1,916 matches
-
Mircea Handoca Numele lui Georges Dumézil (1898-1986) - expeditorul scrisorilor alăturate - figurează în toate dicționarele și enciclopediile lumii. Erudiția savantului poliglot, specialist în mitologia romană, greacă, germană, scandinavă, indiană, iraniană și caucaziană îi era cunoscută lui Mircea Eliade încă din perioada interbelică. În câteva articole a discutat strălucitele cărți ale învățatului francez 1. Îl va cunoaște însă personal în
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
autorului, adică după Primul Război Mondial. La ora relativei sale notorietăți, volumul lui Hogaș avea deja aerul unei scrieri ce și-a supraviețuit: în ea își dădeau întîlnire poncifele sfîrșitului de secol - adică visătoria romantică, exotismul naiv, amestecate cu o erudiție ostentativă și cu o ideologie de multă vreme inactuală. Paginile sale păreau a fi ajuns pînă la cititor oarecum din întîmplare, născute fiind într-un trecut incert. Volumul Pe drumuri de munte nu e unitar: dacă Amintiri dintr-o călătorie
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
cu vădite aplecări dăscălești, pe care rutina repetiției nu-l descurajează. Are răbdare pedagogică și o atenție savantă care îl apără de primejdia plictisului. De aici impresia de spirit sfătos care, pentru a-și povesti variantele de interpretare, își estompează erudiția pînă la ștergerea trimiterilor docte. Sunt eseuri în volum care nu conțin nici un exemplu concret și nici un nume propriu, întreaga ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul Creția se urcă în lectica abstracțiunilor seci și caută a le
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
că aceste două amintiri despre Cortázar, care m-au emoționat atât de mult, îl și defineau cel mai bine. Erau cele două extreme ale personalității sale. În particular, ca în trenul de Praga, reușea să seducă prin elocința sa, prin erudiția vioaie, memoria milimetrică, umorul periculos, prin tot ceea ce a făcut din el un mare intelectual, în sensul bun de odinioară. În public, în pofida reticenței de a nu se transforma într-un spectacol, își fascina auditoriul cu o prezență de neînlocuit
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
și, invers, vederea unei culori să declanșeze muchia anumitor litere -, dar în tot cazul avem de-a face cu o coabitare suficient de strînsă ca să vorbim de o autoare cu înzestrare dublă: cu știința livrescă a istoriei literare și cu erudiția masivă a fenomenului plastic. Aflată în posesia unei asemenea chiasme savante, autoarei i-a fost greu să renunțe la una din virtuți în favoarea celeilalte, mai ales atunci cînd a avut sarcina scrierii unei teze de doctorat, drept care le-a adunat
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
Perioada asupra căreia se oprește Raluca Dună leagă Antichitatea de Renaștere, într-o cercetare minuțioasă de asiduă răscolire a bibliografiei de specialitate (Georg Misch, Georges Gusdorf, Louis Marin). Rezultatul este volumul Eu, autorul, o mostră aspră de depănare a unei erudiții fastuoase, pe care o străbați cu aerul că asiști la o procesiune solemnă de spectre reci: un jargon fără virtuți literare adăpostind un munte de detalii docte. Dată fiind chiasma de care vorbeam, volumul e țesut din două fire pe
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
cînd inefabilul senzorial e convertit în concept analitic, savoarea picturii s-a stins. Un autoportret de Rembrandt nu poate fi preschimbat în pericopă logică decît cu prețul coborîrii lui în bernă, caz în care pictura devine pretext pentru etalarea unei erudiții sterpe. Tocmai de aceea, citind volumul de față nu poți pricepe în ce constă frumusețea picturii. În schimb, pricepi că avem două cărți scrise într-una singură, sau mai precis un tom de fină analiză a picturii medievale, în care
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
își are originile în enciclopedica colecție de artă occidentală asamblată de Pierpont Morgan (1837-1917). De la antichități egiptene la desene contemporane, de la armuri și tapiserii la manuscrise autografe, Pierpont Morgan a cumpărat imens, bazându-se mai mult pe instinct decât pe erudiție. „Nu există un preț prea mare pentru un obiect de o frumusețe inchestionabilă și de o autenticitate fără dubii” - obișnuia el să spună. Luând la un moment dat decizia de a-și reuni colecția dispersată în mai multe lăcașuri de pe
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
istoric și suflet de militant romantic,autor al unei întinse opere (deși neterminată), specialist reputat în domeniul său, a prelungit pînă spre zilele noastre imaginea cărturarului român din celălalt veac.” Ca un „spirit de largă cuprindere culturală, covîrșit adeseori de erudiție.” Născut la 31 decembrie 1894, profesorul Alexandru Marcu a murit, în închisoare, în 1955, înainte de încheierea pedepsei. Cu studii secundare la Craiova, universitare la București (1919); doctor în Litere la Florența; membru al Școlii Române din Roma; profesor titular (1928
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]
-
sînt, într-adevăr, la mare preț la oamenii simpli: găsesc totul într-o formă dispersată, ceea ce este în firea lucrurilor, “ (p. 101) La exagerările detractorilor, Pandrea reacționează cu același nerv de exagerare: îl preschimbă pe Brâncuși într-un monstru de erudiție umanistă, ba chiar într-un stilist al limbii franceze de rangul lui Cioran. „A avut o cultură enciclopedică și o lectură imensă [...]. Brâncuși mânuia verbul cu îndemînare de mare artist, filosof și războinic. Mînuia săgeta înmuiată în venin a pamfletarului
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
enciclopedică și o lectură imensă [...]. Brâncuși mânuia verbul cu îndemînare de mare artist, filosof și războinic. Mînuia săgeta înmuiată în venin a pamfletarului ideologic, sabia dialogului cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
îndurător, umanizat - și universal, nu numai al Israelului, cu totul altfel decît Dumnezeul gelos și răzbunător al profeților mai vechi. Nu am putea înțelege personajele biblice în umanitatea lor, dacă nu am cunoaște moravurile și legile acelor vremi. Aici intervine erudiția lui Petru Creția. De exemplu, în Cartea lui Ruth, tînăra văduvă Ruth se strecoară noaptea sub cerga sub care dormea pe cîmp Boaz, o rudă a soțului ei mort, și se culcă la picioarele lui. Dacă nu am ști că
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
Petru Creția, într-un sens mai larg, de rudă bărbătească apropiată a celui mort, gestul lui Ruth nu ar putea fi înțeles: era un fel delicat de a atrage atenția lui Boaz asupra obligației pe care legea i-o impunea. Erudiția lui Petru Creția, cu finalitatea arătată, este însă și mai impresionantă în amplul studiu introductiv la Banchetul lui Platon, tradus de el (1995). Cărturarul ne oferă date despre fiecare personaj al acestei opere, care nu rezultă din textul ei, ci
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
în trup - în totul o lume de himere la care cititorul privește cu o curiozitate contrariată, din neputința de a-i intui deznodămîntul. Unde vrea să ajungă autorul? Răspunsul se impune la sfîrșitul cărții: niciunde, volumul fiind o ostentație de erudiție ce nu culminează în vreo concluzie. Dată fiind perioada în care Culianu și-a scris textele, o circumstanță atenuantă i se poate găsi: e perioada în care tînărul cercetător nu intrase în posesia acelei metode de cercetare pe care mai
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
de analiză aspră în marginea celor mai insolite teme. Numai că sofisticăria volumului stă în amănunțimea surselor, nu în finețea interpretării. Culianu are informație, dar nu are intonație, îi lipsește timbrul cu care să lege un cîntec din note de erudiție stupefiantă. Un intelect mistuind munți de cunoștințe pe care însă nu le poate digera într-o formulă personală. De aceea volumul Iter in silvis e o mostră de cărturărie fără ipoteză de lucru: o acumulare de detalii cărora le lipsește
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
fiecăruia: fără o minimă afinitate cu universul mitologiilor, cartea descurajează prin gratuitatea eterică a subiectelor atinse, de aceea unui ochi dornic de impresii concrete volumul i se va părea croit dintr-un eter descărnat, care umple spațiul imponderabil al unei erudiții snoabe. În schimb, pentru un spirit care găsește satisfacții în noțiuni oculte de subtilă origine celestă, volumul e un joc cu mărgelele de sticlă, o masoretică rafinată ce despică distincții fine, scoase din texte vechi. Cîți intelectuali mai simt azi
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
de efort exegetic? Probabil că niciunul, de vină nefiind lipsa de înzestrare nativă, ci atrofia unui tip de sensibilitate fără de care istoria comparată a religiilor devine o tortură. E vorba de acea sensibilitate care te face să presimți că, dincolo de erudiție și savantlîcuri filologice, e în textele vechi o boare de element divin, a cărui atingere echivalează cu o formă de izbăvire personală: o izbăvire profană, o luptă cu îngerul făcută pe propriile speze intelectuale. Din lupta lui Culianu cu îngerul
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
element divin, a cărui atingere echivalează cu o formă de izbăvire personală: o izbăvire profană, o luptă cu îngerul făcută pe propriile speze intelectuale. Din lupta lui Culianu cu îngerul se desprinde și această carte, chiar dacă una care, impresionînd prin erudiție, indispune prin incoerență.
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
și la regimurile totalitare ori la soluția unui trai superior, dobândit prin practicarea artei și a culturii, sub semnul iubirii. Romanul poate fi deci privit ca o profesiune de credință, fiind învestit cu o puternică emoție, lesne întrezărită prin perdeaua erudiției, a miturilor invocate, a luxurianței ficționale. În ea îl regăsim, entuziasmat, pe adolescentul fascinat de Renașterea italiană, pe studentul ce-și dăduse teza de licență din Marsilio Ficino. Credem că prin ficțiune, întocmai ca magistrul său, Mircea Eliade, încerca să
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
posedă talentul rar de a încadra ficțional referințele la sau din gânditori, de a le face poetice și părtașe la acțiune, la trama epică, și de a le înzestra cu valențe poetice; citatele nu sunt niciodată decorative ori prezente de dragul erudiției, ci explică anumite fapte (de pildă, al-Kindi, cu teoria razelor, îi revelează pe cei prezenți drept complici la o acțiune suprapersonală; sau ideea sacrificiului uman, apt să zămislească o nouă lume, schimbând mersul cosmic al evenimentelor. Descinderea la Florența a
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
scara insului sînt un nonsens, detaliu care răzbate din tonul conferințelor de față. Dacă trecem peste protocolul retoric care-i cere ca, în fața gazdelor, să-și ceară iertare pentru ignoranța arătată specificului local, pentru ca apoi să-și dovedească din plin erudiția în privința lui, dacă trecem așadar peste trucul de captatio și mergem la miezul prelegerilor, ceea ce izbește la antropologul francez e nervul speculativ. Departe de a fi un spirit plat, în care Paul Johnson vedea (în Dușmanii societății) un marxist travestit
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
într-o literatură militantă în linie națională. Textele investigate sunt numeroase, cuprinzând scriitori de referință, de la Bolintineanu, Asachi, Baronzi, Bumbac etc., până la autori mai puțin discutați, precum E. Antonescu. Materialul bogat, ca și bibliografia critică absolut impresionantă copleșesc și accentuează erudiția cărții, scrisă într-un stil pe cât de aplicat pe atât de rafinat. Roberto Merlo este un cercetător scrupulos, perfecționist chiar, extrem de atent la fiecare detaliu și direcționat în permanență asupra tezei pe care o demonstrează cartea, anume faptul că mitul
Un italian despre pașoptiștii români by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/3451_a_4776]
-
putere creatoare. Nu se grăbise să publice prea mult (doar câteva traduceri și o serie de studii, articole și eseuri risipite prin reviste), realizase cvasi-clandestin seminarii Eminescu, ca asistentă la Facultatea de Filologie a Universității București și se remarcase prin erudiție la Catedra de Comparatistică a profesorului Tudor Vianu, venind dinspre Institutul de Teorie și Istorie literară (pe vremea când cercetătorii erau folosiți și ca asistenți). A balansat între stilistică și comparatism, metode pe atunci la modă, laborioase, pretinzând erudiție și
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
prin erudiție la Catedra de Comparatistică a profesorului Tudor Vianu, venind dinspre Institutul de Teorie și Istorie literară (pe vremea când cercetătorii erau folosiți și ca asistenți). A balansat între stilistică și comparatism, metode pe atunci la modă, laborioase, pretinzând erudiție și subtilitate asociativă, însă cu satisfacții limitate, prima cu aplecare spre analiza de text, încercând să descopere virtuțile artistice, originalitatea proprie unui autor, prin „mijloacele” care conferă armonie și originalitate scriiturii sale; cealaltă intens speculativă, identificând legături sau paralelisme între
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
trăit-o în aceste ultime trei săptămâni, cu cartea dumneavoastră în lectură. Las deoparte profundă impresie pe care mi-a făcut-o severă disciplină ce v-ați asumat pentru a duce la capat aventură unei lucrări de asemenea proporții, competența, erudiția, inteligență și stilul înalt în care expuneți istoria fenomenului literar. Despre aceste aspecte vor vorbi, desigur, și desigur elogios, oamenii de specialitate, criticii, profesorii catedrelor universitare, istoria culturii. Plasându-mă cu totul în afara dezbaterii științifice, voi încerca să vă împărtășesc
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]