36,205 matches
-
în "Dulapul de haine", vine în final, în doar cîteva vorbe, cînd naratorul refuză un deznodămînt, ba chiar se derobează de întreaga responsabilitate a povestirii. Rostul parodicului nu este însă, precum în tehnica postmodernă, de a pulveriza convenția tocmai făcînd-o evidentă, ci mai curînd, cred eu, el ține de un palier mult mai adînc, metafizic, al povestirii ca formă de împlinire și regăsire umană. Fata care apare în dulapul de haine este, evident, o întruchipare a Șeherezadei. Numai că, spre deosebire de mitul
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
grade de rudenie - "îi zice lu' maică-sa să vorbească cu învățătoarea mea"; "i-a spus lu' frati-su"; "am povestit toate astea lu' buni și lu' bunu" ("Dilema" 324, 1999, 2); în ultimul exemplu, asimilarea cu numele proprii e evidentă. Acolo unde articolul nu e necesar, pentru că forma pronominală este deja în genitiv, prezența sa exprimă mai ales extinderea unei mărci de oralitate necultivată, intenția de a vorbi altfel decît cer normele: "ni se făcuse dor de mișto-urile lu
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
golul eului cu o materie impersonal - abstractă. În ea s-au concentrat vechi esențe care și-au pierdut parfumul inițial al concretului, dar și-au împrumutat o autoritate severă, decisă, indiscutabilă. Cuvintele acestea sunt câteodată de neînțeles, goliciunea lor este evidentă. Gândirea rătăcește în jurul lor fără spor. Prin neostenită repetare capătă însă o funcție ritmică. Ele modelează ritmul interior al vieții - creează structuri verbale personale destinate eului beneficiar. Apare o fizionomie abstractă "proprie" în care cuvintele-scop, cele care definesc aspirațiile se
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
de jos al publicului său fie nu e cu adevărat un artist, fie se compromite, mai devreme, sau mai tîrziu. Educarea gustului nu privește exclusiv publicul, ci și pe artist. Răspunderea care revine promotorilor de artă - televiziuni, radiouri, ziare - este evidentă. Neasumarea ei nu poate fi pedepsită administrativ. Dar va fi pedepsită, în timp, de către beneficiarii înșiși. A miza pe grosolănia publicului larg e o formă de dispreț care conduce la pierderea prestigiului. Un al doilea domeniu în care au apărut
Democrația lingvistică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17239_a_18564]
-
care a conceput antologia este Nicolae Prelipceanu. Poezia unui sceptic Nicolae Prelipceanu nu și-a schimbat foarte mult modul de a scrie, de-a lungul deceniilor. însă și-a schimbat atitudinea față de poezie. în volumul de debut din 1966 este evidentă convingerea poetului că poezia poate eterniza clipa, că îl poate salva. Starea sa de spirit din această perioadă seamănă cu aceea a unui căruțaș care doarme fără grijă în căruță, dus de caii "veșnic vii": "caii se mișcă din ce în ce mai încet
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
în măsura în care reproducerea exactă ar risca să-i pună pe expeditori într-o lumină ridicolă, deplasînd interesul rubricii de la dramele sentimentale și sfaturile psihologice către umorul involuntar și cultivarea limbii. E totuși surprinzător momentul în care o convenție implicită, tacită, devine evidentă: o astfel de rubrică (în Evenimentul de weekend, ultimele numere) prezintă în facsimil, alături de textul revizuit în redacție, fragmente din scrisorile originale. Acestea constituie o dovadă de autenticitate a conținutului - dar și de libertate în modificarea formei lingvistice; se confirmă
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]
-
venit acasă și a zis, dragă, plecăm pe vas. Cum plecăm pe vas? Uite așa, m-am săturat". Folosirea virgulei pentru a izola replica reprodusă de verbul de declarație - "a zis, dragă, plecăm" e, în scrierea românească standard, o greșeală evidentă; extinderea unor convenții de punctuație din alte limbi (cea mai probabilă e influența unei reguli de introducere a citatului în scrierea englezei) nu e posibilă, deoarece contrazice o regulă gramaticală puternică și deoarece pentru această situație norma autohtonă impune folosirea
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
de ascundere și pe acestea tinde să le păstreze. În prezența unei clare amenințări, venită din afară sau din partea unei minorități românești - excesivă dincolo de pragul obișnuit -, adresată evreilor, acest antisemitism tinde să se retragă, eventual să dispară, lăsând locul unei evidente bunăvoințe. Românul are cu evreul o relație de dragoste - chiar dacă nu rareori este vorba de o dragoste cel puțin demodată: se socotește singurul care are dreptul să îl judece pe semenul său semit, sau chiar să îi provoace o suferință
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
și nu mai lăcrimează cînd stau pe malul Prutului așteptînd să treacă peste podul de flori" (ib., 24 martie 1998; citatele reproduse fără indicația de pagină sînt preluate din versiunile pe Internet ale periodicelor românești). Distanța ironică este și mai evidentă în construcțiile analogice care păstrează podul, dar îi atribuie materiale de construcție diferite, în funcție de tema zilei: "60 de părinți și studenți au luat cu asalt Ministerul Educației, supărați că / S-a prăbușit podul cu loaze de peste Prut" (Evenimentul zilei = EZ
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
cel mai frumos oraș baroc elvețian. Scriitorul Karl Spittler l-a descris de altfel ca "fabulosul oraș al acoperișurilor aurii". Această manifestare a dus nu doar la revigorarea vieții cinematografice elvețiene, ci și la cea a producției de filme, lucru evident și prin faptul că, de la an la an, numărul peliculelor propuse spre a fi selecționate pentru festival a crescut. Așa se face că cea de-a 35 ediție a "Zilelor Cinematografice de la Soleure" a propus - între 18 și 23 ianuarie
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
mâna între picioare/ și ți-au scos inimile și mustind de sânge/ ți-ai vomitat și sufletul din tine/ târându-te prin bălțile roșii." Și așa mai departe. Fugă de idei, sentimentalism, melodramă, o gramatică laxă - acestea sunt cele mai evidente caracteristici ale textelor. Li se adaugă o revărsare de cuvinte licențioase și expresii argotice, folosite însă nu provocator și viril, ca în proza lui Henry Miller, de exemplu, ci tot dintr-un fel de dezmăț leneș, din plăcerea de a
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
Prin practica orelor de matematică și prin intermediul manualelor școlare, unde se întîlnește curent în formularea problemelor și a exercițiilor, acest uz al simbolului n a devenit cunoscut de toată lumea. De la contextele tipice, folosirea lui n, care are de altfel avantajul evident al scurtimii, a fost extinsă în limbajul cotidian. Cel mai adesea n apare ca substitut nedeterminat al unui numeral cardinal: "un comis-voiajor trebuie să viziteze n orașe". (Exemplul citat și cele care, în continuare, nu sînt urmate de indicarea sursei
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
includea pe artiștii oficiali în accepțiunea nepeiorativă a cuvîntului, adică pe acei artiști care au reușit să se facă acceptați atît la nivelul propagandei de partid, cît și la nivelul larg al opiniei publice, fără compromisuri amendabile și fără concesii evidente. Ei reprezentau, oarecum, segmentul clasicizat, aflat într-o continuitate firească față de arta noastră interbelică. Aici pot fi amintiți deopotrivă artiști din generațiile mai vechi, Ion Musceleanu, Ion Popescu-Negreni, Ion Irimescu, cît și artiști în plină putere de creație, precum Ion
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
Rodica Zafiu Că stilul jurnalistic actual preia numeroase elemente din oralitate, fixînd în scris forme populare și argotice, e un fapt evident, repetat și deja banalizat; caraterul oral este una din principalele inovații produse în acest registru la noi, după 1989. Deși are trăsături specifice, fenomenul nu e însă un caz unic, pentru că în multe alte culturi moderne o parte a presei
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
dar și, la modul general, despre criteriile de judecată ale publicului englez și ale specialiștilor, despre norme de gust și orizonturi aperceptive. O mică șuetă pasionantă, fără jargon, fără morgă, cu unele contraziceri, destul de intense, cu enorm aplomb și cu evidentă plăcere de partea vorbitorilor. Categoric, cei trei sînt, înainte de orice, cititori. Pentru nimeni nu a fost un secret că preferata serii era J.K. Rowling, o scriitoare care și-a abreviat numele ca să-și deghizeze identitatea feminină spre a putea cuceri
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
Să fie oare la mijloc școala nemțească a vecinilor, care îmbogățește și catalizează, așa cum credea Blaga, mai mult decât influențele culturale franceze?) Constat la eseurile lui I. Funeriu același gen de alchimie în primă instanță nespectaculoasă, servită prompt de bunăstarea evidentă a informației culturale. Poate că prevalează aici aspirația către rigoarea carteziană a limbii latine, despre care eseistul amintește nostalgic, în bună tradiție ardeleană. Refuzând în schimb, dintr-o justă orientare, cărările presărate cu floricele stilistice, din cauza cărora adeseori ideile sub-înțelese
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
premiu pentru debut, ceea ce s-ar putea justifica, ci unul pur și simplu pentru tineret, chiar dacă tînărul este, să zicem, la cea de-a treia sau la cea de-a patra lui expoziție. în urma acestei înșiruiri de fapte, concluzia este evidentă: la nivelul reprezentării sale instituționale sau, cu alte cuvinte, la nivel sindicalist, arta românească nu a reușit să se adapteze la condițiile de libertate, iar încercările de a dovedi contrariul au fost, de cele mai multe ori, de-a dreptul jenante. Cum
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
literatură și identitate națională e un lucru prea bine știut. Că, prin urmare, idolatrizarea unui poet poate funcționa drept mecanism de autoîncurajare și reconfirmare la scară colectivă, drept modalitate de a revigora respectul și încrederea în sine, iarăși sînt chestiuni evidente. Dar nu este Eminescu singurul scriitor român urcat pe piedestaluri reale și imaginare, chiar dacă numele lui pare să genereze cele mai intense psihoze colective. Monumentalizat este și Caragiale, printr-un mecanism diferit, invers cumva față de cazul lui Eminescu, cel al
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
secrete tristesse." În aceste cîteva cuvinte stă, fără îndoială, un întreg roman, chiar o mitologie a urii și iubirii în tradiție occidentală. În schimb, fără excepție de astă dată, răspunsurile privitoare la cartea anului nu mi s-au părut deloc evidente. Steiner salută ediția completă a operelor lui Borges, în vreme ce Tournier a savurat, pare-se, un volum despre semnificațiile culturale ale gătitului, semnat de Noelle Chatelet; Rorty își va fi ocupat ceasuri de răgaz cu fantezia istorică Cryptonomicon de Neal Stephenson
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
atare. Altfel spus, dimensiunea denotativă, descriptivă, imanentă a formelor sale depășește grija pentru execuție și necesitatea de a căuta soluții măcar imprevizibile dacă nu cu totul noi. Dar în această categorie de lucrări, indiferent dacă sursele sunt de multe ori evidente (Cezanne, în Muncitori, 1913, Ingres, în Nud și Odaliscă, 1928), pictura este descrisă implicit, într-o mult mai mare măsură, ca ipostază și ca exercițiu al libertății. Lucrurile se schimbă, însă, radical, atunci cînd este vorba de marile și numeroasele
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
unele lieduri, fragmente din opera "Proserpin" și tragedia "Olympia". Ele s-au integrat unor programe interpretate de o formație cu totul remarcabilă din Stockholm, Cvartetul Lysell; concertului vocal-simfonic (Orchestra Simfonică și Corul Filarmonicii "Transilvania") dirijat de un tânăr artist cu evidentă pasiune pentru pasionalitate și discurs agitat - György Vashegyi - (din Budapesta), alături de maestrul de cor Corneliu Groza și soprana Angela Țibrea; celui de al doilea program al Filarmonicii clujene condus de suedezul Mika Eichenholz și îmbogățit de oboistul Aurel Marc (pe
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
deschiși, curioși, competenți... Se simte că în România este o comunitate intelectuală foarte puternică. Găsesc că este benefic și acest transfer de intelectualitate în lumea politică. Sigur că tinerii vor contribui și la ameliorarea situației economice. Pentru mine este foarte evidentă și metamorfoza Bucureștiului. O dată cu intrarea în Uniunea Europeană, lucrurile se vor schimba radical. M.P.M.: Deocamdată asta este doar în stadiu de vis... I.C.: Poate voi veți ajunge în Europa chiar înaintea noastră, a elvețienilor. Pentru noi toți e necesară integrarea europeană
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
iluzie. care e strigatul și care ecoul. care este lumea și care este umbră să fixată pe o peliculă de celuloid ce se învîrtește etern în măruntaiele unui aparat gigantic" (Oglindă). Pe planul expresionismului, Gabriel Chifu are puncte de inserție evidente în discursul saizecist: puștiul, solitudinea, spaimă, disperarea, duritatea materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Mamikon Yengibarian, iar cea de-a doua s-a deschis la Muzeul Țăranului Român, cu sprijinul Ambasadei Finlandei în România și, în mod special, cu susținerea D-lui ambasador Mikko Heikinheimo, și cuprinde fotografie semnată de Peter Korniss. Cele mai evidente elemente comune ale celor doi expozanți sînt atît faptul că ambii reprezintă artă maghiară, dar nici unul dintre ei nu este născut în Ungaria, cît și acela că amîndoi aduc, prin stilistica sau prin fondul artei lor, forme de civilizație și
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
un alt profesor care să îi poarte lui numele, Mr. Branshaw. Will nu e plasat în afara timpului, lui nu ii scăpa evenimente sau persoane, ci mai degrabă le receptează altfel, conform unei ordini sau logici personale, nu celei firești, cronologice, evidente pentru toată lumea. Pentru el nu există prezent, căci acesta nu se poate produce decît tardiv și în afara referinței sale reale. Dar e foarte important faptul că într-un necunoscut viitor va exista un Mr. Bradshaw, chiar dacă acesta nu va fi
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]