48,369 matches
-
care nu m-am așteptat, dar care m-a cucerit. Rămân totuși unicul personaj în măsură să constate, în modul cel mai obiectiv, o seamă de afirmații contrazise de fondul documentar ce i-a stat lui Pavel la dispoziție. Sunt erori care nu răstoarnă cu nimic ADEV|RUL întreprinderii sale, deși în câteva rânduri aceasta e gazdă de neadevăruri, cum se constată din cele ce arăt mai jos: Vorbind despre periplul meu cu privire la insula Rügen, Pavel Șușară pomenește de "penetrarea bazelor
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
discuțiilor ocazionate de doctoratul meu, din februarie 1969. Inexactitatea indicării sursei se dovedește a nu avea nici o importanță pentru cititor, pentru că impresia generală care se degajă din articol nu e câtuși de puțin afectată și nu trezește nevoia unor verificări. "Erorile" ne introduc în schimb în intimitatea creativă a lui Pavel, a felului cum conglomeratul informativ brut îi solicită urechea și-i păcălește memoria îndemnând-o la răstălmăciri, totul având ca rezultat transferul într-un produs eminamente literar. Inexactitățile, greșelile, se
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
dlui G. Pienescu, nu promite nimic bun editorului, nu pentru că e o ediție perfectă - sau pe aproape - n-ar fi posibilă, ci fiindcă spiritului d-sale de o neasemuită agerime, pe un fond de incomparabilă erudiție, nimic nu-i scapă: erorile, inadvertențele, feluritele lipsuri, pierderile din vedere și alte cusururi ale muncii editorului scandalizează ochiul critic, editorul e culpabilizat. De aceea, nu m-am așteptat, aflând că se va ocupa de ediția de Corespondență Ion Luca Caragiale, sub îngrijirea mea apărută
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
încheiam ediția cu un articol al lui Șerban Cioculescu, referitor la respectiva corespondență. Neîndoios, procedând la colaționarea scrisorilor în manuscris - acțiune în bună parte imposibilă, din lipsa tocmai a manuscriselor în destule cazuri, m-aș fi dumirit și asupra unor erori ale ediției din 1942, pe care, din comoditate, dacă vreți, le-am moștenit. (Dl Pienescu nu e mulțumit nici de acea ediție!) Luând de bună ediția de bază, cu "nepermis de multele ei greșeli" ortografice, aș fi adăugat și altele
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
numele corectorului apărea în caseta cărții, publicațiile, redacțiile de edituri dispuneau de plutoane de corectori, care citeau în cupluri și dispuneau de un "cap limpede". Astăzi, când noile metode de culegere ar trebui să elimine în cea mai mare măsură erorile de tipar, o profesie dispare, spre a se face economii, îngrijitorului de ediție îi revine să citească, precum mie, de câte trei ori vreo mie două sute de pagini tipărite cu literă măruntă. Dar și așa, greșelile de tipar sunt mai
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
de la Miron Costin la I. Budai-Deleanu, apoi la I. Heliade Rădulescu, C. Negruzzi, V. Alecsandri; de la Hasdeu și Odobescu la Eminescu, Creangă, Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Octavian Goga. Uneori, doarme și bunul Homer. Astfel, se mai strecoară și câte o mică eroare, probabil de falsă memorie. Poezia La arme nu e de Eminescu, ci de Șt. O. Iosif, iar Paul Zarifopol nu era ginerele lui Caragiale, cum afirmă Ion Pillat, ci al lui Dobrogeanu Gherea. Dar să trecem. În afară de colecția ,Pagini alese
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
cu un grotesc involuntar, jocul de atribuiri de paternitate dintre acești scriitori. Chiar și dintr-un sondaj rapid, sare în ochi nu numai faptul că, încălcînd voința autorului, editoarea hăcuiește Cronica, ci și că, din semidoctism, face tot felul de erori, împănate, pe deasupra, cu comentarii stupide. Iată, deocamdată, un singur exemplu, potrivit aici ca o mănușă. În volumul al treilea al ediției, la pp. 1885-1889, Ecaterina Țarălungă transcrie capitolul al doilea al unui roman "rămas nepublicat", "cu personaje care nu figurează
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
mostre ce responsabilizează nu doar autorul - nemuritorul, ci și lunga serie de receptori care s-au bucurat și au rîs și l-au iubit pe clasicul povestaș. Ceea ce continuă să facă și azi. Cineva trebuie să le spună: e o eroare și un prejudiciu adus imaginii țării noastre în pragul integrării. în primul rînd, studiile de gen ar găsi în toată opera lui Ion Creangă un demers ideatic revoltător la culme: femeile sînt conceptualizate, adică exista doar în relație cu bărbații
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
copie nu menționează textul la care ne referim! Ceea ce înseamnă că vina omiterii îmi aparține: fie am uitat, din neatenție, să așez titlul la locul lui în manuscrisul bibliografiei, fie la dactilografierea lui a fost omis dintr-o banală, umană eroare pe care eu nu am observat-o nici la verificarea finală făcută înainte de predarea la Minerva. Interesant este că autorii culegerii Război cu toată lumea, Mariana Vartic și Aurel Sasu, care nu uită să specifice că au consultat bibliografia mea după
Precizare by Gelu Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11948_a_13273]
-
Marino, adresate lui Ion Nicolae Anghel, directorul editurii, cuvinte pe care, în convorbirea telefonică, le-am rezumat : "Multe și sincere mulțumiri pentru trimiterea cărții dlui Funeriu căruia îi transmit, prin dvs., toate felicitările mele. Și fără nici o ironie. ș...ț Erorile sunt erori și este excelent că au fost corectate". Convorbirea s-a încheiat cu promisiunea că-i voi răspunde în scris. Din capul locului am știut că nu mă pot angaja la o asemenea muncă și asta din două motive
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
lui Ion Nicolae Anghel, directorul editurii, cuvinte pe care, în convorbirea telefonică, le-am rezumat : "Multe și sincere mulțumiri pentru trimiterea cărții dlui Funeriu căruia îi transmit, prin dvs., toate felicitările mele. Și fără nici o ironie. ș...ț Erorile sunt erori și este excelent că au fost corectate". Convorbirea s-a încheiat cu promisiunea că-i voi răspunde în scris. Din capul locului am știut că nu mă pot angaja la o asemenea muncă și asta din două motive (al doilea
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
că-i voi răspunde în scris. Din capul locului am știut că nu mă pot angaja la o asemenea muncă și asta din două motive (al doilea decurgând din primul). După ce ai scris o carte de 300 de pagini despre erorile săvârșite de Vianu și Marino în editarea lui Macedonski, ar fi penibil să faci tu însuți o ediție imperfectă..., iar ca s-o faci perfectă ai nevoie de doi, trei ani de rezidență în București unde se găsește tot materialul
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
treaba editorului. Nu mi-am închipuit nici o clipă însă că această omisiune face parte dintr-o strategie de o perfidie infinită. Am putut s-o constat abia după răsfoirea celor două volume. Ce face ilustrul editor? Corectează cele mai grave erori descoperite de mine, fără să indice sursa, ca și cum le-ar fi descoperit d-sa, iar când fac câte o remarcă de amănunt, mă citează în contexte persiflant-ironice, pentru a-mi bagateliza observațiile. Când, la sfârșit, anunță bibliografia, mă trezesc pomenit
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
tot corect, dar în acest caz nu-i mai deranjam moralitatea. Mi-am dat seama într-un târziu (perplexitatea e o frână!) că plasarea mea în derizoriu face parte din- tr-o strategie prin care editorul își poate asuma mișelește toate erorile corectate de mine, din moment ce, oricum, sunt un autor nedemn să apară într-o bibliografie. Dar nici asta nu e destul. În cartea mea există un capitol cuprinzând 34 pagini al cărui subtitlu este Erată minimală, unde am trecut în revistă
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
de mine, din moment ce, oricum, sunt un autor nedemn să apară într-o bibliografie. Dar nici asta nu e destul. În cartea mea există un capitol cuprinzând 34 pagini al cărui subtitlu este Erată minimală, unde am trecut în revistă numai erorile cele mai reprezentative. Orice om de bună credință înțelege acest lucru din subtitlu. Când am scris capitolul, m-am gândit că poate-l va citi și cineva de rea credință (se vede că nu m-am înșelat) și, chiar în
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
-l va citi și cineva de rea credință (se vede că nu m-am înșelat) și, chiar în primele rânduri, am scris următoarele : "Fără pretenția epuizării, sunt înregistrate, în contexte minime, comentate economicos și apoi emendate numai cele mai frapante erori" (p. 203). Dl Coloșenco se preface a nu înțelege, nici cuvântul erată, nici minimală și nici redundantul meu comentariu. În ediția domniei sale face vreo opt trimiteri la lucrarea mea, dar numai la acest capitol, pentru că aici, scos din context, eram
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
la Note. Variante. Comentarii : "Volumul se încheie cu note și o errata" (p. 1590). Se vede că editorul are probleme mari cu errata 1, căci mă întreb: dacă editorul a cunoscut acea erată, de ce n-a operat, în ediția-i, erorile corectate de poet și le-a lăsat întocmai ca în ediția princeps? 2. În prefața aceluiași volum, Macedonski scrie la p. XIX : "Aveam negreșit înlesnirea de a merge..." (formulă condițională, logică în context), dar Coloșenco transcrie "Avem negreșit..." (formulă absurdă
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
le-a lăsat întocmai ca în ediția princeps? 2. În prefața aceluiași volum, Macedonski scrie la p. XIX : "Aveam negreșit înlesnirea de a merge..." (formulă condițională, logică în context), dar Coloșenco transcrie "Avem negreșit..." (formulă absurdă în context) reluând întocmai eroarea de tipar din ediția Marino. Curată conștiință filologică și curat profesionalism! 3. La p. 1085 e reprodusă epigrama : "Contemplându-și lung buricul cu privirea lui de bronz/Bustul meu înfățișează epoca turnată-n bronz". La Note... editorul scrie negru pe
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
cel mai grav, ci minciuna care-l însoțește (răsfoirea). Și mai e ceva, în felul acesta e contrazis spiritul macedonskian, scrupulos fără limite când venea vorba de rimă, din moment ce poetul nu ezită să-și ironizeze maeștrii (între aceștia Heliade), pentru erori mult mai mici. Demagog acest Macedonski, vor zice cititorii, care, înșelați de maestrul editor, mizează pe acuratețea reproducerilor sale. 4. Dar și pregătirea filologică necesară pentru o asemenea întreprindere îi lipsește. Iată, un editor ar trebui să cunoască fluctuațiile orografiei
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
Macedonski: Aceștia-s creditori... va fi redată: Aceștia-s creditorii. Dacă s-ar fi priceput măcar la versificație, ar fi observat că emistihul într-un vers de 14 silabe numără 7 silabe, nu 6, și ar fi îndreptat din mers eroarea. În aceste condiții, ar fi prea mult totuși să-i pretindem să observe lucruri mai rafinate, căci poetul scrie uneori și cu doi i, dar numai atunci când în ortografia actuală sunt necesari trei. Copii în pensioane, în grafia lui Macedonski
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
în pensioane..., nu ad litteram cum o face d-sa. Interesant e că multe variante corecte sunt înregistrate la Note... Nu știa de ele din moment ce le-a înregistrat (manu propria?) sau a fost mai ușor să reproducă ediția Marino, o dată cu erorile de acolo? Să judece cititorii! 5. Ortografia etimologică din- tr-o altă fază îi joacă editorului alte feste. Rom. urzesc îl continuă pe lat. ordior, ordiri. Natural, Macedonski scrie (la 1874) urdesc. Știți cum e reprodus acesta? De necrezut : vin dese
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
dese turbate hoarde străine. Ne uităm din nou la Note (scrise de Coloșenco, nu-i așa?) și constatăm trimiterea riguroasă la "Oltul", 1874, 26 mai (p. 1877). Numai că în "Oltul" e urdesc, dar ce mai contează. Și apoi dacă eroarea tot e și în ediția din 1966, de ce să n-o perpetuăm cu finele noastre ajustări prozodice? 6. În sfârșit, clamare latin e transcris de poet chiămă la perfectul simplu, în mai multe rânduri. Poetul îl conservă grafic pe a
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
pe derutarea cititorului. Nu are obiceiul, în bogatele-i note, să consemneze exact ceea ce reproduce. Manuscrisul? Ediția princeps? O variantă din vreo revistă a vremii? În felul acesta crede că se pune la adăpost de orice critică. Îi observi o eroare, zice că a urmat manuscrisul, îi observi alta, zice că a urmat ediția princeps etc. Nu e însă, pentru cunoscători, decât o strategie second hand, ce se practică pe la talciocuri. Spațiul tipografic nu-mi permite să înregistrez decât o mică
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
Marino e prin crângul. Versul 53 în ediția Marino e hipometru, numărând 11 silabe în loc de 14, fiindcă tipograful "sare" secvența "cu-ncetul". Se știe că Macedonski a fost un fanatic al perfecțiunii formale a versului. Când un confrate făcea o eroare de versificație, chiar măruntă, se expunea tirului critic violent al poetului, Eminescu fiind ținta lui preferată. Se înțelege atunci că orice greșeală de același tip în propria-i operă echivalează cu o catastrofă, iar editorul trebuie să fie foarte atent
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
Ce face dl editor? Și le însușește ca și cum d-sa le-ar fi descoperit, fără să sufle o vorbuliță, pentru că, nu-i așa?, "alte lucrări de referință pertinente nu prea sunt". Nu e curios, totuși, că în acest caz particular, erorile din ediția din 1966 nu mai sunt reluate? Să ne judece Eminescu, vorba songului. Un alt exemplu care nu poate lipsi, pentru că are și el "istoria" lui ; este vorba de transcrierea descânte pentru desîncânte, în- tr-o poezie de circumstanță care
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]