649 matches
-
sorbite de privirile unui orb ("Priviri, la matcă vă-nturnați..."), că melcii se pot închide definitiv în "cocioabe", copacii în muguri și oamenii în pietre, fixează demersul poetic într-o atitudine duală: finitul devine o alegorie a infinitului, iar infinitatea se eschivează din fața propriei măreției și își pune pe figură masca finitudinii. Descrierea naturii (motiv romantic) cunoaște aici un tratament... expresionist. Pentru că implozia produce o întoarcere în sine pe cât de bruscă, pe atât de totală. Și s-ar părea, ireversibilă, ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fapt, tot un simbol. Aceasta presupune o implicare maximă, în ciuda detașării pe care o afișează. "Ironia e o formă a paradoxului", conchide Fr. Schlegel. Ea pare a fi arma cabotinului, a celui care ia în ușor lucrurile serioase, care se eschivează, se ascunde. Dar este, de fapt, stigmatul dam-natului. A fi ironic înseamnă a fi conștient de zădărnicia ironiei, de nonsensul ei. Este o armă îndreptată spre sine. O formă supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că mi-o ia în gură, nu s-a întâmplat absolut nimic, spuse Wilt. Peter Braintree îi aruncă o privire încărcată de scepticism. — Nimic? zise el în cele din urmă. Nimic? Vreau să zic... tu ce-ai făcut? — M-am eschivat, răspunse Wilt. — Uite un cuvânt nou pentru așa ceva! exclamă Braintree. Mergi la etaj cu doamna Pringsheim și te eschivezi, în timp ce ea stă întinsă pe pat, cu picioarele răscrăcărate, și-acuma vrei să știi de ce Eva n-a venit acasă? Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
privire încărcată de scepticism. — Nimic? zise el în cele din urmă. Nimic? Vreau să zic... tu ce-ai făcut? — M-am eschivat, răspunse Wilt. — Uite un cuvânt nou pentru așa ceva! exclamă Braintree. Mergi la etaj cu doamna Pringsheim și te eschivezi, în timp ce ea stă întinsă pe pat, cu picioarele răscrăcărate, și-acuma vrei să știi de ce Eva n-a venit acasă? Probabil că exact în clipa asta așteaptă undeva în fața biroului unui avocat, ca să redacteze o cerere de divorț. — Dar ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Imposibil să-l convingi să intre, ca tot omul, în Partidul Comunist Român. Greu să-l faci să fie internaționalist în anii ’50, naționalist în anii ’80, socialist în timpul socialismului de stat și capitalist în plin capitalism postrevoluționar!... Parcă se eschiva programatic de la armonizarea profitabilă cu mediul și cu epoca. Singularitatea și, finalmente, singurătatea lui s-au datorat și acestei repulsii aproape organice față de semenii descurcăreți, adaptabili, maleabili, conformiști cu mai multă sau mai puțină grație, oportuniști groși și sofiști subțiri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
vei iubi până la sfârșitul vieții. N-am mințit, i-am răspuns. Și învârtea verigheta ca și cum mi-ar fi spus: "mă iubești, dar ai copii cu alta. Să cred că încă mă mai iubești atunci?'' Nu te pot uita, m-am eschivat eu. În toți acești ani, grija pentru casă, pentru părinți, pentru copii m-au acaparat atât de puternic încât n-am mai avut timp și pentru mine. Dar o durere apăsătoare, de neînțeles, o aveam mereu și nu aveam timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bradul de plastic, fetele dorind un brad mare și adevărat. S-a vorbit și despre cadouri, dar acestea fiind "secrete", fiecare urma să se descurce, fetele cerând doar "finanțarea". Camelia era și ea solicitată să participe la tratative, dar se eschivă spunând că e obosită de la serviciu. Între patru ochi îl atenționă pe Petre că a dat în mintea copiilor, acesta răspunzându-i cu un citat din Brâncuși: "când nu mai putem fi copii, înseamnă că am murit demult", Camelia încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
chip misterios din Mexic, mă lămuri ea. Eu voi fi doamna... — Señora, am corectat-o eu. — Care... Señora? întrebă ea. Care... Señor și Señora? — Botează-ne tu. Pentru mine e ceva prea important ca să mă hotărăsc acum pe loc, se eschivă ea. În acest moment pe ușă a intrat Kraft. Resi l-a rugat să propună el un pseudonim pentru mine. — Ce-ai zice de Don Quijote? întrebă el. Asta ar însemna, se adresă el lui Resi, că tu ai deveni Dulcineea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
spiritul răzeșesc aici, nu departe de Războienii lui Ștefan cel Mare și de Schitul de la Țibucani”, se explică omul de afaceri, care supervizează mai sus de Roman manifestările din ciclul “Sadoveniana” și numeroase lansări de carte. Dar să nu ne eschivăm nici de la cele mai lumești. Drumeții osteniți de volan găsesc aici niște sarmale moldovenești, cum numai la bunica am mâncat. Pentru că Ionică prețuiește bucătăria veche, are grijă să nu lipsească nimic de pe masa călătorului flămând. Chiar și coșul cu turte
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Totul din cauză că se gândise anume la el ani de zile. Pe urmă, și acea neîncredere a bătrânilor față de oamenii noi, pe care nu au apucat să-i verifice. Orice tâmplar i s-a mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe obrazul stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Începuse chiar din seara respectivă să scrie Începutul viitoarei sale cărți: „Nu cunosc nimic mai versatil și mai capricios decît o carte pe care Încep s-o scriu. Ea Îmi fixează Întîlniri la care nu vine. Mă subjugă și se eschivează. Pot spune că se poartă la fel ca mine. Înainte de a scrie, sîntem În luna de miere. Vom face Împreună adevărate minuni. CÎt de seducător se pricepe să se Înfățișeze un proiect! Îl primesc la mine acasă. Familia mea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
reflex al stării de extaz desăvîrșit pe care aveam s-o atingem Împreună făcînd tot mai multe japa și prânâyama. Voia să merg să trăiesc cu ea la Londra. Cu ea, de acord, dar cu Vișnu, nici gînd! M-am eschivat și am preferat să rămîn singur la Aix-en-Provence, În apartamentul uneia dintre surorile mele plecată la studii În California. La ceva timp de la povestea asta, am fost convocat de autoritățile militare care doreau să facă din mine un bun soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ai secolului al XIX-lea de la un personaj foarte pitoresc la un preț derizoriu, Întrucît casa avea o faimă proastă. Casasús mi-a zis că era blestemată și că nici vînzătorii nu cutezau să vină s-o prezinte și se eschivau sub orice pretext... 28 În acea seară, În timp ce mă Încălzeam, Bea mi-a relatat cum „Îngerul de negură“ ajunsese În mîinile familiei Aldaya. Povestirea era o melodramă frămîntată care ar fi putut prea bine ieși de sub condeiul lui Julián Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
persoană! anunță Ferdâșcenko. — Ce ziceți, Afanasi Ivanovici, se grăbi generalul să-i șoptească lui Toțki, oare nu cumva a înnebunit? Adică fără alegorii, în sensul veritabil, medical al cuvântului? — Doar v-am spus că a avut întotdeauna predispoziția asta, se eschivă cu abilitate Afanasi Ivanovici. — Pe deasupra, are și febră... Ceata lui Rogojin era aproape în aceeași alcătuire ca și dimineață; i se alăturaseră doar un bătrânel destrăbălat, care la timpul lui fusese redactorul unei gazete demascatoare, pentru cheflii, despre care circula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu valorezi nici cât o ceapă degerată... Despre cine e vorba? întreabă principele cu asprime în glas. — E un om familiarizat cu mistere pline de cruzime... Înalță brațele în sus: — Pe care Cei din Ceruri le urăsc... — Cine? Împărăteasa se eschivează din nou: — Un om care practică rituri funerare și se închină unor altare sinistre, pentru a dovedi că Pluto și umbrele de dedesubt există cu adevărat... Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și piciorul, către pat. Când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
maiestatea unui conducător decât munca de justițiar. Consideră că de asta stă în fruntea lor pe timp de pace. Ca să le asculte plângerile și să le acorde favoruri. Căci și acordarea unor pedepse poate fi interpretată astfel. Încearcă să se eschiveze: — Eu nu-mi pierd vremea cu neînțelegeri între particulari. Face o piruetă pe călcâie ca să-l privească în față. Anume a ales termenul de particulari. Vrea să sublinieze futilitatea întregii afaceri. Să se ducă cu cearta lor la orice alt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
hotărăște în cele din urmă, dar nu reușește decât un mda. Augustus nu-l bagă în seamnă. Încruntat, se concentrează asupra glasului ce vine din interior. Un caz de trădare ține inevitabil de jurisdicția sa. Nu s-ar mai putea eschiva - în teorie cel puțin - dacă lumea află că sunt în joc siguranța și propriile lui interese. Bine a mai brodit-o Livia! Își ațintește din nou ochii asupra lui Trio Fulcinius. — Trădare, zici? ridică tonul cu asprime. Se oprește pentru că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
uită de spaimele ei și așteaptă cu sufletul la gură verdictul marelui istoric. Indiferent ce scrie Claudius, ideile vin de la Titus Livius. Iar Pollio nu i-a reproșat, lui personal, nimic. A semnalat doar accentul său provincial. Titus Livius se eschivează cu un gest către Claudius Nero. Nu puțini sunt cei ce surâd cu sub înțeles. Este într-adevăr un om prudent. Tot așa s-a ferit și în lucrările sale să vorbească despre cum a ajuns Augustus la puterea supremă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poziție verticală. Alt lemn mai potrivit nu găsești pentru îmbinarea canaturilor de orice fel. Acest arbore este cel mai adeziv la clei, astfel încât se frânge în locul unde lemnul este întreg. Izbește dintr-odată cu pumnul în pervazul ferestrei. Cățeaua! S-a eschivat din nou. Sughite de enervare. Cum s-o înfunde? Dacă nu reușește până închide ochii Augustus, s-a zis cu el. Împreună cu Tiberius Nero îl va strivi ca pe un gândac. Vrăjitoarea asta îi citește gândurile. Lasă să-i scape
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin care iese fitilul îi plesnește în palmă. Ceva mai ușurat, i se adresează pe un ton de reproș lui Vittelius: — Handicapatul ăsta complexat o să pună să-i biciuie fără nici un motiv. — Numai dacă se lasă pe tânjală sau se eschivează, încearcă procuratorul să-l liniștească. Instructorul se revoltă: — Ce te-a apucat de ntoarcem totul cu curu-n sus? Vittelius murmură: — Tu ai ceva de discutat cu... I-l indică din bărbie pe călăreț. — Iar ăsta? se plânge Rufus. Își proptește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sudanezi. Pe drept cuvânt, ne spuse Ialorixá, pentru că fiecare dintre noi, fără s-o știe, era fiul unui orixá, și adesea se putea spune și al cui. Am Întrebat, făcându-mi curaj, al cui fiu eram. Ialorixá mai Întâi se eschivă, spuse că nu se putea stabili cu precizie, pe urmă consimți să-mi examineze palma, Își trecu degetele peste ea, mă privi În ochi, apoi zise: „Ești fiul lui Oxalá”. M-am simțit mândru de asta. Amparo, acum destinsă, sugeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o coajă de portocală, în care se află câteva monede. Pran nu-l poate privi în ochi. O dată, din impuls copilăresc, i-a furat monedele și a fugit. I s-a părut amuzant pe atunci. Acum, însă, încearcă să se eschiveze și nu-și ridică privirile din pământ și de la perechea de cioturi grotești, lăsate acuzator la vederea lumii. Îmi amintesc cum mi-ai furat vasul și mi-ai strigat să fug după tine, ca să mi-l iau înapoi. Pran vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate ar fi momentul comande niște stridii. Asta l-ar putea ajuta. Ar fi prea mult să ceară? Ca răspuns, Firoz mai-mai să-l nimerească cu un pahar înalt, de whisky. Scurtă expunere a lui Tom Collins. De Souza se eschivează. Una dintre femei, faimoasa dansatoare din răsărit (steaua suedeză din „Ritualul Shivei“) care a dansat pentru toate capetele încoronate ale Europei, țipă și fuge. Firoz se gândește că femeia este într-adevăr foarte încordată. Este trimis cineva s-o găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bine, sir Wyndham, continuă nababul, foarte curând nu veți mai fi dezamăgit! În spatele lor, lumea este adunată în jurul prințului Firoz, care a scăpat paharul, vărsând șampanie pe costumul de gală. Nababul zâmbește. Este cuprins de dorința bruscă de a se eschiva de această adunare, ca să-și încerce forțele pe una sau două dintre concubinele sale. N-a mai simțit acest impuls de ani întregi. Da, zice sir Wyndham, căruia Vesey îi atrage atenția prin semne. Da, foarte. — GGRRHHAWW! urlă nababul. Capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
primejdia. Foșnete. Mai ales dintr-un copac aflat în spatele lui. Ceva de acolo îl urmărește. Maiorul Privett-Clampe strânge pușca în mâini și se gândește la Cei Patru Sute și la Valea Morții. Dacă se ajunge la asta, el nu se va eschiva. Va merge înainte. Chiar trebuie să zumzăi? șuieră Charlie către Minty, nemaisuportând. — Da, cred că este de preferat. — Dacă nu vrei să împuști un tigru, ar trebui să ai măcar considerație față de ceilalți, care se află aici exact pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]