95,320 matches
-
narativitate fermecătoare, de povestitor cu vocație; autorul este preocupat de cultura aulică din vremea lui Ștefan cel Mare, prelucrând informațiile extrase din ornamente, bijuterii, vestimentație, mobilier, cântece, povești, interpretate din iconografia epocii și din atmosfera de la curte. într-o primă etapă, Ovidiu Pecican este interesat de modelul eroic încarnat de Ștefan cel Mare, în care mentalul colectiv a hibridat reminiscențe din Alexandru Macedon și din Sfântul Gheorghe, peste care s-au suprapus alte influențe medievale și voievodale. întrebarea cheie a cărții
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
matricea culturii ștefaniene. O altă componentă a sa a fost alura de personaj măcar parțial renascentist, occidentalizat în relația cu maimarii Europei (papa, dogele, alți principi creștini). Autorul acordă o atenție sporită scanării culturii din epoca ștefaniană. într-o primă etapă sunt înfățișate influențele biblice aplicate inclusiv în soluțiile militare ale voievodului. Lectura avizată a textelor istorico-fantaste din epocă, situate între Biblie și Alexandria, între fragmente de romane cavalerești și folclorul băștinaș, între textele eroice despre viteji sau voinici (feudali războinici
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
gândit această biografie Mircea Eliade. Astfel, L'uomo sul tetto. Mircea Eliade e la "storia delle religioni" și-a propus să prezinte într-o abordare normală, ce pare astăzi aproape imposibil de conceput în "cazul Eliade", întrepătrunderea vârstelor biologice cu etapele vieții intelectuale, Pietro Angelini neomițând ceea ce numește, cu ironie abia disimulată, "il suo poco chiaro passato rumeno" (prea puțin limpedele său trecut românesc). Acesta este, de pildă, invocat și interpretat - fără intenții agresiv minimalizatoare - numai în scopul definirii contextului complex
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
ascund automat vorbirea. Adevărul despre mine însumi nu-l știu nici eu. Doar dacă voi reuși să mor discret și anonim, după ce numele meu (și unele scrieri ale mele) vor fi Ťreabilitateť, cineva care va avea răbdarea să parcurgă toate etapele ascunse în articolele (1940-1946), jurnalele, manuscrisele mele de sertar - poate acela să reușească a-mi desena trista și penibila mea siluetă spirituală." În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal se regăsește, foarte aproape de final, această frază ce condensează o întreagă existență
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
ultimul meu roman, romanul de amurg", urmat de traducerea în mai multe limbi și de gloria postumă a scriitorului rus. Scris în plină ascensiune a stalinismului și apărut în osificata societate comunistă post-stalinistă, romanul a fost perceput într-o primă etapă în grila subversivă, tipică Estului, citirea lui echivalând aproape cu un act de disidență. Pornind de la premisele că "Maestrul și Margareta este un mare roman figural, căruia i se potrivește o descifrare figurală"(p.72) și că "un demonolog și
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
ideea înspre ,,Apogeu’’-l așteptării: „în țara care geme și suspină”, pentru că „Singur”: „într-o gară tristă, trenul cu zăpadă întârzie”, așa cum spune el însuși. Sentimentalismul poeziilor sale, pline de o tainică, ades, muzicalitate, poartă uneori nostalgia amintirilor cu toate etapele unei vieți peste care colbul timpului nu reușește să se aștearnă. Nu, pentru că lira-i din suflet însuflețește petrecerea către amurg, cum însuși poetul spune în poezia „E-atâta frumusețe“: „e-atâta frumusețe în fiecare vers / și-atâta bucurie în
NOSTALGIA AMINTIRILOR ÎN POEZIILE LUI IOAN VASIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380714_a_382043]
-
iubitoare a lui Dumnezeu, peste timp, ne vom reîntâlni în pagini de carte și atunci vom înțelege, mai bine, că dragostea lui Dumnezeu ne-a lipsit de dramatica stare a sfârșitului lucrurilor și ne-a bucurat cu binecuvântata trecere din etapă în etapă, venind din infinituri și călătorind spre veșnicele limanuri, care asemenea unor himere ne provoacă să mergem, de fiecare dată, mai departe. Îl binecuvântez pe prietenul meu Stelian Gomboș și îi binecuvintez lucrarea de față, fericindu-mă să fiu
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
lui Dumnezeu, peste timp, ne vom reîntâlni în pagini de carte și atunci vom înțelege, mai bine, că dragostea lui Dumnezeu ne-a lipsit de dramatica stare a sfârșitului lucrurilor și ne-a bucurat cu binecuvântata trecere din etapă în etapă, venind din infinituri și călătorind spre veșnicele limanuri, care asemenea unor himere ne provoacă să mergem, de fiecare dată, mai departe. Îl binecuvântez pe prietenul meu Stelian Gomboș și îi binecuvintez lucrarea de față, fericindu-mă să fiu prezent într-
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
sat din preajma Bacăului. Când a ajuns la adolescență, o mătușă A adus-o în Bacău, dar orașul i-a ofeit o lume nesigură, vicleană și poate și mai nedreaptă decât cea din timpul copilăriei. Nici nu a ieșit bine din etapa adolescentină, la cei 17 ani, Eugenia palpitând de viață, se îmbată cu miresme încărcate de frumoase vise și asemenea fluturelui, se lasă atrasă de lumina lămpii și își arde aripile. Se încrede în iubitul ei, Relu, cu care va trăi
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
memoriei individuale, au căpătat, în conștiința și în sensibilitatea artistului, anvergura și profunzimea unor experiențe ale speciei, ale omului însuși. Din întîmplări născute înlăuntrul unei istorii aburite și discontinue ele au devenit momente ele unui lanț strict de necesități și etape ale unui la fel de riguros scenariu de inițiere. Kazar și-a interiorizat necontenit istoria exterioară, a spiritualizat pînă la transfigurare faptul nemijlocit și a stocat totul într-un continuu discurs imagistic, într-o mărturisire care avea toate aparențele (și funcțiile) actului
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
mai puternică decît interogația, după cum, în expresia plastică, linia fermă, ductul continuu, hașura energică și, în ultimă instanță, conturul nițel arogant nu lasă nici un loc îndoielii, nesiguranței de orice fel sau doar privirii sceptice în fața lumii materiale inevitabil vulnerabile. în etapa următoare siguranța dispare încetul cu încetul, contururile se frîng, hașura se risipește pe spații mai mari. De la obiectul determinat și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la o imagine generică. Linia nu mai este instrumentul
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
începe o subtilă selecție tonală. Prin toate aceste elemente, pornind de la organizarea imaginii și sfîrșind cu luarea în posesie a privitorului, Kazar se manifestă încă asemenea Creatorului, asemenea unei instanțe care își asumă deplin responsabilitatea propriilor acte și gesturi. În etapa următoare, însă, totul se modifică radical în esență, chiar dacă aparent continuitatea este neîndoielnică. Centrul imaginii dispare sau, mai bine zis, el poate fi identificat oriunde și un elexandrinism sui generis se instalează tacit, nu atît ca o formă de organizare
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
de toate capital, burghezia este totuna cu clasa capitalistă prin excelență. Altfel spus, acolo unde apare capitalul apare burghezul, iar acolo unde apar cele trei secvențe ale angrenajului burghez - comerțul, producția de bunuri și acumularea de capital - tot acolo apare etapa burgheză în istoria omenirii. Se observă ușor că Zeletin stabilește o corespondență univocă între cele trei categorii umane și secvențele domeniului burghez: negustorul face comerț, industriașul produce mărfuri, iar bancherul adună capital. Cele trei secvențe sînt privite de Zeletin în
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
mîna unor oameni care, deși nu fac nici comerț și nici industrie, pot influența tot comerțul și toată producția de mărfuri dintr-o societate. Tabloul acesta succint al evoluției burgheziei echivalează cu un algoritm istoric, așadar cu o succesiune de etape din înlănțuirea cărora nu există scăpare. O societate care a apucat să intre pe unul din capetele algoritmului va străbate obligatoriu înșiruirea celor trei trepte. E ca un tunel în care, dacă intri, trebuie să înaintezi în virtutea direcției pe care
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
forța financiară de care dispune îi dă posibilitatea să pătrundă în piețele și în industria altor țări. Cum s-ar spune, ca să fii imperialist trebuie să-ți dea mîna să fii, ceea ce înseamnă că în concurența nemiloasă a lumii burgheze etapele algoritmului pot fi parcurse nu atît ca protagonist, cît mai ales ca victimă. Și acum ajungem la România zilelor noastre. Potrivit lui Zeletin, România modernă este tocmai rezultatul algoritmului de care am vorbit pînă acum. El a fost declanșat de tratatul
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
burghezia română va deveni internaționalistă și imperialistă, cu o condiție însă: să aibă putința să fie imperialistă. Rezumînd, burghezia română a fost produsă la început de capitalul occidental, pentru ca apoi, odată formată pătura indigenă a burghezilor români, aceștia, trecînd din etapă în etapă și din mentalitate în mentalitate, să contribuie mai mult sau mai puțin conștient la formarea României moderne. Este o iluzie să credem că burghezia română a fost o formă fără fond apărută grație unui simplu împrumut de circumstanță
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
va deveni internaționalistă și imperialistă, cu o condiție însă: să aibă putința să fie imperialistă. Rezumînd, burghezia română a fost produsă la început de capitalul occidental, pentru ca apoi, odată formată pătura indigenă a burghezilor români, aceștia, trecînd din etapă în etapă și din mentalitate în mentalitate, să contribuie mai mult sau mai puțin conștient la formarea României moderne. Este o iluzie să credem că burghezia română a fost o formă fără fond apărută grație unui simplu împrumut de circumstanță. Ea a
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat Gheorghe Calciu Dumitreasa TUDOR NEDELCEA Pronia cerească mi-a trimis în calea vieții, în diferite etape, câteva personalități care aveau să-mi determine cariera și experiența teologică. Aveam din familie o decentă și minimă educație ortodoxă, o icoană în casă la care mama se închina seara și la diverse sărbători sau evenimente importante, sărbătoream în felul
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
56). Tânărul autor are probleme cu construcția propriilor texte, cu argumentarea opiniilor, dar nici un fel de reținere în legătură cu formularea acestora. Exprimarea (tranzitivă, "vioaie", "haioasă", de tabloid citit în metrou) o ia înaintea reflecției, dacă nu o suplinește. Între cele două etape este de multe ori un decalaj vizibil. Avantajul acestei modalități de a face critică literară constă în dezinhibarea, relaxarea, firescul limbajului, saturat de locuri comune. Față de "păsăreasca" altor critici, scrisul lui C. Rogozanu e o agreabilă pauză de respirație. Însă
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
acestei situații? Schimbarea vine în primul rând de la noile generații, care, într-o formă sau alta, parcurg o experiență universitară în țări dintre cele mai avansate. Ei se obișnuiesc de la început cu natura globală a cercetării și creației, atât în etapa lor de elaborare cât și în aceea de evaluare. Pe mulți dintre acești tineri îi puteți vizita pe Internet sau comunica cu ei pe e-mail, lucru pe care eu îl fac și care îmi dă mari satisfacții. Unii dintre ei
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
revistei "Idei în dialog") că în știință totul este perisabil, pe când în artă și literatură se mizează pe perenitatea valorilor ? Chiar metafora ștafetei, pe care am folosit-o aici, ar fi incompatibilă cu ideea perisabilității totale. Într-o ștafetă, diferitele etape formează un tot organic. Atunci când Einstein a preluat ștafeta de la Newton, teoria acestuia din urmă nu a fost dărâmată, ci înglobată ca un caz particular al celei dintâi. Deci perenitatea își are șansa atât în artă și literatură cât și
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
natura unei comunicări cordiale pe care o intuiai pe deasupra discreției, pe deasupra distincției care rămân - ambele - date fundamentale ale omului care a fost Anatol Vieru. Avea darul de a comunica rostind vorbe puține. A fost și a rămas tânăr indiferent de etapele pe care le-a parcurs, indiferent de experiențele în plan uman și artistic prin care a trecut. Este prospețimea adresării, este natura permanent imaginativă a spiritului, este deschiderea cvasiinterogativă a ingenuității cea care susține actul acestei comunicării. Astfel am înțeles
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
sale cicluri el se mișcă liber atît în lumea austeră și nonfigurativă a iconarilor, cît și în dezlănțuirile cromatice ale expresioniștilor sau în construcțiile voluptuoase și luxuriante ale nabiștilor, în mod special ale unui Vuillard, de pildă. Chiar dacă fiecare dintre etapele sale, așa cum încercam să sugerez cu prilejul amplei sale expoziții de la Muzeul Național de Artă, are o logică interioară proprie și o mișcare particulară a expresiei, adevărata anvergură a personalității lui Bernea nu poate fi determinată decît printr-o lectură
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
vacanță, locuințe sociale); interesante sunt tipologiile arhitecturii religioase, prezentate condensat, ce oscilează între idealul bizantin (Petre Antonescu, Catedrala din Galați) și imaginea de sinteză între tradiția autohtonă și moștenirea bizantină (George Mandrea, biserica Mănăstirii Sinaia). Deși plină de succes, această etapă conține deja germenii eșecului; producțiile cu caracter prolix, excesele stilului, arhitecții doctrinari, cu viziuni reacționare, anunță deja deraierea, alunecarea pe o pantă descendentă. Capitolul Spre o reînnoire (Vers un renouveau) pune în discuție perioada anilor '30, marcați de confruntarea între
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
se oferă de la sine, ci pretinde un efort orientat în acest sens. Un efort care de multe ori lipsește. De exemplu, modul matematic de gândire (combinator, inductiv, deductiv, abductiv, generalizator, analogic, metaforic, metonimic, algoritmic, probabilistic și, înainte de orice, procedând în etape riguros ordonate, în care fiecare etapă valorifică explicit etapele anterioare) este important nu numai în matematică, ci și în celelalte domenii ale culturii și chiar în viața de fiecare zi, dar el nu este pus în evidență cu atenția cuvenita
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]