1,639 matches
-
și face comentarii grețoase despre o posibilă Întîlnire cu anatomia cîntăreței. Toată scena se Întîmplă pe prispa micuței clădiri a corpului de gardă, unde a fost scos televizorul pentru a vedea meciul României cu Argentina, la Cupa Mondială. Și, În ciuda euforiei provocate de meci și de ziua superbă de vară, tuturor ne stă În gît atitudinea ofițerului, care se Întîmplă să fie și OS, și un suporter declarat al preșe dintelui Ion Iliescu - ce vă deranjează, bă, pe voi că a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
inevitabil de altfel, dacă vom ține cont de modul de manifestare a ciclului economic. O criză economică este punctul final al unui ciclu economic. Acest decalaj dintre sectorul real al economiei și cel monetar se află atât la baza instalării euforiei (pe fondul creșterii economice), cât și la baza instalării panicii (pe fondul recesiunii economice). În esența sa, criza economică este un moment de ruptură, de modificare a parametrilor de funcționare ai unui sistem economic, ce intervine în mod obiectiv în urma
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de contagiune negativă poate fi mai rău decât criza însăși. Asta dovedește modul în care s-a condus combaterea crizei la noi. În ceea ce privește modul de pornire, de plecare al crizei economice, trebuie să subliniem spusele lui Lucian Croitoru, care afirmă: ,, Euforia pornește în sectorul nefinanciar și cu întârziere se transmite în sectorul financiar (...). După un număr de ani de proiecte conservatoare reușite, bancherii își aliniază percepțiile despre risc, la cele din sectorul firmelor, recunoscând în practică rate de creștere relativ înalte
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
reușite, bancherii își aliniază percepțiile despre risc, la cele din sectorul firmelor, recunoscând în practică rate de creștere relativ înalte, inflație joasă și stabilă, istorie bună a rambursării creditelor și o stare bună a bilanțurilor (...). Politicele macroeconomice nu pot tempera euforia (...). Nu numai politicile macroeconomice, dar nici reglementarea, nu pot fi folosite pentru temperarea ciclului economic (...). Metodele științifice de estimare a riscurilor nu pot proteja instituțiile financiare împotriva euforiei sau panicii, deoarece există multe riscuri idiosincratice în toate portofoliile"46. Tentația
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
creditelor și o stare bună a bilanțurilor (...). Politicele macroeconomice nu pot tempera euforia (...). Nu numai politicile macroeconomice, dar nici reglementarea, nu pot fi folosite pentru temperarea ciclului economic (...). Metodele științifice de estimare a riscurilor nu pot proteja instituțiile financiare împotriva euforiei sau panicii, deoarece există multe riscuri idiosincratice în toate portofoliile"46. Tentația băncilor sau economiei financiare, în ansamblu, de a urma sectorul economiei reale, în valorificarea potențialului pe care îl oferă faza ascendentă a ciclului economic, este una irezistibilă. Banii
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sistemul bancar în acest cerc vicios al ,,veseliei" sau ,,tristeții", inevitabil de altfel, dacă vom ține cont de modul de manifestare a ciclului economic. Acest decalaj dintre sectorul real al economiei și cel monetar se află atât la baza instalării euforiei, cât și la baza instalării panicii. Când intrăm și când ieșim din criză 50? Aceasta este întrebarea care se află acum pe buzele tuturor. Suntem atât de bine conectați la lipsurile și frustrările pe care ni le provoacă încât am
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
management atent bazat pe un echilibru între investiții și lichidități. Lumea intră în panică și dezechilibrele se instalează definitiv aruncând în aer producția, consumul și repartiția. Se caută noi drumuri, o nouă paradigmă care să fie consumată printr-o nouă euforie. Este procesul de ,,distrugere creatoare" specific lumii capitaliste, libere, pe care îl descrie Schumpeter. Acum, în mod sigur, ne pregătim de era tehnologiilor înalte,a informaticii,comunicațiilor și bio-ingineriilor. Ce am fi putut face ? Ce am mai putea face ? Evident
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
caracteristica esențială că este molipsitor și înșelător. Nimeni nu se gândește că va venii ziua decontărilor, sau dacă acceptă asta speră că lui nu i se va întâmpla nimic. Nu există guvern sau autoritate care să-și propună a tempera euforia. Euforia nu poate fi oprită, dar panica poate fi limitată. Aici este cheia combaterii oricărei crize. În primul rând nu trebuia să privim această criză ca pe un element politic electoral, intern. S-a gândit primitiv în termeni de ,,ei
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
esențială că este molipsitor și înșelător. Nimeni nu se gândește că va venii ziua decontărilor, sau dacă acceptă asta speră că lui nu i se va întâmpla nimic. Nu există guvern sau autoritate care să-și propună a tempera euforia. Euforia nu poate fi oprită, dar panica poate fi limitată. Aici este cheia combaterii oricărei crize. În primul rând nu trebuia să privim această criză ca pe un element politic electoral, intern. S-a gândit primitiv în termeni de ,,ei v-
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Dorel Dumitru Chirițescu, Fețele monedei. O dezbatere despre universalitatea banului, Editura Institutul European, Iași, 2015, p. 296. 48 Dorel Dumitru Chirițescu, Fețele monedei. O dezbatere despre universalitatea banului, Editura Institutul European, Iași, 2015, p. 296. 49 Lucian Croitoru completează: ,, Spre deosebire de euforie, panica apare mai întâi în sectorul financiar (...). Ipoteza că piețele sunt permanent raționale este greșită, dar greșită este și ipoteza că piețele sunt permanent iraționale. Faptul că piețele sunt raționale nu înseamnă că agenții economici pot formula anticipații raționale despre
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
că agenții economici pot formula anticipații raționale despre viitor, și că pot păstra concordanța dintre acțiunile lor și scopul maximizării profitului pentru o perioadă nedefinită. Păstrarea acestei concordanțe înseamnă că banca nu inițiază acțiuni excesiv de riscante sau distrugătoare de valoare. Euforia face ca această concordanță să nu fie permanentă. Când acțiunile curente nu mai pot asigura maximizarea inter-temporală a profitului, piețele nu mai sunt raționale. Rațiunea, euforia și panica sunt forțe ale pieței, fiecare devenind predominantă în raport cu celelalte în mod ciclic
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
acestei concordanțe înseamnă că banca nu inițiază acțiuni excesiv de riscante sau distrugătoare de valoare. Euforia face ca această concordanță să nu fie permanentă. Când acțiunile curente nu mai pot asigura maximizarea inter-temporală a profitului, piețele nu mai sunt raționale. Rațiunea, euforia și panica sunt forțe ale pieței, fiecare devenind predominantă în raport cu celelalte în mod ciclic. În particular, perioadele în care predomină rațiunea sunt întrerupte de succesiunea euforie-panică". Lucian Croitoru, Sfârșitul reglementării și ultimul reglementator, www.cursdeguvernare.ro, p. 3. 50 Eseu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
știu, să văd...” Eu: „Tu ce autori ai lua? Poate că ne aranjăm, putem să-i împărțim...” De acest joc de cuvinte îmi aduc aminte foarte bine, chiar și de nevoia resimțită atunci pentru a rafina contribuția personală la dialog. Euforia ludică ne stăpânise, tocmai citisem ceva despre peak experience și mi se părea că atinsesem această stare. Nu-mi mai amintesc dacă chiar făcusem rost de carne, ceea ce demonstrează că devenise un fapt secundar, însă, după atâția ani, această amintire
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Iar dacă cineva avusese norocul să vadă un film la care tânjeam cu toții, trebuia neapărat să-l povestească. Producția orală, conversația cu tot ce are ea, exercițiul verbalizării depășeau cu mult producția scrisă. Pe bună dreptate, Andrei Pleșu considera că „euforia oralității explică, în opinia lui, absența literaturii de sertar și a samizdatului. Totul se consuma în «agora» discretă a dialogului, a cuvântului neconsemnat, a volatilității” (1994). Scrisul era asociat cu spațiul public: ne scriam articolele - teme de plan fără elan
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
clădirea Comitetului Județean, a considerat că poate anunța și vorbi cu Radio „Europa Liberă” despre cele ce se întâmplau la Brașov: „Alo, «Europa Liberă»! «Europa Liberă», am cucerit partidul!” (Oprea și Olaru, 2002, p. 24), declara acest manifestant exaltat, în euforia distrugerii sediului PCR din oraș. Mulțimea nu s-a descărcat doar asupra obiectelor: au fost agresați și câțiva membri ai nomenclaturii brașovene, atât verbal, cât și fizic; primarul orașului, de pildă. Dar și alte figuri ale nomenclaturii locale, vizibil timorate
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
resemnați în stil românesc sau fericit indiferenți, ca formă metafizică de resemnare - sunt, în majoritatea lor, oameni în amurgul vieții. și dacă ei se mișcă astăzi într-un social haotic și plictisit de istoria recentă neglijent livrată societății, neanimați de euforii justițiare este pentru că această afacere, întâmplare nefericită, ghinion existențial sau oricum am vrea s-o numim nu a avut și nu are nici în prezent nici un sens. Este ceva fără sens. Ceva ce nu se leagă într-o structură coerentă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
proiectând în exterior experiența căutării interioare. Chestiune asupra căreia, în alt context, vom reveni. Deocamdată, iată: „Ieri, duminică, am făcut peste douăzeci de kilometri la marginea pădurii Lyons, mai cu seamă în splendida vale a Lovreriei (plecând de la Gisors). Astăzi, euforie și frenezie filozofică” (I, 340). De unde această frenezie? O rătăcire fără sens ipostaziază adevărul și îi oferă lui Cioran mai multă proximitate a lui decât cititul. Să nu fi fost Cioran din același motiv un împătimit al cititului, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
devoră. Căci «adevărul» trebuie să-l găsești în tine însuți, nu altundeva. În mine însă nu găsesc decât îndoială și meditație despre această îndoială” (I, 112). Cititul îl nemulțumește, explorarea în sine îi aduce îndoială, în vreme ce rătăcirea fără sens înseamnă euforie și frenezie; dar stările acestea sunt tranzitorii. Se declară în schimb „martirul ființei”, și asta pentru că ființa este un „factor de suferință” (I, 238); cei care au suferit „vor fi trăit cu maxim de profit” (I, 294). De aceea îi
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
înainte, beneficiile mersului pe jos. Notează la un moment dat, într-o zi târzie de toamnă: „Ieri, duminică, am făcut peste douăzeci de kilometri la marginea pădurii Lyons, mai cu seamă în splendida vale a Lovreriei (plecând de la Gisors). Astăzi, euforie și frenezie filozofică” (I, 340). Era 11 octombrie. Într-un alt an, pe 6 octombrie, Cioran notează: „Șase ore de mers în regiunea Dourdan sub un soare suportabil și pentru mine. Tot timpul, senzația că sunt fericit, că nu doresc
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de fixare asupra unei sarcini, agitație permanentă, turbulență, comportament incoerent, randament inconstant, impulsivitate, reacții spontane, dificultăți de adaptare; - deficientul mintal dizarmonic excitat, prezentând tulburări asemănătoare celui instabil, dar de o gravitate mai mare, agitație motrice permanentă, expansivitate și stare de euforie, logoree, atitudini dezordonate; - deficientul mintal dizarmonic emotiv, cu caracteristici similare celor întâlnite la tipul instabil, dar cu o instabilitate afectivă mai pronunțată și cu un nivel intelectual sensibil superior acestuia; reacțiile sunt exagerate, oscilând între exuberanță excesivă și inhibiție accentuată
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
facem totul pentru ca diversele comodități, automatizări și scutiri de efort și de risc pe care ni le oferă tehnica să nu ne slăbească acest sentiment; în lipsa lui ar putea să reapară (sau mai exact să rămână fără contrapondere), în plină euforie cibernetică, agresivitatea irațională a bestiei care doarme în om, dar de murit nu sunt până acum semne că ar muri de tot: non omnis moriar - poate spune și Caliban, nu numai Horațiu. Sentimentul agonal implică, firește, noțiunea de adversitate. Mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de strictă informație culturală. Iraționalismul e o invenție modernă. El e congener cu misticismul, care reprezintă un mod facil de a sări de-a dreptul într-un așa-zis „absolut”, escamotând rigoarea rațiunii și disciplina spiritului. Adică un fel de euforie iresponsabilă și diletantă pe care practicanții ei o numesc „eliberare”. Asemenea iluzii sunt tributare psihologiei minimului efort și vulgarizării noțiunii de individualitate {respectiv apariției și prestigiului celei de „originalitate”). Nimic mai străin de mentalitatea medievală care postula divinitatea rațiunii și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
părerea mea Oul și sfera și Laus Ptolemaei, pentru a-mi verifica (și confirma, sper) buna impresie de la prima lectură. Cred însă că e în folosul lui să fie puțin scuturat (cordialmente) și trezit, până nu e prea târziu, din euforia toxică a inhalării fumului de tămâie. De altfel, nu cred deloc ceea ce se spune de amicii săi din grupul admirației mutuale, că el a reformat, făcând dată, limbajul lirismului nostru actual. Adevărul e că a avut norocul să debuteze într-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
unul dintre fenomenele de confuzie este supralicitarea poeticului și invazia lui în proză. „Proză poetică” sau, și mai rău, „poematică” - iată niște formule pe care le întâlnim foarte des și prin care se recomandă, de obicei, cu un soi de euforie ce obnubilează inteligența și gustul, niște produse literare bastarde și fastidioase. Proza mare e prozaică, iar sublimul în proză nu se obține niciodată cu sublimități, ci numai cu cel mai acut și radical realism (vezi Balzac, Tolstoi, Dostoievski). Despre Craii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
deși am publicat mai recent în România literară și poate dacă prietenii mei din redacție vor dori-o, voi mai colabora, îmi displace foarte tare aspectul ziaristic pe care l-a luat de la o vreme, cu atâtea cronichete, cu atâta euforie informațională, cu atâtea fotografioare, atâtea minianchete, minirăspunsuri, minișantiere, miniștiri culturale, minimapamondice. Câte pagini se pierd astfel în zadar! Sainte-Beuve a scris toată viața numai la gazetă și a lăsat o operă clasică. Marii gazetari au fost și sunt, neapărat, mari
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]