878 matches
-
bazează în primul rând pe acest tip de resurse, evident, după ce au plătit o anumită sumă. Unul din criteriile fundamentale ale utilizării muzicii în film este cel al unității stilistice. Există multe curente și genuri. Aceeași emoție, aceeași stare, același ethos pot fi regăsite în muzici aparținând de la cea flamandă până la Richard Strauss sau expresionism. Ele nu pot fi amestecate fără a distruge unitatea stilistică. Nu poți să pui alături o piesă romantică și una clasică decât în situații cu totul
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
o depășește pentru că se constituie ca loc (topos) al filosofiei văzută ca ontologie fundamentală, gândire esențială despre ființă (Noica 1998; Heidegger 2003). Depășire a limitelor logicului, metalogicul este, totodată, deschidere câtre ființă și sens, câtre filosofie și semiotică, logos și ethos, ordine și libertate, gândire și credință. Dar, unde ar putea fi plasat ideologicul în dinamica ipostazelor gândirii? Există o formă specifică a gândirii ideologice care ar putea pătrunde printre straturile protologic, logic și metalogic ale gândirii umane? Există un anume
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
se pot obține efecte minunate: în Tristan, ele există din plin -; dar ca simptom al unei arte, acesta este și rămâne semnul decăderii. Partea domnește asupra întregului, fraza asupra melodiei, clipa asupra timpului (chiar și asupra timpului muzical), pathosul asupra ethosului (caracter sau stil ori cum dorim să-l numim) și în sfârșit l'esprit asupra "sensului"80. Și în acest caz, chiar dacă nu îi menționează numele, Nietzsche dă propria definiție a decadenței calchiind-o după cea a lui Bourget. Trebuie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
imperativele pieței muncii este constat ignorată pe fondul unor filosofii potrivit cărora parteneriatul universităților cu industria este cheia succesului economic în secolul XXI. Așa încât pragmatismul economic a devenit un principiu al managementului universitar care pare foarte aproape de a uita de ethosul academic. O altă consecință a forțelor globalizatoare care au atins piața educației superioare o constituie tendința de reducere a cheltuielilor pe cap de locuitor pentru învățământul superior. Ideologia care sprijină această transformare este presupunerea că educația este o problemă de
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
de recunoaștere de către elevi a autorității pedagogice și de gradul în care ei stăpânesc codul cultural al comunicării pedagogice. Distanța dintre arbitrariul cultural dominant și arbitrariul inculcat de prima educație (în familie) definește această reușită. Diferențierea succesului este determinată de ethosul pedagogic definit de Bourdieu ca "sistem de dispoziții cu privire la acțiunea pedagogică și instanța ce o exercită, ca produs al interiorizării valorii date prin sancțiuni produselor diferitelor acțiuni pedagogice și familiare și valorii acordate de diverse piețe sociale produselor acțiunii pedagogice
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
figura 2. Figura sugerează logica după care sistemul determinărilor legate de apartenența de clasă (A) acționează în tot timpul carierei școlare a elevului, transformându-se funcție de ponderea diferită a unui factor sau altul (factori morfologici și demografici, condiții de viață, ethosul de clasă, capital cultural și social, poziția în ierarhia economică și socială, habitusul de clasă) în structurile diferitelor faze ale evoluției școlare (ciclul primar, secundar, superior, profesional). În acest sistem al factorilor, restructurați în permanență sub efectul însuși al acțiunii
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
eșecul elevilor reprezintă un eșec al școlii. Pe de altă parte, B Lahire (apud E. Stănciulescu, 1997175) interpretează insistența cu care părinții din clasele defavorizate sunt mobilizați de școală pentru "eradicarea eșecului școlar" prin funcțiile ideologice de conversie-aculturație a ethosului, a moravurilor acestora. Indiferent însă de considerentele diferitelor categorii de actori (factori de decizie politică și administratori, consilieri școlari, cadre didactice, părinți), care fac ca raporturile să se desfășoare de cele mai multe ori în termenii unei intoleranțe reciproce, este incontestabilă necesitatea
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
interactive pentru schimbul de mesaje și imagini, piața de informații selectate pedagogic ș.a.); noi alternative tehnologice de procesare, stocaj și esențializare a informațiilor/cunoștințelor destinate inovării ; schimbări de ip inovativ în structura și limbajul programelor de studiu, construcția unui nou ethos, a unui cod deontologic specific utilizatorilor (vezi dreptul de autor, licența de utilizare, mecanismele de personalizare, accesul la alte culturi și limbi, îmbogățirea hărții diversității opțiunilor, a multiculturalității, cu consecințe asupra proiectării strategiilor de procesare a cunoașterii în diferitele ei
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
timp alocat învățării ; stil de învățare (knowhow specific); cunoașterea și controlul rezultatelor (progrese-regrese); asertivitate; elemente psiholingvistice și de comunicare etc. 7.2. PROFESOR: competentă profesională; vocație pedagogică; capacitate empatică, de relaționare și de comunicare; stil de instruire; sănătate (echilibru) mentală; ethos și autoritate morală recunoscute; timp alocat pregătirii și autoperfecționării; preocupare pentru transferul și/sau conversia de know-how predării în know-how de învățare; inovație; umor creativ și entuziasm; echilibrul conduitei stimulative/punitive; calitatea proceselor evaluative etc. 7.3. FAMILIA, MEDIUL FAMILIAL
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
psihoigienice; calitatea organizării timpului; gestiunea factorilor motivaționali; calitatea managementului școlar; gestiunea încrederii și respectului; valorizarea potențialului creativ al actorilor educaționali; modele și practici curriculare moderne, echilibrate și stimulative pentru elevi. 7.5. GRUPUL DE ELEVI: sintalitate; stil de activitate, coeziune; ethos; balanța competiție cooperare; acceptarea diferențelor, a individualității; reactivitate pozitivă la succes și insucces; asumare de responsabilități; permisivitate la noi experiențe, la noi constrângeri, la noi standarde de învățare și evaluare; comunicare pe orizontală și pe verticală etc. 7.6. GRUPUL
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
asumare de responsabilități; permisivitate la noi experiențe, la noi constrângeri, la noi standarde de învățare și evaluare; comunicare pe orizontală și pe verticală etc. 7.6. GRUPUL, ECHIPA DE PROFESORI: coeziune, forță persuasivă, valori sinergetice în conduita față de elevi; cultura ethosului instituției școlare; pragmatism și raționalitate în deciziile privind pregătirea elevilor; spirit de echipă în respectarea regulamentului; conduită rațională, nonperversă, nonmanipulativă, nonpartizană; motivație adecvată situației și personalității elevului; echilibrul competiție-cooperare; relații interpersonale mature etc. 7.7. COMUNITATEA, SOCIETATEA CIVIL): (văzute ca
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
al corupției, se plictisește să ceară iertare. Devine impermeabil la profeția iertării. Aceasta înseamnă că în omul corupt sunt compromise condițiile de bază, dintre care tocmai prima este cea a recunoașterii propriei stări care a condus corupția la habitat sau ethos. De aceea, Papa Francisc încearcă să dea de înțeles că iertarea riscă să devină o cale întreruptă pentru omul corupt. E nevoie de ceva în plus: convertirea, în dublul său sens, „cotitură de viață” și „schimbare existențială”. Atunci va fi
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
se transformă în „formă de viață”. Corupția ca rău obișnuit indică tocmai această devenire, în persoană, a unei dispoziții de durată, uzuală, astfel încât plăsmuiește un om corupt. Dar în această dispoziție de durată, corupția sfârșește prin a deveni un adevărat ethos, adică formează o ambianță culturală ce creează cutume, cu criterii de viață și de evaluare, produce o adevărată formă de comunicare și de interacțiune, cu metode și practici specifice. E suficient să citim cronicile jurnalistice în care sunt povestite diferitele
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
lase urme", după ce a creat Universul, în 4004 î.e.n. (Denness 1988; cf. Nature 1989). Scheibe (1980:16) afirmă că: Privită în contextul moștenirii noastre animale și culturale, obligația morală de a spune întotdeauna "adevărul" trebuie considerată o recentă achiziție a ethos-ului nostru. Teoria lui Scheibe este susținută de Arendt (1968:232) care spune că nici una dintre religiile principale, cu excepția zoroastrismului, nu includeau minciuna, spre deosebire de "mărturia falsă", în catalogul lor de păcate grave, și că numai odată cu apariția puritanismului și a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
D.Rasmussen (ed.), Universalism vs Communitarianism (Massachusetts). Connell, R.J.(1990) "The State and Gender Politics", Theory and Society, 19. Connolly, W. (1991) "Democracy and Territoriality", Millenium, 20(3). (1994) "Tocqueville, Territory and Violence", Theory, Culture and Society, 11 (1995)The Ethos of Pluralization (Minneapolis). Copeland, D.C.(1996) "Neorealism and The Myth of Bipolar Stability: Toward a New Dynamic Realist Theory of Major War" Security Studies, 5. Cox, R.W. (1981) "Social Forces, States and World Orders: Beyond International Relations Theory", Millenium
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sau cultural. În mod cu totul special, literatura, a cărei desfășurare în timp nu este altceva decât un lung șir de polemici, ne oferă cele mai strălucite reprezentații de acest fel, pentru că războiul condeielor aduce, în teritoriul arid, stăpânit de ethos, frumusețea și tensiunea tuturor resurselor emoționale și expresive puse în slujba lui pathos. Vom încerca, de altfel, să privim sintetic caracterul de element infrastructurant al polemicii în raport cu filosofia, retorica și literatura, precum și caracterul de formă eterogenă, cu un statut literar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
achizițiile bine documentate ale biografilor constituie structura de rezistență a acestui demers pe care îl dorim o fertilă și profundă aventură a cunoașterii eului polemic arghezian. Ce anume generează revolta, de ce se află Arghezi într-o permanentă dispoziție ofensivă, este ethos-ul unicul resort care stă la baza actului polemic: sînt tot atâtea întrebări și dileme care se pot lămuri privind dincolo de scris, la experiența diurnă care l-a generat. Dacă, în cazul lui Eminescu, proza jurnalistică, privită global ca expresie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
corelat cu tot ceea ce înseamnă emoție estetică, fie la nivelul expresivității limbajului, fie la nivel global, transformând pamfletul alegoric într-o poezie a cotidianului cu substrat etic. Insistăm asupra acestui aspect pentru că el relevă consubstanțialitatea demersului critic (ca materializare a ethos-ului scriitorului) și a celui artistic (ca asumare subiectivă a realității, deci expresie a pathos-ului), specifică prozei publicistice. Într-un sens restrâns, lirismul în pamflet, și cu atât mai mult în pamfletul arghezian, este "un lirism al invectivei și caricaturii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
percepția opoziției centrale ține exclusiv de participarea publicului, în calitate de martor al polemicii. Înțeles astfel, gestul polemic arghezian semnifică actul reîntemeierii lumii sale ori de câte ori aceasta este amenințată direct sau indirect. De aceea, polemicitatea poetului stă sub semnul acțiunii revendicative a unui ethos agasat de anomia lumii exterioare, dominante, căreia nu i se poate, nicicum, conforma. Când o va face, polemistul din el va fi murit, autodenunțându-se: "O să mă resemnez". Dar acesta este începutul unei alte povești despre un îndelung și alienant "somn
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și, ceea ceeste mai important, țin în primul rând de orizontul de aplicație. Caîncredințare, dovadă probabilă, pistis semnifica în luarea de cunoș tință în ordinea lucrurilor ca în platonism, ca și în retorică. Pentrua convinge, nu este de ajuns „caracterul” (ethos), oratorului. Nu este„cum spun unii... aproape cea mai tare dovadă”, pistis, „cinstea oratorului”, ci „caracterul” ethos (Aristotel, Retorica, 1356 a 13).Dovada este „o demonstrație de un fel anume” (pistis apodeixis tis),„întrucât căpătăm încredere în ceva mai ales
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
semnifica în luarea de cunoș tință în ordinea lucrurilor ca în platonism, ca și în retorică. Pentrua convinge, nu este de ajuns „caracterul” (ethos), oratorului. Nu este„cum spun unii... aproape cea mai tare dovadă”, pistis, „cinstea oratorului”, ci „caracterul” ethos (Aristotel, Retorica, 1356 a 13).Dovada este „o demonstrație de un fel anume” (pistis apodeixis tis),„întrucât căpătăm încredere în ceva mai ales când presupunem că acela a fost demonstrat” (gar pistémon malista hotan apodeichshtai hypolabomen) (1356 a 5-6). Pistis
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în considerare obiectele reprezentației, trei elemente intră în structura piesei de teatru, "subiectul", pe care Aristotel îl numește și "sistemul faptelor", "caracterele" și "gândirea". Cei doi termeni, de "caracter" și de "gândire", acoperă conceptul de personaj 11. Aristotel definește "caracterul" (ethos) drept "tot ceea ce ne permite să calificăm personajele în acțiune". Prin "gândire", el înțelege retorica utilizată de personaj în discursul său. Ține de gândire tot ce trebuie produs prin cuvânt; se disting aici ca părți: a demonstra, a respinge, a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
esthétique, Paris, PUF, t.2, fasc. 1, 1969. Pârvulescu, Ioana, "De ce Urmuz", în România Literară, an XXVI, nr. 10, 18-24 martie, 1993. Pruteanu, George, "Proteicul Urmuz", în Cronica, nr. 49,1969, p. 7. Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute" în revista Ethos, caietul II, Paris, 1975, p. 151. Abstract In an apparently saturated exegetic domain, such as the critique of Caragiale's work, there is, nevertheless, no study dealing with the systematic analysis of Caragialism and of its dissemination in our literature
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comedii aprige și ostile, lumea românească poate străbate veacurile în tot mărețul ei farmec, prevestind de aici, de pe pământ, din iureșul unei întâmplări mundane, paradisul a cărui nostalgie nu ne va cruța nicicând" (Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute", în revista Ethos, caietul II, Paris, 1975, p. 151, (semnat cu pseudonimul Nicolae Niculescu). 24 Monica Lovinescu, op. cit. p. 48. 25 Idem, p. 48. 26 Maria Bănuș, Actualitatea operei lui Ion Luca Caragiale, în: Studii și conferințe cu prilejul centenarului I.L. Caragiale, E.S.P.L.A.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a-i mutila sensul, doar cel care trăiește efectiv mitul fiind apt să-l perceapă la adevărata amploare, este cea a abordării ezoterice. Astfel, Vasile Lovinescu, urmând direcția lui René Guénon, consideră că "miturile și basmele populare nu sunt creația ethosului colectiv ci disimulează principiile unei ordini dictate de voința divină", istoria vizibilă fiind dublată de o alta, în care fiecare dintre noi joacă "rol" secund.171 Mitul nu poate fi arhetip deoarece el este efect și nu cauză, (un "adevăr
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]