2,548 matches
-
va evidenția calcificări cerebrale unice sau multiple, cu lărgirea ventriculilor laterali și a ventriculului III. Afectarea oculară este reprezentată în special de corioretinită. Se apreciază că atât în SUA, cât și în Europa, T. gondii reprezintă cel mai frecvent agent etiologic al corioretinitei, estimându-se că ar determina aproximativ 35% din cazuri. Majoritatea copiilor cu toxoplasmoză congenitală netratată vor dezvolta ulterior episoade de corioretinită (Koppe și colab., 1986). Corioretinita toxoplasmică este cel mai frecvent consecința unei infecții congenitale și mult mai
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
În trecut, multe dintre aceste semne ale disfuncției multiviscerale erau atribuite „focarelor septice secundare” în cadrul „septicopioemiei”, termen considerat eronat astăzi. Evident că, apariția unei astfel de localizări septice secundare va îmbogăți tabloul clinic cu manifestările sale. 8.4.1. DIAGNOSTIC ETIOLOGIC În prezența unui SIRS (tabelul 8.1), preocuparea esențială rămâne căutarea focarului infecțios, asociat sau nu cu bacteriemie, chiar dacă unele circumstanțe neinfecțioase se pot de asemenea complica prezentând astfel de manifestări. Examinarea este înainte de toate clinică, ajutată de unele examene
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
a omului șe refuză încadrarea normală în colectivități organizate și disciplinate. La fete conduita perversă dobândește un tablou particular, încărcat de plăns artificial, denunțări, bârfe, scrisori anonime, având adesea ca temă de acuzare atentatul la pudoare ți violul. B.Aspectul etiologic Cu toată complexitatea, varietatea numerică si intricarea lor, factorii etiologici ai devierilor de conduită pot fi sistematizați. Cei mai mulți dintre cercetători îi împart în factori organici, factori de mediu familial și de mediu social, ca și cum familia nu ar fi un element
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
disciplinate. La fete conduita perversă dobândește un tablou particular, încărcat de plăns artificial, denunțări, bârfe, scrisori anonime, având adesea ca temă de acuzare atentatul la pudoare ți violul. B.Aspectul etiologic Cu toată complexitatea, varietatea numerică si intricarea lor, factorii etiologici ai devierilor de conduită pot fi sistematizați. Cei mai mulți dintre cercetători îi împart în factori organici, factori de mediu familial și de mediu social, ca și cum familia nu ar fi un element social. Unii autori îi diferențiază în factori familiali (bunici, părinți
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
îi diferențiază în factori familiali (bunici, părinți, profesiune, locuință etc.), factori personali (somatici, psihologici și psihiatrici) și factori sociali (eșec școlar, timpul liber, mediu urban), ca si cum factorii personali nu ar fi deodată familiali și sociali; în fine, alții împart factorii etiologici în somatogeni, psihogeni și didactogeni, ca și cum didactogeniile ar putea fi altceva decît psihogenii. I.Străchinaru împarte factorii etiologici în două, și anume: l)factori organici (privind constituția, urmele suferințelor encefalului și ale corpului) și 2) factori psihopedagogici (privind structura psihologică
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sociali (eșec școlar, timpul liber, mediu urban), ca si cum factorii personali nu ar fi deodată familiali și sociali; în fine, alții împart factorii etiologici în somatogeni, psihogeni și didactogeni, ca și cum didactogeniile ar putea fi altceva decît psihogenii. I.Străchinaru împarte factorii etiologici în două, și anume: l)factori organici (privind constituția, urmele suferințelor encefalului și ale corpului) și 2) factori psihopedagogici (privind structura psihologică a personalității sub aspectul însușirilor temperamentale și al formării trăsăturilor de caracter prin influența mediului familial și extrafamilial
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de mediu social (familial sau extrafamilial). Numeroase cercetări au arătat că dezacordul dintre factorul personal și factorul social ( dintre organism sau gradul de dezvoltare a copilului și cerințele mediului) este defavorabil structurării unor conduite corecte. 2.4.4.1. Elemente etiologice ținând de structura personalității adolescentului (factori personali) Cercetările de specialitate constată slabe posibilități intelectuale, adesea sub medie și chiar la limita inferioară a normalului a copiilor cu devieri de conduită , iar pe de altă parte, interesul scăzut pentru valorile intelectuale
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Copiii cu temperamentul melancolic sunt inactivi, sensibili și nerezistenți la influențele negative externe, contractând mai ușor conduite dificile, deviate, în ostentație cu anturajul. Asupra acestor aspectelor referitoare la structura personalității voi reveni în capitolul următor. 2.4.4.2. Elemente etiologice ținând de mediul familial Un rol deosebit etiologic important în generarea psihogenă a tulburărilor de conduită îl dețin factorii de ordin familial; mediul familial poate fi privit sub aspectul structurii, al condițiilor economico-sociale și al deficitului educativ. Sub latura structurii
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
nerezistenți la influențele negative externe, contractând mai ușor conduite dificile, deviate, în ostentație cu anturajul. Asupra acestor aspectelor referitoare la structura personalității voi reveni în capitolul următor. 2.4.4.2. Elemente etiologice ținând de mediul familial Un rol deosebit etiologic important în generarea psihogenă a tulburărilor de conduită îl dețin factorii de ordin familial; mediul familial poate fi privit sub aspectul structurii, al condițiilor economico-sociale și al deficitului educativ. Sub latura structurii mediul familial poate prezenta carențe foarte diverse de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
V.Dragomirescu <footnote V.Dragomirescu apud V.Preda Profilația delincvenței și reintegrarea socială , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 footnote> arată că 72% dintre delincvnenții minori provin din familii care apelau la o disciplinare strictă. 2.4.4.3. Elemente etiologice ținând de mediul extrafamilial Influențele negative ale factorilor extrafamiliali constituie una dintre cele importante surse patogene implicate în apariția și structura devierilor de conduită la copil. I.Stăchinaru <footnote I.Străchinaru, Devierile de conduită la copii footnote> grupează factorii psihopedagogici
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
existenței motivației pentru frecventarea școlii, și care trimite la cauze ce țin mai mult de personalitatea elevului și de contextul școlar specific. Fuga de acasă este un alt tip de reacție evazionistă ce angajează în primul rând familia, ca factor etiologic -, având o altă semnificație și conducând elevul la absenteism masiv și spre abandonul școlar. Așadar, dată fiind specificitatea celor două variante de conduită evazionistă, le vom aborda diferențiat. Fuga de la școală intervine fie când activitatea școlară intră în relații de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
devalorizarea imaginii de sine a fugarului, precum și din existența conflictelor. În marea lor majoritate, fugarii speră să găsească altundeva satisfacerea acelor trebuințe pe care mediul școlar și familial le-au ignorat: securitatea afectivă, înțelegerea și valorizare. Din punct de vedere etiologic, relația dintre cele două tipuri de evaziune este una asimetrică, ce reliefează ponderea mai mare a factorului familial;explicația acestei asimetri provine din faptul că elevul petrece mai mult timp în familie, socializarea primară fiind mai constrângătoare și mai eficientă
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
a scăzut remarcabil, degerătura reprezintă totuși o leziune recurentă care merită cunoașterea manifestărilor clinice și a tratamentului adecvat. Apariția degerăturilor, cu diferite niveluri de gravitate, în urma expunerii organismului la frig, depinde de o multitudine de factori, care țin de: agentul etiologic frigul, care poate acționa cu intensitate diferită și durată variabilă; organismul expus, care reacționează diferit în funcție de particularitățile individuale de adaptare, dar și de prezența unor factori favorizanți. 16.1.1. FRIGUL a. Intensitatea frigului depinde de: temperatura mediului ambiant; natura
Capitolul 16: DEGERĂTURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1224]
-
distanță (perirenal, subfrenic, pulmonar), adenoflegmonul secundar, flebite, erizipel, osteomielită. Ca o particularitate, trebuie menționat furunculul buzei superioare, al feței sau nasului, care poate determina complicații grave: tromboza sinusului cavernos sau a venei jugulare interne. Tratamentul furunculului este medical (patogenic și etiologic) și chirurgical. a. Tratamentul patogenic: comprese umede cu efect antiflogistic local (cloramină, alcool) . fizioterapie sau roentgenterapie (doze antiinflamatorii); tratamentul diabetului. b. Tratamentul etiologic: vaccinoterapie cu vaccin antistafilococic sau autovaccin; anatoxina stafilococică în doze progresive; antibioterapie antistafilococică conform antibiogramei. c. Tratamentul
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
determina complicații grave: tromboza sinusului cavernos sau a venei jugulare interne. Tratamentul furunculului este medical (patogenic și etiologic) și chirurgical. a. Tratamentul patogenic: comprese umede cu efect antiflogistic local (cloramină, alcool) . fizioterapie sau roentgenterapie (doze antiinflamatorii); tratamentul diabetului. b. Tratamentul etiologic: vaccinoterapie cu vaccin antistafilococic sau autovaccin; anatoxina stafilococică în doze progresive; antibioterapie antistafilococică conform antibiogramei. c. Tratamentul chirurgical constă în incizie și evacuarea conținutului, urmată de pansament. Furunculul buzei superioare și al feței se tratează conservator, prin comprese locale și
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
apoi fluctuentă. După 3-4 zile, tumefacția fistulizează prin mai multe orificii, cu eliminarea unor dopuri necrotice. Semnele generale se manifestă prin febră, frison, anorexie. La diabetici, furunculul antracoid are un prognostic grav, datorită caracterului necrozant și invaziv. Tratamentul patogenic și etiologic este identic cu cel al furunculului. Tratamentul chirurgical constă în incizia radială sau în cruce (preferabil cu electrosau termocauterul) sau incizia largă cu excizia țesuturilor necrozate (în stadiile avansate), urmate de aplicarea locală de antibiotic și drenaj cu meșe. În
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
prezența nodulilor hipodermici de aspectul unor mici nodozități, profunde, dureroase; sunt aderente la piele, mobile pe planurile profunde și nu sunt centrate de firul de păr. Se remarcă tendința la recidivă și rezistența la tratament a afecțiunii . Tratamentul este patogenic, etiologic și chirurgical: a.Tratamentul patogenic constă în: repaosul regiunii și evitarea iritației produse de îmbrăcăminte și transpirație; pansamente umede cu antiseptice citofilactice; fizioterapie și roentgenterapie, cu rol antiflogistic; tratamentul diabetului la pacienții în cauză. b.Tratamentul etiologic constă în antibioterapie
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
Tratamentul este patogenic, etiologic și chirurgical: a.Tratamentul patogenic constă în: repaosul regiunii și evitarea iritației produse de îmbrăcăminte și transpirație; pansamente umede cu antiseptice citofilactice; fizioterapie și roentgenterapie, cu rol antiflogistic; tratamentul diabetului la pacienții în cauză. b.Tratamentul etiologic constă în antibioterapie pe baza antibiogramei. c. Tratamentul chirurgical constă în incizie, evacuare și drenaj în colecțiile limitate sau excizie în formele incipiente; dacă pierderea de substanță este importantă ca urmare a multiplicității nodulilor, după excizie se va efectua o
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
cu evoluție acută (mastita carcinomatoasă în care evoluția este mai puțin zgomotoasă, febra este în discordanță cu evoluția locală, nu are fluctuență și nici dureri). chistul sebaceu infectat anevrisme aderente la piele (prezintă pulsații și sufluri). Tratamentul abcesului este patogenic, etiologic și chirurgical. a. Tratamentul patogenic constă în repaus, pansamente umede cu efect antiflogistic și fizioterapie. b.Tratamentul etiologic se efectuează cu antibiotic, conform antibiogramei. c. Tratamentul chirurgical constă în incizia corectă și drenajul decliv al colecției. 6.6. FLEGMONUL Flegmonul
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
locală, nu are fluctuență și nici dureri). chistul sebaceu infectat anevrisme aderente la piele (prezintă pulsații și sufluri). Tratamentul abcesului este patogenic, etiologic și chirurgical. a. Tratamentul patogenic constă în repaus, pansamente umede cu efect antiflogistic și fizioterapie. b.Tratamentul etiologic se efectuează cu antibiotic, conform antibiogramei. c. Tratamentul chirurgical constă în incizia corectă și drenajul decliv al colecției. 6.6. FLEGMONUL Flegmonul, cunoscut și sub numele de celulită, este o inflamație acută a țesutului celular subcutanat, caracterizat prin deosebita difuziune
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
abcesul, adenoflegmonul, artrita, flebita. generale: nefrita, endocardita, limfangite, adenite, septicemie. Tratamentul : Erizipelul se poate trata și la domiciliu. a.Tratamentul patogenic constă în repaus la pat, comprese cu efect antiinflamator local (rivanol, cloramina), badijonare cu iod, raze ultraviolete. b.Tratamentul etiologic se face cu Penicilina G, în doze de 1.200.000 10.000.000 u.i./24 ore, între 7 și 10 zile iar în caz de sensibilitate (alergie) la Penicilină, cu Eritromicina 20-30 mg/kg corp/zi. c.Tratamentul
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
În numeroase țări , îndeosebi în cele dezvoltate, bolile cardio-vasculare se situează pe primul loc în statisticile morbidității , având după accidentele de circulație o tendință în continuă creștere. Hipertensiunea arterială, ateroscleroza și insuficiența coronariană alcătuiesc așa numita „ tripletă sinistră” . Explicația fundamentală etiologică a acestor maladii constă în modul de viață , de alimentație și de muncă a omului contemporan care generează numeroși factori de agresiune, factori ce acționează lent și cumulativ asupra organismului uman. Terenul cardio-vascular cuprinde afecțiuni de natură: Funcțională : tulburări paroxistice
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
persoane cu hiperreactivitate bronșică la o multitudine de stimuli. Ea se caracterizează prin crize repetitive de dispnee șuierătoare (wheezing), provocată de o obstrucție bronșică generalizată, variabilă ca intensitate și reversibilă în mod spontan sau după aplicarea unui tratament. După criteriul etiologic se deosebesc două tipuri de astm bronșic : alergic și nealergic. Astmul alergic. Se mai numește și extrinsec sau atopic. El are la bază o reacție alergică a bolnavului la un antigen prezent în mediul ambiant (exogen). Astmul nealergic. Nu are
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
indică participarea mediatorilor chimici, cu atât mai mult, cu cât s-a constatat că stimulii termici pot induce degranularea mastocitelor. Punerea diagnosticului de astm bronșic , nu comportă dificultăți în cazurile tipice sau care evoluează cu crize de dispnee paroxistică. Diagnosticul etiologic este însă dificil, deoarece identificarea cauzelor declanșatoare ale crizelor nu este întotdeauna posibilă. Pentru natura alergică a astmului bronșic pledează: • antecedentele alergice familiale și personale • apariția acceselor repetitive în condiții asemănătoare de timp (perioada de polenizare), de loc (declanșarea crizelor
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
cerebral caracterizat printr-o activitate neuronală anormală, ce apare în crize paroxistice , de durată limitată și intermitentă,cu revenire spontană la normal. Boala a fost cunoscută încă din antichitate când era denumită „morbus sacer” datorită aspectului straniu al crizelor convulsivante. Etiologic se descriu două forme de epilepsie, una idiopatică sau esențială și o a doua formă de epilepsie simptomatică. Epilepsia idiopatică (genuină sau esențială) este reprezentată de cazurile în care factorul etiologic este încă necunoscut. Boala apare ca expresia unei tendințe
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]