501 matches
-
-nțelegea asemeni cânturi/ Cu trupul de simțire gol/ Se legăna mlădiu în vânturi." Alexandru Piru, în studiul său, subliniază lungimea poemelor lui Tudor George. "Legenda cerbului" cuprinde 504 versuri, iar al doilea volum, "Veverița de foc", se constituie într-un epos de peste 2. 000 de versuri. Baladele sunt exerciții lirice cu trimiteri spre stări însetate de absolut sau melancolii generate de inadaptabilitatea "Hiperionului" care zboară în galaxii "cu flăcăroase plete" sau cu o gigantică torță" "Străluminând de-acum întregul haos!" ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în văzduh/ deplâng un turn pustiu/ și-un duh/ singurătatea lumii-n care pier" ("Totem", Romulus Guga). Evocarea istorică surprinde pe paleta el figuri de voievozi, virtuțile dacilor, sciților, sarmaților, etruscilor și pentru că mitologia ne lipsește, poeții au dat dimensiune eposului, l-au mitizat, l-au legat de munții și de marea noastră. Au cântat nunți, petreceri și înmormântări într-o lume liberă. Lucian Blaga a pătruns în spiritualitatea dacilor și a geților, și exemplul lui trebuia continuat în timp. Zamolxe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
file de spovedanie), dicțiunea de sine, confesiunea riguroasă, deși întârziată de subterfugii descriptive ori autoironice, rămâne finalitatea de fond a poeziei lui Dan Bogdan Hanu. Miezul vastului poem intitulat O evacuare de ultimă generație (Poemul care nu poate fi întrerupt) epos nostalgic al ființei poetice, marcată atât de limitele proprii, cât și de cele ale universului pe care încearcă, inutil, să îl cuprindă în text este, din această perspectivă, cât se poate de edificator: "Capitalul (sau Capătul) (0),/ (în care mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iorgulescu, Al doilea rond, 206-214; Raicu, Critica, 74-114; Regman, Colocvial, 91-100; Marin Preda interpretat de..., îngr. și pref. Mihai Ungheanu, București, 1976; N. Steinhardt, Stendhal, istorie, Marin Preda, VR, 1977, 1; Cezar Ivănescu, Patosul realității, CL, 1977, 4; Val Condurache, Epos și memorie, CL, 1977, 6; Pompiliu Marcea, „Viața ca o pradă”, R, 1977, 6; Al. Piru, Anii de ucenicie ai lui Marin Preda, LCF, 1977, 32; Dinu Flămând, Cum am scris „Delirul” (interviu cu Marin Preda), AFT, 1977, 9; Ciobanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
mitul întemeietor, rodoslovii și genealogii, rezerva un capitol cronicii Moldovei, probabil nu întâmplător anticipată, în versiunea consemnată astfel, prin două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman și Vlah (Vlahata) filtra, în eposul auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara și proclamă capul de bour ca însemn al noului voievodat) trimite la un pattern cinegetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
Ordinea narativă se referă la construcția narațiunii, la modelul diegetic în care secvențele narative, pauzele descriptive sau explicative, secvențele dialogate ori monologurile se înlănțuie, alternează, sunt inserate sau juxtapuse etc. Modelele diegetice principale sunt: Narațiunea cronologică este modelul primar al eposului, structurat pe principiul cronologic: episoadele/secvențele narative/întâmplările se succed linear pe axa temporală, în cronologie directă sau, mai rar, în cronologie inversă. La nivelul discursului, modelul este marcat prin prezența unor sintagme temporale care exprimă semantic ideea de succesiune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
funcții, ca arhetipuri. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare basm cult existente în opera literară studiată Basmul cult, asemeni celui popular, valorifică programatic categoria estetică a fabulosului. El imită relația de comunicare de tip oral, specifică eposului folcloric, dar scriitura poartă mărcile originalității autorului. Toate trăsăturile definitorii ale basmului cult sunt valorificate strălucit de către Ion Creangă, în Povestea lui HarapAlb (1877). Marele scriitor humuleștean preia tiparul narativ specific basmului popular, dar îl deconstruiește prin „originala alăturare a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
celor care au încălcat grav legea morală. Item 3: ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ semnificative pentru construcția personajului ales Subiectul se întemeiază epic pe motivul ordonator al călătoriei explorative și inițiatice (ca în eposul popular) având ca scop cunoașterea, inițierea, descoperirea adevărului despre moartea lui Nechifor, restabilirea justiției. Spațiul geografic obiectiv în care se desfășoară acțiunea (spațiu real, de la Măgura Tarcăului până în ținutul Dornelor, din colo de muntele Stânișoara) este dublat de un spațiu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Personajele basmului cult Unul dintre paradoxurile basmului este faptul că forța lui magică nu încetează, chiar dacă subiectul este simplu, linear, iar personajele se încadrează în câteva arhetipuri sau „funcții“, cum le numește Vladimir Propp. Basmul cult preia tiparul consacrat prin eposul popular, remodelând însă structurile stereotipe, conform opțiunilor estetice ale scriitorului și viziunii sale artistice. Astfel, în Povestea lui HarapAlb (1877), eposul miraculos și personajele sunt puternic individualizate, fiindcă „Creangă umple schema universală cu imagini concrete ale vieții țărănești de odinioară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
personajele se încadrează în câteva arhetipuri sau „funcții“, cum le numește Vladimir Propp. Basmul cult preia tiparul consacrat prin eposul popular, remodelând însă structurile stereotipe, conform opțiunilor estetice ale scriitorului și viziunii sale artistice. Astfel, în Povestea lui HarapAlb (1877), eposul miraculos și personajele sunt puternic individualizate, fiindcă „Creangă umple schema universală cu imagini concrete ale vieții țărănești de odinioară“, după cum afirmă G. Călinescu. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o mare erudiție și ajungând adesea la rezultate originale, surprinzătoare, în interpretarea unor teme savante. Indiferent însă despre ce ar scrie, C. trimite în subtext la o viziune ontologică, situarea omului în cosmos fiind obsesia cu care citește literaturile lumii. Epos și logos. 25 de studii și interpretări (1981) tratează despre Comparațiile Iliadei, Marea homerică, Zeița și eroul (relația dintre Atena și Ulise), Elena, Casandra, Xenofon din Efes, Cununa palatină, Între asfințit și eternitate: Despărțirea de sine a Eladei, Platon, Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
De vulgari eloquentia, Epistulae, Eclogae), din italiană (Massimo Bontempelli, Emilio Cecchi, Adriano Tilgher), din franceză (Marguerite Yourcenar, Georges Dumézil, Emil Cioran, Georges Duby), din engleză (Virginia Woolf, T. S. Eliot, Frances A. Yates). SCRIERI: Norii, București, 1979; ed. București, 1996; Epos și logos. 25 de studii și interpretări, București, 1981; Poezia, București, 1983; Pasărea Phoenix, București, 1986; Oglinzile, București, 1993; Luminile și umbrele sufletului, București, 1995; Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare, București, 1997; În adâncile fântâni ale mării, București, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Doinaș, Omul care traduce norii, VR, 1980, 2; Liviu Antonesei, „Norii”, CL, 1980, 3; Gheorghe Grigurcu, Un poet al norilor: Petru Creția, ST, 1980, 9; Al. Piru, Marginalia, București, 1980, 85-90; Nicolae Manolescu, Studii clasice, RL, 1981, 47; Mircea Ivănescu, „Epos și logos”, T, 1981, 12; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, 433-434; Mihai Zamfir, Apolinic și dionisiac în exegeza clasicistă, RL, 1982, 2; Gheorghiu, Reflexe, 15-18; Emil Nicolae, „Poezia”, CL, 1984, 4; Artur Silvestri, „Poezia”, LCF, 1984, 45
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
tipurilor; scriitorul construiește - ca Balzac, deși e antibalzacian - o „lume ficțională” coerentă și consecvent ilustrată, guvernată de câteva obsesii personale, dar cu pretenții - și cu șanse - de a deveni un loc de comuniune. Interesantă e, de aceea, mai mult decât eposul - de altfel deseori evanescent ori programatic destructurat, deși păstrează aparențele extremei vigori -, recurența temelor, motivelor, tipurilor. Una dintre temele privilegiate este cea a puterii: puterea nu propriu-zis social-politică, ci puterea lăuntrică, văzută într-o marcată perspectivă nietzscheană. Tema seducției - seducție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
dar periculos. Întrucât modalitatea poetica de cunoaștere a veridicului depinde de natură înșelătoare a impresiilor senzoriale ale lumii care ne înconjoară și de puterile metaforice ale limbii, Platon, evidențiind ignoranța lui Homer față de unele dintre adevărurile despre care vorbește în eposul sau, ridiculizează o întreagă tradiție, care consideră că operele poeților sunt întruchipări ale veracității 13. Limbajul metaforic, specific poeziei, este ostențios ambiguu și, de aceea, înșelător, pe când cunoașterea adevărului cere un limbaj clar, exact. Din acest motiv, Platon preferă limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
chemat bărbatul pe stele, ambele din 1966, sunt ilustrative pentru disponibilitățile atât de diverse ale autorului. Se întâlnesc aici proza lirico-simbolică îngemănată cu aceea obiectiv-psihologică, proza bazată pe fantasticul folcloric cu aceea ermetică. Tema morții, laitmotiv obsedant, tratată în maniera eposului popular, are semnificații explorate nuanțat în nuvela Țiganca albă, care dă și titlul unei cuprinzătoare antologii din 1968. Ca și în Ciuleandra lui Liviu Rebreanu, narațiunea constă în rememorarea unei crime de către ucigaș. Însă accentul nu cade pe latura instinctuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
îngustă, București, 1983. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Oltea Alexandru, „Racul”, RL, 1970, 35; Dana Dumitriu, „Veghea bătrânei doamne Gall”, ARG, 1973, 6; Cristea, Domeniul, 291-296; Silvia Urdea, Oltea Alexandru, „Casa Emilianei”, VTRA, 1976, 6; Titel, Pasiunea, 133-135; Liviu Petrescu, Între epos și poveste, ST, 1979, 10; Dana Dumitriu, Romanul de familie, RL, 1980, 12; Condurache, Portret, 146-148; Dana Dumitriu, Întoarcerea fiicei risipitoare, RL, 1984, 15; Cosma, Romanul, I, 234-235; Dicț. scriit. rom., I, 51-53; Popa, Ist. lit., II, 865-866. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
footnote>, cu care se învecinau și au dat naștere unei epopei foarte interesante, „Lusiada”, atribuită lui Luís Vaz de Camões<footnote Luís Vaz de Camões (1524 -1580) este poetul național al Portugaliei și unul dintre clasicii literaturii universale. Este autorul eposului Luisiadelor(1572). Măiestria versurilor sale a fost comparată cu cea a lui Homer, Vergilius și Dante. Ziua națională a Portugaliei este data la care s-a stins marele scriitor, 10 iunie. footnote>. Ca urmaș al lusitanilor romanizați, José Manuel Barroso
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
folclor (din 1969), președinte al Consiliului de folclor al Academiei Ruse (1980), iar din 1993 membru al asociației Folklore Fellows International (Helsinki). Este doctor abilitat în filologie (1976). G. a cercetat cântecele epice eroice românești, a delimitat baladele, cântecele istorice, eposul eroic ca specii aparte, a studiat istoria folcloristicii din România, Basarabia, Transnistria, textologia „complexă” și poetica istorică a folclorului epic, relațiile interetnice și interferențele în folclor, în monografia Vostocinoromanskii gheroiceskii epos (1967), urmată de Folklor i moldavsko-russko-ukrainskie istoriceskie sviazi (1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]
-
cântecele epice eroice românești, a delimitat baladele, cântecele istorice, eposul eroic ca specii aparte, a studiat istoria folcloristicii din România, Basarabia, Transnistria, textologia „complexă” și poetica istorică a folclorului epic, relațiile interetnice și interferențele în folclor, în monografia Vostocinoromanskii gheroiceskii epos (1967), urmată de Folklor i moldavsko-russko-ukrainskie istoriceskie sviazi (1975), Ustnaia epiceskaia tradiția vo vremeni (1989) ș.a. A luat în dezbatere poetica comparată a creațiilor epice orale est-europene și siberiene, cântecele eroice din colecția lui V. Alecsandri și problema textului lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]
-
B. Soktoev, conduce seria academică „Monumente folclorice ale popoarelor din Siberia și Orientul Îndepărtat”, proiectată în șaizeci de volume bilingve, cu suplimente muzicale (până în prezent au apărut paisprezece volume). SCRIERI: Schițe de folclor moldovenesc (în colaborare), Chișinău, 1965; Vostocinoromanskii gheroiceskii epos, Moscova, 1967; Folklor i moldavsko-russko-ukrainskie istoriceskie sviazi, Moscova, 1975; Ustnaia epiceskaia tradiția vo vremeni, Moscova, 1989. Repere bibliografice: Grigore Botezatu, Eposul eroic al popoarelor romanice orientale, „Nistru”, 1968, 6; Grigore Botezatu, Un pasionat cercetător al folclorului, RLSL, 1983, 3; Cimpoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]
-
suplimente muzicale (până în prezent au apărut paisprezece volume). SCRIERI: Schițe de folclor moldovenesc (în colaborare), Chișinău, 1965; Vostocinoromanskii gheroiceskii epos, Moscova, 1967; Folklor i moldavsko-russko-ukrainskie istoriceskie sviazi, Moscova, 1975; Ustnaia epiceskaia tradiția vo vremeni, Moscova, 1989. Repere bibliografice: Grigore Botezatu, Eposul eroic al popoarelor romanice orientale, „Nistru”, 1968, 6; Grigore Botezatu, Un pasionat cercetător al folclorului, RLSL, 1983, 3; Cimpoi, Ist. lit., Basarabia, 290. Gr.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]
-
de un spirit critic primar, pe etnograf interesându-l rolul acestuia în domeniul culturii, în receptarea noului; manifestându-se ca un spirit critic în germene, el acționează în acord cu fondul autohton ancestral. C. este și autorul unor studii despre eposul versificat românesc. În Contribuție la cronologizarea și geneza baladei populare la români, a susținut, luând ca suport opiniile unor mari istorici străini, că Balada Gerului evocă expediția turcească întreprinsă în sudul Poloniei spre sfârșitul lunii decembrie a anului 1498 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
act de solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită din două pietre lovite una de alta învederează puterea de nebiruit a minții omenești (Revolta dobitoacelor). Supraviețuiri ale arhaicului se întâlnesc îndeosebi în povestirile al căror epos se făurește în climatul primitivității, în păduri, în munți, în medii pastorale, mănăstirești, în ambianțe tribale. Trei narațiuni cu călugări incită și creează suspans prin comportamentele brave ale protagoniștilor; a patra construiește un spectacol bahico-pantagruelic vrednic de Mihail Sadoveanu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
4; Constant Ionescu, Amintiri despre V. Voiculescu, RL, 1971, 26; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 93-96; George, Semne, 287-304; Mincu, Critice, II, 117-140; Dinu Pillat, Mozaic istorico-literar, ed. 2, București, 1971, 284-292; Braga, Sincronism, 168-214; Vlad, Povestirea, 103-105; Cornel Ungureanu, Nostalgia eposului, F, 1973, 1; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ultimele sonete în opera lui V. Voiculescu, VR, 1973, 5; Sașa Pană, V. Voiculescu și Urmuz, MS, 1973, 3; Virgil Carianopol, Scriitori, I, 93-102; Ist. teatr. Rom., III, 169-172; Ștefan Aug. Doinaș, Orfeu și tentația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]