1,482 matches
-
în afară de enorma valoare sentimentală pe care a avut-o acest răspuns pentru tatăl meu, din multe puncte de vedere, era adevărat, adevărat, adevărat. Între ultimul paragraf și acesta, au trecut peste două luni și jumătate - pur și simplu s-au evaporat. O mică dare de seamă pe care îmi cam repugnă s-o fac, pentru că e ca și cum aș mărturisi că întotdeauna când lucrez stau pe un scaun, că beau peste treizeci de cafele negre în Orele de Creație, și că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie agățat În cui deasupra ușii și ar fi așezat frumos farfuria În dulap peste celelalte farfurii. După câteva zile, mirosul de scrumbie și castraveciori s-ar fi evaporat sau s-ar fi amestecat cu celelalte mirosuri din dulap, iar izul lui neplăcut s-ar fi atenuat de la sine. În prezența musafirului venit din altă galaxie, Mașa n-ar fi dorit să apară ca o femeie neglijentă și murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sosească din Olanda un transport de alcool Royal. La noi, marca aceasta de spirt are mare căutare. Toți Îl beau, de la mic la mare, cum se spune, de la opincă la vlădică. Spirtul e ieftin și bun. Din antrepozite, alcoolul se „evaporă“ pe sub mână. Așa că pe unde mergi, la orice colț de stradă, vezi vânzători ambulanți distribuind clandestin Royal Îmbuteliat În sticle obișnuite sau de plastic. Unii Îl beau așa, alții Îndoit cu apă. Eu obișnuiesc să-l diluez cu ceai. Merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ceasul să sune la ora șapte, Își lăsă coatele pe masă și-adormi din nou. Când se trezi, adună Într-un colț resturile rămase de la petrecerea de seară și apoi se pipăi prin buzunare să vadă dacă bancnotele nu se evaporaseră odată cu aburii de alcool ce Încă-i mai stăruiau În minte. Nu, fișicul de bancnote era la locul lui. Ippolit scoase grivele pe masă și le desfășură În fața sa. Erau fix douăzeci de bancnote de câte o sută. O sumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
părea să fie destul de profitabilă. Ippolit Își făcuse un calcul: dacă treaba va merge tot așa și nu va interveni nici un fel de incident neplăcut, atunci În două luni de zile va strânge bani suficienți, dacă aceștia nu se vor evapora În aer (lui Ippolit Îi era mereu teamă că banii sunt vrăjiți și că În orice clipă ei s-ar putea preface În nimic), pentru a-și cumpăra o șalupă de agrement, care, administrată cum se cuvine, i-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâna lui, după ce-i explică d’a-fir-a-păr ce trebuie să facă și cum trebuie să se poarte când va apare „gheișa“. Auzind pronunțându-se cuvântul Elizei, Mașa tresări. Rezonanța numelui lui Îi aminti de Onisei, care Într-o zi se evaporase fără urmă, băgând-o În bucluc... Făcând o pauză și privind-o cu atenție, Extraterestrul continuă: - Subordonatul lui Subotin Îl privi, desigur, cu neîncredere, zicând că șeful lui a Înnebunit. Dar, după câteva păhărele de votcă băute la botul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
avea să constate bucuros: pasiunea fetei se deslănțui cu toată vigoarea de o așa manieră Încât, avea senzația nelămurită,el fiind acela ce căzuse pradă Leoaicei Înfometate...!! Apsolut toate femeile Îmbrățișate la timpul trecut - femei cu inimă de piatră - se evaporau În fața curățeniei sufletești, a iubirii de fată...!! Momentele cari se derulau puteau fi considerate de o supremă delicatețe! Atena Îi Înlănțui Întreaga ființă, aciuindu-se În inima lui cu o forță dincolo de oricare așteptare...! Părăsind hotelul, stabiliră se se Întâlnească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
golise. Nu sfârși bine vorba și fermierul Însoțit de consoarta lui, aduse un platou cu hartane de pasăre Însoțit de un castronel plin cu mujdei de usturoi pe care le așeză În mijlocul mesei zâmbind. „Ora mesei de prânz s’a evaporat de mult... Poftiți, serviți cu Încredere...!” Nando protestă: „Va rugăm să ne țineți companie. Suntem flămânzi dar oricum, cine poate mânca două-trei găini câte or fi aici...? Sunt sigur, nici dv. nu ați servit masa până la ora actuală...!” Fermierul se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să lucreze cu Atena la Întocmirea situațiilor de lucrări pentru a Încasa banii dela beneficiar. „Ce ai de gând...? Îl apostrofă Atena Încruntată - De tine, de sănătatea ta nu vrei să te ocupi câtuși de puțin...?” „După cum vezi, timpul se evaporă destul de repede. De altfel, mă simpt perfect sănătos, În mod sigur am făcut din nou alergie căreia nu trebue să-i dau pre mare importanță. Ne vedem mai târziu...” În realitate mințise. Intrase În panică Întrucât, inima lui nu poate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vreodată...?” „Nici măcar din curiozitate.” „Ești un om fericit, domnule.După cum ai observat, nici eu nu fumez... În schimb, uneori, mai consum câte un păhărel...” Tony Pavone zâmbi resemnat. Prima zi de muncă Începuse promițător.Cele opt ore de lucru se evaporase, urmau orele suplimentare.Nu avu timp să termine meditația deoarece Șeful Șantierului vizibil turmentat, ceru nota de plată, fără a schița nici un fel de gest de-a contribui la plata consumației. În această situație, proaspătul salariat suportă cheltuiala, gândind să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uitării. Stau și mă Întreb: chiar nu-ți face plăcere să bem un păhărel Împreună...?” „Ai dreptate, domnule Gică Popescu. Crede-mă, mereu am fost și sunt În criză de timp. Te rog, Înțelege-mă...!” „Of timpule, timp, dece te evapori atât de repede...? - oftă Gică Popescu privindu-l cu simpatie. Privește la mine, domnule inginer. O Întreagă viață am alergat În permanentă criză de timp...! Anii au zburat Într’o așa manieră Încât iată-mă ajuns În pragul bătrâneții la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fabricare a vinului, spuse ospătarului. „Adă te rog două pahare, ba nu, adune trei...Ne face plăcere să oferim un pahar de vin care-i făcut numai din struguri...!” Comentând, Împărțind cadoul cu ospătarul,cele patru sticle cu vin se evaporă destul de repede, iar Gică Popescu oftă prelung. „Gata...Dacă nu mai avem ce bea, la ce bun...?” Tony Pavone care era În proporție avansată narcotizat, făcea efort să nu adoarmă.Privea la Gică Popescu și nu realiza cine-i omul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îl chemă la el În birou iscodindu-l. „Contabilul Șef, Gică Popescu a mărturisit și tu nu poți să mă minți: ai o năpraznică relație la depozitul de vinuri din Str. Dr. Felix. E adevărat...?” „A fost dar, s’a evaporat...!” rosti Tony pavone cu o figură destul de serioasă. „Departe de mine gândul de ați reproșa fofilarea ta, ferindu-te de mine...! Totuși, ca să-ți dovedesc generositatea mea, ei bine, te iert. Cu o singură condiție...! Am nevoie o sută litri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
culminând cu trimiterea În fața plutonului de execuție În 25 Decembrie 1989 doi periculoși dictatori - soț și soție - Nicolae și Elena Ceaușescu În timp ce alți conducători de frunte din anturajul dictatorului le-au fost acordată indulgență iar restul activiștilor comuniști s-au evaporat, pierzându-se În ceață și totuși, ce s-a Întâmplat cu zecile de mii cadavre dela Închisoarea Văcărești...? Cum au dispărut fără urmă...? După cum se mărturisește În cartea scrisă de Olga Lengyel, În lagărul morții la Birkenau În Polonia, trenurile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la promenadă În Închisoarea Văcărești ci, pentru a fi omorâte și date dispărute, ce de fapt numai familia presupunea dispariția În eventualitatea unei evadări...! După ce au fost asasinate toate victimele din Închisoarea Văcărești, aceasta a fost demolată pentru a se evapora și acest martor al crimelor comuniștilor și, după cum cred, toți participanții la asasinarea și dispariția acelor cadavre au fost prin rotație Împușcate, eliminând orice martor activ: numai așa se explică dece, după 20 de ani dela revoluție, nici un supraviețuitor “În afară de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nu ar trebui să ai și alte preocupări. Doar preocupări creative. Domnul Sammler, mirosind a săpun cu aromă de santal, se hotărî să stea În grădină și să-l aștepte pe Emil. Poate că mirosul de săpun avea să se evapore la soare. Nu era În stare să se ducă să se clătească iar În baia de onix. Era mult prea Înăbușitor acolo. Îți aduc cafeaua afară. — Mi-ar plăcea asta, Shula. Îi Întinse ceașca și păși pe gazon. Și pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era că băiatul era perfect capabil să se apere singur. Dorința mea de a-i spun lui Pabblem era motivată pe de-a întregul de furie. Încet, cu cât mi se terminau țigările și rulada Swiss Roll, furia mi se evapora. Sigur că nu aveam să-i spun lui Pabblem. Sheba se purtase mizerabil cu mine, asta era clar. Dar nu voise să mă rănească. În mod evident voise să-mi spună de la bun început. Nu era cu mintea limpede. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe care o simt ei pentru Dumnezeu nu se termină niciodată. El nu-i dezamăgește niciodată. Un scriitor zicea la un moment dat că iubirea - se referea la iubirea romantică - e un mister și că atunci când își găsește rezolvarea, se evaporă. N-am înțeles atunci, dar acum văd cât de adevărat e. E chiar așa, nu? S-a uitat la Marjorie, care zâmbea fără să spună nimic. Pe parcursul acestui mic discurs nebunesc, eu am stat pe ghimpi ca nu cumva Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-a așezat la masa din fier forjat. Avea aceeași senzație de imponderabilitate ca atunci când ea și Zach cădeau, paralel cu apa, la Gunbarrel Rapid. Atunci fusese incitant, prima ei experiență fizică periculoasă. Locurile moi de pe trupul ei parcă se evaporaseră, iar întregul corp i se întinsese elastic sub forma unei aventuriere de carieră. Zach era chiar sub ea; când au alunecat pe val, i-a atins părul cu piciorul. Iar ea a țipat de fericire chiar și atunci când a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
citau din Qur’an ca să-și argumenteze opiniile și nici unul nu-l asculta pe celălalt. Uneori, Naji ridica ochii și-atunci era surprins și cumva exasperat c-o găsea încă acolo, de parcă s-ar fi așteptat ca Irene să se evaporeze așa cum procedau mama și surorile lui atunci când bărbații se puneau pe discuții. Asta e casa mea, a concluzionat Naji. Ahmad și-a plecat capul. Naji, a intervenit Irene luându-l de braț și trăgându-l înspre ea. Vino cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
e imposibil să nu se schimbe. În tabăra de la Sunny Bar, un șir de nori s-a grăbit să acopere munții din vest, iar căldura densă și umedă s-a transformat într-o ploaie ușoară. Mirosul de fum s-a evaporat, iar ceața a acoperit ceea ce altfel ar fi putut să se vadă - flăcări obraznice cocoțate pe o culme îndepărtată, o coroană in crescendo de fum alb. Drew a încins focul de tabără la ora trei. La patru se întunecase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ceilalți cu existențele lor. Erau meniți să fie uitați, dar chiar și cei uitați aveau un loc al lor. Sălbăticia avea grijă de ei. Nu te merit, i-a spus Zach. Pearl a zâmbit. Cocheta din ea încă nu se evaporase în întregime. Ei, sigur că nu. Zach a ridicat o mână temător, apoi a lăsat-o să cadă la loc. Pearl a oftat. În liceu, se credea despre ea că era prea frumoasă ca să fie atinsă de cineva. Toți băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că ar fi mai simplu să discut cu el, nu? — Da, dar... nu prea știu pe unde e. — Ei, hai, lasă prostiile! Se pare că ne Învîrtim Într-un cerc vicios: un bărbat care caută alt bărbat dispărut s-a evaporat și elă — Dar fratele meu n-a dispărut. Îmi dă telefon o dată la trei zile, zău că da. Și atîta vreme cît Îmi telefonează, tot mai nutresc speranțe... Doamne, ce obsesii! Teribile! Nu mai pot suporta gîndul că nu știu ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ferestrei. Îmi făcu semn cu degetul. — Uitați-vă acolo! Vedeți ? Cam cu vreo zece pași În fața luminii de pe stradă... Uitați! Între trotuar și spațiul verde... e o gură de canal... și pe-acolo a dispărut, pur și simplu s-a evaporat... De ce? De ce tocmai Într-un loc ca acesta ? Nu cred că era cazul... Strada era Întunecată, chiar prea Întunecată. Cu puțină vreme În urmă fusese chiar prea albă, legată parcă de cerul alburiu, dar acum se cufundase În Întuneric, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu băuturi. Coama clădirilor părea proiectată pe cerul Întunecat, luminată de tunelul de. neon din spatele nostru, dar acolo unde ne aflam noi era tare Întuneric și grupurile de oameni hoinărind agale umpleau strada. Treptat, contururile lor au Început să se evapore. Mai Încolo, din nou un mănunchi de neon strălucitor ce-și arunca lumina asupra grupului de băi turcești și bordeie. În fața lor am luat-o la stînga și am intrat pe o alee liniștită, ce se afla În spatele unui cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]