1,149 matches
-
în cultură. S-a dovedit că numai celulele care răspund în mod normal la PDGF și exprimă receptorul pentru PDGF pe suprafața lor sunt susceptibile la transformare cu sis, așa cum sunt fibroblastele și celulele musculare netede, nu însă și celulele epiteliale, care nu au receptor pentru PDGF. De aici s-a dedus că transformarea indusă de sis necesită interacțiunea produsului genei sis, respectiv PDGF, cu receptorul specific (Cooper, 1995). Aceste date vin în sprijinul modelului că sis/ PDGF-B induce transformarea celulară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Această familie are cinci membri: FGF-1 (FGF acid), FGF-2 (FGF bazic), produși int-2 (FGF-3) și hst (FGF-4) și FGF-5. S-au mai descris FGF-6 și factorul de creștere al keratocitei (KGF), acesta din urmă fiind identificat ca mitogen pentru celulele epiteliale. Prima genă identificată din această familie a fost int-2, o oncogenă decelată inițial la șoarece, în carcinomul mamar indus de MMTV (Mouse Mamary Tumor Virus), ca țintă pentru activarea prin inserție a promotorului. Prin experiențe de transfer genic au fost
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
EGF, ceea ce sugerează importanța funcțională a acestei căi autocrine, în oncogeneză, la om. TGF-β este considerat atât ca factor supresor tumoral, cât și ca promotor al progresiei și invaziei tumorale. Este un inhibitor puternic al creșterii celulare normale (stromale, hematopoietice, epiteliale). Datorită capacității sale de a inhiba proliferarea celulară, el suprimă dezvoltarea tumorii în stadiile timpurii. Dar, odată cu progresia, tumorile devin rezistente la efectul inhibitor al TGF-β, iar în stadiile tardive ale dezvoltării tumorii, celulele secretă cantități mari de factori de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
altor tirozin kinaze; - pe un subdomeniu de 343 aminoacizi, HER-2 este în proporție de 78% omoloagă cu secvența comună a membrilor familiei src; - segmentul carboxil terminal conține 18% prolină și are caracter hidrofob. Proteina HER-2 a fost identificată în țesutul epitelial normal dar și în cel malign, în țesutul neuronal, în țesutul inimii și în celulele hematopoietice. Expresia HER-2 este scazută în celulele mononucleare ale măduvei osoase și ale sângelui periferic. La mamifere, receptorul HER-2 joacă un rol important în dezvoltarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
semnalizare PI3K-AKT, poate duce la creșterea nivelului survivin, un inhibitor al apoptozei (Sanuma și colab., 2005). Gena her-2 este supraexprimată pe suprafața celulelor tumorale HER-2 pozitive la un nivel de 10 până la 100 de ori mai mare decât în celulele epiteliale normale mamare. Astfel, dacă pe suprafața unei celule epiteliale există aproximativ 20 000 receptori HER-2, pe suprafața unei celule epiteliale tumorale apar 2 000 000 receptori HER-2. Structura proteinei din celulele tumorale este aceeași cu cea din celulele normale, de unde
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inhibitor al apoptozei (Sanuma și colab., 2005). Gena her-2 este supraexprimată pe suprafața celulelor tumorale HER-2 pozitive la un nivel de 10 până la 100 de ori mai mare decât în celulele epiteliale normale mamare. Astfel, dacă pe suprafața unei celule epiteliale există aproximativ 20 000 receptori HER-2, pe suprafața unei celule epiteliale tumorale apar 2 000 000 receptori HER-2. Structura proteinei din celulele tumorale este aceeași cu cea din celulele normale, de unde se confirmă încă odată că starea de transformare malignă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pe suprafața celulelor tumorale HER-2 pozitive la un nivel de 10 până la 100 de ori mai mare decât în celulele epiteliale normale mamare. Astfel, dacă pe suprafața unei celule epiteliale există aproximativ 20 000 receptori HER-2, pe suprafața unei celule epiteliale tumorale apar 2 000 000 receptori HER-2. Structura proteinei din celulele tumorale este aceeași cu cea din celulele normale, de unde se confirmă încă odată că starea de transformare malignă ține de un reglaj cantitativ (amplificare) al sintezei unor proteine relevante
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
autozomal dominant a fost denumit sindromul Li - Fraumeni, având indicativul McKusick 114480. Șoarecii knockout pentru gena p53 se dezvoltă normal, dar fac tumori cu o rată înaltă. Mutațiile induse de benzopiren apar în pozițiile 175, 248 și 275 în celulele epiteliale bronchiale, aflate în cultură. Figura 20.1 prezintă proteina P53, mutațiile genei p53 și un model de funcționare a genei p53 (Passarge, 2000). În mod normal, gena p53 este inactivă. Ea devine activă și dirijează sinteza proteinei P53 în celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genetic în polipoza și carcinomul de colon. Genele mutatoare în neoplaziile de colon și echivalența lor cu genele mutatoare de la Escherichia coli sunt prezentate în tabelul 20.3. În cazul neoplaziei colorectale se poate constata dezvoltarea carcinomului malign din creșteri epiteliale benigne (adenoame). La rândul lor, adenoamele pot fi clasificate în forme timpurii (mai mici de 1 cm) sau târzii (peste 1 cm) și cu focare de evoluție carcinomatoasă. Fearon și Vogelstein (1990) au identificat următoarele stadii în evoluția APC: - pierderea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de ADN din regiunea deletată, reușind să identifice segmente codificatoare exonice, utilizate pentru a izola o clonă cADN a genei dcc. Gena dcc, localizată în cromozomul uman 18, este o genă supresoare a creșterii tumorale. Ea este transcrisă în celulele epiteliale normale ale colonului, precum și în alte tipuri de celule, dar expresia sa este redusă sau absentă în carcinoamele colorectale. În aceste neoplazii, gena dcc devine ținta unor deleții homozigote sau a mutațiilor punctiforme somatice. In aceleași neoplazii este frecvent deletată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Cea mai comună izoformă de APC este o proteină de 2843 de aminoacizi, cu omologie redusă față de alte proteine cunoscute. Ea este localizată în citoplasmă, cu acumulare pe marginile laterale sau în regiunile subapicale ale anumitor celule, în special cele epiteliale. Această proteină are roluri multiple: în procesul de transducere a semnalului, în aderența intercelulară, în stabilizarea citoscheletului și în reglarea ciclului celular, precum și în apoptoză. Pe baza implicării sale în carcinoamele de colon, ereditare sau sporadice, se admite că gena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și colaboratorii (1998) și Sobol și colaboratorii (1994) în această direcție nu au fost însă concludente. Liu și colaboratorii (2007) au comparat profilul de expresie genică al celulelor canceroase de sân cu tumorigenicitate redusă CD44 + CD24 cu acela al celulelor epiteliale normale. Genele care se exprimă diferențiat au fost utilizate spre a genera o semnătură genică a „invazivității”, desemnată IGS186. Semătura genică de „invazivitate” IGS a fost corelată pozitiv (p<0,01) cu supraviețuirea în general și cu supraviețuirea fără apariția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
baze în intronul 15 al genei aif. Această deleție intronică sugerează existența unor mutații în aif care nu au fost încă identificate sau a unor mecanisme epigenetice care modifică expresia sa. Deoarece aif este exprimată la nivele ridicate în celulele epiteliale colorectale comparativ cu celulele normale, se consideră că mecanismele epigenetice sunt probabil mai importante decât mutațiile pentru tumorigeneza colorectală mediată de aif (Jeong și colab., 2006). 30.2. CALEA APOPTOTICĂ EXTRINSECĂ Calea apoptotică extrinsecă este mediată de către activarea receptorilor morții
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de la care s-a prelevat tumoarea. Se administrează de obicei a 200-a diluție centezimală, câte o picătură pe limbă zilnic sau la două zile. Scyrrhinum s-a recoltat din cancer schiros de mamelă. Onkolysina lui Nebel, extrasă din tumori epiteliale (diluția 6/1000 subcutanat, o data pe săptămână) și o Onkolysina sarcom. Rubens Duval a preconizat utilizarea de globuline extrase din tumori canceroase (Gloxine). Când este vorba de tumori constituite, atunci în principiu ar trebui utilizate specific, pentru fiecare tip anatomic
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
adaptare și de penetrare prin mucoasa protectoare a stomacului, formând așa numitele „buzunare”. Bacilul Gram pozitiv, În formă de spirală scurtă, ca un tirbușon, provoacă mai Întâi o inflamație a mucoasei gastrice și apoi pătrunde prin mucoasă până la nivelul celulelor epiteliale gastrice. Prin lezarea acestor țesuturi are loc subțierea mucoaselor și perforarea substratului. Pentru această descoperire de primă importanță, deși contestată vreme de peste 25 de ani, autorii au primit, ca Înaltă recompensă, Premiul Nobel pentru Medicină În anul 2005, În valoare
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
completă se va constata scăderea În greutate a obezilor, retragerea abdomenului, normalizarea circulației periferice, reducerea tensiunii arteriale și Îmbunătățirea vederii iar organismul nu va mai obosi așa de ușor. Capitolul 29 FISURILE ANALE Fisurile anale sunt ulcerații liniare În țesutul epitelial, cu direcții radiare, la capătul canalului anal, producând mâncărimi și dureri, mai ales noaptea. Se formează În urma unor traumatisme provocate la trecerea unor scaune dure, În cazuri de constipație, cancer anal sau după o intervenție chirurgicală. Persoanele care transpiră mult
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
un tub rigid. Adenocarcinomul gastric este o afecțiune gravă, strâns legată de infecția cu Helicobacter pylori, existând dovezi sigure asupra riscului de apariție a cancerului gastric, considerat ca un factor carcinogen de prim ordin. Inflamațiile cronice ale țesuturilor favorizează leziunile epiteliale și proliferarea celulelor stem, la nivelul cărora apar mutații oncogene, induse de radicalii liberi. Riscul de carcinom gastric crește În cazul folosirii unei terapii antiacide pe termen lung, care este recomandat greșit la pacienții cu reflux gastroesofagian. Faza de cancerizare
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
este clară. În funcție de asocierea lor în Țesuturi și de poziția lor în organism diferențierea celulară este determinată de faptul că nu toate genele funcționează în același timp. Unele celule au activate anumite gene, iar în alte celule alte gene. Celulele epiteliale au activate anumite gene, iar altele sunt inhibate; în celulele musculare cu totul alte gene sunt activate și tot așa în diferitele tipuri de Țesuturi și de celule. Inhibarea și activarea unor gene și diferențierea celulară ar putea fi determinate
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
DZ este reprezentat de enzima GAD - Glutamic Acid Decarboxylase. Există două izoforme ale GAD, și anume GAD-65 (65000 Da) și GAD-67 (67000 Da). GAD este prezentă în celulele ?, în neuronii GABA+ din sistemul nervos central și periferic, în celulele epiteliale ale tubelor uterine și în țesutul testicular dar și în hipofiză, suprarenală și tiroidă [64]. GAD este enzima limitantă de viteză pe calea conversiei acidului glutamic în acid gama amino butiric (GABA), important neurotransmițător. Determinarea anticorpilor circulanți anti GAD se
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
Lancereaux și confirmată cvasi-experimental de Minkowski și von Mering în 1889. Langerhans a menționat relația strânsă a insulelor cu sistemul nervos (fibre nervoase și celule ganglionare). Dimensiunea insulelor este de 80-250 μm (~ 140 μm). Sunt o masă compactă de celule epiteliale, intercalate în țesutul acinar, întrepătrunse de o densă rețea capilară. Masa endocrină totală reprezintă ~ 2% din pancreas și cântărește ~ 1,5 g. Experimental, dintr-un pancreas de 68 g au fost izolate 1395 mg de țesut insular. Insulele realizează cea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
Recent, s-a demonstrat că acidul retinoic trans este o moleculă de semnalizare importantă pentru dezvoltarea pancreasului embrionic, participând în diferențierea celulelor ductale și endocrine prin acțiuni paracrine și de up-reglare a genei PDX1 (37). Interesant de menționat că celulele epiteliale pancreatice embrionare sunt sensibile la peptidul intestinal vasoactiv (VIP) și la polipeptidul activator al adenilat-ciclazei hipofizare. Aceștia acționează prin legarea de receptorii VPAC2, exprimați pe celulele epiteliale pancreatice imature în zilele embrionare 12-16. De asemenea, GLP1, prin intermediul PI-3-kinazei, stimulează proliferarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
paracrine și de up-reglare a genei PDX1 (37). Interesant de menționat că celulele epiteliale pancreatice embrionare sunt sensibile la peptidul intestinal vasoactiv (VIP) și la polipeptidul activator al adenilat-ciclazei hipofizare. Aceștia acționează prin legarea de receptorii VPAC2, exprimați pe celulele epiteliale pancreatice imature în zilele embrionare 12-16. De asemenea, GLP1, prin intermediul PI-3-kinazei, stimulează proliferarea β-celulară prin intermediul receptorilor pentru factorul de creștere epidermică (4). 3. Tipurile celulare din insulă Celula β reprezintă cea mai mare parte (70-80%) din celulele prezente în insulele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
D (somatostatinice) cu orientare evidentă către lumenul ductal, eliberând produsul lor secretor în ducturile pancreatice. Prezența insulinei în sucul pancreatic (dacă s-ar dovedi compatibilă cu enzimele proteolitice produse în pancreasul acinar) ar explica rațiunea prezenței receptorilor insulinici în celulele epiteliale intestinale, unde ar putea juca un rol trofic, regenerator (11). În fine, celulele ductale ar putea reprezenta sursa cea mai importantă de regenerare a insulelor, întrucât procesul de proliferare a celulelor insulare adulte nu pare a juca un rol important
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
că celulele stem β sunt celule cu ciclu lent, localizate în insule și în jurul lor. Aceste celule sunt pozitive pentru factorul fundamental de transcripție PDX1. La om s-a putut confirma că celulele progenitoare pancreatice reprezintă o subpopulație de celule epiteliale ductale (10). Ar fi posibilă astfel neogeneza celulelor insulare din celule progenitoare ductale care să fie transplantate cu insule izolate din pancreasul donatorilor ocazionali. Tot recent, Kahan și col. (18) consideră că o sursă suplimentară de celule insulare ar putea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
dimensiunilor pupilare, în care răspunsul pupilar la un stimul luminos standard este măsurat automat, și cuantificat. Înregistrarea grafică redă mai mulți parametrii privind suprafața pupilelor și timpii (comportamentul) de reacție ai constrictorului pupilar (Fig. 4). Depozitele de glicogen în stratul epitelial pigmentar al irisului poate produce îngroșarea retinei și depigmentările stratului epitelial al irisului. Complicația cea mai severă ce afectează irisul este rubeosis iridis, o proliferare de neovase în regiunea iriană. Inițial, aceasta se observă pe marginea pupilei, îmbrăcând aspectul "în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92255_a_92750]