2,389 matches
-
de (prea) multă vreme soluționare - constituie, fără îndoială, punctele „tari” ale unei monografii care, ea însăși, nu prea are puncte „slabe“. Însă, opera steinhardtiană în sine, studiul ei necesită încă suficientă muncă de documentare: N. Steinhardt, polemistul, eseistul, teologul, romancierul, eruditul, cinefilul, personajul... constituie tot atâtea siluete în așteptarea unei developări integrale. Eseistica steinhardtiană, dincolo de aura evreului convertit la creștinismul ortodox, a mondenului ironic, călugărit după patru ani de detenție comunistă, a liberal-conservatorului împăcat la bătrânețe cu relativismele avangardiste și postmoderne
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
o formă de libertate. Într-atât de anxioasă e literatura noastră din ultimii douăzeci de ani, încât nici măcar un studiu excelent precum Humorul (2003) lui Val. Panaitescu nu a reușit să recalibreze un tip de discurs spre normalitate. Faptul că eruditul germanist Val. Panaitescu ne oferă tomul de peste 1000 de pagini despre umor nu e întâmplător. În contemporaneitate, mai cu seamă de la sfârșitul anilor nouăzeci, scriitorii moldoveni defilează cu un umor de calitate. Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Vasile
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
ofereau imediat imaginea unui intelectual exotic, tobă de carte, sosit în chip misterios din străinătate pentru a aduce România la ora europeană. Afirmațiile sale tranșante și peremptorii în materie de estetică și de politică apăreau de la început învelite în armătură erudită, cu copioase citate din autori care, sugera subtil criticul, ajuseseră de multă vreme celebri în Occident, dar care la noi, din păcate, erau încă niște necunoscuți. întîrzierea țării noastre față de lumea occidentală a fost de la început o constantă a gîndirii
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Astăzi, la aproape opt luștri de la dispariția lui Basil Munteanu, nu avem, încă, o carte sau două care să cuprindă epistole trimise de profesorul și istoricul literar. De asemenea, nu s-au publicat numeroasele misive primite de la cărturarii, savanții și erudiții învățați ai Europei, pe care i-a cunoscut și i-a apreciat, așa cum rezultă din mărturiile contemporanilor și ale sale. Epistolele trimise prozatorului Mihai Niculescu (1909-1994) și care se publică, acum, întâia oară, se constituie în câteva pilduitoare mărturii privitoare
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
se păreau oarecum fade, o simplă povestire a vieții și operei scriitorului abordat. Nu băgau de seamă că, atunci când „povestea”, doamna Comorovski făcea de fapt o analiză foarte subtilă, chiar dacă nu întotdeauna explicită, a celor expuse. Nu o interesau datele erudite și cultura în sine, ci „pietrele pentru templu”. Pleca întotdeauna de la un fapt, de la un text concret, pe care „îl despica în patru”, arătându-ni-l deodată în bogăția conotațiilor sale. Ovidiu Drimba spunea odată (catedra pregătea pe atunci o
Lamento pentru o profesoară by Ileana Bucurenciu () [Corola-journal/Journalistic/3619_a_4944]
-
Tartler Jorge Luis Borges. Nouă eseuri dantești. Borges oral. Traduceri de Irina Dogaru și Tudora Șandru- Mehedinți, Polirom 2012 Văzut acum de departe, din alt secol, se poate spune că Borges (1899 - 1986), binecunoscutul autor de proze, eseuri și poezii erudite, bogate în simboluri, sapiențial-concise, a avut un rol „seminal” (căci din mantaua sa par să fi apărut numeroșii autori de „thrillere metafizice” citite azi cu nesaț pe tot mapamondul). Într-un fel, aș spune că a precedat multiculturalitatea acestui nou
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
înmărmurit. Nu atât prostia mă izbește, cât naturalețea ei. O dă ca pe o evidență. Nu-mi permit asemenea îndrăzneli. Nu spun că Borges nu-i grozav. Spun că pentru mine nu-i grozav. Știu, scrie foarte bine, e subtil, erudit, câte și mai câte... Nu mă plictisește cu plictiseala aceea nobilă cu care mă plictisesc unii mari scriitori. Mă plictisește, pur și simplu, cu sofisticăriile lui. S-ar putea, chiar, să nu mă înșel. Altfel cum să înțeleg de ce, după ce
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
Doina Condrea Derer Romanul vieții lui, Mondadori, Milano, 2012, 467 pag., scris de Marco Santagata, cel mai prestigios dantolog actual și scriitor, este o carte captivantă nu doar pentru literați și istorici, ci și pentru oricare cititor; referințele erudite de primă mînă, topite în magma epică, reînvie prin sporul de consistență o epocă, fără a impieta asupra ritmului lecturii. Un tânăr traducător și un editor rafinat ar putea lua inițiativa de a oferi versiunea românească a întregului volum, din
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
ar crede că oazele de liniște din Europa, locurile în care preocuparea pentru cultură putea fi o constantă și nu un capriciu erau puține. Andaluzia arabă este un astfel de exemplu de teren propice artelor și scrisului, în care un erudit precum Ibn Hazm nu era câtuși de puțin o raritate. Cel supranumit Andaluzul, teolog, filozof, fin cunoscător al istoriei și cunoscut moralist, ne-a lăsat o scriere ciudată, la limita dintre eseu și literatură, intitulată Colierul porumbiței, volum apărut la
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
Octavian Soviany Ajunsă la venerabila vârstă de nouăzeci de ani, Mioara Cremene rămâne o personalitate artistică plină de dinamism, capabilă de cele mai surprinzătoare metamorfoze: poetă, romancieră, eseistă, autoare de literatură pentru copii, dar și de studii erudite, cum sunt A doua inițiere masonică a marchizului Nicolas de Condorcet sau Dicționarul inițiatic al Ordinelor cavalerești, realizatoare de filme, dar și traducătoare a dramelor lui Heinrich von Kleist. Poeta a debutat în 1959, cu volumul Bună dimineața, lume și
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
pasiune greu de imaginat azi, când tentațiile de orice natură sunt atât de tulburătoare. Maica Iosefina Giosanu (n. 5 mai 1963, Stănița, județul Neamț) e o intelectuală autentică, posesoarea unei culturi impresionante și, în același timp, o cercetătoare instruită și erudită, care s-a impus prin două cărți esențiale privitoare la Mănăstirea Văratec - Stavrofora Nazaria Niță. Un model de stareță a vremurilor tulburi. In memoriam (2008) și Duhovnicie și filantropie la Mănăstirea Văratec. Tradiție, continuitate și înnoire (2013), precum și printr-o
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
vastă decît cele 4 volume de versuri antume, cărora li s-au adăugat cîteva poezii diferite strînse în volumul postum Vis și căutare: mii de pagini de traduceri, între care cele de poezie, se disting drept capodopere; cărți de eseuri, erudite și cuminți, fără strălucire specială; în fine, cîteva proze în gust aparent romantic, dar de un romantism detașat și ironic, la fel ca poezia (Floarea din prăpastie și Îmbrățișarea mortului, două nuvele apărute în timpul ultimului război și doar tîrziu reeditate
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
umblă cu Horațiu în ediția Elzévir sub braț în căutare de bandiți corsicani sau de țigani, Hogaș e un costumbrist întârziat, plecând urechea la folclorul muntenilor din Neamț și cercetându-le moravurile. Stilul prozei lui e la mijloc între clasicismul erudit al lui Odobescu și barocul emfatic al lui Bogza. Relatarea nu e lipsită de un umor cărturăresc, naratorul dându-și aere quijotești în fața unui Sancho Pânză care îl însoțește pe drumurile lui de munte. Ici-colo, câte un personaj pitoresc că
Calistrat Hogaș, 165 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2930_a_4255]
-
curge în albia acelorași banalități. Tocmai de aceea Hronicul e convențional, idilic și debil. Călinescu vorbește undeva de „anosmia intelectuală”, de lipsa de fler căreia îi cad victimă cărturarii, anosmie din cauza căreia un savant poate ști pe dinafară o carte erudită fără să se poată pronunța asupra valorii ei. În acest caz, știi perfect toată informația volumului, dar nu știi să spui dacă volumul e bun sau rău din punct de vedere estetic. Așa și cu Blaga. Filosoful suferă de anosmia
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
Nicolae Scurtu Biografia profesorului, istoricului literar, esteticianului, comparatistului și traducătorului Liviu Rusu (1901-1985) este impresionantă și, totodată, tulburătoare, dacă conștientizăm faptul că acest erudit cărturar, posesor a două doctorate, a fost îndepărtat, în fatidicul an 1948, din Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj. Opera sa este rezultatul unor pasionante cercetări întreprinse în bibliotecile din Occident, dar și în cele din România
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
pitoresc. În loc să te înfiori ca în fața unor atrocități, te delectezi de spectacolul unor întîmplări enorme în grotescul lor. E ca și cum umoarea flegmatică a autorului le împrumută o tentă iremediabil nostimă, alinînd cruzimea actelor și îndulcind monstruozitatea personajelor. Pavlovici e un erudit cu inteligență caustică, fără coardă emotivă, al cărui comentariu în marginea cruzimilor place prin viteza asociațiilor de idei și prin intuirea proporțiilor dramei. Suita aberațiilor e descrisă cu ochi detașat, de unde și impresia că autorul se așază pe poziția lui
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
care a răbdat-o pînă atunci. Într-o lume absurdă, figurile odioase devin caraghioase, iar eroii au aerul unor inadaptați romantici. Limba lui Pavlovici, de o distincție cultă, e în contrast cu mizeria catacombelor, farmecul cărții venind tocmai din discrepanța dintre noblețea erudită a expresiilor și sordidețea întîmplărilor surprinse. Cînd un filosof, pus să descrie urdorile unei subterane, face uz de idiomul elegant al seminarelor, lasă exact impresia pe care o lasă Pavlovici descriindu-și calvarul. De aceea, violența cărții nu are virulență
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
Emil Precup, activitatea la catedra de limba și literatura română desfășurată într-o odisee didactică la câteva gimnazii și licee din Transilvania: Aiud, Uioara, Brad, Sighișoara, Cluj și încheiată la București, lăsând în amintirea elevilor imaginea unui profesor distins și erudit, cu lecții de neuitat despre marii poeți români, de care își aduce aminte într-o poezie cu rezonanțe autobiografice: „Zidiri cu porți deschise-n veac,/ Ce m-ați văzut în clasă zi de zi/ Împărțindumi sufletul adunat,/ Aduceți pentru mine
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
Remus Niculescu s-a bucurat de prețuirea lui N. Iorga, Camil Petrescu, Lucian Blaga, George Oprescu, Tudor Vianu, Constantin Noica și mulți, foarte mulți alții, care au consemnat în memoriile, jurnalele și literatura lor epistolară faptele de cultură ale acestui erudit cărturar. Revelatoare și demne de reținut sunt epistolele lui Constantin Noica, Lucian Blaga și excelentul profil pe care i-l face George Oprescu, ce se publică, acum, întâia oară și care surprind aspecte fundamentale ale biografiei creatoare a celui mai
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
Ion Șiugariu trimise prietenului său Onisim Filipoiu, precum și un însemnat număr de manuscrise ale poetului de la Băița, pe care cărturarul clujean le-a încredințat spre cercetare și publicare istoricului literar Săluc Horvat (n. 1935), unul dintre cei mai învățați și erudiți cunoscători ai fenomenului literar și cultural din Transilvania. Epistolele ce se publică acum, întâia oară, demonstrează în chip elocvent pasiunea și grija pe care le avea profesorul Onisim Filipoiu față de opera literară și, evident, față de posteritatea lui Ion Șiugariu, dispărut
Noi contribuții la biografia lui Ion Șiugariu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4338_a_5663]
-
ar fi rodul unei inerții critice. Mare poet sau retor depășit de vreme? În fața noastră stă un autor de factură specială, izolat nu doar în ambianța poeziei interbelice, ci și în contextul larg al poeziei românești din secolul XX. Scriitor erudit, în ale cărui versuri cultura apare „la vedere”, ostentativ expusă, Philippide contrazice frontal orientarea poeziei contemporane, dominată de prozaicizarea intenționată a limbajului, de disoluția prozodică și de vulgarizarea exprimării. Opera sa a mers de la început, conștient, contra curentului. Poet de
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
subtilă, discretă, bine ascunsă. Pentru un poet din secolul XX, asimilarea culturii reprezintă un avantaj, dar și un handicap: ea și-a pus amprenta asupra fiecărei pagini. La un artist ce ar vrea să mimeze spontaneitatea, cultura acționează paralizant. Fiul eruditului filolog ieșean cu același nume absorbise avid, de la primul contact cu Literele, poezia scrisă în marile limbi europene, de la cele clasice la limbile moderne. A trecut rapid și cu folos prin toată literatura universală, din care a tradus de timpuriu
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
ca traducător de poezie, în special germană și franceză, rămîne neîntrecut) și pe care apoi a comentat-o ca specialist. Putea face el abstracție de acest bagaj copleșitor? Își putea el diviza personalitatea într-atît încît poetul să-l ignore pe erudit? Iată un proiect imposibil! Multprea- informatul Al. Philippide, simțind pornirea de a scrie el însuși versuri, a trebuit să inventeze o soluție pentru ieșirea din impas, ca să rămînă în același timp poet original (în română) și savant (în limbile europene
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
construiască pe cont propriu un fel de esență a poeziei; și asta într-o limbă română a cărei istorie poetică număra doar vreo două secole și jumătate. Poezia compusă astfel de Philippide nu va fi însă nici pe departe antologie erudită sau conspect de poezie europeană: ecourile marilor poeți nu sună nici strident, nici plictisitor. Zestrea literaturii europene preluată de o conștiință originală ajunge pînă la noi atent filtrată, lipsită de pedanterie. Poetul român întreprindea o lectură selectivă și personală a
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
prin recomandările primite de la Ramiro Ortiz și Vasile Pârvan, absolventul Literelor bucureștene pleca la Roma, beneficiind de o bursă de studii de doi ani la Școala Română, secția „Cercetări de arhivă și biblioteci”. Produsul imediat al bursei este amplul și eruditul studiu privitor la „alcuni missionari cattolici italiani nella Moldavia dei secoli XVII e XVIII” publicat în 1925 în seria Diplomatarium italicum condusă de Pârvan și editată la Roma, completat ulterior (în 1930) cu „altre notizie sui missionari cattolici nei paesi
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]