681 matches
-
Amasti. Dicere. Nasonis. Molliter. Ossa. Cubent. („Aici zac eu, poetul iubirilor gingașe, Ovidius Publius Naso, răpus de-al său talent. Iar tu, ce treci pe-aicea, dac-ai iubit vreodată, Te roagă pentru el să-i fie somnul lin”). Acest epitaf nu lasă să transpară cauzele reale ale exilului meu. Cred că această ambiguitate va face să-mi sporească faima și nemurirea. Sunt convins că, până la urmă, jurnalul va fi descoperit de către cineva care, probabil, va voi să-l publice ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
toți vor putea cunoaște ambiția mea de a-l întrece pe Ulise. Cântecul bradului În așteptarea clipei decisive, mi-am adus aminte brusc de cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. Îl reproduc din memorie și fiecare vers îmi reactualizează destinul propriu și mă face să plâng în hohote: - Bradule, bradule, Cin’ ți-a poruncit De mi-ai coborât De la loc pietros La loc mlăștinos, De la loc cu piatră, Aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tot. Nu mai ai nevoie de mormânt.” EPILOG Legenda spune că trupul și mormântul nu au putut fi găsite - și nici nu vor fi - deoarece el a ales să moară de bunăvoie. Înainte de această ultimă metamorfoză și-a scris singur epitaful pentru „mortul său, dalbul de pribeag”, căruia apoi i-a fost uitat numele. După geți, conform ritualului, trupul i-a fost tăiat în bucăți și risipit pe câmpuri. Oamenii locului s-au grăbit, pioși, să adune bucățile de carne însângerată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
s-a destrămat, fiecare fugind care încotro. Emmet a fost arestat și condamnat la moarte. Înainte de a fi executat, a rostit o cuvîntare fundamentală pentru gîndirea naționalistă republicana irlandeză, în care spunea: "să nu lăsați pe nimeni să-mi scrie epitaful ... Abia atunci cînd țara își va relua locul printre națiunile lumii, abia atunci să lăsați să-mi fie scris epitaful". După intrarea în vigoare a legii unificării, primul ministru englez, William Pitt, a prezentat un proiect de lege privind emanciparea
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
rostit o cuvîntare fundamentală pentru gîndirea naționalistă republicana irlandeză, în care spunea: "să nu lăsați pe nimeni să-mi scrie epitaful ... Abia atunci cînd țara își va relua locul printre națiunile lumii, abia atunci să lăsați să-mi fie scris epitaful". După intrarea în vigoare a legii unificării, primul ministru englez, William Pitt, a prezentat un proiect de lege privind emanciparea politică a catolicilor. În fața refuzului categoric al regelui George al III-lea, William Pitt a demisionat. Această problemă a fost
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
a destrămat, fiecare luînd-o la fugă. Emmet a fost arestat și condamnat la moarte. Înainte de a fi executat, a rostit o cuvîntare fundamentală pentru gîndirea naționalistă republicana irlandeză. Esențiale au fost cuvintele: "să nu lăsați pe nimeni să-mi scrie epitaful ... Abia atunci cînd țara își va relua locul printre națiunile lumii, abia atunci să lăsați să-mi fie scris epitaful". 197 Ulick O'Connor, Michael Collins and the Troubles. The struggle for Irish Freedom, 1912-1922 Mainstream Publishing, Edinburgh and London
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
o cuvîntare fundamentală pentru gîndirea naționalistă republicana irlandeză. Esențiale au fost cuvintele: "să nu lăsați pe nimeni să-mi scrie epitaful ... Abia atunci cînd țara își va relua locul printre națiunile lumii, abia atunci să lăsați să-mi fie scris epitaful". 197 Ulick O'Connor, Michael Collins and the Troubles. The struggle for Irish Freedom, 1912-1922 Mainstream Publishing, Edinburgh and London, 2001, p. 108. 198 "Din Irlanda venim / Multă ură, puțin spațiu / Mutilați de la inceput / Port din pîntecul mamei mele / O
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
imanență a divinului”, mult mai acut decât cel resimțit în cadrul religiilor „oficiale”. Tocmai prin acest efort de simplificare a apropierii de divin, religiozitatea populară a accentuat, până la limite extreme, reprezentarea antropomorfică a sacrului (ca mică paranteză, am fost marcat de epitaful cu imaginea brodată a Sfântului Dimitrie cel Nou, adăugată relativ recent peste moaștele sfântului, o accentuare voită a reprezentării umane a acestuia, deci o contradicție față de atitudinea generală a bisericilor „oficiale”), le-a conferit acestor reprezentări calități psihologice și capacități
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fotografie, însă nu era necesară pentru cele afirmate, pentru că am toată încrederea în cuvântul matale. Cunosc și eu puțin la oameni, așa că îmi dau seama când s-o fac pe Toma necredinciosul și să procedez în consecință. Păstrează cu grijă epitaful până ce se va putea reface. Mă bucur că intenționați să veniți la Piatra și vom merge împreună la Dl. N. Milord 428. El se află bine, nu-i formalist și îl putem vizita oricând. Locuiește pe str. Ceahlău no. 2
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
au fost împrejmuite mari suprafețe de pămînt, răzeșimea englezească a fost desființată, iar furturile din motive de foame erau pedepsite cu deportarea în Australia. În Franța, la Lyon, după masacrarea, în 1831, a muncitorilor, primul-ministru Casimir Périer a propus următorul epitaf pentru aceștia: "Muncitorii trebuie să aibă un singur lucru în cap: singurele lor remedii sînt răbdarea și resemnarea"182. Cînd lui W. H. Vanderbilt i s-a amintit că unele dintre acțiunile lui contraveneau interesului public, a izbucnit: "Să-l
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
I. P. Prundeni și Ilie Rădulescu. Dl Szvatkó scria: "În ultima clipă a vieții sale, Iorga ar fi trebuit să exclame: "În polemicile mele cu Ungaria am ieșit pe locul doi", și cuvintele acestea ar trebui să fie încrustate ca un epitaf pe mormîntul lui, ca o pedeapsă pentru cei care vor răspîndi pe viitor minciuni de-a lungul și de-a latul hărții Europei"51. La un alt nivel, în publicația intelectuală "Magyar Szémele", savantul Lájos Gáldi scria: "Iorga a fost
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
îmi și zice Păstorel). Și de la Grasă pân’la Ottonel Le-am prețuit, pe rând, pe fiecare. Despre Restaurantul Scriitorilor a făcut urmă toarea epigramă: “Beau băieții harnici, De cu seară-nzori. Unii sunt paharnici, Alții turnători!”. Iată și propriul său epitaf: “Aici doarme Păstorel Băiat bun și spirit fin Dacă treceți pe la el Nu l treziți, că cere vin”. Al.O. Teodoreanu-Păstorel, anticipând acest din urmă drum din viață al fiecărui om, ne sfătuia înt r-un cat ren : Nu contrazice Nu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
tot ce ajunge la mine despre acel trecut. La fel se întîmplă cu toate faptele istorice pe care le cunoaștem 41. Nume proprii, date, formule care rezumă un lung șir de detalii, uneori o anecdotă sau un citat: acesta este epitaful evenimentelor de odinioară, la fel de scurt, general și sărac în semnificație ca și majoritatea inscripțiilor pe care le citim pe pietrele de mormînt. Într-adevăr, istoria seamănă cu un cimitir în care spațiul este măsurat și în care trebuie mereu să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
urmă, mergând încet, cu palmele în buzunare, îi evocă înjunghierea lui Vodă Hangerliu, domn nebun și desfrânat, chefurile și crimele de la Curtea Arsă despre care Eva mai știa câte ceva din amara și strălucita carte a lui Matei Caragiale (...). Îi descifra epitafele slavonești, îi ținea o lecție vie despre decăderea marilor familii, arătându-i capelele de piatră, bogate și costisitoare, și pe urmă ruina urmașilor, îngropați din ce în ce mai simplu. Ultimul descendet al Ghiculeștilor, mort în 1945 sau 46, avea un mormânt bătătorit, fără
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pentru autoportretul de creator, pentru spiritul de frondă afișat: Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă". Eros și thanatos se confundă, acesta e un "epitaf", caligrafiat noaptea curtezanelor pe ferestre, cum afirmă textul. Se pierde poate din vedere că accentul nu cade neapărat pe caracterul protestatar, cât pe ideea finalului de operă, pe faptul că poezia sa se transformă în polemică, în antipoezie sau metatext
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
defilează în rând/ în cadențatul visului răsuflet?...", "Suntem trei - cu tăcerea... Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?..." Termeni ca bolovan, cireadă, distrug voit seriozitatea textului. De fiecare dată alunecările în reverie, meditație sunt amendate. Până și textele de tip epitaf, meditații pe tema condiției umane, retrospective asupra existenței sunt parodiate. Lamentației specifice, spaimei de moarte li se opune, în Rânduri pentru un eventual deces, indiferența, comparația inedită cu elemente ale spațiului urban, cotidian, șochează și imprimă o notă ușor umoristică
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
În cazul poeziei albatrosiste, drumul trasat de avangardă nu a fost total depășit și, în consecință, creatorul se îndreaptă cu violență împotriva poemului, împotriva limbajului poetic care ar trebui să-i reflecte într-o manieră originală trăirile: "Noaptea caligrafiez curtezanelor epitaful meu pe ferestre:/ Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-a tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă"" (Cântec pe hârtie, Constant Tonegaru), fără ca acesta să se autonomizeze complet și să se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
2, ediția cit., p. 94). 5. „G.Bacovia la 65 de ani”. Un interviu luat de Eugen Jebeleanu, în Opere, p. 448. 6. Versul cuiva „Nepăsator ca un băcan” sintetizează o impresie aproape generală a intelectualilor din epocă. (V. Wath, „Epitaf ”, în Cronica Moldovei, 1, nr.5, aug.1915, p. 98) 7. A.W. Raitt, Villiers de l’Isle-Adam et le mouvement symboliste, 1965, p. 166. 8. Apud: Nicolae Roșu, „Burghezul în lumea modernă”, în „Gîndirea”, 17, nr.10, dec.1938
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu s-a spus, deraind de la linia textului, ci să faci dovada comprehensiunii, să restaurezi înțelesurile originare ale operei. Mi-i dor, dacă pot zice așa, necritic, să descopăr un Bacovia primitiv, simplu, autentic. Perpessicius a făcut observația justă că epitafele se redactează în tinerețe. Bacovia și l-a scris pe al său la 23 de ani: „«Aici sunt eu/ Un solitar,/ Ce-a rîs amar/ Și-a plîns mereu.// Cu-al meu aspect/ Făcea să mor,/ Căci tuturor/ Păream suspect
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
romîni care o frecventează. „Plumb de iarnă” a fost publicată în 1914. Cu doi ani înainte Topîrceanu, cinefil împătimit, scrisese sonetul „La cinematograful mut” și făcea, într-un catren, această mărturisire excesivă: „Pe mormînt aș vrea să-mi scrie/ Următorul epitaf:/ «Ăsta-și întîlnea iubita/ Doar la cinematograf!»”. Deși, cu o anumită distanță critică, în același interval de timp, Ion Trivale evoca „mirajul magic al cinematografului”, care dă iluzia înălțării sufletului „la înălțimea morală care e de rigoare”. Ulterior, impresionat de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ne-a însoțit la trecerea dintre ani cu o pată de culoare pe măsura ilustrului său precursor genial, George Bacovia, la antipodul căruia se află: "O țară tristă, plină de umor". Îi mulțumesc, de asemeni, lui Mircea Dinescu și pentru epitaful premonitoriu al anului 2011, sub semnul căruia îmi reiau comentariile săptămânale: "Românii care n-au avut ce pune pe masă de Revelion pot întinge cu o bucată de mămaligă pe ecranul televizorului". 20 ianuarie 2011 Doctorul Tudor Ciuhodaru a început
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cunoscut vreodată, a venit la căpătâiul ei. Ultima întâlnire. A organizat ceremonia de înmormântare: ultima ei sărbătoare. Ultimele pregătiri: și-a ales rochia de înmormântare - bleumarin cu motive albe -, o fotografie în care zâmbește, pentru piatra sa tombală, iar ca epitaf: «M-am uitat deja!». A scris un ultim poem, pentru obituar. A reținut cimitirul Montparnasse drept adresă definitivă. Nu vroia să moară. A remarcat că asta era prima dată în viața ei când nu mai era nerăbdătoare. Au curs ultimele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
aducerii la judecată, batjocoririi, răstignirii, morții și îngropării lui Iisus. în această zi nu se lucrează nimic pe lângă casă. La noi, la Hudești se zice că nici păsările nu-și fac cuib în această zi. în biserici se scoate Sfântul Epitaf și se așează pe o masă, în mijlocul bisericii. în cursul zilei, credincioșii vin să treacă de trei ori pe sub Sfântul Epitaf, ca și cum ar trece prin mormântul lui Iisus. La denie, adunarea îndurerată a credincioșilor, veniți în număr mare cântă prohodul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
la Hudești se zice că nici păsările nu-și fac cuib în această zi. în biserici se scoate Sfântul Epitaf și se așează pe o masă, în mijlocul bisericii. în cursul zilei, credincioșii vin să treacă de trei ori pe sub Sfântul Epitaf, ca și cum ar trece prin mormântul lui Iisus. La denie, adunarea îndurerată a credincioșilor, veniți în număr mare cântă prohodul Domnului, apoi cu lumânările aprinse se ocolește de trei ori biserica și la intrarea în biserică trec pe sub Sfântul Epitaf și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Sfântul Epitaf, ca și cum ar trece prin mormântul lui Iisus. La denie, adunarea îndurerată a credincioșilor, veniți în număr mare cântă prohodul Domnului, apoi cu lumânările aprinse se ocolește de trei ori biserica și la intrarea în biserică trec pe sub Sfântul Epitaf și sărută crucea pe care este răstignit Mântuitorul. Sfântul Epitaf este dus apoi în Sfântul Altar. In această zi se înroșesc ouăle. Sâmbăta Mare este zi de reculegere și credincioșii se pregătesc să meargă la înviere. Noaptea la ora 12, toate
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]