4,405 matches
-
Soția mea trimite complimente soției d[umi]tale și amândoi vă exprimăm prietenia și afecțiunea noastră foarte sinceră. Ai d[umnea]v[oastră], Maria și Gh. Bulgăr [Scriitorului Marin Bucur, Bulevardul Republicii, nr. 73, Bucarest, Roumanie] Note z Originalele acestor epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Roland Barthes - Critique et vérité. Paris, 1966. 2. Ovidiu Cotruș (1926-1977), istoric și critic literar. Redactor al revistei Familia între anii 1965-1972. 3. Pierre-Henri Simon, critic literar și eseist
Intregiri la biografia lui Gheorghe Bulgăr by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2751_a_4076]
-
de către mătușă. „Morții”, constată prietenul îndoliat, „au început să-și scrie unii altora” (p. 214). De aici, o serie de considerații asupra genului epistolar, văzut ca o formă de sincronizare tacticoasă a sinelui cu trecerea timpului („fiecare scrisoare este o epistolă către noi înșine”) și, de ce nu de amânare, de întârziere a destinului. În primplan rămâne însă, dincolo de aceste alegații, dincolo de reflecții și de concluzii, întâmplarea inițială. E, de altfel, o regulă în Oglinda aburită, care debordează de personaje formidabile. Pe
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
a intra în rafturile bibliotecii perfecte. Din păcate, catalogul s-a pierdut, neștiinduse decît un volum menționat: lucrarea Entheticus al lui Ioan de Salisbury. Pasiunea bibliofilă a cancelarului trebuie să fi căpătat notorietate în epocă, dovadă că, într-una din epistole, Petrarca îl pomenește elogios pe Richard de Bury: „nimeni nu a avut mai multe cărți decît el”. (p. 196) Sub unghiul limbii, cartea e atinsă de un nesuferit asianism stilistic, trei sferturi din ea fiind umplută cu panglici de o
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
Victor Ponta și președintele Traian Băsescu nu au putut vorbi pe o singură voce pe drumul României spre Schengen. Ponta a lansat ofensiva când a invocat scrisoarea ce trebuia trimisă liderilor europeni. Traian Băsescu s-a apărat, refuzând să semneze epistola, motivând că parafa sa nu are valoare. Susținătorii lui Băsescu au început apoi atacul pe linia MCV, acuzând că USL nu se descotorosește de miniștrii penali sau de parlamentarii acuzați de incompatibilitate. USL a susținut că, prin atitudinea sa, Băsescu
Ponta l-a învins pe Băsescu pe tema Schengen. Cum va folosi președintele eșecul aderării by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39011_a_40336]
-
puțin adevărat, însă, că acest cult al fidelității, dublat și de o fină abilitate diplomatică, permite cititorilor de azi să aibă în fața ochilor, cum zice englezul, both sides of the story în confruntări care păreau imposibil de arbitrat. Înțelegem, citind epistolele lui Sașa Pană, efortul aproape ieșit din comun al scriitorului-militar de a întreține - atât spiritual, cât mai ales material - o mișcare avangardistă pură și independentă, la adăpostul tuturor „concesiilor” (față de „piață” sau de retribuțiile de la stat) acceptate de alți moderniști
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
absența unei viziuni de ansamblu și, cum să spun, a dezbaterilor de idei. Aflat la Paris, în centrul mișcării de avangardă și în contact cu reprezentanții ei de vârf, Voronca nu trăiește totuși în orizontul lor, din moment ce tot ce rețin epistolele către Bogza din această mișcare se rezumă la o notație precum „Pe aici m-am împrietenit cu mulți tipi noi fșoarteț tari, Tanguy, Dali, Aragon, Max Ernst, Eluard și alții”. Se pot număra, de altfel, pe degetele de la o mână
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
II "Umbrele cărților nescrise". Ele încearcă, pe de o parte, să reconstituie "dramatica scenă a României comuniste pe care s-au desfășurat destinele familiei Pillat", cum ne informează și editoarea, iar pe de alta, caută să adune "firele, risipite prin epistole, ale unor cărți pe care Pia a visat să le scrie de-a lungul timpului, dar nu a ajuns". Până la un moment dat, scrisorile ei au fost transmise prin intermediari, de obicei angajați din legațiile străine. Cele dintre 1947-1958, aflăm
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
numai roman, cu toată încredințarea autoarei că este. E reconstituire istorică, este proiecție în oniric și coșmaresc, în scenele de trăire alienată a poetului, e cronică a unei lumi cu zeci și zeci de personaje, cu documente, cu înscrisuri, cu epistole și cu dosare de urmărire. Relația urmăritor-urmărit pare a constitui de altfel în carte principala punte între epoci, un element peren. Se poate într-adevăr vorbi, în ce-l privește pe Eminescu, de urmărire, într-un sens larg, desigur, și
Despre Eminescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3914_a_5239]
-
Printre trădători mă număram și eu, cel care nu știuse să-i asigure trecerea Dincolo demnă la care avea tot dreptul (...)” (p. 129). După ce relatează visele obsesive cu mama defunctă și îi adresează sub forma unui poem în proză o epistolă botezată „Scrisoare din Valea Plângerii” (p. 138-139), autorul găsește resursele să închipuie un portret al Mamei, proiectat pe dimensiuni cosmic-universale: „Acum Mama odihnește numai în lacrima mea. E Mama-lacrimă. Din momentul transsubstanțierii ei, n-am mai putut scrie numele acesta
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
căi de a ridica temperatura prefeței, mă- rindu-i tensiunea și înviorîndu-i ritmul. Altminteri, George Ardeleanu se vrea apărătorul unei cauze pierdute din capul locului. Alături de paginile de evocare, ce atrage în volum sunt filele de corespondență, mai ales cele trei epistole către G. Călinescu, din care reiese cît de importantă i-a fost, în formarea intelectuală, întîlnirea cu funambulescul și irepetabilul critic, de la care însă nu a știut fura întreaga meserie. Vecinătatea cu un geniu îți garantează prezența unui model, nu
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
ediții critice consacrate (Zarifopol - Cioculescu - Liviu Călin, respectiv, Nicolae Bârna - Stancu Ilin - Constantin Hârlav), spre a se putea delecta cu delicatesele corespondenței scriitorului. Motiv pentru care Dan C. Mihăilescu a întocmit o antologie esențială, din punct de vedere estetic, din epistolele clasicului, intitulată Cele mai frumoase scrisori. Îndrăznesc să spun că această ediție artistică este la fel de importantă, pentru receptarea de azi a lui Caragiale, cum a fost cea de Opere alese, în două volume, îngrijită și prefațată de Marin Preda în
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
de la senectute -, iar doi, instituții - Prefectura Vâlcea și, respectiv, Prim-Procurorul Tribunalului de Ilfov. Textul de referință este stabilit prin compararea diferitelor ediții anterioare ale corespondenței cu volumul V al ediției Bârna - Ilin - Hârlav, după cum precizează editorul în Cuvânt înainte. Epistolele nu sunt alese pe criteriul cronologic, nici pe cel al relevanței documentare. Ele ilustrează, însă, cu maximă precizie multitudinea fațetelor spiritului caragialean și modul straniu în care corespondența dublează, la nivelul poeticii, opera. Mutația este de proporții: în locul profilului literar
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
fațetelor spiritului caragialean și modul straniu în care corespondența dublează, la nivelul poeticii, opera. Mutația este de proporții: în locul profilului literar static, impus de tradiție, facem cunoștință cu un Caragiale dinamic, adaptându- se, ca stare de spirit și poetică a epistolei, fiecărui interlocutor și fiecărei situații. Intuiția lui Dan C. Mihăilescu este cu adevărat remarcabilă, deoarece, dacă ne scuturăm de prejudecata unui „nenea Iancu” comic și satiric, a unei lumi caragialiene populate exclusiv cu Mitici, descoperim formidabila suplețe a unei scriituri
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
mai recent monument dedicat scriitorului, cel amplasat în fața Teatrului Național din București. În realitate, Caragiale se bălăcește printre personajele sale - și în limbajul personajelor sale - ca într-un lichid amniotic, trecând de la unul la celălalt (cum se întâmplă și în epistole) cu ușurința unui Ariel, care ia, la momentul potrivit, chipul textual al interlocutorului, mimându-i genial, până la completa identificare, dicțiunea ideilor, lexicul și stereotipurile de gândire. Astfel, avem un Caragiale berlinez foarte amuzat de vizita pe care - după insistențe repetate
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
ori despre competența sa literară, că dramaturgul și prozatorul, în ciuda perfecțiunii formale știute a textelor sale, nu posedă o autentică și bine structurată conștiință literară. Însă să nu uităm că „nenea Iancu” joacă des (și bine) teatru: cine scrie asemenea epistole nu poate fi un spirit ingenuu cultural, înzestrat doar cu o intuiție naturală a ficțiunii. Ci un scriitor modern în carne și oase, stăpân pe secretele meșteșugului literar și atent la modul în care - în funcție de cititor - le folosește. Antologia lui
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
a citit-o și Voiculescu, fără să o considere valoroasă în totalitate. Într-o altă întâlnire, tot la Voiculescu, C. Noica a citit scrisoarea primită de la Cioran, din care reieșea că aștepta studii filozofice pentru a le publica în Occident. Epistola a circulat în mediul intelectual bucureștean, bătută la mașină. Era inofensivă din punct de vedere politic, dorindu-se mai mult un semn de viață de la cineva aflat departe de prieteni. „Discuțiile dușmănoase” la adresa R.P.R. porneau, mai cu seamă, de la nemulțumirea
Vasile Voiculescu – Alte contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/4227_a_5552]
-
idei”. Regizorul Nikolaus Wolcz, „un timișorean al succesului”, profesor la New York, este prezent cu două pagini de rememorări. Un amplu comentariu critic intitulat „Scrisoarea ca jurnal anestezic” semnează Dan C. Mihăilescu despre volumul apărut la Humanitas, Scrisori către Monica, cuprinzând epistolele pe care mama (Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu) i le-a trimis fiicei sale (Monica Lovinescu). Michael Finkenthal, în traducerea Roxanei Sorescu, publică fragmente din studiul său despre Lev Șestov. Numeroase cronici de carte, de spectacole și rubrici fixe (bine scrise) completează sumarul
Timișoara literară by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4247_a_5572]
-
diplomatul, oricum, nu l-ar fi făcut public. E cert, însă, după cum arată Ioan Adam, că acest cult al romanității României l-a ghidat și la Chișinău, și în publicistica sa „bucovineană”. Mai puțin emfatice decât sentențiozităț ile literare din epistolele către Titu Maiorescu, mai ferme decât adeziunile estetice, aceste convingeri latiniste reprezintă, astăzi, latura cea mai coerentă a personalității lui Duiliu Zamfirescu. Realizat de un vechi și împătimit specialist în editarea scriitorului, În Basarabia este un volum impecabil alcătuit din
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
l-a făcut să afle că, prin nașterea copiilor, oamenii participă la misterul plămădirii unei lumi noi, „mai drepte și mai bune”, ce ar putea să guste mai mult decât până acum din hrana spirituală descrisă de Sf. Pavel în Epistola I către Corinteni, cap. 13: Credința, Speranța, Dragostea. Copilul Teodorei și al Profesorului acesta, nutrit din belșug cu filosofii de tot felul, este un „fruct al iubirii” lor, întemeiată pe atracția fizică ce înfierbântă sângele și pe comunicarea sufletească atât
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce nu mai știam, înainte de a o întâlni pe Teodora?” - se întreabă Profesorul R. Nu bănuia că, pînă la urmă, va dori să pătrundă în sfera religiei, deși se pretinde doar creștin botezat, nu și practicant. A citit și recitit epistola Sf. Pavel despre credință, iubire și speranță, dar nu a făcut efortul de a căuta și defini aceste valori dincolo de țarcul îngust al propriei gândiri. I-a venit mult mai ușor să trăiască dragostea pentru Teodora, la modul cel mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe dl. Const. Călin (fără pic de premeditare!) în situația de a face obișnuitele „piruete” menite să îndulcească refuzul, adică exact ce eram nevoit să fac și eu ca redactor de editură. Dactilograma returnată autorului era însoțită de o scurtă epistolă pe care, cu îngăduința amicală a expeditorului, o reproduc aici, pentru valoarea de ordin documentar: Dragă domnule Drăgan, Mi-a fost imposibil să revin, fie și telefonic, sîmbătă, așa cum încercasem să promit. Cred însă că ceea ce trebuia să vă comunic
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe tărâmul moralei distinge între legea morală naturală și legea morală pozitivă. Legea morală naturală este legea recunoscută și respectată, care obligă conștiința omului chiar și acolo unde nu există o lege socială. Cu privire la acest aspect, Sfântul Apostol Pavel, în epistola către Romani 2, 14-15 subliniază că: “Păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii... Ceea ce arata fapta scrisă în inimile lor, prin mărturia conștiinței lor și prin judecățile lor”. Iată că prin vorbele Sfântului Apostol Pavel transmise spre
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
societăți ruinată din punct de vedere spiritual. Dar starea de spirit idolatră a fost o tentație încă din zorii umanității, din momentul în care ea a devenit conștientă de existența și rolul său pe scena Creației. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Romani definește idolatria ca formă de manifestare a credinței în vremurile de atunci: “Și au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios și al păsărilor și al celor cu patru picioare și al
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
formal, poporului rus (...), venim a sugera, prin aceste rânduri, factorilor de conducere a noului stat sovietic rusesc, gândul studierii și realizării unei cât mai urgente concilieri a principiilor sale cu cele ale religiei creștine evanghelice..." O judecată din această densă epistolă are, parcă, și încărcătura unui avertisment peste vremea sa: "...sentimentul religios poate fi oprimat sau viciat, dar, fiind indestructibil și veșnic, un imperativ politic superior a impus întotdeauna conducătorilor de popoare o cale civilizată și foarte mult necesară, iar nu
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
purtat o corespondență și după pribegia acestuia din urmă, mitropolitul semnând cu pseudonimul Victor Pașcani. Scriitorul le citea, apoi le ardea. Nu se știe dacă s-a mai păstrat vreo scrisoare din corespondența celor doi. Egumenul a descoperit o singură epistolă: aceea trimisă de episcopul de Hotin. Egumenul de la Schitul Vovidenie crede că Mihail Sadoveanu este acuzat pe nedrept, pe urmă trebuie să concedem că avea și el limitele sale omenești. O ultimă încercare de a-l convinge pe mitropolit să
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]