492 matches
-
timp ostil, „pândită de noaptea rece ca țeava unei arme cenușii” -, precumpănitor devine un lirism al poeziei despre poezie și despre harul revelator al poetului. Cartea de maturitate a lui C., Tablou cotidian, aduce în prim-plan lirica blând-sarcastică a „estetismului ratării” în mica lume provincială. Placheta de „versuri alese” Alter ego rezumă un itinerar printre direcții și obsesii poetice, printre toate câte „au fost scrise”, dând curs, într-o secțiune intitulată Epilog, jocului intertextual de sincronizare, peste timp, cu pulsul
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
Omul profilat pe cer (1945; Premiul Editurii Forum) și Cântece negre (1946). Tonalitatea dominantă a primelor lui poezii se înscrie într-o cheie gravă, întunecată și sumbră: marcat de mizeriile și ororile războiului, pe de o parte, conștient de eșecul estetismului literar în a asigura un refugiu împotriva realității ostile și necruțătoare, pe de altă parte, autorul scrie „cântece negre”, poeme al căror nucleu îl constituie protestul social și revolta împotriva dimensiunii meschine și strivitoare a cotidianului. Într-o lume lipsită
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
său excesiv și dogmatic l-a descalificat în ochii moderniștilor, care i-au reproșat insensibilitatea la literatura mai nouă. Perspectiva tradiționalistă i-a întreținut interesul pentru chestiunea specificului național, a cărui sursă o identifică în ruralitate. El aspiră la un estetism cu nuanțe sociale și naționale, în spiritul direcției inaugurate de M. Kogălniceanu și grupul lui. C. este, totodată, unul dintre primii comparatiști literari români, preocupare extinsă și asupra folclorului. Pagini evocatoare și interpretative sunt dedicate unor scriitori străini, îndeosebi germani
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
și Filosofie din Iași, iar peste un an, pe același post, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, de unde va fi scos, în urma unei vaste campanii de denigrare declanșate în presa comunistă, sub acuzația de „idealism” și „estetism”; la 31 ianuarie 1949 ține ultimul curs. „Detașat”, din noiembrie 1949, la Institutul de Istorie Literară și Folclor, va fi aici director din 1951 până la moarte. În 1948, fusese ales membru titular al Academiei Române. În 1960, devine profesor onorific la
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
semnul verigei, al unității care, prin însumare, creează acel lanț care cuprinde totul. Folosind și culoarea alături de expresia firească a pietrei, el a identificat, dar a și negat, autoritatea materialului, sugerînd, într-un fel, că traseul de la natura ingenuă la estetism și la calofilie este unul scurt și foarte accesibil. Ultimul dintre participanți, cel care, de altminteri, a și asigurat ediției componenta ei internațională, este sculptorul româno-francez Nicolae Fleissig. Ca și Andrei Marina și Maxim Dumitraș, alături de lucrările cărora, de altfel
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]
-
le spun mai mult decât opera lui critică, Mircea Martin vede în aceasta puntea de convergență între diverse tendințe, centrifugale, coerența în fine atinsă a evoluției noastre literare. Nu întâmplător, poate, cele mai substanțiale capitole sunt acelea intitulate Organicism și estetism, respectiv Cucerirea tradiției - de la descoperire la invenție. Din ambele reiese poziția mediană a criticului pe tabla epocii sale. Între extremismul tradiționalist al lui Iorga, care absolutizează trecutul și respinge ,modernismul năvălitor", și extremismul modernist al lui Lovinescu, care are priză
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
războiului sfânt», ca și, ceva mai târziu, militanții comunismului, toți cei ce se vor situa pe «o poziție ferm angajată pentru impunerea ideologiei marxiste», combătând «de pe pozițiile clasei muncitoare...», nu puteau fi decât adversarii cerchiștilor. Dar, pe de altă parte, estetismul presupus și, într-o anumită măsură, real al Cercului Literar era depășit printr-o orientare mult mai amplă spre un orizont valoric mai larg. Cum spuneam mai demult, «esteții» Cercului de la Sibiu se situau de la început pe o mai largă
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
măsură, real al Cercului Literar era depășit printr-o orientare mult mai amplă spre un orizont valoric mai larg. Cum spuneam mai demult, «esteții» Cercului de la Sibiu se situau de la început pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului. Paradoxul Cercului în epoca Manifestului este acela tocmai al unui estetism ambiguu promovat de câțiva tineri scriitori, care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
larg. Cum spuneam mai demult, «esteții» Cercului de la Sibiu se situau de la început pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului. Paradoxul Cercului în epoca Manifestului este acela tocmai al unui estetism ambiguu promovat de câțiva tineri scriitori, care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului. Că în zilele noastre o asemenea poziție mai poate fi fecundă, sunt
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului. Paradoxul Cercului în epoca Manifestului este acela tocmai al unui estetism ambiguu promovat de câțiva tineri scriitori, care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului. Că în zilele noastre o asemenea poziție mai poate fi fecundă, sunt convins. Aceasta fără să repeți unele dintre formulele retorice ale Manifestului. Nu e nevoie să te pui «în slujba valorilor nepieritoare», cum
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
drept existență absolută. Diavolul este incompatibil cu adîncimea (cf. Apocalipsa II, 24), întrucît e platitudine, o iremediabilă platitudine. Dar - atenție! - cînd platitudinea reflectă, cînd are o funcție speculară, poate da impresia iluzorie de profunzime. Se află aci o blamare a estetismului pur, lipsit de miza spirituală, capabilă a-l transcende: "Și cu cît este mai perfecționată contemplarea noastră metafizică a lui Dumnezeu, remarcă Merejkovski, cu atît mai desăvîrșită devine oglinda diavolului. Bezna de jos, cerul de jos, răsturnat, ne atrage cu
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
societății să se piardă printre cuvinte. Și decît o critică sociologică, în stare a decela paradoxul cu pricina, mai suportabilă era una care îl întreținea cu dibăcie. Nimic nu putea fi mai străin de politica culturală a partidului comunist decît estetismul. Și estetismul caracterizează prima literatura adevărată care se naște la începutul deceniului 7. Din acest estetism, critica, la rîndul ei, a făcut o politică. Și a cîștigat, pe multe planuri, războiul cu politica partidului. Sînt, firește, și alți factori, ca
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
se piardă printre cuvinte. Și decît o critică sociologică, în stare a decela paradoxul cu pricina, mai suportabilă era una care îl întreținea cu dibăcie. Nimic nu putea fi mai străin de politica culturală a partidului comunist decît estetismul. Și estetismul caracterizează prima literatura adevărată care se naște la începutul deceniului 7. Din acest estetism, critica, la rîndul ei, a făcut o politică. Și a cîștigat, pe multe planuri, războiul cu politica partidului. Sînt, firește, și alți factori, ca și unele
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
cu pricina, mai suportabilă era una care îl întreținea cu dibăcie. Nimic nu putea fi mai străin de politica culturală a partidului comunist decît estetismul. Și estetismul caracterizează prima literatura adevărată care se naște la începutul deceniului 7. Din acest estetism, critica, la rîndul ei, a făcut o politică. Și a cîștigat, pe multe planuri, războiul cu politica partidului. Sînt, firește, și alți factori, ca și unele imponderabile, care ar merita să fie luați în discuție dacă vrem să înțelegem ce
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
câteva fraze își permit să expedieze aiurea problema canonului. În fine, cartea lui Bloom este, cum știm, o replică dată celor pe care el îi numește Școala resentimentului; el susține canonul și apără criteriul estetic, ceilalți vor o slăbire a estetismului și chiar o relativizare a ideii de canon în numele multiculturalismului și a noilor ideologii culturale, deși nu au niște contra-propuneri concrete. Acestea fiind datele, simplificate la maximum, ale problemei, se nasc câteva întrebări. În ce măsură există la noi un astfel de
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
problema canonului și a canonizării nu și-a creat un dosar realmente serios. Cu adevărat, nici una din cele două tabere întrevăzute, să le zicem, conservatoare și neoliberală, nu și-au definit convingător nici câmpul de acțiune, nici strategia. Nici susținătorii estetismului modernist, nici multiculturalii postmoderni nu au un text solid, clar și tranșant. Canonic. Și unii și alții (atâția câți sunt) se pierd în „ceruri înalte”. Unii par încremeniți într-un discurs secular, ceilalți nu pot explica concret cum e cu
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
mărit presiunea exercitată asupra culturii sovietice în deceniul al patrulea, și în special după apariția realismului socialist, Babel s-a retras progresiv din viața publică. În timpul campaniei staliniste împotriva "formalismului" în artă, Babel a fost criticat pentru așa-zisul său "estetism" și pentru randamentul scăzut. La primul congres la Uniunii scriitorilor din Uniunea Sovietică din 1934, Babel remarca ca a devenit "maestrul unui nou gen literar, genul tăcerii." După multe cereri pentru aprobarea efectuării unei călătorii în străinătate, el a primit
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
o umilească, deoarece a fost, la rândul lui, umilit de colegii săi. Cei doi se despart, iar "omul din subterană" nu o mai vede pe Liza niciodată. În concepția lui Mihail Bahtin, "omul din subterană" tinde spre « un gen de estetism, dar cu sens invers » deoarece el « caută să apară în mod voit dizgrațios cu altul, să se exprime „în ciuda” lui și a gusturilor lui în toate. » Nuvela "Însemnări din subterană" a influențat mult evoluția filozofiei (în special existențialismul), precum și modernismul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
prin gusturile sale rafinate, îmbrăcămintea elegantă și stilul "dandy" de viață. După absolvire, în 1878, se mută la Londra. În același an, 1878, primește premiul "„Newdigate”" pentru poezie și inițiază mișcarea „Artă pentru Artă”, prin care dezvoltă teoria sa asupra estetismului. În 1882 publică prima sa culegere de versuri, în privința careia criticii nu au căzut de acord. Urmează o perioadă în care ține o lungă serie de prelegeri de estetică în Statele Unite și Canada, o alta în care Wilde locuiește pentru
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
poemele lui Arthur Rimbaud, din volumele „Les Illuminations” și „Une Saison en Enfer”, care îi vor marca întrega viață . Însă poezia și libertatea limbajului nu erau suficiente pentru tratarea disperării în care căzuse. Pe de altă parte, Claudel a rezistat estetismului, foarte la modă și care îl tentase, de altfel. În ziua de Crăciun, din același an 1886, face o nouă și mare descoperire, care și ea îi va marca întrega viață: religia catolică: „Eram și eu în picioare, în mulțime
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]
-
1947 a obținut Premiul scriitorilor tineri al Fundațiilor Regale pentru volumul aflat în manuscris "Poeți români". În perioada 1948-1952 a fost bibliotecar la filiala din Cluj a Academiei Române. În 1956 revine în publicistica literară, dar în 1958 este acuzat de estetism și "demascat" în "Scânteia" pentru tentativă de "subminare a bazelor literaturii socialiste". Din 1961 până în 1964 este încarcerat la Jilava. După eliberare, a lucrat ca redactor la "Luceafărul" (1965-1967) și "Viața Românească" (1968-1971). Volumul "Poezia lui Eminescu", scris încă din
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
că "Aktionsgruppe Banat s-a constituit în anul 1972 ca o grupare a unor tineri autori care, în mod programatic, încercau să creeze o literatură neconvențională, angajată în sensul adevărat al cuvântului, axată pe o perspectivă declarat social-critică, opusă unui estetism elitarist, apolitic și distanțat față de realitatea imediată. Ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale, iar textele literare urmau o linie comună, oarecum unitară, inspirată atât din laconismul dialectic al lui Bertolt Brecht, cât și din experimentele avangardiste ale "Grupului
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
invenții frontale»; așadar, «aparent nici o voință de inovare, nici un experimentalism, nici o veleitate avangardistă; dimpotrivă, o voință de ordine, de încadrare în permanențele culturii; „esteții” "Cercului de la Sibiu" se situau, de la început, pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului; estetism ambiguu, dealtfel, al unor tineri scriitori care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului; căutând „fenomenul artistic, orientări
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
nici un experimentalism, nici o veleitate avangardistă; dimpotrivă, o voință de ordine, de încadrare în permanențele culturii; „esteții” "Cercului de la Sibiu" se situau, de la început, pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului; estetism ambiguu, dealtfel, al unor tineri scriitori care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului; căutând „fenomenul artistic, orientări stilistice noi”, „cerchiștii” se puneau „în slujba valorilor
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
început, pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului; estetism ambiguu, dealtfel, al unor tineri scriitori care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului; căutând „fenomenul artistic, orientări stilistice noi”, „cerchiștii” se puneau „în slujba valorilor nepieritoare” (...); foarte moderni, fără să ajungă la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta într-o sferă care depășește infinit artisticul și
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]