824 matches
-
gândirii lui Platon: se postulează existența unei lumi reale, suprasensibile, care însă nu a devenit încă o entitate pur și simplu "ideală", "platonică", dar la care pot ajunge cei înțelepți. • Lumea adevărată, inaccesibilă în imediat, dar promisă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos ("celui păcătos care ispășește")97. În a doua etapă a istoriei platonism-nihilismului se deschide fractura dintre lumea ideală și lumea sensibilă, dintre transcendență și imanență, din moment ce chiar și pentru înțelept lumea ideală este doar o promisiune, așadar fiind
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu copiii, ar fi aparținut „casei” acesteia. „Numai că referirea la «frați» aparține unui alt context, iar înțelesul ce se dă termenului respectiv nu indică pe membrii unei «case», fie chiar și a Lidiei, ci pe credincioșii adunați în locuința evlavioasei femei să asculte propovăduirea Apostolilor<footnote J. Peretruchin, op. cit., p. 35-36. Vezi și † Nicolae, Mitropolitul Banatului, op. cit., p. 132-133. footnote>. Textul de la I Cor. 1, 16 unde ni se menționează despre botezarea „casei” lui Ștefana este pus de unii în legătură cu
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
nașterii fiorului ancestral.” (Traian Mocanu - critic de artă ) „Icoanele ei transmit o astfel de candoare, cea a sufletului însetat de puritate. Desenul, de o eleganță discreție, și culorile estompate creează o atmosferă de calm și împăcare. Icoanele Sandei Năforniță vorbesc evlavios în șoaptă. Sfinții ei vin dintr-un tărâm de vis cucernic, înnobilați de credința unui popor ce se pierde în negura veacurilor. Icoanele ei aparțin deopotrivă creației populare, dar și rigorilor picturii de gen.” (Marilena Tuilă) Negru B. Gheorghe 1911
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Amintind anumite ritmuri mai degrabă „goliardice” decât „religioase”, acești cursus denunță întru câtva degenerarea și codificarea lingvistică a acestora din urmă. Textele religioase ale Evului Mediu timpuriu sunt întotdeauna foarte poetice, chiar și atunci când sunt tânguiri umile pentru niște oameni evlavioși pe deplin pasivi și infantili. Aici, în Imitație, se simt în schimb afectarea propagandei ecleziastice, manierismul pedagogic, din cauza căruia aplicarea vechilor reguli retorice unui „grai” foarte „popular” frizează de-a dreptul stilul „macaronic”. Iar eu, citind pe sărite această latină
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sfintele tradiții celor ce nu le înțeleg; și încă mai de râs, pentru că alții pronunță pentru ei sfintele mărturisiri. Dar neînțelegerea lor de către cei rătăciți nu trebuie să-ți fie o piedică pentru primirea lor, ci să stărui în chip evlavios și cu iubire în călăuzirea lor spre lumină, arătând față de obiecțiile prezentate că nu toate cele dumnezeiești se circumscriu de cunoștința noastră. Căci multe din cele necunoscute de noi au cauze vrednice de Dumnezeu, necunoscute nouă, dar știute de treptele
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
depresie; Galben Închis = tiranie, tendințe de posesivitate și gelozie, dezechilibru; Galben deschis = persoana evoluată spiritual cu sănătate foarte bună, corp echilibrat energetic; Albastru deschis = creativitate, logică, comunicare bună, intuiție; Albastru Închis = Înțelept, karmă deosebită, intelect deosebit; Verde deschis = caracter deschis, evlavios, bunăvoință, milă; Verde Închis = persoană cu capacități mari de a vindeca pe ceilalți; Mov deschis = nervos, fantezie, iritabil ușor, schimbător, evoluție spectaculoasă, boli de stomac; Indigo = spiritualitate și putere; Alb = caracter drept, puternic, nu acceptă compromisul, curățenie spirituală deosebită; Gri
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
specific epistolografiei târzii), că în tinerețe fusese literat și laic și dusese o viață de plăceri, apoi se dedicase însă preoției; potrivit unor autori mai târzii, Sedulius ar fi fost și episcop. Macedonius făcea parte dintr-un cerc de creștini evlavioși și asceți, format din bărbați și femei; oricum, literați. Poetul ar fi fost originar din Italia, ar fi studiat filosofia și apoi și-ar fi publicat opera în Grecia în timp ce erau împărați Theodosius al II-lea, în Orient, și Valentinian
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spus de multe ori că autorul prologului ar fi fost Sergiu, chiar dacă în tradiția manuscrisă nu există dovezi explicite în acest sens. Tradiția spune doar că imnul a fost cântat o noapte întreagă fără ca nimeni să se așeze jos de către evlavioasa populație a Constantinopolului care își manifestă propria recunoștință față de Mama lui Dumnezeu. Așadar poemul închinat Fecioarei exista deja și poate era cel mai popular dintre toate; a fost cântat în acea situație particulară în care se aduceau mulțumiri Fecioarei Maria
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că Roman era sirian prin naștere, provenea din Edesa și fusese diacon la Berit. Ulterior s-a mutat la Constantinopol în vremea împăratului Anastasios și și-a continuat activitatea în Biserica Maicii Domnului din cartierul Kyros. A dus o viață evlaviosă și s-a închinat în special Fecioarei din Blacherne în al cărei sanctuar se ducea adesea să se roage, chiar și în timpul nopții, când primea o însărcinare. Într-o noapte, Fecioara i-a apărut în somn și i-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu se mai oprește până la sfârșitul vieții sale. Este condamnat de Sinodul provinciilor Statelor Olandeze, Zeelandeze, și de Biserica Calvinistă a Amsterdamului, de întreaga comunitate iudaică și creștină. Spinoza fiind socotit un eretic periculos, ideea înlăturării lui încinge mințile extremiștilor evlavioși, dar, concomitent, înflăcărează mințile tinere, doritoare de nou. Creștinii îl numesc "evreul de la Haga" sau "evreul de la Voorburg", iar evreii îl cataloghează ca "ereticul" Spinoza. Este anatemizat ("toate relele cerului să se abată asupra lui"), ceea ce îl expune riscului răzbunării
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
un personaj numit Vasile Caras, care a maculat tâlhărește tot ce a atins. Numai declanșarea anchetei de către poliția noastră, ca întotdeauna „vigilentă și promptă”, l-a împiedicat să devină scriitor cu acte în regulă. Pentru că „mecena al artelor” și „ctitor evlavios” fusese declarat de mult, iar unii trubaduri i-au dedicat câte o poezie. Adevărate sunt și multe din afirmațiile lui Nicolae Rusu, dintr-un lung interviu publicat în Moldova literară, privind gestionarea defectuoasă a casei de creație a US. Oricât
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și face un pact ca să recupereze lumile anterioare. Metamorfoza umbrei în personaj a permis scindarea personalității. Vicleanul Ruben a reușit cu greu să-l ademenească pe călugărul Dan: "Mult a trebuit până l-am prins în laț pe acest călugăr evlavios...", căruia i-a sugerat ideea luciferică de a se crede Dumnezeu. Personajul a trecut prin experiența unui demon romantic, atras de aventura cunoașterii, dar nu ajunge la revelație, la iluminare, pentru că nu reușește "să justifice Creația și cu atât mai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de analiza psihologică și de introspecție: "gâtul îi era uscat și amar, iar inima i se frământa într-o emoție aproape dureroasă". În universul subiectiv al personajului se pătrunde prin tehnica retrospectivei biografice: copilăria, dragostea și religiozitatea, crize extatice, mama evlavioasă, tata ține lecții de morală: "să năzuiești mereu a dobândi stima oamenilor și mai ales pe a ta însuți"; îi reapare în minte chipul Martei, fosta sa logodnică, școala de artilerie, înaintarea la gradul de locotenent, apoi Curtea Marțială, spânzurătoarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
divine cu chip de ypatie, o emanație a unui tainic gineceu, menit să perpetueze memoria virtuoasei și înțeleptei Hypatia. Vestală a cultului platonic la anul 200 e.n., fusese măcelărită și arsă pe rug de o gloată de creștini întărâtați de evlaviosul dar intransigentul viitor sfânt Chiril. Eco profită de misterioasa idilă Baudolino-fecioara cu licorn, spre a așterne un fel de evanghelie filosofică a Zeului ("o voință fără scop"), încercând, cu peruasive probe stilistice, să-l definească, prin gura ypatiei, pe înțelesul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
martiriul său. El se răstignește prin cuvânt<footnote Bruno H. Vandenberghe, op. cit., p. 65. footnote>. N-a rămas virtute creștină nepusă în lumină și n-a rămas viciu și păcat necombătute cu toată tăria. În viziunea Sfântului Părinte, o viață evlavioasă era întru totul compatibilă cu traiul în mijlocul lumii. De aceea și îndeamnă: Să-L slăvim pe Dumnezeu în tot ceea ce facem<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Despre mărginita putere a diavolului, I, în P. G., XLIX, 258. footnote>. Tocmai acesta este
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
În cele din urmă și tatăl a avut aceeași soartă, trupurile lor fiind aruncate În apele Bosforului, iar capetele lor au fost Înfipte În sulițe și purtate pe străzile Constantinopolului expuse la poarta Seraiului și aruncate În mare. Câțiva creștini evlavioși au cules din mare rămășițele pământești ale Brâncovenilor și În taină le-au Îngropat În Biserica Mânăstirii Panaghia Camariotissa de pe insula Halki. Soția domnitorului Împreună cu ceilalți membrii ai familiei rămași În viață au fost Închiși la Constantinopol și exilați pe
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Iuliana Oproiu; Magdalena Carmen Drăgușin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92321]
-
după Ion Dragoslav - Povești de Crăciun, București, 1914) Crăciunul la Bethleem Peștera nașterii Când se apropie sărbătorile Crăciunului, hagiii din toate părțile lumii creștine pornesc spre Palestina, leagănul legii creștine, ca să serbeze ziua sfântă a Nașterii Mântuitorului. În noaptea Crăciunului, evlavioșii se adună la Biserica măreață din Bethleem, zidită pe locul unde s-a născut Isus Hristos. Interiorul bisericii este strălucit. Pe jos - albe și curate lespezi de marmoră, acoperite cu covoare minunate. Biserica e împărțită în mai multe chilii sfinte numite
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ABSTRACT EXPRESSIONISM) sau a turneelor prin lume ale unor jazz-meni de valoare precum Dizzie Gillespie în perioada Războiului Rece, nu ar fi de mirare ca, în mod indirect, KGB-ul ateu (dar nu fără niciun Dumnezeu) să fi sprijinit mișcări evlavioase de orientare similară mai sus numitei Catholic Worker. Anarhiștii, atât cei de dreapta cât și cei de stânga, se revendică din atitudinile lui Henry David Thoreau (vezi CIVIL DISOBEDIENCE). Dacă mișcările anti-statiste s-au bucurat de sprijin masiv în timpul Războiului
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și Tennessee, înapoi în Mississippi, în Arkansas și iar în statul natal, suferind pierderi și traume, precum moartea tatălui și linșajul unchiului. Un capitol special al vieții lui Richard redă relația unui rebel în devenire cu o bunică strictă, extrem de evlavioasă, care îi cere să se roage până îi dau lacrimile (lui, nu ei, care are deja lacrimi în ochi). În viață, ca și în scrierile sale, comentează Qiana Whitted, Wright s-a luptat fără răgaz cu credința sa (Whitted în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
martiriul său. El se răstignește prin cuvânt<footnote Bruno H. Vandenberghe, op. cit., p. 65. footnote>. N-a rămas virtute creștină nepusă în lumină și n-a rămas viciu și păcat necombătute cu toată tăria. În viziunea Sfântului Părinte, o viață evlavioasă era întru totul compatibilă cu traiul în mijlocul lumii. De aceea și îndeamnă: Să-L slăvim pe Dumnezeu în tot ceea ce facem<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Despre mărginita putere a diavolului, I, în P. G., XLIX, 258. footnote>. Tocmai acesta este
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
bruștele urcări ale prețului cerealelor. O mizerie profundă se instalează în toată țara, astfel încît cerșetorii și vagabonzii reprezintă, după Vauban, o zecime din populația din 1698. Izbucnesc răscoale de scurtă durată, dar violente și numeroase. În sfîrșit, regele, devenit evlavios și interesat mai mult decît oricînd de problemele religioase, întîmpină și în acest domeniu nenumărate dificultăți. Chiar dacă a rezolvat conflictul cu papalitatea (1693), el luptă mai mulți ani împotriva curentului "chietist" introdus în Franța de Doamna Guyon și la care
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Colaborează la „Raza”, „Basarabia literară”, „Tribuna poporului”, „Familia”, „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Săptămâna” ș.a. Poezia din volumele Sunete arse (1972), Cântarea verbului a fi (1979), Cetățile de rouă (1985), Și punctum... (1989) se înscrie în registrul retoric al unei convorbiri evlavioase cu Dumnezeu, în care sunt folosite atât ruga și implorația, cât și blestemul și invectiva împotriva uitării și înstrăinării. Tema iubirii Basarabiei și României este predominantă. Proza din volumul Să vii acasă pe un nor (1989), oralizantă, biografică, de sorginte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
dar n-ai cunoscut adevărați creștini, răspunse preotul; deci nu este adevărată afirmația dumitale că toți creștinii sunt ipocriti și ignoranți, iar creștinismul nu are nici un preț. Trebuie să cunoști cel puțin un creștin adevărat, un om religios, un suflet evlavios și numai atunci vei înțelege ce este și cât prețuiește Religia Creștină. Când cineva vrea să-și dea seama ce este pictura, sculptura sau arhitectura, nu privește la cârpaci sau amatori, ci caută să vadă tablourile lui Rafael, Rubens, Rembrand
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
zise în bătaie de joc: „Oare ce mai face Galileianul acela, fiul lemnarului? Acesta îi răspunse: „Împărate Fiul Lemnarului pregătește scândurile pentru sicriul înălțimii Voastre”. Împăratul râse cu un aer de atotputernic. Dar parcă Dumnezeu a grăit prin gura creștinului evlavios, căci după câteva zile, împăratul Iulian muri într-o luptă în Mesopotamia, împotriva Perșilor. Fiind rănit de moarte în această bătălie, ultimele lui cuvinte au fost acestea, pe care istoria le-a consemnat. „Ai învins, Galileiene.” Dumnezeu i-a închis
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ca să lămurească printr-o pildă afirmația lui, chemă pe un copil care se afla acolo și-l întrebă, zicându-i: Iată, îți dau 100 de lei, dacă tu ne spui unde este Dumnezeu. Copilul, care crescuse în casă de oameni evlavioși, fără să șovăie, îi răspunse necredinciosului: Eu mă voi ruga de tăticu, să vă dea 1.000 de lei dacă dumneavoastră ne spuneți unde nu este Dumnezeu!... Necredinciosul rămase uluit, nemaiștiind ce să răspundă la dojana pe care i-o
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]