552 matches
-
familie, tradițiile populare impun Întinderea unor mese bogate, cel mai adesea cu alimente greu digerabile care declanșează anumite afecțiuni maladive ale organismului. Una dintre aceste reacții ar putea fi colica biliară, o stare de criză cu dureri acute, violente și epuizante, cu debut brusc, de tipul crampelor, localizate În partea dreaptă a abdomenului, imediat sub coaste. Durerea poate iradia până la coloana vertebrală, umărul drept și omoplatul drept. Se Întâlnește la vârste adulte, mai ales la femei, după mese copioase, cu exces
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
că intră în dans ca-n transă. Ceva îmi amintește de călușarii noștri. Batem din palme entuzismați și asta aduce un surplus de energie artiștilor improvizați. Dar dansatorul cel înalt abandonează repede, în timp ce mărunțelul continuă un dans cu adevărat sălbatec, epuizant, fără a da cel mai mic semn de oboseală. Privește triumfător spre băncile acum aproape în întregime ocupate, constatînd că nu mai are rival. Dar tocmai atunci își face loc printre bănci un tînăr cu fața rotundă, ochii foarte oblici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
an își făceau vacanțele împreună, la părinții Margaretei, dar Arcadi depunea cererea de pașaport cu mult înainte, pentru a evita orice risc de întârziere. S-au sărutat sec, cu buzele arse deja de febra așteptării, și ea a plecat. După epuizantele pregătiri funerare și înmormântare, Margareta constată că rămăsese de rezolvat un mare număr de formalități. Dispariția unui om e totdeauna urmată de o interminabilă agonie administrativă. O ciudată partidă de Skanderbeg se angajează atunci între apropiații defunctului și hârtii: primii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dezvoltarea personalității există, în grade variabile, în toate situațiile. Ne permitem să observăm că divertismentul a pătruns masiv și oferta culturală e subjugată de această rețetă, vorbindu-se de un loisir frenetic. Ritmul loisir-ului, opinează unii analiști, pare mai epuizant decît ritmul muncii! Dar mass-culture (sau "a treia cultură"), ca echivalent cultural al societății de masă înseamnă "a doua colonizare" (Edgar Morin). Pornită ca un masiv curent în S.U.A. ea s-a aclimatizat pretutindeni și prin industrializarea spiritului, prin introducerea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și a dificultăților care pot fi întîlnite. Lucrul cu indivizii care suferă de fobie socială este dificil, dar plin de satisfacții. Programul tratamentului îl solicită destul de mult pe pacient. Confruntarea situațiilor temute va genera niveluri ridicate de anxietate, ceea ce este epuizant. Pentru a sprijini persoana cu fobie socială în această sarcină este nevoie de sinceritate, respect și hotărîre empatică. Empatia adecvată este susținută de o familiarizare profundă cu experiența fiziologică, cognitivă și comportamentală a fobiei sociale. Lecturarea studiilor de caz poate
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cinstită, că nu fură și că muncește cu multă tragere de inimă, ca urmare, "paorii" o cheamă cu încredere la muncă. Mama e obosită, doarme pentru a-și reface stocul de energie. Mâine va avea din nou o zi grea, epuizantă. Dar acum, dacă te uitai cu atenție la fața mamei, vedeai o imperceptibilă stare de mulțumire, de satisfacție. Da, mama era într-adevăr obosită, dar era mulțumită și bucuroasă că seara se întorcea la cuibul ei sărăcăcios, cu sacoșa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea, cărând prin praful fierbinte al drumului și dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Era o "Cale Lactee" redusă la scară terestră potopind spațiul dintre patru pereți, populat de o mamă singură cu șase copii. Seara, la capătul celor aproape trei kilometri străbătuți prin atmosfera rece, cu fulguiri hibernale, după o zi de muncă epuizantă, mama, intrând în casă cu sacoșa cu mâncare pentru noi, a exclamat într-o admirație pierdută: Doamne, ce frumos ați făcut, copii! Ce frumos! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc, dragii mei! Sunteți minunați... Și s-a așezat plângând pe taburetul de lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea, cărând prin praful fierbinte al drumului și dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" 11 rue Duhesme, Paris 18e 27 septembrie 1952 Scumpe prieten, Ce s-a mai întâmplat cu dvs.? Ce proiecte aveți pentru acest an? Noi, toți, așteptăm continuarea la Mithra 1... Vacanța mea a fost destul de epuizantă: la sfârșitul lui august, conferințele Eranos; la începutul lui septembrie, Colegiul European de la Alpbach, în Austria; apoi, la München și la Bonn, invitați de către prieteni români. Am avut surpriza de a-l întâlni pe Widengren la Ascona. După cum știți, ei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
refuzi să le furnizezi informațiile solicitate, sau că nu le oferi așa cum le vor ei; dacă te-ai conforma, ei nu ar mai fi obligați să se poarte ca niște brute, așa cum și sînt în realitate. Cînd obosesc din acest epuizant travaliu se odihnesc pentru refacerea forțelor și reiau interogatoriul. "Locotenentul-major Onea, dintre "metodele de simplă securitate", cu mine, descrie autorul Principiilor clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional, a preferat-o pe a îndelung repetatelor loviri cu capul de pereți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dau, adesea, prea mare importanță. Deoarece geniul unui romancier - care, În esența sa, este un poet! - lucrează cel mai adesea cu intuiția, pe care, după legea simplă și paradoxală a lui Croce, o află el Însuși În travaliul chinuitor și epuizant al scrierii - „Expresia precedă intuiția!”. Dar numai o anumită „expresie”, cea animată de un geniu interior și condusă de mâna expertă a rutinei, care și ea se despică În două: cea a scriitorului, a „scribului”, dar și cea a „meseriei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
palpabilă” a propriei existențe. A fi „viu”, În sensul umanului, nu Înseamnă și a te Îndoi că ești? Un poet, un romancier „scrie” pentru a „reflecta”, e adevărat, dar... dacă merge până la capăt, el o face, se Înhamă acestui travaliu epuizant și „ridicol” vrând a se convinge pe sine - pe unul dintre acei „sine”, poate cel mai radical, mai „greu de convins”, mai rebarbativ, uneori aproape dușman! - că este! Și, În această „nesiguranță”, ridiculizată de nu puține „spirite pozitive”, cu „capul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a făcut datoria. Expresul Görlitz poate să se odihnească, până la o nouă expediție, în mileniul al III-lea. - Care a fost, în ceea ce te privește, momentul de vârf și momentul mai puțin fast al acestei călătorii fascinante și... - să recunoaștem - epuizante? - Momentul de vârf l-am trăit la Paris, în Marché de la poésie, după întâlnirea cu Dinu Flămând (la Radio France Internationale) și Vicențiu Iluțiu, cu colega noastră de scris Ioana Crăciunescu, în Piața Saint-Sulpice, cu dna Sanda Stolojan și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
abuzează de putere sau de a-și oferi trupul și gândurile lor unor taifunuri sociale, pentru care alții au o vocație mai potrivită!... Sigur, unii, cum o spuneam, mai ales ne-creatorii, cei care nu au trăit experiența fantastică și epuizantă a expresiei creatoare, originale, ne recomandă, cu o exigență ce se învecinează cu tirania morală, erijându-se în procurori civici, făptura ideală a creatorului: artistul excelent ce trebuie să îmbine și curajul moral, și pe cel civic, săritor în ajutorul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
c.c.-ului și a șefului statului, aflându-mă eu însumi într-un post înalt politic, m-am ferit să fac astfel de „confuzii” între persoane și situații istorice, plătind de obicei cu ani îndelungi de așteptare și de lupte epuizante cu „forurile” de cenzură pentru un manuscris. Abia acestă onestitate profundă, radicală, a scriitorilor cu contemporanii săi și cu istoria lor le dă dreptul de a fi reprezentativi și surse ale istoriei, așa cum ne referim la un Blazac, Victor Hugo
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a doua, dacă vreți, a carierei mele, după „fracturarea socială” prin demisia de la Paris, poate fi numită și „exil interior”. Un exil poate mai lax, deoarece am reușit, în decurs de vreo optsprezece ani, să public patru romane după lupte epuizante și rezistențe unice la presiunea cenzurii, ca și o parte a acestei perioade, partea ultimă, începând cu anul ’75, când am primit prima viză de ieșire pentru Suedia, iar anul următor, ’76, din nou în Suedia, unde am petrecut întreaga
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost primul meci pe un asemenea teren și nu-i ușor să joci cu o minge specială pentru o astfel de suprafață, care are alte 193 coordonate și alte caracteristici față de iarbă. Să nu uităm că veneam după un meci epuizant de cupă și mi-a fost puțin teamă vizavi de starea fizică a jucătorilor, dar spre bucuria mea, ei s-au dăruit și au făcut un joc bun”, a declarat Gheorghe Poenaru pentru Bacăul Sportiv. A stat ploaia, au venit
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
beția este activitate în sine. Chiar dacă din start băutul presupune o non-activitate. Probabil, omul care scrie nu poate accepta că e o ființă pasivă ce acționează predominant textual și de aceea încearcă să transfere unei non-activități calitățile unei munci fizice epuizante. Stăm aici, „La lemne“, și bem cu toată lumea care ne vizitează. Din când în când, mergem până la budă. Acolo stă o zdreanță care niciodată nu ne cere bani. De ce stă ea acolo - e o problemă care ne obsedează, problemă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ani de detenție, pe care i-au executat în principal la Canal, la Coasta Galeșu. Cristea Marinescu a primit 15 ani de închisoare, trecând pe la Aiud și Baia Sprie. După eliberare, Popteanu a lucrat în continuare ca pietrar. O muncă epuizantă, poate și umilitoare pentru un fost ofițer superior de aviație, dar care prezenta și avantaje: fiind foarte grea, nu existau prea mulți amatori, așa încât nu era ușor dat afară din serviciile pe care le avea (ceea ce cu alți foști deținuți
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
pomenește la ore despre Dumnezeu... Domnul Pârvulescu l-a privit pe băiat fără să se arate surprins sau deranjat de brusca și ciudata lui apariție. Biță încerca să-i explice ceva, dar nu reușea din pricina emoției și a efortului fizic epuizant. -Liniștește-te, trage adânc aer în piept, bea un pahar cu apă, așază-te pe un scaun! l-a învățat profesorul de latină pe Biță. După câteva minute, băiatul a fost în stare, în sfârșit, să lege cuvintele: -Tovarășe profesor, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am muncit toată ziua și tot n-am reușit s-o termin. Alberto a tras niște sfori și a ajuns tot În bucătărie, unde mînca mai bine și mai mult, ne prea ținînd cont de ce bagă În el. Noaptea, după epuizantele jocuri de canastă, priveam marea imensă, plină de reflecții cu pete albe sau verzui, sprijiniți unul de altul pe balustradă, dar fiecare În lumea lui, zburînd cu propriul lui avion spre stratosfera propriilor visuri. Acolo am Înțeles că vocația noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am cazat din nou la Garda Civilă, pînă cînd găseam un camion care să ne ducă și mai departe În direcția stabilită de la bun Început, cît mai În nord, ceea ce s-a și Întîmplat, a doua zi. După o zi epuizantă de călătorie, am ajuns În sfîrșit În orașul Andahuaylas și m-am dus direct la spital pentru a mă reface. SIEMPRE AL NORTE Tot spre nord După ce m-am odihnit două zile În spital și m-am refăcut parțial, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ceașcă de ceai și i-a dat-o mamei să-și revină și să înceapă treaba. Și munceau amândouă, cot la cot, două femei singure, două prietene având fiecare obligații față de familiile lor, supunându-se zilnic unor munci grele și epuizante cu eforturi plătite scump din însăși sănătatea lor. Mama și-a început activitatea obișnuită. Spitalul era de fapt o casă ceva mai mare care fusese naționalizată, adică luată cu forța de comuniști de la fostul proprietar. Era o anumită ordine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
supus unui control medical de specialitate, în mod sigur i s-ar fi prescris o anumită medicație atât pentru protecția fătului, cât și a propriului organism sau măcar i s-ar fi recomandat întreruperea pentru scurtă durată a interminabilelor și epuizantelor activități domestice. Nici una, nici alta dintre ipoteze nu putea fi luată în calcul de mama care nu concepea să-și lase copiii în voia sorții. Așa că, dând dovadă de o voință extraordinară, și-a mobilizat resursele fizice și morale, preluând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]