926 matches
-
art. cit., p. 97. 302 „Experiența și nu vreo autoritate” (trad. n.) 303 G. L. Kitteredge, Chaucer: The Canterbury Tales, p. 162 apud Elaine Treharne, op. cit., p. 94. (trad. n.) 101 este totuși mai religioasă decât stareța 304, deși elemente eretice din discurs nu lipsesc: neînțelegerea corectă a pasajelor scripturistice, argumentări îndrăznețe, impudice, refuzul de se se supune voinței divine așa cum este ea implicată în taina căsătoriei, sincretismul religios (pasiunea pentru astrologie în încercarea de a-și defini propria personalitate).305
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nicio autoritate, personajele feminine le-au luat locul, le-au preluat suveranitatea.445 Dorința femeilor de a deține puterea este, de fapt, așa cum încearcă să reliefeze istorisirea, dorința de a fi iubite, autoritatea acordată femeilor devenind dezideratul târgoveței cel mai eretic, dar îl mărturisește a fi general. 446 Târgoveața se consideră o voce a femeilor din lumea ei, întruchipează o imagine a revoltei. Personajul feminin chaucerian are o vitalitate de necontestat, impresionează mai ales prin umorul genial 440 Ibidem. 441 G.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu doar fără rușine și remușcare, ci aproape cu bucurie și consolare. Fanatismul nu e altceva decât superstiția pusă În practică”. Calvin reprezintă un exemplu clar atunci când, În Apărarea credinței adevărate, scrie: „Cel care crede că e o nedreptate pedepsirea ereticilor și blasfematorilor devine În mod conștient vinovat și complice la aceeași crimă. Să-i lăsăm la o parte pe cei care hotărăsc pe pământ: Dumnezeu e cel care vorbește aici și e limpede ce dorește să păstreze În Biserica sa
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
poem filosofic De rerum natura (Despre natura lucrurilor) a dezvoltat trei tendințe principale. Prima, credința că întreg universul constă din atomi, care se combină la întâmplare pentru a da naștere tuturor lucrurilor din natură. A doua, punctul de vedere aparent eretic, cum că atomismul nu acordă niciun rol zeilor păgâni, ca să nu mai vorbim de vreun rol al unei singure zeități creștine în consecință, moartea tuturor zeilor, păgâni și creștini. Lucrețiu a conchis a treia teză principală a gândirii sale că
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
erau conduși de spanioli și francezi. Convins că numai cărțile nu-l pot învăța de ce ființele umane sunt atât de crude unele față de altele, călătorește în toată Europa și Mediterana, fugind de autoritățile bisericești care îl persecutau pentru scrierile lui eretice. El mai curând cercetează decât se îndoiește, fiind dispus să-și riște viața pentru a descoperi adevărul care se află dincolo de suprafața tuturor lucrurilor. Curiozitatea lui față de sine este o altă forță motrice, care îl propulsează făcându-l să înainteze
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
îndreaptă spre Paris, către curtea Caterinei de Medici, luându-și multe alte nume false și făcând mai multe ocoluri. Dar nici chiar un monarh atât de puternic precum era Caterina de Medici nu poate împiedica distrugerea ultimei lui lucrări filosofice eretice. Consternat să descopere că a suferit un eșec, Zenon se hotărește să pună capăt vieții de peregrinări și să se întoarcă în Bruges-ul lui natal după o absență de 30 de ani. Acolo va locui în casa vechiului său prieten
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cu el însuși se hotărăște că însuși orașul Bruges îi poate oferi protecția cea mai sigură chiar în incinta azilului Saint-Cosme. Acum Yourcenar folosește toate disponibilitățile ei pentru erudiție inspirându-se din lecturile ample (detaliate în notele însoțitoare) în pântecele eretic al Renașterii târzii pentru a prezenta o tapiserie bogată a vieții contradictorii, eroice și aberante, din acel timp. Orgiile interzise ale lui Cyprien sunt rămășițe ale adamiților istorici, hedoniști creștini timpurii care au supraviețuit până în secolul al XVI-lea și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
întunecat, și trebuie considerat mai mult decât o poveste de intrigă și subversiune. Ea a analizat o epocă perfidă din istorie cum ar face-o cel mai competent istoric profesionist. Pietrele de construcție ale cazului ei vin de la principalele personalități eretice ale epocii: Paracelsus, Campanella, Leonardo da Vinci, Servetus, Giordano Bruno, chirurgul Ambroise Paré, anatomistul Vesalius, botanistul Cesalpino, Nicholas Flamel, tipograful Etienne Dolet, Erasmus și alți căutători ai adevărului din Renaștere 77. Ea a urmărit să realizeze în felul ei propriu
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dezaprobat de ceilalți soldați creștini plini de teamă pentru tam bonam et longam pacem. Este foarte important de ținut cont că această atitudine nu reflectă o atitudine montanistă din partea acelui miles, întrucât un anumit rigorism nu aparținea exclusiv acestei mișcări eretice ci întregii Biserici. Tot el ne spune că un bărbat nu poate sluji concomitent lui Dumnezeu și Cezarului, și se întreabă cum va putea să lupte ori să-și desfășoare serviciul militar în timp de pace cu sabia, pe care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lupte ori să-și desfășoare serviciul militar în timp de pace cu sabia, pe care Cristos a suprimat-o. Împărtășim opinia lui Daniélou care, referindu-se la acest fragment, afirmă că: Nu se poate spune că Tertulian vorbește aici ca eretic. Deoarece, este sigur faptul că el nu era altceva decât ecoul disciplinei Bisericii din acea vreme. Dacă putem spune că în zonele interne ale imperiului curentul pacifist era foarte dezvoltat, situația pe limes era diferită. Chiar la frontierele orientale unde
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
S-a născut astfel problema acestor lapsi, readmiterea sau mai puțin a celor apostați în comunitatea creștină, problemă pe care Ciprian din Cartagina (210-258) și Dionisie din Alexandria (190-265) au știut să o rezolve cu o anumită elasticitate, spre deosebire de mișcările eretice, precum novaționismul, care s-au menținut intransigenți față de toți dezertorii credinței creștine. Concomitent presiunii goților pe limesul dunărean, ciuma decima populația imperiului, iar de apariția acestor catastrofe erau inculpați creștinii care, sub principatul lui Trebonianus Gallus (251-253), au pătimit o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cadă în idolatrie. Această atitudine a provocat neîncrederea autorităților publice și nemulțumirea plebei ducând la identificarea creștinilor cu dușmanii statului, datorită opiniei lor rezervate față de ideologia păgână. La sporirea tensiunilor dintre creștinism și religia tradițională a contribuit și prosperitatea sectelor eretice care asumau atitudini diferite față de statul roman, în funcție de orientarea lor teologică. Astfel, tradiția de tendință gnostică, ramificată în mișcări multiple se baza pe credința sa în dualismul materie-spirit, bine-rău, în timp ce, pe plan politic inspira un atașament relativ detașat față de autoritatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
III, a prezentat veleitățile autonomiei și independenței provocând diferite focare de rebeliune, sufocate grabnic de puterea centrală. Această atitudine naționalistă se va extinde mai apoi și în sectorul civil, iar de aici în cel eclezial, ducând la nașterea unor mișcări eretice de tipul celei donatiste ce vor tinde să vadă puritatea creștină drept punct de referință doar pe pământul Africii. Activitatea sa literară se împarte în două etape determinate de atitudinea sa tot mai rigoristă: în funcție de apropierea de montanism și până când
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
murit acolo, de vreme ce nu e scris în Evanghelie și nici Apostolii nu au precizat, să nu fie primit în rândul martirilor (canonul 60). Prin acest articol al conciliului, părinții Bisericii au intenționat să condamne inițiativele temerare ale creștinilor de tendințe eretice, dar și ale creștinilor ortodocși, în înțelesul teologic al termenului, care duceau la înăsprirea relațiilor statului cu Biserica, implicată pe nedrept în atitudinea unor iresponsabili și târâtă pe nedrept de Dioclețian pe banca acuzaților. Arestarea și masacrul episcopilor din Siria
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
closet. These injuries the King now bears will be revenged home; there is part of a power already footed; we must încline to the King. I will look hîm and privily relieve hîm. Go you and maintain Și-ard nu eretici, ci de fuste vînători, Cînd tot procesu-i bine judecat, Nu-i cavaler sărac, nici scutier îndatorat, Cînd bîrfa nu își face trăi pe limbă Și nici pungașii-n gloata nu se plimbă, Cînd cămătarii banii-n cîmp și-i socotesc
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Pe măsură ce numărul creștinilor a crescut, comunitatea s-a organizat, și-a definit un sistem de dogme și o ierarhie, reguli de conduită și criterii de admitere a noilor veniți. Ideile și modelele comportamentale diferite de cele dominante au fost declarate eretice. La un nivel care s-ar putea intitula macroevoluție, tendințele generale ale comunităților religioase par a fi înclinate spre diluarea formelor tradiționale de manifestare a religiei, spre diminuarea rolului clerului și spre apariția unor forme integrative de organizare. În opinia
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
influenței Internetului asupra vieții lor religioase. Subiecții studiului s-au declarat optimiști cu privire la potențialul de îmbunătățire a vieții spirituale a celorlalți și, în același timp, și-au exprimat deschis temerile cu privire la potențialul negativ rezultat din accesibilitatea ideilor și materialelor considerate eretice sau periculoase (Larsen, 2001). Într-o notă optimistă, Hacket (2006) realizează o scurtă trecere în revistă a beneficiilor religiei online în următoarele domenii: * comunicare și prozelitism: libertatea de a-și afirma credințele religioase fără cenzură; * informare: membrii sau ne-membrii
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
atașate de bisericile din care fac parte, față de care manifestă apreciere și respect, deoarece le consideră singura modalitate validă de acces la adevărul absolut cu privire la Dumnezeu. Această atitudine este completată de ostilitate sau dispreț față de comunitățile de alte orientări, considerate eretice. Inclusivismul sau pluralismul religios sunt slab reprezentate. Relația dintre participarea la comunitățile virtuale religioase și atitudinea față de comunitățile religioase locale este predominant una de întărire, majoritatea subiecților cercetării fiind implicați activ în ambele forme comunitare, fără ca timpul petrecut online să
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
pentru a-i arăta ce trebuie să creadă, apoi rugăciunea Tatăl nostru, care-i va arăta ce trebuie să spere și să iubească.În cuprinsul tratatului (cap. 9-113), Augustin face o expunere limpede a doctrinei creștine, combătând în același timp ideile eretice ale maniheilor și pelagienilor, care se răspândiseră în timpul său. Totodată el explică ideile de păcat, greșeală, botez și pocăință. În ultimele capitole, 114-121, tratează pe scurt despre credință și dragoste, care reprezintă perfecțiunea virtuților creștine; O explicație a Simbolului de
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Dezvoltare Instituțională al Grădiniței noastre, structurat pe obiective și funcții manageriale În perspectiva celor 4 ani, promovează cultura organizațională, Îi Încurajează pe cei implicați În rezolvarea celor mai complexe activități și susține valorile echipei„ethos”, „pathos” și „logos”: spirit liber, eretic și creator, care dovedesc responsabilitate pentru succes, scopuri Împărtășite, Învățare și Îmbnătățire continuă, asumare de riscuri, sprijin, deschidere, respect reciproc, sărbătoare și umor. Într-o formă sintetică, axată pe stările psihice fundamentale (optimism și pesimism), se prezintă fazele sau ciclul
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
Misionarismul Sfântului Niceta nu s-a desfășurat în împrejurări tocmai prielnice. Erezia lui Arie avea numeroși susținători în bazinul dunărean, iar învățătura greșită a lui Macedonie era la fel de primejdioasă. La aceste două mari erazii se mai adăugau și alte curente eretice (sabelianismul, monarhianismul, ebionitismul, maniheismul, marcionismul etc.) moștenite din secolele II-III, care încă nu se stinseseră. Atitudinea Sfântului Niceta față de erezii se întemeia pe legătura sa strânsă cu Sfânta Scriptură, și cu Sfinții Părinți participanți la Sinodul I ecumenic de la Niceea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ecumenicitatea Bisericii din vremea sa. Prin așezarea scaunului său episcopal, prin cultura sa, prin entuziasmul său misionar, dar și prin grija deosebită față de păstoriții săi pe care i-a întărit în credința cea adevărată și i-a apărat de ideile eretice și de practicile păgânești, Sfântul Niceta s-a dovedit a fi un exponent activ al ecumenicității patristice. Opera sa teologică îl înfățișează nu numai ca un veritabil erudit, dar și un adevărat păstor sufletesc cu dragoste caldă față de fiii săi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a elaborat Sfântul Niceta lucrările sale teologice, ele pot fi împărțite în două categorii: unele catehetice, prin care autorul a făcut cunoscută credința creștină catehumenilor săi sau i-a întărit în credință pe fiii săi duhovnicești, apărându-i de rătăcirile eretice și de superstițiile păgâne; altele practice, referitoare la cult și la viața liturgică a comunității, atitudinea în biserică, cântarea în comun, ținuta vestimentară. Din prima categorie fac parte lucrările: De diversis appellationibus; catehismul, descris de Ghenadie de Marsilia, De ratione
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Te Deum laudamus. Făcând o analiză temeinică a lucrărilor teologice rămase de la Sfântul Niceta de Remesiana, constatăm că el a abordat aproape toate problemele dogmatice, în special cele referitoare la teognosie și eclesiologie, care trebuiau lămurite și apărate în fața inovațiilor eretice. Putem afirma cu tărie că tema centrală a învățăturii de credință a Sfântului Niceta este taina Sfintei Treimi. El prezintă cu multă claritate interpretarea ortodoxă a acestei taine, mărturisind că există un singur Dumnezeu, întreit în persoane: Tatăl, Fiul și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care mă înfiorau prin rezonanța lor esoterică; într-un cuvânt, al unei poezii care izvora din tradiție ca dintr-o fântână a veșnicei tinereți, și care se ferea ca de foc de orice gest liric de frondă, de orice tentativă eretică de experiment. Rigoarea formală era singura strălucire pe care o percepeam în această artă a cuvântului inspirat, obscuritatea ei mi se părea o axiomă. Veneam, fără îndoială complexat, de la țară, fascinat de abstracțiunile încifrate ale lui Mallarmé și Valéry, descoperind
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]