1,245 matches
-
în 1979 și... în mod greșit! În acest sens, vezi A. Manolache, D. Muster, I. Nica, G. Văideanu (coord.) Dicționar de pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979. Explicația termenului curriculum a fost redactată de către V. Nicolescu, care, din perspectivă etimologică, îl traduce, forțat, prin „scurtă alergare”. În anii următori, traducerea a fost preluată de mai mulți autori români, iar consecințele au fost ușor de anticipat (vezi p. 111). 2. I. Cerghit, L. Vlăsceanu (coord.), Curs de pedagogie, Universitatea din București
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
E. Doll jr. (1993); Patti Lather (1991); Henry A. Giroux (1992); Joe Kincheloe (1993); Shirley Steinberg (1993); William H. Watkins (1993); Peter McLaren (1992, 1993); Teresa Ebert (1991); Rhonda Hammer (1992) ș.a. Pedagogia autobiografică s-a născut datorită unei interpretări etimologice ingenioase realizate de William Pinar în 1975. Acesta a derivat curriculum de la verbul latin curro, currQre, cucurri, cursum - „a alerga, a străbate rapid”. Într-adevăr, curricólum însemna și „a face o cursă completă, fără oprire” (pe hipodrom sau în Circus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1.1. orientarea către fenomen; 1.2. formularea problemei fenomenologice; 1.3. explicarea prezumțiilor și preînțelegerilor; II. învestigația existențială: 2.4. explorarea fenomenului - generarea datelor: 2.4.1. folosirea experienței personale ca punct de plecare; 2.4.2. extragerea surselor etimologice; 2.4.3. căutarea frazelor idiomatice; 2.4.4. obținerea descrierilor experiențiale de la subiecți; 2.4.5. localizarea descrierilor experiențiale în literatură, arte etc.; 2.5. consultarea literaturii fenomenologice; III. reflecția fenomenologică: 3.6. realizarea analizei tematice; 3.6.1
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Barițiu, un dicționar german-român. Mai multă însemnătate prezintă Gramatica română (1860-1861). În discursuri, disertații (unele reproduse în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”), M., membru în comisia filologică transilvăneană, argumentează pe larg romanitatea limbii române, declarându-se pentru o ortografie etimologică. În articolul Purismul în limba română, inserat în „Revista română”, el cere înlăturarea cuvintelor de origine nelatină și înlocuirea lor prin vocabule culese din cărțile vechi sau existente în graiurile românilor din toate provinciile. Bun cunoscător al literaturii bisericești, M.
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
detaliu, căutând pulsația ascunsă a lucrurilor și îndreptându-se spre arhetipuri. Există un traseu spiritual ascendent al liricii lui N., căci, dacă în Cartea Babilonului se prezintă o lume declinantă, aproape în putrefacție, scrierile ulterioare duc spre euforia (în sens etimologic, ca fecunditate și abundență) spirituală, trecând prin câteva „puncte de sprijin pentru suflet”. Titlul Coenaesthesicon face trimitere la sinteza lumii sub semnul esteticului, jocul livresc al etimoanelor grecești continuând în Aionios, care sugerează eternitatea. Titlul altei cărți, Eudaimonia, are similitudini
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
și fac pași, timizi încă, spre integrarea reminiscențelor clasice („Destoinici pentru aceea de bărbătească virtute/ Cununi de mulțumire nu încetați a-i împleti”). Epigramma din 1649, consacrată aceleiași doamne Elina, reprezintă o treaptă către aproprierea unei maniere poetice savante - jocul etimologic. Renașterea și apoi barocul redescoperiseră și preluaseră acest procedeu ingenios care îi încântase pe toți marii poeți ai Antichității. N. încearcă în versurile sale (compuse într-o slavonă cizelată) să afle sensurile numelui surorii sale, soție a voievodului și protectoare
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
sistemele de reguli și valori, pe de o parte, și actorii sociali care nu sunt lipsiți de capacitatea de a improviza și de a profita de una sau alta dintre oportunități. Acest dicționar face apel, În mod egal, la analiza etimologică și semantică, parcurgând articole consacrate din cultură, etică, de ideal tip sau de ideologia rituriloră Aspectele metodologice Își găsesc locul În construcția instrumentelor de colectare a datelor (monografii, anchete, teste, interviuri), care reclamă o atentă utilizare. Cu sprijinul unei bibliografii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
I. Mateiu semnează o seamă de articole referitoare la învățământ. La rubrica „Istorie” figurează câteva studii de Ioan Lupaș, precum monografia Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mureșanu. N. Drăganu trimite, pentru rubrica „Filologie”, studii de literatură veche și note etimologice. Lucian Blaga susține rubrica „Filosofie”, în care publică patru eseuri, unele interpretări privind miturile și mai multe cugetări și aforisme. Al. S. Iorga se ocupă de artele plastice (Arta și războiul), însoțindu-și textele cu picturi proprii sau cu reproduceri
PAGINI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
categorie poetic-muzicală cu o prezență mai slabă în zona maramureșeană), descântece, cimilituri, jocuri de copii, tradiții și legende, datini, superstiții, basme, în fine, muzica unor texte. P. este, totodată, un cercetător de seamă al graiului (Dicționarul dialectului aromân general și etimologic, cu două ediții, 1963, 1974) și al creațiilor populare ale aromânilor, în lucrări precum Antologie aromânească (1922), Folclor român comparat (1929), Aromânii. Grai, folclor, etnografie (1932), Poezia lirică populară (1948). Constată „deosebirea folclorică, atât cantitativă cât și calitativă, dintre dacoromâni
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
București, București, 1940; Paralele folclorice, București, 1944; ed. București, 1970; Concordances folcloriques et ethnographiques, I-II, București, 1946-1948; Din „Mic dicționar folcloric”. Spicuiri folclorice și etnografice comparate, București, 1947; Poezia lirică populară, I, București, 1948; Dicționarul dialectului aromân general și etimologic - Dictionnaire aroumain (mácedo-roumain) général et étymologique, București, 1963; ed. București, 1974; Poezia lirică populară, București, 1967; Mic dicționar folcloric. Spicuiri folclorice și etnografice comparate, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1979; Grai, folclor, etnografie, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
intensiv (patru zile pe săptămână, cu două ore alocate pentru curs și seminar). Ceea ce trebuie vizat în aceste ore este lucrul cu textul Scripturii, îmbogățirea vocabularului (plecând de la greaca atică, ajungând la greaca koiny și apoi elina bizantinilor), respectiv studiul etimologic al terminologiei teologice și liturgice. Chiar dacă studenții de la Teologie nu vor deveni traducători profesioniști, ei trebuie să poată studia un text grecesc sau latin în original, să recunoască structuri morfo-sintactice de bază, să cunoască istoria semantică a unor concepte teologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
factori instrucționali implicați poate asigura calitatea și eficiența unui proces de instruire modern.” (Iucu, 2001) 5.2. Metodele predării științelor juridice și administrativetc "5.2. Metodele predării științelor juridice și administrative" Profesorul Ioan Cerghit arată că, din punct de vedere etimologic, termenul „metodă”, provenit din gr. methodos (compus din odos = „cale”, „drum” și metha = „către”, „spre”), înseamnă „drum care duce spre... ”, „cale de urmat” în vederea aflării adevărului. În învățământ, metoda reprezintă o cale pe care profesorul o urmează pentru a-i
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
personajelor dăunează „analizei detașate a investigatorului de profesie”. Însăși temporalitatea indusă de existența textului scris face ca astfel de suprapuneri să fie excluse. Venite spre cititor în succesiune, ele nu mai par contradictorii, ci o dovadă a vitalității (în sensul etimologic al cuvântului) prozei ca atare. Concentrat asupra desenului riguros avut în minte, Chandler intră în contradicție cu practica scrisului său. Fără îndoială, e o dovadă de noblețe să creezi un detectiv care să fie „un erou” și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
specificul temei tratate. CUPRINS Prefață 4 I. Anii ’50 În România. Instaurarea comunismului 6 1. Scurt istoric al PCR 9 2. Contextul istoric 10 3. Contextul politic 12 4. Contextul cultural 17 5. Concluzii 19 II. Proletcultismul 21 1. Originea etimologică a cuvântului 23 2. Definiția fenomenului 25 3. Periodizarea proletcultismului 26 4. Revoluția culturală 35 5. Realismul socialist 37 III. Presa proletcultistă 45 1. Trăsături generale 45 2. Presa politică și „obsedantul deceniu” 49 3. Reflexe ale proletcultismului În presa
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
paciente urmează împreună, timp de trei săptămâni, o cură de somn în „apartamentul pentru dormit”, loc special amenajat într-o secție de psihiatrie. Pe lângă alte caracteristici ale tratamentului, accentul este pus pe tipul de afiliere, care recuperează aici sensul său etimologic de „intrare într-o familie”. Pacientele regăsesc o „dependență de tip parental” cu medicul și infirmiera și leagă între ele relații de tip „fratern”. Aceste legături între paciente capătă, pe timpul curei desfășurate fără contact cu exteriorul, „o puternică încărcătură afectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Anestezierea afectivă prezentă în cazul izolării (cel puțin când este luată în primul său sens) evocă un concept apărut cu vreo douăzeci de ani în urmă, acela de alexitimie, a cărui semnificație etimologică este „nici un cuvânt pentru emoții”. Pacienții alexitimici au fost definiți ca „analfabeți emoționali” care dau dovadă de o „dificultate frapantă în a-și recunoaște și descrie propriile sentimente” (Taylor, 1988/1990). În ciuda acestei asemănări, ar fi o eroare să confundăm
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reacționare i se datorește greșeala inițială a primei ortografii întocmite de Academie, etimologismul, defect de care nu s-au desbărat reformele ortografice făcute în cursul veacului al XIX-lea și al XX-lea (nici ultima, cea din anul 1932). Ortografia etimologică cerea celui care o mânuiește să știe latinește și franțuzește ca să poată scrie corect românește. Împotriva acestei ortografii, plină de contradicții și absurdități, s-au ridicat o seamă de cercetători (Lambrior, Tiktin etc.) care au cerut necontenit simplificarea și raționalizarea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care până acum era reprezentat și prin semnul â. Cine cunoaște evoluția ortografiei limbii noastre în decursul vremurilor știe că prin sunetul respectiv noi am avut nu mai puțin de cinci semne: â, î, ô, o, u, după cum, conform scrierii etimologice preconizate și aplicate de latiniști, în cuvântul de origine sunetul corespunzător era a, i, e, o sau u. Se scria astfel câne (din canem), adune (din aduneus), rîs (din risum), vînt (din ventum) (...). Unul câte unul, semnele e și o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
limpede că român vine din romanus? Ca și cum cine știa latinește nu-și dădea seama de lucrul acesta. Iar pentru necunoscătorii limbii latine tot una era de le cereai scrierea cuvintelor într-un fel sau într-altul (de altfel întreaga ortografie etimologică cerea celui care o folosea să știe latinește și franțuzește). De aceea î a fost singurul semn folosit de presa muncitorească din secolul al XIX-lea, de tipăriturile și publicațiile P.C.R. și de marii noștri scriitori ca de pildă M.
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
învețe limba de chinul pe care li-l impunea vechea ortografie de-a fi mereu cu ochii-n patru în alegerea unui semn sau a celuilalt) (...)”. *** Camil PETRESCU 63: „Nu, hotărât lucru, este bine că proiectul se ferește de principiul etimologic și aceasta o declară de la început. E foarte bine că s-a preferat principiul fonetic. Numai că, în mod surprinzător, ni se spune tot în preambul că «principiului fonetic îi sunt asociate în acest proiect principiul silabic și cel morfologic
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vor permite, se va deștepta, va înlocui un mod de a fi cu altul, va afirma, chiar dacă în cadrul aceleiași Biserici, un nou mod de exteriorizare. Omul medieval începe să se considere pe sine însuși „ca întreg, ca individ în înțelesul etimologic al cuvântului, să descopere că are drepturi, nu numai datorii și să dorească mai presus de toate libertatea de a fi el însuși, de a gândi și de a lucra prin sine însuși”. Criza evului modern va provoca revelații, aducând
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
între retorică și realitate 76 2.2. Din nou despre „globalizarea învățării”: învățarea pe tot parcursul vieții 80 2.3. Școala ca organizație care învață 86 Partea a III-a. Fundamentele pedagogice ale abordării integrate a curriculumului 1. Disciplina: repere etimologice, surse și evoluții istorice 93 1.1. Etimologia 93 1.2. Disciplină și disciplinare 95 1.3. Sensuri moderne ale conceptului de disciplină 99 1.4. Disciplină și disciplinaritate 103 1.5. Educație și disciplină, educația ca disciplină 107 2
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
mai puțin extern al proiectării și dezvoltării curriculumului va fi astfel completat de contextul intern, pedagogic. Partea a III-atc "Partea a III‑a" Fundamentele pedagogice ale abordării integrate a curriculumuluitc "Fundamentele pedagogice ale abordării integrate a curriculumului" 1. Disciplina: repere etimologice, surse și evoluții istoricetc "1. Disciplina\: repere etimologice, surse și evoluții istorice" „Toți vor fi disciplinați prin studiul disciplinelor. Ca rezultat, studenții, forța de muncă, armatele și chiar familiile sunt transformate în subiecte ale cunoașterii de tip expert, încorporată în
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
va fi astfel completat de contextul intern, pedagogic. Partea a III-atc "Partea a III‑a" Fundamentele pedagogice ale abordării integrate a curriculumuluitc "Fundamentele pedagogice ale abordării integrate a curriculumului" 1. Disciplina: repere etimologice, surse și evoluții istoricetc "1. Disciplina\: repere etimologice, surse și evoluții istorice" „Toți vor fi disciplinați prin studiul disciplinelor. Ca rezultat, studenții, forța de muncă, armatele și chiar familiile sunt transformate în subiecte ale cunoașterii de tip expert, încorporată în planuri, diagrame, calcule, evaluări, manuale, literatură de consiliere
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cunoașterilor vecine” într-o structură inteligibilă, operabilă și logică, cât și - voit sau nu - „tiparul” în funcție de care trebuia să se formeze rațiunea celor ce învață. În completarea acestei interpretări mai simple, K.W. Hoskin (1993, p. 297) susține că sursa etimologică a conceptului de disciplină o constituie latinescul disciplina, care, încă din vechime, avea două înțelesuri: unul prin care era desemnată cunoașterea în forma „vechilor arte”, cum ar fi filosofia și retorica, și altul care face referire la practica puterii, cum
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]