629 matches
-
Early Church, Londra-Cambridge, 1970, p. 92. 27 Paul Plass, „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa”, în Vigiliae Christianae, Nr. 34, 1980, p. 188-189. Noțiunea de „spate” divin este astfel inteligent transformată într-un semn pentru o regiune intermediară evaziva, un cvasispațiu și cvasitimp între față total transcendență a lui Dumnezeu și creația spațială/temporală 28. În acest mod, Sfanțul Grigorie poate aborda problema perena a discontinuității dintre ordinele realității. Neoplatonicienii au definit diversele categorii intermediare: timp transcendent, mișcare nemișcata
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
mele, dacă în următoarele momente nu ar fi apărut pe ecran exact...Virgil Măgureanu! Câțiva colegi au tăbărât pe mine, încercând să afle cine era acea persoană și cum de am prevăzut că va apărea în miezul evenimentelor. Am răspuns evaziv și am avut norocul că fiecare era preocupat până la spaimă de propria soartă, pentru a-mi mai da vreo atenție. Și, dacă tot am ajuns la paranteze, voi mai face una, tot cu un scop bine definit, după cum sper că
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
cu „da’ aia neagră, da’ ailaltă, și pe unde-au luat-o, și mă plictisește. Dacă-i zic că nu, mă ia că, adică, ce păzesc eu toată ziua-n poartă și tot așa. Mai bine-i dau un răspuns Evaziv: băi, Gheorghe, ia mai du-te-n pizda mă-tii! Și taică-meu - care era și beat, ca mai tot timpul în ultimii ani - începe să hohotească, privindu-mă așa, complice, așteptând să explodez și eu, să o facem lată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
cu palmele, se strâmba. Mă gândeam că o să mă înece, așa că până la urmă i-am dat ce voia, un hohot de râs cu lacrimi și scuipați și taică-meu s-a liniștit. Și eu care habar n-aveam ce-nseamnă Evaziv. Nu pot sta mai mult de un sfert de oră în cadă. Îmi iau cu mine reviste, rățuște de cauciuc, bărcuțe. Torn săruri relaxante în apă, mă îmbăt înainte, degeaba. După cinșpe minute și chiar mai devreme mă pocnește un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
ușor accent asiatic. Pe tine cum te cheamă? — Iovănuț! - răspunse simplu călugărul. O clipă, privirile li se întâlniră. „Nu mă ispiti, Doamne, în halul ăsta”, gândi Iovănuț cu spaimă. — Vii de departe? - îl întrebă ea. — Dă p-acilea! - răspunse el evaziv. De undeva începu să cânte o mierlă. Adia un vântișor și mirosea frumos de te trăznea. — Noi vă lăsăm acum o clipă! - spuse hanul. Apoi, întorcându-se spre Metodiu: Să mergem, părinte. Vreau să-ți arăt haremul. Se depărtară. Tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l auzi. Datele pe care le-am cerut despre fratele ei constituiau tocmai invadarea intimității despre care-mi vorbise. Posibil să fi avut dreptate. Azi-dimineață, În parcarea plătită din fața localului Camelia, el - fratele clientei mele - mi-a dat răspunsuri tare evazive. Mi-a atras atenția cu mult tact că era cît pe-aci să-mi scape semnul cu „Intrarea oprită!” Bineînțeles că terenul de vînătoare indicat era doar zona permisă. Dintr-un motiv precis și anume cel al dispariției LUI - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
între patru ochi, puteai coopera minunat cu dânsa, era de-o sinceritate dezarmantă, trebuia doar s-o stârnești, ca s-o faci să-ți vorbească. Răspundea întotdeauna cu precizie, doar uneori, când discutau probleme mai delicate, formulările ei erau mai evazive dar dacă aveai capul pe umeri înțelegeai cu exactitate ce voia să spună. Uite că ceea ce eu știu cu precizie și para aia mălăiață de fiu-meu habar nu are e că plecarea Carminei nu înseamnă un moft, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
v-ați cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei. Cristalul paharului sclipea între degete. După înfățișarea lui era clar, cunoștea și el povestea, toți o știau, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu atât. Prietenul meu era reticent - unii oameni se nasc așa, alții dobândesc genul acesta de comportament. Mi-am dat seama destul de repede că prietenul meu aparținea categoriei din urmă. De-a lungul anilor talentul lui de a da răspunsuri evazive s-a dezvoltat atât de mult Încât mă făcea să regret că l-am Întrebat ceva. „Cine știe, cine știe“, Îmi răspundea de obicei, bineînțeles, fără intonația interogativă. Totuși n-o făcea din răutate, doar că nu vroia ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trecut cu vederea mă tachina și mă tortura. Întins pe Întuneric În patul lui Anton, mă frustra din ce În ce mai mult că eram așa de Încet la minte. Mă simțeam de parcă aș fi bâjbâit căutând o umbră care, În modul evident dar evaziv, caracteristic fenomenelor neclare, se potrivea cu mine - chiar cu eul meu adevărat! Dacă aș fi putut vedea clar măcar pentru o clipă! Mi se părea că disting ceva În Întuneric, hotărât dar neclar, dar peste câteva momente, fără ca eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
avea grijă de ea, iar Froehlich căzu de acord să-i asigure copilului un viitor. Am bâlbâit ceva despre faptul că aranjasem deja totul Într-o schemă. În ceea ce privește acest caz, sursa mea fusese Însuși Karp, care... — Ah, da, interveni Manetti, evazivul Dr. Karp, care n-a mai fost văzut de când a murit d-șoara Wilms, vinerea trecută - În afară de dvs. , desigur. I-am explicat că din cauza mahmurelii, poate, vizita mea la Fundație de sâmbăta trecută mi se părea un coșmar. Dar informațiile primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
îngheață nu mai poți face nimic cu ea dacă n-ai avut grijă să-i dai la timp forma convenabilă. "Vă ascult, domnule Mihail, vă ascult. Un ceai, o cafea, dacă nu e prea tîrziu?" Mihai Mihail schiță un gest evaziv, n-avea chef de așa ceva, un ceai, o cafea însemna un început de conviețuire. "O vișinată, o vișinată de casă, domnule director. În zilele noastre e ghreu să mai găsești așa ceva, o băutuhră bună făcută în casă. Îmi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-ți cotrobăie cu privirea prin ogradă. "Înțeleg, prințe, că dețineți informații de primă mînă în ceea ce privește, hm, soarta domnului Bîlbîie... Sper să nu fiu greșit interpretat, dar nu văd..." Șerban Pangratty zîmbi cu un aer de îngăduință, făcu im gest evaziv cu mîna, de parcă ar fi vrut să dea la o parte un voal subțire ce îi stătea în cale, "desigur, soarta, așa a fost să fie, îl cunosc pe Bîlbîie de cîțiva ani, am petrecut o toamnă și o iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
frunte lui Fran cu un aer vinovat. Fusese tăios cu maică-sa pentru că știa că el și Fran ar fi trebuit să discute acest lucru. Ea deschisese discuția de mai multe ori dar Laurence reușise întotdeauna să-i dea răspunsuri evazive. Poate că ar trebui să-i spună adevărul acum, înainte de a merge mai departe, în ceea ce-l privea pe el și copiii. Dar, dacă o făcea, risca să o piardă. O să-i spună, desigur. După nuntă. Deși era ocupată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mine, probabil fiindcă eram o figură nouă, într-o tăcere de gheață. De parcă vroiau să ne facă să înțelegem că locul nostru nu era acolo. ― De ce ne privesc așa? l-am întrebat în șoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mâna. ― Habar n-am. Lasă-i în pace. N-am insistat. Mi-am băut cafeaua, înghițind cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de Facultatea de Litere, de cămin, de viața de noapte, de locurile bune unde obișnuiam să mănânc. Au mai trecut câteva minute și mi-am dat seama că nu-mi spusese nimic despre el. L-am întrebat. Mi-a răspuns evaziv și scurt. Locuia în Sibiu și mergea la Brașov ca să rezolve niște probleme legate de firmă și să se întâlnească cu un coleg din facultate, pe care nu-l văzuse de multă vreme. Apoi din nou tăcere. Îmi plăcea. Era
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Sam curînd aici? Și soldații? — Va fi aici. Fiecare soldat din regiunea Pacificului... Basie nu părea prea entuziasmat de perspectiva de a se uni cu conaționalii lui. Jim Îl Întrebase despre evadarea lui din Lunghua, dar Basie era prefăcut și evaziv. Ca de obicei, tot ce se Întîmplase după fuga lui, Încetase de mult să-l mai intereseze. Rămăsese același bărbat mărunt, capricios, Îngrijorat pentru mîinile sale, ignorînd orice, În afara avantajelor pe termen scurt. Singura lui forță era că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vorbă cu mine și îi interesa mult persoana mea. Se vede că orele plictisitoare printre mesele de croit fac o vizită de două ori mai bine venită. Am stat la taifas fără rețineri, deși în general muncitorii au fost destul de evazivi când era vorba de munca lor. De fapt părea să-i intereseze, mai mult decât orice, persoana mea. Nu m-a deranjat interesul lor și am parat vesel toate întrebările până când, în cele din urmă, au început să devină cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mulțumește-mi pentru bunăvoință. Mancuso? Nu era oare numele agentului deghizat care îl oprise la toaletă? George deveni foarte nervos. — Cum arată prietenu’ ăla a’ tău deghizat? se interesă George, rânjind ca s-o facă pe viteazul. — E mic și evaziv, îl lămuri Ignatius cu o voce vicleană. Un fel de arătare. Aleargă de ici-colo neobosit, în căutare de pungași. Un timp a stat ascuns într-o toaletă, dar acum a ieșit din nou afară pe stradă, unde este la dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Danny se gândi la vârsta lui Ted Krugman și și-o aminti - dar parcă întârzie o fracțiune de secundă. — Douăzeci și șase. Ei bine, sunt prea bătrână pentru băieți și prea tânără pentru un gigolo. Ce zici de răspunsul meu? — Evaziv. Claire râse și mângâie scrumiera. În mai împlinesc patruzeci de ani. Așa că mersi pentru reducere. — Era sinceră. Nu, nu era. Agăț-o acum! Mai bine mai devreme decât mai târziu. — Claire, am credibilitate politică în fața ta? — Da, ai. — Atunci hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
seară cu câțiva ciobani în jurul focului, la taclale. Din timp în timp, unul dintre ei arunca în foc o mână de cânepă uscată care degaja câteva minute un fum abundent. întrebându-l de ce face asta, el mi-a răspuns destul de evaziv, cum răspund de regulă țăranii atunci când vreun „domn de la oraș” le pune întrebări indiscrete : „Așa..., e un obicei pe la noi. Mai înmiresmează aerul” (93). 4. Vița-de-vie și iedera. Zalmoxis vs Dionysos Inserez aici câteva pagini referitoare la utilizarea vinului, având
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
contrarie o susțin senatorii: Mișu Schina, Nicolae Fleva și alții. La Cameră, discuția asupra acestui amendament provoacă furtuna. C.A. Rosetti îl combate și face apel la Ion Brătianu, șeful guvernului, ca să apere libertatea presei. Ion Brătianu răspunde în mod evaziv, dar convingerea sa este pentru amendament. Atunci C.A. Rosetti, simțind că Adunarea va vota amendamentul Senatului, demisionează din Cameră ca o protestare. Acest eveniment ne aruncase și pe noi, studenții cu idei radicale, în tabăra opoziționistă. Pentru ziua închiderii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
a acelor vremuri specifica faptul că Șerboianu nu a fost ridicat în acest rang de către Arhiepiscopia București, însă preciza ca era posibil ca acest lucru să se fi petrecut sub oblăduirea Episcopiei de Argeș sau a Severinului. Însuși Șerboianu era evaziv cu această informație precizând că "arhimandritul nu constituie o treaptă preoțească, care să necesite o nouă sfințire, ci este un grad onorific, neprecizând cine i l-a dat"53. Conform altor surse după întoarcerea din Franța în 1931, pentru doi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
AVEM NICI MĂCAR ACCES. MARIN FĂCU PRIMUL LUI SALT ÎN NECUNOSCUT. \ Ralph, câți oameni ai pierdut, încercând să pătrunzi în acest sector? Se lăsă tăcerea. Ochii strălucitori îl priveau enigmatic. Sclipirile lor păreau să se datoreze unei emoții interioare. Răspunsul fu evaziv. \ NI S-A ORDONAT SĂ NU MERGEM ACOLO. DAR EU AM TRIMIS OAMENI. NU S-AU MAI ÎNTORS NICIODATĂ. MARIN OFTĂ. TENSIUNEA DIN EL CRESCU. ACEASTĂ CREATURĂ CIUDATĂ ÎȘI TRIMISESE OAMENII LA PIEIRE ÎN MOD DELIBERAT. \ Vreun indiciu asupra cauzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ei și bomba care explodase în scuarul grupului 814. Adevărul afirmațiilor era confirmat de detectoarele de minciuni. Totuși, când personalitățile respective erau întrebate dacă știau ceva despre existența unor comandouri secrete, aflate în misiune în exteriorul granițelor Jorgiei, răspunsurile deveneau evazive: "Au fost și sunt încă multe grupuri experimentale"; Nu cunosc nimic care să semene cu vechiul comunism"; La noi, idealiști sunt cu grămezile". PENTRU MARIN, ACESTE RĂSPUNSURI ÎNSEMNAU PUR ȘI SIMPLU CĂ GUVERNUL JORGIAN NU ERA IMPLICAT. TRIMISE UNITĂȚI SPECIALE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]