1,461 matches
-
transele silei de mine însumi, ba chiar m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau cu lacrimile” (II, 57). Evident, punând totul pe seama eredității, Cioran își detestă cu aceeași furie ucigașă rădăcinile. Citim într-un loc: „Mi-ar fi plăcut să am cinismul lui Talleyrand. Din păcate, prea mulți străbuni umili și cinstiți îmi inhibă ambițiile și-mi stingheresc mișcările. Sunt prea slab ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
simte că se sufocă de anonimat și caută miezul lumii. Dar când ajunge la el, trăiește nostalgia paradisului pierdut. În ambele cazuri, dezgust de sine. propriile contradicții, care îl macină, îl fac, oricum, să incrimineze lumea și să-și flageleze ereditatea, strămoșii, ființa. Până și propria familie e vinovată de neputințele pe care le explorează cu aviditate: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
familie e vinovată de neputințele pe care le explorează cu aviditate: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Sau: „În familia mea, nimeni, afară de mama, nu s-a dovedit în stare să înfrunte viața cu încredere și curaj. Cu toții au fost mai mult sau mai puțin disperați și timorați, începând cu mine. Disperarea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
creat, ca pe un reflex, pe aceasta din urmă. Ce lașitate, în fond! Să-și flageleze țara, strămoșii, trecutul din neputința de a se flagela pe sine. E aici o lipsă de eroism care i se pare, de asemenea, semnul eredității sale. În fine, să mai rămânem o clipă la vârsta aceasta, a experiențelor teribile, când a început negarea de sine și fascinația autonimicirii, pentru a înțelege ce motivează, retrospectiv, nostalgia și ura. Cum știm, admirația de sine s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
moștenit de la țara mea nihilismul funciar Ă trăsătura ei fundamentală, singura ei originalitate. Zădărnicie, nimicnicieă aceste cuvinte extraordinare... dar nu, nu sunt cuvinte, sunt realitățile sângelui nostru, ale sângelui meu” (III, 35-36). Așadar, tot ce este, Cioran situează sub semnul eredității, al sigiliului pe care țara l-a pus asupra lui. Dacă, totuși, și-a blestemat neamul, strămoșii? În ei, Cioran s-a negat pe sine, în miezul identității sale mereu în derivă. E felul lui de a se salva. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
toate înflăcărările mele! E firesc să fi suportat tragedia țării meleș...ț” (I, 181). De reținut, oricum, că atunci când vorbește despre eșec, despre propria atractivitate către eșec, Cioran invocă destinul țării sale. Un destin numit tragedie. În fine, pusă pe seama eredității, conștiința eșecului înseamnă deopotrivă o conștiință a predestinării, a imposibilității de a decide. Iată: „Predestinarea mă fascinează la fel de mult ca, altădată, Nenorocirea. În realitate, e unul și același cuvânt. Să nu poți fi altul decât cel care ești. Sunt imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
social și nu numai absența bolii sau infirmității”, iar sănătatea grupurilor umane poate fi definită ca o sinteză a sănătății individuale apreciată într-o viziune sintetică, globală (ecosistemică). Factorii care influențează starea de sănătate a populației sunt: 1. Factorii biologici (ereditate, caracteristici demografice ale populației) 2. Factorii ambientali (factorii mediului fizic și social, factori fizici, chimici, socio-culturali, educaționali) 3. Factorii comportamentali, atitudinile, obiceiurile 4. Serviciile de sănătate (preventive, curative, recuperatorii). Boala este generată de ruperea echilibrului, armoniei între acești factori, exprimată
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
de importanță hotărâtoare pentru viața lui, orice om, și ca atare cu atât mai mult un copil, simte nevoia unui sfat, al unui îndemn, al unul sprijin. 3. Există o categorie de părinți pentru care profesia e o problemă de „ereditate” ei consideră că, o dată cu bunurile materiale pe care le lasă moștenire copilului, este firesc să-i lase și profesia. Această categorie de părinți nu-și pune problema dacă fiul, fiica lor, are dragostea, interesul, dorința și aptitudinile necesare pentru profesia
Arta de a fi părinte by Viorica Bâzdâgă, Constantin Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1398]
-
de existență stresantă; - reperele psihogenetice sunt mult mai evidente decât mecanismele care stau la baza lor; aceste mecanisme sunt încă puțin prea descifrate și evocate în literatura de specialitate. În determinarea dezvoltării psihofizice a copilului, rolul principal aparține interacțiunii dintre ereditate, factorii de mediu și educație. Acești factori direcționează și condiționează sub aspect cantitativ și calitativ dezvoltarea oricărei persoane, inclusiv a persoanelor care prezintă anumite deficiențe de natură organică, funcțională sau de evoluție. Ereditatea reprezintă însușirea fundamentală a materiei vii de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a copilului, rolul principal aparține interacțiunii dintre ereditate, factorii de mediu și educație. Acești factori direcționează și condiționează sub aspect cantitativ și calitativ dezvoltarea oricărei persoane, inclusiv a persoanelor care prezintă anumite deficiențe de natură organică, funcțională sau de evoluție. Ereditatea reprezintă însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generație la alta, sub forma codului genetic, informații/mesaje de specificitate care privesc specia, grupul de apartenență sau individul, constituindu‑se în premisă biologică a dezvoltării. Aceste informații se
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ereditară apare ca un complex de predispoziții și potențialități, și nu ca o transmitere liniară a trăsăturilor antecesorilor; - diversitatea psihologică umană are cu certitudine și o rădăcină ereditară (constituție, biotip, baze comportamentale etc.), dar nu poate fi redusă la aceasta; - ereditatea caracterelor morfologice și biochimice este mult mai bine cunoscută decât ereditatea însușirilor psihice, care, în cele mai multe cazuri, pare a fi rezultatul unor determinări poligenetice; - potențialul genetic al fiecărui individ se selectează prin hazard și este polivalent, mai ales sub aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ca o transmitere liniară a trăsăturilor antecesorilor; - diversitatea psihologică umană are cu certitudine și o rădăcină ereditară (constituție, biotip, baze comportamentale etc.), dar nu poate fi redusă la aceasta; - ereditatea caracterelor morfologice și biochimice este mult mai bine cunoscută decât ereditatea însușirilor psihice, care, în cele mai multe cazuri, pare a fi rezultatul unor determinări poligenetice; - potențialul genetic al fiecărui individ se selectează prin hazard și este polivalent, mai ales sub aspectul exprimării psihice; - ceea ce este ereditar nu coincide întotdeauna cu ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
intrauterină (această observație este demonstrată de multitudinea factorilor etiologici care acționează în timpul sarcinii și care determină apariția unor tulburări sau deficiențe cu impact major, uneori ireversibile, asupra dezvoltării ulterioare a copilului, constituind premisele apariției unei/unor dizabilități); - ceea ce ține de ereditate se poate exprima în diverse etape de vârstă sau poate rămâne în stare de latență pe tot parcursul vieții, în absența unui factor activator (spre exemplu, apariția unui focar epileptic, degenerarea prematură a unor structuri anatomice, apariția unor afecțiuni organice
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fiziologice, metabolice sau endocrine, declanșarea unor reacții alergice etc., toate acestea rezultatul unor predispoziții moștenite genetic); - factorul ereditar conferă unicitatea biologică, în calitate de premisă a unicității psihice; - prin programarea temporală (asemenea unui grafic de timp) a proceselor de creștere și maturizare, ereditatea creează premisele unor momente de optimă intervenție din partea mediului educativ sau corectiv, în așa‑numitele perioade sensibile sau critice; anticiparea sau pierderea acestor perioade se poate dovedi ineficientă (această observație este foarte importantă pentru valorificarea perioadei optime de intervenție terapeutică
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de intervenție terapeutică și recuperatorie în cazul apariției unor tulburări sau deficiențe din sfera limbajului, motricității, operațiilor gândirii, fenomenelor compensatorii etc.); - factorul ereditar nu se exprimă în aceeași măsură în diversele aspecte ale vieții psihice; unele poartă mai puternic amprenta eredității (temperamentul, aptitudinile, emotivitatea, patologia psihică etc.), altele mai puțin (atitudinile, voința, caracterul etc.); - o aceeași trăsătură psihică poate fi, la persoane diferite, rodul unor factori diferiți (pentru unele persoane factorul ereditar poate fi determinant, în timp ce pentru altele mediul sau educația
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mai puțin (atitudinile, voința, caracterul etc.); - o aceeași trăsătură psihică poate fi, la persoane diferite, rodul unor factori diferiți (pentru unele persoane factorul ereditar poate fi determinant, în timp ce pentru altele mediul sau educația poate avea contribuția decisivă); - din perspectivă filogenetică, ereditatea umană are o importanță redusă în determinarea setului de comportamente instinctive; așa se explică de ce, în comparație cu alte specii, puiul de om își pierde specificitatea dacă, în dezvoltarea sa timpurie, este însoțit de membrii altei specii (exemplul tipic în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de ce, în comparație cu alte specii, puiul de om își pierde specificitatea dacă, în dezvoltarea sa timpurie, este însoțit de membrii altei specii (exemplul tipic în acest caz este oferit de copiii crescuți în compania animalelor și care s‑au sălbăticit, în ciuda eredității de tip uman). Factorul ereditar generează un anumit tip de conduită, acesta având o mare importanță în procesul de structurare a personalității, dar faptul nu se poate explica independent de acțiunea factorilor de mediu și de influențele educației. În concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
având o mare importanță în procesul de structurare a personalității, dar faptul nu se poate explica independent de acțiunea factorilor de mediu și de influențele educației. În concluzie, putem spune că, la nivelul actual de cunoaștere și control al mecanismelor eredității, rolul acestui factor în dezvoltare, mai ales în dezvoltarea psihică, este de premisă naturală, constituind un „echipament primar” pentru dezvoltarea ulterioară a personalității. Din punct de vedere probabilistic, această premisă poate oferi individului o șansă (ereditate normală) sau o neșansă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și control al mecanismelor eredității, rolul acestui factor în dezvoltare, mai ales în dezvoltarea psihică, este de premisă naturală, constituind un „echipament primar” pentru dezvoltarea ulterioară a personalității. Din punct de vedere probabilistic, această premisă poate oferi individului o șansă (ereditate normală) sau o neșansă (ereditate tarată); în primul caz, ea poate fi ulterior valorificată sau nu (în funcție de calitatea intervențiilor mediului și/sau educației), iar, în cel de‑al doilea caz, în funcție de gravitate, poate fi ameliorată, compensată în diverse grade sau
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
rolul acestui factor în dezvoltare, mai ales în dezvoltarea psihică, este de premisă naturală, constituind un „echipament primar” pentru dezvoltarea ulterioară a personalității. Din punct de vedere probabilistic, această premisă poate oferi individului o șansă (ereditate normală) sau o neșansă (ereditate tarată); în primul caz, ea poate fi ulterior valorificată sau nu (în funcție de calitatea intervențiilor mediului și/sau educației), iar, în cel de‑al doilea caz, în funcție de gravitate, poate fi ameliorată, compensată în diverse grade sau nu, sub acțiunea unor programe
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
utile în intervențiile educativ‑recuperatorii. Educația reprezintă activitatea specializată, specific umană, desfășurată în mod deliberat, prin care se mijlocește raportul dintre om și factorii de mediu, favorizând dezvoltarea omului prin intermediul societății și a societății prin intermediul omului. În condițiile în care ereditatea și mediul au contribuții aleatorii în raport cu sensul procesului de dezvoltare ontogenetică, era necesară prezența unui factor special de diminuare a imprevizibilului și de creștere a controlului și influențelor asupra procesului de dezvoltare individuală. Astfel, acest rol a fost preluat de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
era necesară prezența unui factor special de diminuare a imprevizibilului și de creștere a controlului și influențelor asupra procesului de dezvoltare individuală. Astfel, acest rol a fost preluat de educație. Ea face medierea între ceea ce s‑ar putea manifesta (contribuția eredității) sub aspectul conținutului, momentului, nivelului, intensității, duratei, formei etc. și ceea ce se oferă (contribuția mediului). Pentru o mai bună înțelegere a conceptului de educație, I. Cerghit și Bunescu (1988) identifică următoarele posibile perspective: - educația ca proces - acțiunea de transformare în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
O ofertă supradimensionată sau o ofertă prea simplistă poate perturba dezvoltarea psihică (în primul caz există riscul suprasolicitării, iar în al doilea caz apare o slabă stimulare, ambele cu efecte negative asupra proceselor psihice). De asemenea, educația este dependentă de ereditate și calitatea factorilor de mediu și nu dispune de puteri nelimitate; altfel spus, nu poate reechilibra o ereditate profund afectată (spre exemplu, copiii cu dizabilități mintale de etiologie genetică sau organică) și nici nu poate compensa un mediu dizarmonic sau
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
iar în al doilea caz apare o slabă stimulare, ambele cu efecte negative asupra proceselor psihice). De asemenea, educația este dependentă de ereditate și calitatea factorilor de mediu și nu dispune de puteri nelimitate; altfel spus, nu poate reechilibra o ereditate profund afectată (spre exemplu, copiii cu dizabilități mintale de etiologie genetică sau organică) și nici nu poate compensa un mediu dizarmonic sau viciat (prezența unor factori ca: violența, abandonul, absența confortului afectiv în familie, boli și suferințe etc.). 2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
trebuie să identifice soluții. Întrebări și teme de reflecțietc " Întrebări și teme de reflecție" • Prezentați sintetic principalii factori care condiționează dezvoltarea copilului; exemplificați prin raportare la copii cu diferite tipuri de dizabilități. • Cum poate fi reprezentată și abordată relația dintre ereditate, mediu și educație în cazul unui copil cu dizabilitate? • Analizați principalele etape în dezvoltarea ontogenetică a copilului prin raportare la copiii cu cerințe speciale. • Care dintre etapele dezvoltării ontogenetice a copilului credeți că are relevanța cea mai mare din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]