502 matches
-
apetit al Autorității, dar cu care era dificil să simpatizezi. Radu Petrescu avea și motivații personale de nemulțumire față de vedetele literare ale zilei, deși era prea mândru să le invoce. Atacat de presa de partid, Grupul MRP fusese cvasiignorat de „esteții” de la amvonul Autorității Critice, deloc tulburați de bagajele și identitatea acestor marginali și păguboși. Nici de Școala de la Târgoviște din care Radu Petrescu făcea, firesc, parte nu prea aveau chef cronicarii momentului. Ne revedeam, uneori, și În „salonul literar” al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încercau să se salveze de urgie, protejați, fie și iluzoriu, de năvodul stelar al cuvintelor, prin iubire, vis și prietenie... Amintirile năvăliseră instantaneu. O primă plimbare prin Cișmigiu cu șăgalnica debutantă, grațioasă, jucăușă, băiețoasă, inflexibil „etică” În grupul mai curând „estet” al generației În blugi. După-amiaza tulbure, când Madi mă invitase la ea, În Drumul Taberei, și mi-a „gătit”, cu drăgălășenie, bucate greu de găsit pe vremea aceea În România și m-a fermecat cu surprinzătoarea ei pisiceală candidă și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ion Lungu, Un roman de debut, RL, 1989, 32; Corina Găman, Adrian Grănescu, ECH, 1994, 1-3; Viorel Chirilă, Quartet nuvelistic, F, 1999, 11-12; Anca Noje, „Un altfel de sfârșit”, ST, 2000, 1; Nicoleta Sălcudeanu, Vestibul, „Discobolul”, 2000, 26-27; Vasile Sav, Estetul, „Monitorul de Cluj”, 2000, 105; Lucia Grogoncea, Lectura mea particulară, VTRA, 2002, 5-6; Anamaria Dinu, Fișele memoriei, VTRA, 2002, 5-6; Irina Șipețean, Scriitura de sine, VTRA, 2002, 5-6; Mircea Petean, Dinspre epic înspre poematic, VTRA, 2002, 5-6; Petru Poantă, Efectul
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
beton, dar și radiografiind degradarea morală absolută a „turnătorului” și strania relație de complicitate și chiar de solidaritate creată între victimă și călău. Petre Goiciu, comandantul penitenciarului Gherla, un semianalfabet pentru care „dușmanii boborului” devin dușmanii lui personali, este un estet al sadismului, care, asemenea estetului din Renașterea lui Walter Pater, „trăia din plin, cu toată ființa, misia lui de «reeducator», se dăruia total, ardea cu flacără înaltă pe altarul închisorii Gherla.” Exemplară în acest sens este bătaia din finalul romanului
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
morală absolută a „turnătorului” și strania relație de complicitate și chiar de solidaritate creată între victimă și călău. Petre Goiciu, comandantul penitenciarului Gherla, un semianalfabet pentru care „dușmanii boborului” devin dușmanii lui personali, este un estet al sadismului, care, asemenea estetului din Renașterea lui Walter Pater, „trăia din plin, cu toată ființa, misia lui de «reeducator», se dăruia total, ardea cu flacără înaltă pe altarul închisorii Gherla.” Exemplară în acest sens este bătaia din finalul romanului, povestită pe câteva zeci de
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
Înspre vremurile În care modernitatea era o fantasmă neîntinată de istorie. Primii sînt minimaliștii, descendenții soft ai Noilor Romancieri, cei care au reușit să coaguleze ultimul grup de avangardă În literatura franceză, În jurul editurii Minuit, pe ultimii i-am numit « esteți », dar ei sînt, datorită afinităților elective, mai puțin reprezentați. O categorie aparte sînt scriitoarele, majoritatea autoficționare, voci puternice, uneori gălăgioase, care vorbesc - În ciuda faptului că nu o recunosc aproape niciodată - o altă limbă. Nu e vorba aici de discriminare sexuală
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o parte francofoni, ei nu se Întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și recunoască, pînă la urmă, complementaritatea. Pentru că, În fond, ei revendică două lucruri distincte. Primii sînt (ar trebui să fie) niște esteți ai moralei, În calitate de poeți - sau metafizicieni - ai politicii. Ceilalți sînt (ar trebui să fie) niște pragmatiști pentru care dreptatea nu se traduce neapărat prin sufragiul public și nu rezistă la sofisme. Dezechilibrul fundamental dintre cele două discursuri la noi, rezultă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revelă originalitatea: tonul discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau sentințele baroce ale celor ce transmit adevăruri mari, departe de precipitarea exfolierii unei erudiții proteiforme (ca În cazul unor eseiști/universitari americani) are ceva din decența resemnatului, din ironia estetului, din fervoarea nostalgicului. Din pathosul antimodernului care știe că trăiește Într-o epocă În care orice contra-mișcare este ușor de recuperat și de Întors Împotriva ei. Antoine Compagnon reprezintă astăzi o figură Încă tulbure În cîmpul literaturii, dar care, probabil
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
il pensiero debole, Houellebecq e voluntarist. În vremea prudenței, aruncă cu vorbele. Intransigența lui distonează cu domnia ludicului. Houellebecq nu vrea să scrie frumos, ci - și dimensiunea etică este capitală - bine. Idealul scriitorului dintotdeauna Îi este străin. Deoarece, crede el, estetul, concentrat asupra scriiturii, rămîne blocat Într-o Întrecere abstractă, cu propriile limite de expresie sau cu cele ale limbajului. Nu e vorba despre cîștigarea nici unui concurs autist, crede el, soldat fidel al misionarismului. Apoi, continuă, biografismul care pornește de la premisa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a fi luat zilele muștei care-i ținea de urît. Nu-i mai pușțin adevărat că, Între timp, fuseseră uciseră În războaie mai multe zeci de milioane de oameni, la vederea cărora Lafcadio s-a transformat brusc dintr-un estet arogant și criminal Într-un luzăr circumspect și plin de (auto)compasiune. Ce Înseamnă literatura de 20ș? Confort. Lectura romanelor publicate de editura Minuit În anii 1980 este aparent comodă: textele mustesc de umor, cinism, parodie. Este o literatură de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
degrabă despre crepusculul vîrstei de aur - a literaturii franceze, cea care situează literatura Într-un Dincolo al cunoașterii, spiritului și pulsiunii, voi Încheia acest volum cu un comentariu la Umbrele rătăcitoare ale lui Pascal Quignard, un scriitor francez din stirpea esteților - sau a antimodernilor : Pascal Quignard. . Despre scriitorul născut În 1948 se știu destule. Rezumatul biografiei de scriitor a lui Pascal Quignard se găsește Într-un articol anterior, scris după aflarea unora dintre cărțile premiate În Hexagon spre sfîrșitul anului trecut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
A. D. Xenopol (1893-1894) vechile Amintiri din o călătorie. Cu sprijinul lui Xenopol, H., „amantul nestrămutat al naturii”, ajunge la Iași, profesor de română și latină (un timp director) la Liceul Internat (1899-1912). Stimulat de G. Ibrăileanu („delicatul meu amic” - un „estet literar de mâna-ntâi”), reia scrisul; prestigioasa revistă „Viața românească” îi tipărea, între 1907 și 1912, acum remaniate și împărțite în capitole, amintirile de drumeție, cărora li se adaugă nuvele și povestiri: Floricica, Părintele Ghermănuță, Singur, La Tazlău, La Pângărați
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
transfigurată și mai „ezoterică”. În fine, această a doua lectură configurează un univers inedit, greu inseriabil deocamdată în tipologiile constituite ale romanului românesc. Mircea Ciobanu e un artist care își scoate efectele din căutarea contrastului. A observa cu ochi de estet mahalaua sufletească - iată, în definitiv, tema. Contemplarea e, în același timp, nesățioasă și ironică. Remarcabilul tact artistic (și în limbă) îl oprește pe romancier de la excese. Meritul literar provine din echilibrul păstrat între extreme. Senzorialitatea naratorului e copleșitoare și totodată
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
1998, 6; Carmelia Leonte, Îndrăzneală și ambiguitate, CL, 1998, 10; Ioan Moldovan, Un debut întârziat, F, 1998, 12; Lucian Suciu, Două cărți de Lucian Alexiu, „Arca”, 1999, 1-3; Ada D. Cruceanu, La modul impersonal, CL, 2000, 2; Radu Săplăcan, Un estet al existenței interioare, CL, 2000, 5. A.Ct.
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
vorba despre o suită de nuvele adunate în volum, care se situează la antipodul romanelor de cuceriri glorioase atât de dragi SF-ului "vârstei de aur". Autorul arată acolo, într-adevăr, distrugerea orașelor magnifice și poetic descrise în care trăiau esteții marțieni. Bradbury a inventat și o distopie originală în Fahrenheit 451 (1953), unde înfățișează o societate care urăște cărțile, care ard la 451 de grade Fahrenheit. Acestea sunt înlocuite de sitcomuri ale căror personaje intră în interacțiune cu indivizii, care
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
loc într-o tipologie, dar tot astfel poate deveni operă "reprezentativă" prin exhaustivitatea proprietăților sal pertinente - o operă, deci, simbolică pentru categoria ei. Artefactul va fi în acest caz calificat drept "frumos" și, în consecință, selecționat 25. Așa ajunge un estet precum Odobescu să vorbească despre o "frumoasă stelă cu doi lei culcați pe frontonul ei"26, despre un "foarte frumos corp trunchiat de centaur"27 sau despre "minunata colecțiune de grosolane vase de pământ"28. Tot așa, Cezar Bolliac spune
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să exprime "talentul" nu e la îndemâna oricui, implicând formele superioare ale actului lecturii. Și nu mă refer aici doar la acuitatea privirii, ci și la amoralitatea acestei perspective estetizante: pentru atâta cinism e nevoie de un critic sau de un estet. Posibilitatea manierelor e în esență democratică, ține de universalitatea accesului la text; lectura lor e însă elitistă, depinzând de un număr mic de inițiați. De aici, numeroasele forme de "colonizare" a acestei interiorități textuale în cultura critică românească după 1880
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de pâine, nuci de cocos sau halva. Bineînțeles că, departe de a fi sentințe, aceste afirmațiuni, intenționat absurde, nu tind decât să sublinieze forța elementară a talentului, independența lui... și nimic altceva. Le-am însemnat aici, cu gândul la acei esteți incurabili, care, cu ifose superbe, simt congestii dureroase în creierașe minuscule, la auzul numelui Tănase și se înțepenesc în dispreț implacabil în fața artei sale, pentru că Tănase joacă, ceea ce joacă. Ei fac parte din categoria acelor gorile culturale, care mângâie cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
deși periodic și fragmentar, și autori români din exil care fie publicau în limba franceză, fie erau cunoscuți prin traduceri. Existau însă riscurile ca o antologie oficială, Nouvelles Roumaines, prefațată de Tudor Vianu, care nu mai este „onestul profesor și estet de altădată”, să aibă consecințe dezastruoase pentru imaginea literaturii române în străinătate, iar Monica Lovinescu înțelege să atragă atenția asupra acestui fapt. încercând să contracareze minciuna prezentată la nivel oficial, Monica Lovinescu rectifică informațiile din Contemporanul care publica în 1966
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oamenii trăiau liberi și fără griji. De ochii verzi ai unei fete frumoase și de scrisul frumos, în general. Ce detestă Mihai Zamfir? Cenușiul unei vieți deprimante, rutina, plictiseala gesturilor anodine, blocurile-ghetou și "cuceririle" comunismului, la grămadă. Scriitorul e un estet (și un calofil!), un Pașadia sufocat de miasmele "epocii de aur", care se agață de fiecare țigară și de orice fronton rococo. Personajele sale poartă această angoasă, a creatorului apolinic urmărit de urât, peste străzile unui București viu, cu o
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
jumuleală" de cărți. Adică, de-ar fi să adaptez - totul, în cartea celor doi scriitori, se adaptează... - ziceri vechi, corola devine salon cultural. Fluturii, pe care îi ,scriu", în răvașe de pe cîmpul de luptă, licuricii 1-6, sînt, cum altfel, niște esteți. Iată-l suferind, ca ultimul dandy în mizerie sau ca un rigă în agonie (evul e un cadavru, potiru-al lui mormînt - ,întorc" și eu, ŕ la Cernat & Ungureanu, niște versuri...), pe Cap de Mort, mare vrăjitor al curții imperiale ,apusene
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
păstra temperatura lecturii scăzută ( închpuiți-vă efectul unei scene de amor pasional în mijlocul lui Molloy) ar putea fi învinsă de foamea de autenticitate. Faire l’amour este un hibrid. Sticluța de acid clorhidric, mascota romanului, constituie simptomul apropierii dintre sardonicul nepăsător, "estet" al foarte-nou-romancierilor ( cînd acidul se află în relație cu protagonistul, aflat astfel mereu în pericol de autosuspendare) și cruzimea naturalistă, obscenă, a făcătorilor de senzații tari ( cînd o altă destinație a acidului se vădește a fi partenera protagonistului, o creatoare
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
adresate de Dumitru Chioaru, cărturarul face subtile observații cu bătaie spre prezent și viitor: "Ceea ce trebuie remarcat, înainte de toate, este un anume paradox al poziției cerchiste. Pe deoparte, cei ce aveau să fie porecliți, huliți sau mai rareori elogiați drept «esteții de la Sibiu» pledau pentru o critică estetică ce descindea din Maiorescu via Lovinescu. Supremația esteticului, într-o ierarhie axiologică cerchistă, era manifestă. Bătălia Manifestului se dădea întru apărarea autonomiei artei împotriva unei arte înfeudate politicului, socialului, moralei. «Pășuniștii», apologeții «plaiurilor
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
nu puteau fi decât adversarii cerchiștilor. Dar, pe de altă parte, estetismul presupus și, într-o anumită măsură, real al Cercului Literar era depășit printr-o orientare mult mai amplă spre un orizont valoric mai larg. Cum spuneam mai demult, «esteții» Cercului de la Sibiu se situau de la început pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului. Paradoxul Cercului în epoca Manifestului este acela tocmai al unui estetism ambiguu promovat de câțiva tineri
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
mei, ale mele, (iată, în curînd în volum la Editura Vinea) vor fi recitite în perspectivă istorică, se va putea vedea cu ochiul liber cum s-a născut o literatură și cum a supraviețuit ea cenzurii. Noi ne-am crezut esteți. Și am fost politicieni. Ne-am considerat cel mult lideri de opinie culturală. Și am devenit fără să vrem lideri de opinie politică. Nu întîmplător, scriitorii au dat cel mai mare număr de opere viabile în comunism și cel mai
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]