685 matches
-
Prohodului Maicii Domnului. „Această slujbă a Prohodului este asemănătoare cu cea săvârșită în Vinerea Mare. În acest fel, noi o cinstim pe Maica Domnului, care se mută de la pământ la cer. Credincioșii sunt așteptați să cânte împreună cu preoții și diaconii în jurul epitafului pe care este reprezentată Adormirea Maicii Domnului, pentru ca Maica Domnului să ducă la Fiul ei toate rugăciunile și cererile noastre. La sfârșitul slujbei Prohodului se va înconjura biserica cu epitaful purtat de preoți în cântări și dangăte de clopot, apoi
Sfinții Brâncoveni. Manifestările Patriarhiei dedicate împlinirii a 300 de ani de la moartea martirică (1714-2014) by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21624_a_22949]
-
Credincioșii sunt așteptați să cânte împreună cu preoții și diaconii în jurul epitafului pe care este reprezentată Adormirea Maicii Domnului, pentru ca Maica Domnului să ducă la Fiul ei toate rugăciunile și cererile noastre. La sfârșitul slujbei Prohodului se va înconjura biserica cu epitaful purtat de preoți în cântări și dangăte de clopot, apoi acesta va fi introdus în catedrală și așezat în Sfântul Altar“, precizează Ziarul Lumina.
Sfinții Brâncoveni. Manifestările Patriarhiei dedicate împlinirii a 300 de ani de la moartea martirică (1714-2014) by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21624_a_22949]
-
În consecință, volumul Héloďse. L'amour et le savoir prezintă o Héloďsă fără Abélard, în calitatea sa ultima de stareța a Paracletului (abația unde vor fi înhumați cei doi îndrăgostiți) - drept pentru care volumul lui Guy Lobrichon se încheie cu epitaful Héloďsei: ,En ce tombeau repose Héloďse, la sage abbesse./ Elle établit le Paraclet, auprčs de l'Esprit Paraclet elle repose./ Elle partage leș joies des saints au plus haut des cieux,/ Par șes mérites et șes pričres, elle nous élčve
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
floare de tei. În el trăiește și altcineva decît miliardarul nostalgic sau decît copilul pentru care toate verișoarele sînt la fel. E îndrăgostitul de-un trecut palid și trist, amăgit, mereu, cu partituri. Jucate (și scrise...) de-adevăratelea. Singurul lui epitaf? Versurile lui Goethe: Aparența, fie-ți dragă - și ție, cititorule... - De-adevăr și joc se leagă...
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
Lojă). Ceea ce-l scoate, însă, din sărite este frumoasa Rosamunda, ibovnica tatălui lui Ioan fără }ară & al lui Richard Inimă de Leu, Henric al II-lea Plantagenetul. El, de-ar fi trăit pe vremea ceea, n-ar fi admis ca epitaful acestei prea-imunde roze să fie scris în piatră, pe lespedea-i tombală. Nu i-ar fi dat, adică, imprimatur./ Dar nu de dragul mamei lui Ioan fără Țară îi este, el, potrivnic Rosamundei, - ci dintr-o gelozie care-l face să
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
precară din lețe și lanțuri și sfori peste valea adâncă din Valais. încremenisem. Este acolo o bisericuță, ca desenată de un copil, cu trei ferestre înguste și înalte, sub a treia fereastră este mormântul lui Malte Lauritz Brigge, cu bineștiutul epitaf, "Oh! Rose, ewiger widerspruch, Lust niemandes Schlaf zu sein unten so viel Lidern..." (Oh! trandafirule, veșnică contradicție de a nu fi somnul nimănui, sub atâtea pleoape). - Zermatt, Brigg, frontiera helveto italiană, nu tace o clipă, eu am trecut puntea de
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
poate și volumul cu poeme Aurolac. 15 mai 1994 Mâine - o singură zi - adunarea generală a scriitorilor. Poate ultima... Cine știe cine rezistă, cine va mai rezista la proba puterii... Articolul meu din „România literară” - „Azi scriitor?” se arată a fi un epitaf, mai mult decât am crezut. ... Va mai trece prin sala T.N.B. - acel domn Stoica - „cioclul scriitorimii”? Eu am lăsat prin testament dispoziția de a fi incinerată... Dar până la moarte, mai am de făcut o călătorie și trebuie să-mi pun
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
Ei fac ca îngerii din Rai*: Coboară scara, sărind coarda, Iar treptele nu i le mai Ating. - Dacă vă par patetic, Încalec un velociped! Ei, într-un rond peripatetic, Fac împreună un biped. Fotografia e un leac Durabil cît un epitaf La o uitare ce,-ntr-un veac, Pe fiecare-l schimbă-n praf. Ferice-s doar cei fără lanț, Cei cîți în haită nu se strîng, - Ci-și saltă, ca-ntr-un fel de danț, Piciorul drept, piciorul stîng. Piciorul drept
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
la el, adânc în pământ. Ion Pillat observase că Durerea era unul din motivele predilecte ale poetului; prin ea și numai prin ea sufletul nostru va ajunge la marea strălucire și fericire cerească, poemul din Poeme cu îngeri, poate fi epitaful vieții lui V.Voiculescu: Oprită să urce în ceruri vreo-dată, Durerea n-are aripi să-și facă vânt, Ci calcă, peste lespezi încovo-iată, Înger pururi încătușat de pământ. Adâncu-i glas n-ajunge la stele... Brațele-i vântură cenușă și lut
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
glorioși, un spațiu pe care și l-a dorit, dar auster și rece, înconjurat de verdeața tunsă,geometrizată . Dar cine nu ar vrea să fie înhumat lângă Nichita sau Blaga, sau Serghei Esenin, iar la căpătâi să i se recite epitaful , nimeni să nu-l plângă, frunzele uscate și praful cineva să i le alunge, ca pe un roi de muște, de pe piatra decolorată. Regăsindu-și mama tâziu și-a regăsit patria pierdută? Căutându-și rădăcinile în Latium, a-ncercat să
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
că atunci/ cînd sensibilitatea noastră/ dă să fiarbă,/ nu punem la butoniera poeziei/ doar un singur fir de iarbă!". Firul de iarbă de la butoniera poeziei e chiar primul semn al glisării spre metafizic, opțiune apăsat declarată în Schiță pentru un epitaf indescifrabil, Teroarea clepsidrei și Către Alexandru. Aici, dialogul cu Divinitatea se poartă, uneori, cu accentele argheziene din Psalmi, poezia asumîndu-și semnul dubitativului, al lui "poate că..." sau "dar dacă...", ca niște interogații adresate lumii și ființei lăuntrice, dar și ca
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
om, cum spun, fermecător. Dar așa era ziua și în spațiul casnic. În biserică era transfigurat. Mi-aduc aminte la Vinerea Mare, la Prohod, o noapte, parcă văd și acum, când purta pe spate - el era parohul - când purta pe spate epitaful Mântuitorului, plângea, îi curgeau lacrămi. Și eu, eram mititică și întrebam: dar bunicul de ce nu se uită la mine, nu mă cunoaște sau ce are în seara aceasta, e supărat? Nu realizam. Trăia pe Hristos cu o putere cum eu
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
mine, în loc de 25 cum îmi închipuiam, am terminat-o la 52 de ani. Varianta 16 - să termin? O veșnicie să am, și tot mi-ar mai trebui”. Grafomania se confirmă aproape de finalul jurnalului: Ar mai fi de calculat data și epitaful, nu mai mult de două pagini din miile câte le-am scris. Am cam terminat versiunea șaptea (penultima cred) ș...ț”. O ciudată premeditare, o vanitate de autor opacă în paroxismul ei, un minus de autenticitate pentru un plus de
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
si se arcuiește/ frecîndu-ți-se de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți se zbîrlește părul“. Interogația, deja veche, asupra crizei constitutive a poeziei capătă aici o formulă demitizată. Și chiar profanatoare. Cărticica se încheie cu epitaf pentru pisică. Multiubitul animal de casă - despre care am citit într-o altă carte, nu de versuri, că e doar pe jumătate domesticit de om - moare, poetul nu suportă ideea, dar îi sapă totuși „o groapă/ de o jumătate de
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
sînt cuvintele potrivite. Poezia nu e un act sacru, e un gest firesc, într-o lume care, la fel de firesc, nu e reală, nu are consistență, e doar imagine care se autodevoră, jucîndu-se cu propriul conținut. Între încercarea de definire și epitaf, între încercarea de a spune ce e și faptul de a spune că nu mai e, lumea poemelor lui Romulus Bucur rămîne prin excelență felină. Întocmai ca Pisicii de Cheshire, din Alice în țara minunilor, pisica din poemele lui Romulus
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
ctitorea o biserică de piatră, o alunecare de teren afectând grav construcția. Petru Rareș înalță mănăstirea pe pământ mai sigur, în 1532, pe valea râului Moldovița. Mănăstirea adăpostește un muzeu cu exponate de o inestimabilă valoare: icoane din sec. XVII-XVIII, epitafuri, obiecte bisericești, cărți de cult scrise pe pergament etc. Mănăstirea Probota, de măicuțe, este ridicată în 1530 de Petru Rareș, fiind concepută ca necropolă domnească, aici fiind înmormântați ctitorul, soția sa, Elena, și alți membri ai familiei. Desființată în 1864
Agenda2003-38-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281498_a_282827]
-
Kubrick, în scrierea unui scenariu, cum răscolea biblioteci întregi pentru un detaliu, cum, pentru Shining, aveau lungi discuții în care îl amestecau pe Freud cu românul gotic victorian... Parafrazînd vorbele unui celebru critic, s-ar putea alege cel mai potrivit epitaf pentru Stanley Kubrick: "Nimic din ce e neliniștitor în natura umana nu i-a fost străin". Kubrick era adeptul declarat al teoriei conform căreia, "în subconștientul nostru sîntem foarte putin diferiți de strămoșii noștri din epoca primitivă (...) Chiar dacă funcționează, față de
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
sigură: au construit o arcă. Aici apare însă o întrebare de o zguduitoare legitimitate: ce urcă pe arcă? Și a urcat, sub forma textului, aproape orice: scrisori, fragmente de jurnale, fișe de observație etnologică, nenumărate și felurite liste de obiecte, epitafuri, o predică de înmormântare, texte despre crîșme, despre comori, bilete, transcrieri ale inscripțiilor de pe băncile unui liceu, și multe altele. O dezordine greu de stăpînit. Ce a rezultat e o arhivă a memoriei, dispusă să salveze cam tot ce noi
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
autorizați, conform Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Proiectul de restaurare, conservare și amenajare a Cimitirului Vesel presupune restaurarea crucilor sculptate și instalarea de bănci, corpuri de iluminat și pubele. După cum se știe, cele 300 de cruci cu epitafuri din Cimitirul Vesel de la Săpânța sunt sculptate în lemn de stejar, după metoda lui Stan Ioan Pătraș (care, din 1931 până în 1981, s-a dedicat sculptării crucilor din cimitir). Datorită climatului din zonă, în prezent crucile sunt în pericol de
Agenda2006-08-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284789_a_286118]
-
Poetul, Moarte în închisoare, Din Sonette an Orpheus de Rainer Maria Rilke (partea I, sonetele 22, 19, 7, 14, 1, 3, 9; partea II, sonetul 22), Insula de mărgean - I, Insula de mărgean - II, Pin din Roma, Scoica, Chiparosul, Împărtășania, Epitaf mărunt, Le grand matin, Lumière étouffée, Naissance de Vénus, Vague.... O parte din texte sînt datate „Aiud, 1949” (sau abreviat : A, 1949); este vorba, probabil, de poezii reconstituite din memorie, întrucît între 1949 și 1951 Wolf Aichelburg fusese întemnițat la
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
2009), grație unei intuiții fericite, se poate lăuda că a găzduit o recenzie a ultimului roman al Hertei Müller (Atemschaukel - Leagănul respirației, Editura Hanser, München, 2009, 304 pag.) înainte ca scriitoarea germană să primească Premiul Nobel. Recenzia, intitulată " Un dublu epitaf", îi aparține lui William Totok: Dacă în trecut Herta Müller a prelucrat experiențe personale și elemente ale propriei biografii, de data aceasta ea se ocupă de represiunea colectivă la care au fost supuși germanii din România. În ianuarie 1945 toți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
vopsit bolțile interioare cu stele roșii pe fond alb, iar în câteva locuri au fost prinse în cuie icoane pictate pe pânză. Icoanele împărătești inițiale au fost refolosite și integrate în noul ansamblu al iconostasului. În biserică se păstrează un epitaf pictat pe pânză, datat din 1856 aprilie 7. O altă lucrare de renovare a fost consemnată în anul 1911. Renunțarea la peretele interior din 1848 a condus inevitabil la deformări structurale în deceniile care au urmat. Scopul principal al lucrărilor
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
franciscani. Alți trei arestați cu această ocazie au fost eliberați, dar asupra lui Villon apăsau antecedentele care au fost decisive în condamnarea sa la moarte prin spânzurare. După condamnarea la spânzurare poetul a scris în închisoare, în așteptarea execuției, un epitaf, un testament lăsat în umbra morții, cinicul „Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” (vezi cap. Stilul villonian), în și, poate cea mai celebră baladă a sa, „Balada spânzuraților” ( La ballade des pendus). În urma apelului lui Villon [Balada
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
fel de muzeu. Dau tiparului pentru întîia dată acest sonet cu sentimentul că încalc o regulă nescrisa și intimă... Timpul însă și istoria mă silesc să trec peste și să public versurile mele de demult oferite lui Alin că un epitaf închinat insectei superbe încremenita în spațiu, expusă în atelierul său că o fosilă imemoriala: Epitaf pentru o libelulă: Trăind, credeam natură un vast atelier, Culori scoteam vitralii din soare și din cer, Aripa mea de sticlă, vibrație atentă, În zborul
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
regulă nescrisa și intimă... Timpul însă și istoria mă silesc să trec peste și să public versurile mele de demult oferite lui Alin că un epitaf închinat insectei superbe încremenita în spațiu, expusă în atelierul său că o fosilă imemoriala: Epitaf pentru o libelulă: Trăind, credeam natură un vast atelier, Culori scoteam vitralii din soare și din cer, Aripa mea de sticlă, vibrație atentă, În zborul ei facil făcut numai din fenta, Nu cunoștea atunci al amăgelii joc, Și a venit
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]