751 matches
-
cu accent pe scrieri viabile, precum romanul Arhanghelii, și fiind completată cu un bogat capitol documentar și bibliografic. Totuși, Z. nu va cultiva acest tip de demers, ci preferă sinteza și mai ales cronica literară sau a edițiilor ori articolul eseistic. Bun cunoscător al literaturii române, ca și al celor străine, orientat în domeniul artelor, aflat într-o permanentă efervescență intelectuală, el are inițiative importante în istoria literară, conștient de nevoia unor instrumente de lucru fundamentale: „Arhiva națională a literaturii române
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
tratarea subiectelor preferate, ciclicitatea presupunând întotdeauna o depășire semnificativă a precedentului stadiu de investigare. Același caracter de contribuție științifică riguroasă îl au și studiile, articolele, conferințele etc. incluse în culegerile tematice proprii sau în volumele pe care le coordonează. În eseistica lui Z., în publicistica sa în general, nu se reiau locuri comune, informații curente, referințe de enciclopedie; popularizarea îi repugnă autorului în orice situație. Cărți precum Biruit-au gândul (1983) (despre evoluția istorismului românesc), Cunoaștere de sine și integrare (1986
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
stinge însă la nașterea copilului. Nesuportându-i absența, socrul o invocă prin practici spiritiste. Cu un astfel de cuprins, cartea e mai mult eseu filosofic, intarsiile speculative acoperind un fir epic plăpând. Ceea ce merită menționat este pionieratul autorului în romanul eseistic, construcție dificilă, de o modernitate vizibilă și un rafinament rar întâlnit în epocă. Inferioară izbânzilor din proză, dramaturgia lui Z. nu mai poate năzui la luminile rampei. Piesele suportă totuși lectura, prin ingeniozitatea intrigii, prin dialogurile punctate de replici spirituale
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
prostiei), definită ca „rivalitatea dintre ceea ce-i individual și ceea ce-i social în personalitatea umană, cu triumful celui din urmă element [...], victoria lozincilor gregare asupra gândirii proprii”. Racordarea la ceea ce însemna noutate în viața culturală a Europei caracterizează și paginile eseistice din Amica mea Europa (1939). În plus, sfera de interes este mai diversă, se discută noile teorii despre timp, raportul dintre timpul fizic și cel fiziologic (în spiritul lui Henri Bergson și Pierre Janet), problema memoriei umane, noile curente din
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
Janet), problema memoriei umane, noile curente din fiziologie, psihologie, care reclamă integrarea tuturor cunoștințelor despre viață într-o sinteză (Gestaltpsychologie). Fidel însă literaturii, S. stabilește, ori de câte ori are prilejul, legătura dintre aceste teorii și arta narațiunii sau tipologia personajelor, spiritul textului eseistic păstrându-și farmecul, dezinvoltura, atractivitatea. În Curs de cinematograf (1930) S. pune bazele teoretice ale abordării esteticii filmului: definește natura proprie a cinematografiei, discută despre sugestie și simbolism în film, despre relația lui cu alte arte. Conceptul pe care îl
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
o mutație. Naratorul (peste a cărui „figură” se suprapune aceea a autorului) se substituie poveștii. Epicul este în permanență deturnat, subminat, persiflat, ocolit. Romanul sorescian este o evadare din roman, devine un gen mixt, un compus în care intră digresiuni eseistice, paranteze, ocoluri, derapaje specifice poeziei în rețeaua unor jocuri de cuvinte. Metoda este a improvizației, într-un sens apropiat de cel din jazz. Romanul cu expunerea cel mai canonic tranzitivă este Trei dinți din față, devenit pentru o vreme un
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Liga” cu scopul de a asana societatea, arătându-se intransigent, ca un adevărat „tiran” al adevărului. Dar personajele sunt schematice, axul dramei este fragil, ideile se articulează bombastic, cu accente lirice, hiperbolice, care duc - involuntar - la caricatura sublimului căutat. „Portretele eseistice” din volumul Coloane care cresc necontenit (1999), evocări și pagini memorialistice mai degrabă, pline de un lirism uneori grandilocvent, sunt dedicate lui M. Eminescu, O. Goga, C. Rădulescu-Motru, Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu, George Murnu, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, T. Arghezi
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
românească Planet im Raum, editată la Berlin. E prezentă în „Rumänische Rundschau” cu versiuni la scrierile unor prozatori români contemporani, printre care Petru Popescu și Paul Georgescu, iar din 2001 în „Lettre internationale” cu transpuneri din memorialistică și din texte eseistice contemporane. A prefațat sau comentat scrieri de Heinrich von Kleist, Hermann Sudermann ș.a. Mai folosește pseudonimul Maria Spacu. Deși începe să publice relativ târziu, apropiindu-se cu precauție de text, cu o anume meticulozitate, care nu lasă nici un aspect neelucidat
SPUHN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289840_a_291169]
-
de cunoștințe și de perspicacitate hermeneutică, P. scrie de fapt literatură, oferind texte care se citesc cu și de plăcere, dar și cu folos (fiind neconvențional „instructive”). Eseistul are predilecție cvasiexclusivă pentru textul scurt: cărțile lui sunt alcătuite din fragmente eseistice concentrate (pe care el însuși le desemnează drept „textúle”, „texticule”, note și „notúle”, „eseuri explodate, cogitațiuni intemperante, aluviuni moldovinești, ghiveciuri bahluvioase, anamneze desferecate”, „lucrături frontaliere” etc.), diferite prin tematică ori structură, însă izbitor de asemănătoare între ele, ca segmente ale
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
sine (1991), Cloaca valachica, Locul fetid al devenirii noastre întru ființă, sfidător-polemice, atestă acest filon autodenigrator, identificat de Cornel Moraru ca fiind un „complement negativ la noicianul sentiment (românesc) al ființei”. Deși funciar polemic și, în felul lui, angajat, demersul eseistic al lui P. rămâne unul beletristic prin excelență, ilustrând de minune niște considerații teoretice formulate cândva de E. Lovinescu: „În afară de expresie, arta mai reprezintă [...] biruința ingeniozității intelectuale, speculativă și inutilă, asupra fondului noțional.” Scrisul lui e un regal pentru publicul
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
apoi la „Luceafărul”, „Săptămâna”, „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, Steaua” ș.a. Prima carte, Homo fictus, îi apare în 1968. Homo fictus evidențiază precumpănitor modalități proprii teoriei literare, susținute de excursuri istorico-literare comparatiste și, oarecum spre exterior, de o abordare eseistică. Interdisciplinaritatea procedeelor decurge din aceea a temei, P. propunându-și să asambleze un fel de poetică ilustrată a personajului literar din proza modernă universală. Considerarea personajului ca structură logică ori sistem individualizat de relații anunță concepția personală de lucru, sesizabilă
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
față de pretențiile și limbajul unei discipline ce se vrea „științifică”, i se integrează și volumele Modele și exemple (1971), Forma ca deformare (1975) și Competență și performanță (1982). Conținutul eterogen, având în vedere predilect etapa contemporană, este pus în pagină eseistic. P. combină pozitivismul spectaculos cu regia ironică, unde spiritul speculativ își adjudecă spații întinse. Argumentarea pornește de la fenomene particulare, traseul nu stârnește inițial vreo surpriză, pentru ca, la un moment dat, comentatorul să submineze habitudinile și să propună o rețea de
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
amintește de un roman de Jules Verne, cu aventuri și personaje exemplare. Scriitorul probează capacitatea de a crea atmosferă din notații pline de acuratețe privind natura, prezența umană, specificul local. Textele din „Momentul adevărului” și alte prospectări critice (1994) sunt eseistice, scrise într-o manieră colocvială, ce poartă marca oralității impuse de faptul că erau concepute spre a fi transmise pe calea undelor, la Radio Europa Liberă. Inevitabil modelate de subiectivitatea autorului și de contextul în care au fost realizate, comentariile
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
ani, cu cronici culturale la Radio BBC. Cartea de debut, Antoine de Saint-Exupéry. Aventura conștiinței, nu are o relevanță deosebită pentru opera lui P. Monografie deopotrivă critică, filosofică și de popularizare, este scrisă într-un limbaj viu, cu un stil eseistic echilibrat. Cea dintâi culegere de proză, Călătoria (1982), recomandată de Ion Caraion și Radu Petrescu, conține multe texte remarcabile, unele cu aluzii politice foarte curajoase. Proza lui P. se înscrie pe linia literaturii simbolic-alegorice, a realismului magic și a fantasticului
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
definește virtuala sa pereche ideală, o balerină. Sfâșierile interioare pe care și le provoacă reciproc îndrăgostiții sunt prilej pentru o analiză excesivă, explicabilă prin predispoziția autorului de a despica oricând firul în patru. Dintre romanele de după 1989, două au caracter „eseistic”, iar unul conține cronica unor familii, cu intruzii discrete de poezie. Scris la persoana întâi, Focul de paie (1999) e un fel de jurnal intermitent, nedatat, minuțios, atribuit unui fost demnitar. Fost ministru secretar de stat, acum pensionar, acesta se
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Parcurgerea etapelor din viața protagonistului prilejuiește și reconstituirea altor vieți, și, implicit, traversarea întregului secol trecut, începând de pe la finele celui de-al treilea deceniu. Compus din tranșe de viață obișnuită, romanul iese spre final din formula realistă prin obișnuitele inserții eseistice ale autorului. În discuții se emit păreri și constatări de natură politică, dar și reflecții cu iz filosofic. Componenta mai interesantă a scrierilor lui P. este, în cele din urmă, memorialistica. Cu o detașare ce se vrea deplină, cu asumarea
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
fi afiliate canavalei expresioniste prin predilecția pentru cronotopul universului închis, prin reprezentarea (schematic) contorsionată a lumii, populată de oameni-voci-manechin. Majoritatea prozelor sunt parabole și par a fi construite, într-o manieră bizară, prin înțesarea metaforelor sau a nucleelor liricoide sau eseistice pe un vag schelet epic. Cultivarea fragmentarismului și a rupturilor epice sau finalul, imprevizibil, obscurizează și mai mult conținutul unor scrieri ce par emanația unei schizoidii auctoriale. În general, aspectul de incoerență vine din amalgamarea mai multor formule tematice și
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
picarești și umorului, iar Sfârșitul bahic, cu acțiunea plasată în anii ’50, în toiul „obsedantului deceniu”, reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
umane, văzând lumea din jur prin „chenarul geamului”, din perspectiva gânditorului și intelectualului solitar, frustrat de bucuriile vieții obișnuite, nu și de acelea ale contemplației și reflecției filosofice. Reconstituirea unor evenimente culturale și portretizarea unor personalități se face în manieră eseistică și denotă erudiție, inteligență. SCRIERI: Eleonora Romanescu, Chișinău, 1983; În fața formulelor de veșnicie, Chișinău, 1986; A patra dimensiune (în colaborare cu Vlad Zbârciog), Chișinău, 1991; Lumea în chenarul geamului, București, 1996; Pasărea în alertă, Chișinău, 1998; Arca lui Noe, Chișinău
PURICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289068_a_290397]
-
dialogul nerostit dintre ele și virtuozitatea mânuirii „vorbirii libere indirecte”, a obținut intensitatea pătimașă din scrisul lui D.H. Lawrence, coerența pe care romanele acestuia o capătă tocmai din alternanțe de ritm narativ, nuanțe ori tonalități, a găsit echivalențe pentru stilul eseistic al lui Aldous Huxley, ca și pentru inventivitatea stilistică a lui Raymond Federman ori pentru jocul ludic și umorul „originalului” Saul Bellow; a recreat amalgamarea magiei verbale orientale cu ironia nostalgică a modului narativ postmodern din opera lui Salman Rushdie
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
Ion Nasta, Magda Cârneci, Mircea Mihăieș, Ioan Buduca, Radu G. Țeposu, Mihaela Simion Constantinescu, Mircea Cărtărescu, Călin Vlasie, Vasile Andru, Ion Bogdan Lefter, Ștefan Aug. Doinaș, Marin Sorescu, Mihai Dinu Gheorghiu, precum și, publicate în traducere, importante texte teoretice sau fragmente eseistice de John Barth, Gerald Graff, Jean-François Lyotard, Ihab Hassan, Guy Scarpetta. Acest consistent dosar-dezbatere a produs un ecou deosebit și persistent. După 1989 discutarea și cercetările privind p. se amplifică spectaculos, conceptul fiind practic instituționalizat prin acordul unei importante părți
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
civilizației române moderne, în care dă „câteva indicațiuni” referitoare la sinteza asupra civilizației române. Alt colaborator constant este Camil Petrescu, cu articole precum Scriitorul român, Modernism și modern, Teatrul de idei, Despre teatru, Între artă și fotografie, Cărțile noui. Texte eseistice dau Cezar Petrescu (Teatru și literatură, Romanul orașelor, despre romanul românesc citadin, în care vede „oglinda realității românești”, Imaginație, realitate și literatură), Constantin Noica (Noi și cultura străină, Literatura e a nebunilor, nu a noastră, Filosofie și public), Mircea Eliade
RAMPA NOUA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
care vede „oglinda realității românești”, Imaginație, realitate și literatură), Constantin Noica (Noi și cultura străină, Literatura e a nebunilor, nu a noastră, Filosofie și public), Mircea Eliade -Teme folcloristice și creație artistică, Nimic altceva decât romane?, unde pledează pentru literatura eseistică, la fel ca Mihail Sebastian în Eseu și critică. În 1933 Eugen Ionescu are numeroase articole, printre care Decesul criticei („Critica literară a murit, cum au murit epopeea și tragedia clasică”). Eseul, cu un loc privilegiat în revistă, e ilustrat
RAMPA NOUA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
prezentului, un calapod neiertător al realismului socialist, o fetișizare a literaturii sovietice și a influenței „benefice” asupra altor literaturi etc. Totul într-o „limbă de lemn”, impregnată de jargon stalinist, jdanovist, cu multe „considerații” rizibile. Contribuțiile așa-zis analitice și eseistice ale lui M. nu-și au, de fapt, locul în istoria criticii literare românești. Promovată propagandistic, piesa Pentru fericirea poporului, alcătuită în colaborare cu Aurel Baranga și republicată într-o versiune definitivă sub titlul Anii negri (1958), încearcă reconstituirea unor
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile arhetipale și speculațiile paraștiințifice, textul descrie autocreația personajului-narator, care parcurge o inițiere multiplă - erotică, estetică și mistică. Punctat de introspecții abisale și întrerupt de divagații eseistice, nucleul narativ se coagulează prin asamblarea unor mituri convergente (Faust, Orfeu, Meșterul Manole), ce compun o narațiune pluristratificată. Aceste dominante narative suportă o decantare în Depoziția (I-II, 1991-1992), cel mai reușit roman al autorului. Tehnica narativă este acum mai
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]