749 matches
-
ceea ce îl pune în criză cu lumea: "Sursă, firește negativă, însă nu mai puțin sursă. Atrabila, umoarea neagră, se transformă , ca la Charles d'Orléans, în interpretarea lui Starobinski, în cerneală". Iată un citat prin care se poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
slăbire, în care Doamne ferește să pui gura pe niscaiva condimente ori să abuzezi de disponibilitatea proteinelor. Gustă și după aceea o să și mănânci... Ca și cum din plăcere pentru curmale se pot suge sâmburii. Doar avem, slavă Domnului, pe ogorul criticii și eseisticii noastre muzicale, sumedenie de sâmburi din care anevoie crește câte un fruct. Dar că și în acest peisaj tipizat, standardizat, alcătuit din cartiere de cronicari în uniforme, cu ochelari și pixuri din lemn de esență moale, vocația formelor deschise, a
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
psiho)- biografiilor lui Eminescu și Eliade, pe care le-a explorat pe por- țiuni restrînse în cîteva pătrunzătoare studii de caz, Ilina Gregori nu și-a propus să scrie o biografie a lui Emil Cioran, mul- țumindu-se cu cîteva incursiuni eseistice în reprezentă rile identității sale profunde. Ele ne sunt livrate ca „sugestii pentru o biografie imposibilă”, în replică la afirmația editorilor francezi ai operelor lui Cioran de la Pléiade, Nicolas Cavaillès și Aurélien Demars, potrivit cărora o biografie detaliată a scriitorului-filosof
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
hermeneut și, nu în ultimul rînd, de un „paleontolog” al identității autorului monografiat. Chiar dacă doar cochetează aici cu rigorile genului, Ilina Gregori procedează adeseori după metoda lui Cuvier, pornind de la o vertebră a „animalului preistoric” către reconstituirea întregului. Excursurile sale eseistice seduc - ca de fiecare dată - prin subtilitatea detectivistică și acribia suplă a demonstrațiilor, servite de un stil plin de vervă intelectuală, naturalețe și eleganță. Ca și în studiile despre „Eminescu la Berlin”, unde atmosfera urbană și muzeele berlineze erau recompuse
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
aceasta să-și piardă cu totul specificul. Căci numelor enumerate mai sus li se alătură Giambattista Vico, Nietzsche, Cioran, Radu Petrescu, Mircea Cărtărescu, într-un lanț infinit de relații. De vină e, în fond, dizolvarea „criticii profunzimilor” într-un stil eseistic și general. Când nu contextualizezi și faci abstracție de o întreagă exegeză caragialiană (în afară de Al. Călinescu, nimeni nu e citat), poți vorbi pe cont propriu despre raportul dintre realitate și interpretare, logică-absurd, fatalitate-hazard, fără grija de a extinde domeniul caragialian
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
este atitudinea doctorilor, a asistentelor, a cadrelor care veghează la natalitatea crescătoare a Republicii Socialiste România. O ultimă surpriză plăcută e textul Simonei Sora, având același decor (spitalul), dar o miză și o tonalitate complet diferite. Bibliotecile spitalelor mele demarează eseistic, pentru a ne duce, treptat, într-un no man's land real-oniric, cărtărescian în punctul de plecare, cu totul original în rest. La 18 ani proaspăt împliniți, personajul feminin se trezește "având pe mână o sală de operații adevărată", de
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
dedublare. „Cotidianul” și „revolutul” fac aici un tandem pe cât de neobișnuit, pe atât de adecvat în fond. Ar mai fi, totuși, o explicație pentru această putere de obiectivare. O oferă, printre rânduri, chiar autoarea, într-unul dintre paragrafele cu alură eseistică ale cărții. Este vorba de înzestrarea nu pentru limbi străine în sine, ci pentru problematica limbilor străine (p. 301). De altfel, pentru Nadia Anghelescu, ca și pentru George Steiner (citat cu a sa Errata), episodul biblic al Turnului Babel reprezintă
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
leagă efectul sau fenomenologia șamanismului - de muncă, de voință, de perseverență, de continuitate în efort, și nu cum se mai crede aiurea, de către unii -, de ocultism, mistică, exorcism etc. Implicit, scriitorul-șaman polemizează, delicat, cu atare opinii și în proza sa eseistică În țara stepei cenușii, apărând nu doar tuvinii, ci întreaga semințenie mongolă, spunând că: "Una din opiniile larg răspândite susține că civilizația mongolă nomadă ar fi șamanică, posedând numeroase caracteristici deloc măgulitoare în ochii contemporanilor: lenea, lăcomia, lentoarea, superstiția, lipsa
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
Stanca. Repet: aceștia sunt tocmai prozatorii români pe care pariez, împreună cu cei trei pomeniți mai sus, dar mă întreb ce le lipsește pentru a stârni un ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sunt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă ar scrie numai pentru critică. De aceea și succesele lor sunt în mai mare măsură de critică decât de public. Prozatorului român actual îi lipsește experiența scenariului de film, cu două mari excepții: Mircea Daneliuc
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
în ochii dreptei, nici în ochii avatarurilor bolșevismului, ca să nu mai vorbim de critica acerbă dezvoltată de autohtoniști (la noi, spre pildă, iorghiștii) sau de cercurile intelectuale îngrijorate de soarta umanității, cu vârf romanesc de lance în Thomas Mann, iar eseistic în Declinul Occidentului de Oswald Spengler. Poziția autorului se definește prudent, în etape, dar cu jaloane clare: „Pornind de la experiența decadenței așa cum o expune Nietzsche în Cazul Wagner și Ecce homo, ca necesitate a depășirii maladiei decadente prin provocarea metabolică
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
amplă operă, iar acest lucru l-a inclus generațional și în frământările specifice poeziei spaniole postbelice. Publicarea volumului de Opere complete în 1987 a permis o cunoaștere mai clară a scrierilor sale atât de variate, în special proza jurnalistică și eseistică, la fel de imaginativă, creatoare și poetică pe cât s-au dovedit volumele lui de versuri, marcată de sclipiri verbale și de o filozofie profundă. Unul dintre aceste texte, considerate clasice în tradiția spaniolă, este celebrul El hombre en función del paisaje / Omul
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
folos. Dar la o privire mai atentă constați altceva: că toată enumerarea de mai sus e făcută cu gust literar și cu precizie analitică, moment în care intuiești că, pentru Livius Ciocîrlie, bătrînețea e o temă literară urmărită cu migală eseistică, autorul făcînd din cercetarea senectuții un act de acribie culturală. Din acest motiv, La foc mărunt nu e un jurnal acru mustind de otrăvuri inspirate de prăbușirea tonusului, ci o colecție de reflecții prilejuite de fenomenul înveterării. Nu găsim imprecații
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
șubredă, în ciuda "stilului", și a scăzut din valoarea textelor cu componentă documentară reală, adică jurnalele. De ce am pus între ghilimele "stilul"? Pentru că acesta este argumentul principal al criticii cînd vine vorba de Drieu. Este un soi de scuză, de găselniță eseistică, un "și totuși are stil" la nivel academic... în Bărbatul copleșit de femei nu găsim doar stil, ci o operă compactă, excelentă din orice perspectivă am privi. M-a surprins resuscitarea unui anumit tip de dialog libertin (tradițional; un reper
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
Rodica Bin În ultimii ani Richard Wagner face un slalom foarte curajos între poezie și publicistică, eseistică și roman. Cine i-a citit scrierile recente distinge un traseu tematic comun: pîrtia accidentată a unei actualități se învecinează constant cu valea unui trecut marcat de ideologii și prejudecăți. După volumul de poezie Madonna în oraș, autorul publică romanul
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
Sebastian, în timp ce volumul apărut la Editura Teșu ridică, în special, probleme de natură tehnică, începând chiar cu titlul, fiind de fapt o selecție din articolele publicate de acesta în presa vremii. Publicistica lui Mihail Sebastian confirmă valoarea acestuia în plan eseistic, al ideilor sau al moralei, pentru că, așa cum observa Dan C. Mihăilescu, "registrul ideilor, fie ele Ťgingașeť, fie agresate, este zona tare a scriitorului", romanele și piesele de teatru impunându-l mai puțin în istoria literaturii române, locul său în această
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
la atingerea unei ținte: „Substanța revelațiilor sale o vor constitui, implicit, nu concluziile obiective, detașate, austere, ci meditațiile subiective, trăirile personalizate provocate de peripețiile călătoriei". Corect. N-avem nimic de obiectat la „altoiul" preconizat de Gelu Negrea, cel al modalității eseistice, pe paradigma consacrată a dicționarului, și nici la tatonările la care supune condiția eseului, pînă la momentul în care declară peremptoriu următoarele: „Cred că, în forma ei clasică (?), critica literară și-a cam trăit traiul și și-a mîncat cozonacul
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
cititorului repere pentru înțelegerea realismului magic din capodopera sa la frontiera dintre ficțiune și realitate, frontieră ce dispare în unele autobiografii actuale, în care viața se confundă cu literatura. Autobiografiile devin memorii literare, iar textul confesiv este înlocuit de cel eseistic și de reflecție asupra literaturii. Un exemplu este volumul Las palabras de la tribu. De Rubén Darío a Cela (Barcelona, 1994) al scriitorului spaniol Francisco Umbral (1932- 2007), care precizează în cuvântul de deschidere intitulat Atrio: „Viața mea nu a fost
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
la ediția românească autorul recunoaște că doar trei sau patru dintre ele contează cu adevărat în economia cărții), veșnicul balans � în maniera Umberto Eco - între un factual aflat la limita romanului polițist și spiritual, trimiterile livrești și reflecțiile filozofice, însemnările eseistice, pot deruta cititorul indicîndu-i piste false de lectură. E drept, în buna tradiție modernă, finalul dă un sens unitar întregii structuri arborescente a romanului și restabilește coerența liniilor de legătură dintre personaje, care, la un moment dat, deveniseră imposibil de
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
al cărui formalism conceptual numai inițiații pot spune că îl înțeleg, cu toate așadar că logicianul român ar avea toate motivele ca, mulțumindu-se cu oficierea acestui ritual analitic, să privească cu condescendență la retorica neformalizată a filozofiei de tip eseistic, totuși deschiderea sa față de celelalte ramuri ale filozofiei este vizibilă în chiar paginile cărții de față: din cele opt studii ale Explorărilor logico-filozofice, două reprezintă aplicații ale metodei analitice asupra unor teme ce ies din perimetrul strict al acestei specialități
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
extremele sunt reprezentate de Elveția (unde, cu excepția unor traduceri parțiale mai vechi, opera poetului rămâne cvasinecunoscută) și Spania (unde s-au publicat de-a lungul anilor peste 100 de ediții din Kavafis, există mai multe traduceri și o bogată operă eseistică generată de opera marelui Alexandrin, aparținând unor renumiți poeți spanioli). Primele poeme kavafice, celebrele Ithaka și Lumânări, figurează în Antologia poeziei grecești publicată în 1939 la Cluj de clasicistul Ștefan Bezdechi. Bibliografia traducerilor din Kavafis apărute din deceniul 6 în
„KAVAFEIA“ – ediția a 11-a by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/6608_a_7933]
-
și focalizarea internă fixă asupra naratorului-personaj principal relevă însă implicarea accentuată a autorului în actul enunțării, interferarea elementelor factuale cu cele ficționale sporind complexitatea și forța persuasivă a textului. Adio, Europa! este, în primul rând, un roman politic profund analitic, eseistic (asemănător în acest sens cu scrierile lui Al. Ivasiuc sau Augustin Buzura) în care se problematizează pe teme de filozofia istoriei, psihologie experimentală, sociologie, etică etc., în acord cu tipul de literatură - "intensivă" - la care aspira Ion D. Sîrbu încă
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
astea în care toți înoată în stil și în metafore și nimeni nu se îneacă. Îmi plac acești autori curajoși, ce scriu un vagon de vată ca să ambaleze în ea, undeva, o mică împunsătură la adresa turcilor". Roman politic, corintic, filozofic, eseistic, parodic, satiră, antiutopie, pamflet - Adio, Europa! este expresia unei tentative disperate de "dezvrăjire a lumii" în care se îmbină comicul cu tragicul și cu absurdul, ironia cu patosul și deriziunea, revolta cu blestemul și cu tăcerea. Intelectualism, ironie, parabolă, eseu
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
nu problematizează. Descrie ceea ce vede, ceea ce simte și ceea ce gândește. Chiar dacă precizia detaliilor, mai ales în ceea ce privește viața interioară, duce, automat la unele concluzii analitice, acestea îi aparțin cititorului, nu autoarei. Textele Gabrielei Adameșteanu nu au, în mod direct, vreo componentă eseistică. Chiar dacă, inevitabil, un om cu spiritul de observație al prozatoarei nu poate rămâne rece la cursul istoriei și la dramele oamenilor. Din acest punct de vedere, proza Gabrielei Adameșteanu seamănă cu cea a lui Nicolae Breban. Alături de stilul foarte îngrijit
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
situații și exprimări din scrieri anterioare; gândul autorului se hrănește abuziv din memorie, prezentându-se drept un ins neverosimil de autarhic. În al doilea rând, sunt de urmărit citatele nesemnalate, expresiile preluate. Acestea par a reproduce crâmpeie din varii scrieri eseistice, passages non marqués, iar în cazul în care ele sunt tipărite după 1935, ne vedem obligați a vorbi de ciudata premoniție ideatică a lui Mateiu Caragiale; uneori chiar identitatea, comportamentul unor personaje notorii din interbelic împrumută trăsături întâlnite la indivizi
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
mai multe perspective, prin reveniri succesive și schimbare a naratorului. Dincolo de toate este miza pe poveste, intenția autorului de a-și seduce potențialii cititori prin relatarea unor istorii memorabile, care pot fi oricând (re)povestite. Într-un fragment cu valențe eseistice, autorul face un elogiu poveștii care, după spusele unora, trebuie să fie componenta principală a unui roman: "Plăcerea omului de a spune și de a fi ascultat e multă! Ne place îmbucurarea celui de lângă noi cu clipe de farmec și
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]