confuză a episcopatului de Milano, pentru ocuparea căruia atât papa, cât și împăratul aveau candidați proprii. Refuzând să accepte alegerea făcută de Papa, Henric a reunit în Conciliul de la Worms, în ianuarie 1076, o adunare a episcopilor, care nerecunoscandu-i legitimitatea, i-a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
o întrunire și la Piacenza, episcopii italieni luând decizii similar. La inițiativa regelui, papa a ripostat, pronunțând excomunicarea urmată de destituirea lui Henric și de dezlegarea supușilor acestuia de jurământul de fidelitate. Principii laici au început să se agite, iar episcopatul, care trecuse de partea regelui, a înclinat spre papalitate, raliindu-se deciziei de destituire. Într-o adunare ținută la Tribur, prinții au cerut abdicarea lui Henric IV, dacă excomunicarea nu era ridicată. Izolat de toți cei care l-au sprijinit
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de către mass-media din România. În cursul zilei de 6 iunie 2003, după o grea și lungă suferință, a trecut la Domnul Arhiepiscopul Adalbert Boroș, la vârsta de 95 de ani, după 70 de ani de preoție, 55 de ani de episcopat și 13 ani de arhiepiscopat. A fost înmormântat la 11 iunie 2003 în cripta Domului romano-catolic din Piața Unirii, unde a fost așezat alături de locul de veci al Episcopului Pacha Augustin. Au participat 12 Episcopi, ceremonialul înmormântării fiind prezidat de
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
înzestrați cu drepturile magdeburgheze, adică au obținut privilegiile cetățenilor germani. Probabil că atunci au trecut armenii la catolicism, căci în 1367 au fost gratificați cu o chartă care le dădea dreptul să aibă serviciu religios în armată și stabilea sediul episcopatului lor la Lemberg. Nemulțumiți, însă, de legile teutonice, în 1379 armenii au cerut reginei Edwiga să fie scoși de sub jurisdicția legilor străine și să rămână sub protecția celor vechi, ceea ce li s-a acceptat. Când și-au sporit averile și
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
liturgic și duhovnicesc la Mănăstirea "Notre-Dame-de-Toute-Protection" de la Bussy-en-Othe, în Yvonne. La propunerea preoților și credincioșilor Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Paris, ieromonahul Iosif a acceptat să își prezinte candidatura la alegerile episcopale din noiembrie 1997. Concepția sa despre preoție și despre episcopat se bazează pe concepția vieții creștine ca dăruire de sine pentru Dumnezeu și pentru oameni prin dragoste pentru Hristos. În ziua de sâmbătă, 29 noiembrie 1997 (sărbătoarea Sf. Saturnin de Toulouse (sec. III)), în ajunul sărbătorii sfântului Andrei, s-a
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
refăcut sănătatea. În 1778, episcopul Grigore Maior l-a hirotonit preot și l-a numit secretar episcopal, iar apoi, protopop în Daia Română, iar de aici, la Târgu Mureș. În anul 1782 episcopul Grigore Maior a trebuit să renunțe la episcopat, din cauza neînțelegerii pe care le avea cu călugării basilieni și a opoziției pe care o făcuse față de "Edictul de toleranță" emis de împăratul Iosif al II-lea. La 12 august 1782 a fost convocat sinodul electoral. Aici candidații la episcopat
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
episcopat, din cauza neînțelegerii pe care le avea cu călugării basilieni și a opoziției pe care o făcuse față de "Edictul de toleranță" emis de împăratul Iosif al II-lea. La 12 august 1782 a fost convocat sinodul electoral. Aici candidații la episcopat s-au clasat în felul urmâtor: Ignatie Darabant cu 63 de voturi (susținut de călugări), Iacob Aron cu 57 de voturi, Ioan Bob cu 37 de voturi, Filotei Laszlo cu 10 voturi, Andrei Zetkey de la Muncaciu cu 2 voturi, Avram
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
au cauzat apariția unor curente creștine eretice. Erezia numită Gnosticism avea o natură elitistă, aparținând doar membrilor care posedau cunoașterea supremă ("gnosa") și combina filosofia greacă cu învățătura creștinismului timpuriu transmis oral. În decursul acestei perioade începe să se afirme episcopatul monarhic, dar rolul instituțional al Papei Hygin este incert. A murit ca martir în timpul persecuției anticreștine a Împăratului Roman Marcus Aurelius, dar nu este verificabil acest lucru.
Papa Hygin () [Corola-website/Science/303751_a_305080]
-
în localitățile în care există două sau mai multe lăcașe de cult. Această inițiativă a fost completată de senatorul Corneliu Turianu și adoptată de Senat în data de 12 iunie 1997, fapt care a dus la o reacție aprinsă din partea episcopatului Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, reacție amplificată de parlamentarii PUNR. Legea Boilă-Turianu a fost tergiversată la Camera Deputaților timp de patru ani și în cele din urmă respinsă pe 25 septembrie 2001, în noua legislatură dominată de PDSR (devenit PSD
Matei Boilă () [Corola-website/Science/303897_a_305226]
-
îndeosebi orele de religie în școală și creșterea calitătivă a școlilor catolice). Apreciată de enoriașii săi a fost insistența asupra formării permanente a tuturor (preoți și laici), într-un spirit de comuniune surprinsă admirabil în expresia „spiritualitate împreună cu...”. Fidel trediției episcopatului genovez a întreținut cele mai bune raporturi cu toate instituțiile locale și cu economia regiunii. Ajutat de capelanii diferitor sectoare de lucru sau instituții au celebrat mai multe Liturghii fie în locurile de muncă fie în instituții (spital, azil, garnizoană
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
În vremea lui, Biserica Romei a început să țină evidențe foarte exacte despre martiri. ar fi instituit subdiaconii, care, împreună cu niște notari, să strângă mărturii și documente de la procesele martirilor. Roman de origine, a fost un papă important în evoluția episcopatului monarhic - sub pontificatul său rolul episcopului Romei s-a precizat și a dobândit o importanță accentuată. Lui i s-a adresat Origene cu o scrisoare pentru a apăra ortodoxia credinței sale. Tot de pontificatul lui se leagă și reorganizarea clerului
Papa Fabian () [Corola-website/Science/304314_a_305643]
-
diviziuni teritoriale erau "guvernămintele" conduse de un "guvernator" . Acestea își au originile în fiefurile feudale, inițial fiind în număr de 12: 6 fiefuri nobile: ducatele Aquitania, Gasconia, Normandia, comitatele Toulouse, Flandra, Champagne, 6 fiefuri ecleziastice: Arhiepiscopatele Reims, Sens, Langres și episcopatele Beauvais, Noyon și Châlons. Cu timpul, aceste teritorii sunt divizate astfel că numărul lor crește, iar cu timpul ele sunt integrate domeniului regal. La sfârșitul vechiului regim, denumirea de guvernământ ajunge să fie sinonimă cu cea de provincie, dar numărul
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]