1,950 matches
-
restul esofagului din nucleul motor dorsal al vagului. După stimularea centrului deglutiției din trunchiul cerebral, deglutiția se produce involuntar pe baza unui program central, responsabil pentru derularea secvențelor motorii. Voma Voma reprezintă procesul de evacuare rapidă a conținutului gastric prin esofag și cavitatea bucală. Inainte de declanșarea vomei apare o senzație de greață intensă, asociată cu o reacție simpatică exteriorizată prin midriază, paloare, transpirație, tahicardie, accelerarea ritmului respirator și o reacție parasimpatică cu hipersalivație, lăcrimare, contracții antiperistaltice duodenale, gastrice și esofagiene
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
începe cu câteva inspirații profunde după care respirația se oprește, laringele se ridică determinând închiderea glotei și deschiderea sfincterului esofagian superior. Nazofaringele este blocat prin ridicarea palatului moale. In același timp se produce o relaxare a corpului și fundusului gastric, esofagului și contracția antrumului piloric, alături de contracția puternică a musculaturii abdominale. Evacuarea conținutului gastric în cursul vomei se datorește presiunii exercitate asupra lui de la exterior și mai puțin contracțiilor proprii. Voma este un act reflex declanșat de stimularea receptorilor răspândiți în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
amilaza salivară degradează polizaharidele, iar lipaza salivară degradează trigliceridele (mai ales la nou-născut). b. Gustativ: apa din compoziția salivei dizolvă substanțele sapide favorizând contactul acestora cu mugurii gustativi. c. Protector: saliva realizează lubrefierea și înmuierea alimentelor protejând mucoasa bucală și esofagul de escoriații. saliva are o capacitate limitată de a neutraliza acizii conținuți în alimente; umectarea mucoasei bucale contribuie la meținerea integrității acesteia, indispensabilă ca barieră antimicrobiană; un debit salivar normal realizează îndepărtarea prin efect mecanic de spălare a agenților cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
fel cum, după pluralul foarfeci al lui foarfece, s-a creat forma de singular foarfecă). Schimbarea semantică de la „seceră“ la „falcă“, existentă numai în română, se explică prin faptul că mandibula seamănă ca formă cu o seceră. Gură < lat. gula „esofag, gâtlej“. La început, gură se folosea numai pentru animale (cf. fr. gueule), așa cum se vede din expresia calul e tare în gură sau din cuvântul compus gura-leului. În româna veche, exista și cuvântul rost „gură“ care vine din lat. rostrum
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
unde se oprise Marcello Malpighi (1628 - 1694). Simte că poate să meargă mai științific și mai rodnic mai departe, ceea ce a și realizat. Rigoarea experimentală se unește cu cea ideatică într-o sinteză științifică ce-i aparține structural. Investighează laringe, esofag, intestine, căi biliare, plămâni, țesuturi musculare adipoase, tulburări clinice, anomalii localizate prin autopsiere. După mai bine de o jumătate de secol de cercetare publică la Veneția, în 1761, capodopera sa și primul tratat de anatomie patologică, intitulat De sedibus et
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
viscerele toracice și abdominale. În peretele gastrointestinal, fibrele vagale terminale se distribuie celulelor ganglionare ale plexurilor mienteric și submucos contribuind la autoreglarea activității sistemului nervos enteric. Acesta este reprezentat de plexurile viscerale mienteric, submucos și subseros ale tubului digestiv de la esofag la anus, prezintă un larg grad de independență anatomică și fiziologică și constituie cea de a treia componentă a sistemului nervos vegetativ periferic. Pe plan funcțional, sistemul enteric este implicat în procesele normale și patologice de motilitate, reglarea fluxului sanguin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și noncolinergice au fost denumite serotoninergice, histaminergice, peptidergice, Gaba-ergice, glutamatergice, nitrinergice etc. Particularități morfofuncționale interesante prezintă sistemul nervos enteric (SNE). Acesta reprezintă cea de a treia componentă vegetativă periferică care asigură activitatea motorie și secretoare atât a tubului digestiv de la esofag la sfincterul anal intern cât și organelor anexe (pancreas, vezică și căi biliare). Alcătuit din peste 20 tipuri de neuroni enterici și celule enterogliale ce însumează aproximativ 200 milioane numai în jejuno-ileon (Furness, 2008), ca principali constituenți ai plexurilor nervoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
carotidian intern asigură prelungirea și distribuția impulsurilor simpatice în craniu. Ramurile extracraniene ale ganglionului cervical superior se îndreaptă fie spre bifurcația carotidei primitive, pentru a se anastomoza cu filete din vag și glosofaringian în vederea alcătuirii plexului carotidian, fie spre bucofaringe, esofag, laringe sau tiroidă sub formă de plexuri vasculare secundare. Ramurile cardiace, în număr de 2-3 se unesc pentru a forma nervul cardiac superior, unul din constituenții plexului cu același nume (fig. 14). Ganglionul cervical mijlociu este inconstant. Când există, corespunde
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dintre ganglioni sunt mai groase în partea superioară decât în segmentul inferior al lanțului toracic. Fiecare ganglion este conectat cu centrii și nervii spinali prin ramurile comunicante albe și cenușii. De la nivelul primilor 4-5 ganglioni toracici pornesc fibre la aortă, esofag, canalul toracic și plexul pulmonar. Fibrele plecate din ganglionii situați între D5-D9 formează nervul marele splanhnic. În afara fibrelor postganglionare, acesta conține fibre eferente preganglionare, care merg la medulosuprarenală și un număr suficient de filete senzitive. După ce traversează diafragmul printre pilierii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se distribuie musculaturii netede bronhiolare și parenchimului corespunzător. În afara ganglionilor încorporați în plexurile cardiac și pulmonar, mici grupe ganglionare pot fi puse în evidență în mediastin, ventral aortei descendente și caudal căilor pulmonare. Ele trimit ramuri la trahee, bronhii și esofag. În cavitatea abdominală are sediul unul din cele mai mari și importante plexuri prevertebrale - plexul solar. I.2.1.24. Plexul solar Dispus retroperitoneal, înaintea vertebrelor D12-L2, plexul solar este o formațiune nervoasă complexă, în constituția căreia intră, de regulă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
marea lor majoritate ramurilor terminale ale acestuia, contribuind la formarea plexurilor secundare hepatic, frenic, gastric, pancreatic și splenic etc. Plexul hepatic anterior și posterior trimite ramuri la ficat, vezica biliară, regiunea duodenopilorică și pancreas, iar plexul frenic oferă filete diafragmului, esofagului, venei cave inferioare și plexului adrenal. La rândul lor, plexurile coronarostomahic și gastric stâng asigură împreună cu filetele vagale inervația vegetativă a stomacului. În timp ce vagul stâng emite ramuri gastrice anterioare, vagul drept inervează fața posterioară a stomacului. Plexul pancreatic se găsește
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
implicate în menținerea tonusului muscular al arborelui - bronhie. Plexul profund, fiind localizat între lamele cartilajelor bronhiolare și parenchimului pulmonar, prezintă conexiuni și cu ganglionii intrapulmonari. Plexurile enterice sunt structuri nervoase sincițiale localizate de-a lungul întregului tub digestiv, de la nivelul esofagului până la regiunea anorectală. Ele sunt formate din ganglioni și filete nervoase de legătură intim intricate, dispuse sub forma unei complexe rețele plexiforme între musculatura netedă longitudinală și circulară în cazul plexului mienteric Auerbach, sau în zona submucoasă în cazul plexului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
periferic care îndeplinește un rol fundamental în controlul și reglarea activității tubului digestiv. Structură nervoasă cu particularități morfo-funcționale complexe, sistemul nervos enteric este reprezentat la mamifere și om de ansamblul plexurilor nervoase situate atât în pereții întregului tract digestiv de la esofag la sfincterul anal intern, cât și în organele anexe (pancreas, vezică și căi biliare). Neuronii enterici și enterogliile sunt grupate în structuri microganglionare intraparietale care formează plexurile mienteric (Auerbach), situat între stratul longitudinal extern și circular intern ale tunicii musculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
front avansează prin mezenchimul local; Aria vagală caudală corespunzătoare somitelor 6 și 7 care colonizează în sens rostro-caudal numai derivatele intestinului anterior subfrenic (stomacul, duodenul, căile biliare și pancreasul); Aria truncală proximală care colonizează derivatele intestinului anterior suprafrenic, în special esofagul dar și faringele și limba (30); Aria sacrală situată distal față de somita 28 al cărei material neuroenteroformator migrează în sens invers, caudo-rostral și colonizează derivatele intestinului terminal, rectul și colonul descendent până la unghiul colic stâng (2, 20, 21, 24, 27-30
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conjunctivă subseroasă, este format dintr-o rețea de fascicule nervoase subțiri care conțin atât fibre proprii, cât fibre extrinseci de origine vagală sau simpatică postganglionară. Microganglionii acestui plex sunt rari, cu puține corpuri neuronale și se găsesc mai ales în esofag, stomac, de-a lungul inserției intestinale a mezenterului și pe fața anterioară a rectului (1, 6, 9, 31). I.2.2.7. Extensia cranială a plexurilor intramurale. Existența plexurilor microganglionare intramurale faringiene și în structura limbii, semnalată de Remak încă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
funcționale care au permis clasificarea neuronilor enterici în enteroneuroni motori, neuroni senzitivi intrinseci sau intrinseci aferenți primari (IPAN) și interneuroni. I.2.2.10. Neuronii motori Sunt localizați mai ales în plexul mienteric, dar și în plexul submucos superficial din esofag, stomac, colecist, intestinul subțire și gros. Fiecare structură musculară a peretelui tubului digestiv, respectiv musculatura longitudinală, circulară și muscularis mucosae este inervată de cupluri de enteroneuroni motori, excitatori și inhibitori. Morfologic aceștia aparțin tipului Dogiel I, și electrofiziologic tipului „S
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
FUNCȚIONALĂ A APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv format din tractul gastro-intestinal și organele digestive accesorii (glandele salivare, pancreasul exocrin, ficatul și căile biliare) realizează reglarea funcției digestive pe căi neuroreflexe și hormonale sinergice. Segmentele tubului digestiv reprezentate de: cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire (duoden, jejun și ileon) și intestin gros (colonul ascendent, transvers, descendent) (fig. 103) asigură prin fenomene mecanice, chimice și fizico-chimice complexe transformarea, transportul și absorbția substanțelor alimentare în vederea preluării și asimilării lor de către organism. Cavitatea bucală reprezintă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
găsesc mugurii gustativi ce reprezintă receptorii analizatorului gustativ (chemoreceptori). Faringele este un tub larg prin care trec alimentele și aerul, constituind o răspântie a căilor respiratorie și digestivă, făcând legătura dintre fosele nazale și laringe, precum și dintre cavitatea bucală și esofag, în peretele posterior al faringelui, înapoia limbii, se găsesc amigdalele (țesut limfoid), cu rol în reținerea bacteriilor și toxinelor. Esofagul, situat în torace, reprezintă un segment tubular, lung de 25-30 cm la individul adult, ce realizează legătura dintre faringe și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
constituind o răspântie a căilor respiratorie și digestivă, făcând legătura dintre fosele nazale și laringe, precum și dintre cavitatea bucală și esofag, în peretele posterior al faringelui, înapoia limbii, se găsesc amigdalele (țesut limfoid), cu rol în reținerea bacteriilor și toxinelor. Esofagul, situat în torace, reprezintă un segment tubular, lung de 25-30 cm la individul adult, ce realizează legătura dintre faringe și stomac. Musculatura esofagului este striată și netedă, inervată de fibre somatice și vegetative, ambele de origine vagală. În porțiunile inițială
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
posterior al faringelui, înapoia limbii, se găsesc amigdalele (țesut limfoid), cu rol în reținerea bacteriilor și toxinelor. Esofagul, situat în torace, reprezintă un segment tubular, lung de 25-30 cm la individul adult, ce realizează legătura dintre faringe și stomac. Musculatura esofagului este striată și netedă, inervată de fibre somatice și vegetative, ambele de origine vagală. În porțiunile inițială și finală ale esofagului se găsesc două sfinctere, respectiv sfincterul esofagian superior (faringo-esofagian), format din mușchiul cricofaringian striat și constrictorul faringian neted, care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reprezintă un segment tubular, lung de 25-30 cm la individul adult, ce realizează legătura dintre faringe și stomac. Musculatura esofagului este striată și netedă, inervată de fibre somatice și vegetative, ambele de origine vagală. În porțiunile inițială și finală ale esofagului se găsesc două sfinctere, respectiv sfincterul esofagian superior (faringo-esofagian), format din mușchiul cricofaringian striat și constrictorul faringian neted, care previn intrarea aerului în esofag, și sfincterul esofagian inferior (gastro-esofagian), cu musculatură netedă, care previne refluxul gastro-esofagian. Stomacul, cel mai dilatat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inervată de fibre somatice și vegetative, ambele de origine vagală. În porțiunile inițială și finală ale esofagului se găsesc două sfinctere, respectiv sfincterul esofagian superior (faringo-esofagian), format din mușchiul cricofaringian striat și constrictorul faringian neted, care previn intrarea aerului în esofag, și sfincterul esofagian inferior (gastro-esofagian), cu musculatură netedă, care previne refluxul gastro-esofagian. Stomacul, cel mai dilatat segment al tubului digestiv, se găsește în abdomen, având forma de „cârlig de undiță”, cu două fețe (anterioară și posterioară), două margini sau curburi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Stomacul, cel mai dilatat segment al tubului digestiv, se găsește în abdomen, având forma de „cârlig de undiță”, cu două fețe (anterioară și posterioară), două margini sau curburi (marea și mica curbură) și două orificii: cardia, prin care comunică cu esofagul, și pilorul, ce asigură legătura cu intestinul subțire. Din punct de vedere anatomo-funcțional, stomacul prezintă o porțiune verticală, constituită din fundul stomacului (fornix sau camera cu aer) și corpul stomacului, și o porțiune orizontală, formată din antrul și canalul piloric
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intestinal; conține plexurile motorii Auerbach care, împreună cu plexurile Meissner, constituie un sistem nervos intrinsec, bine reprezentat și interconectat, care coordonează autonom activitățile secretorie și motorie ale tractului gastrointestinal. d) Adventicea (tunica externă) este constituită din țesut conjunctiv lax, în jurul faringelui, esofagului și părții inferioare a rectului, și dintr-un țesut conjunctiv dens, acoperit de seroasa peritoneală, în celelalte segmente ale tubului digestiv. Controlul nervos al activității structurilor musculare și glandulare ale tubului digestiv este asigurat de componenta extrinsecă vago-simpatică întregită de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rol integrativ în funcție de neurotransmițătorii eliberați. Reacțiile reflexe se produc în mod predominent pe cale vagală prin intermediul filetelor integrate ale sistemului enteric. II.4.1.2. Sistemul nervos enteric denumit și metasimpatic reprezintă componenta intrinsecă a sistemului nervos vegetativ gastrointestinal extinsă de la esofag până la sfincterul intern anal. Aceasta prezintă un important grad de independență față de componenta extrinsecă vago-simpatică deoarece secționarea vagilor nu suprimă motilitatea tubului digestiv. Rețeaua polineuronală enterică este formată din mici neuroni motori, senzitivi și interneuroni sub formă de plexuri viscerale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]