822 matches
-
se putea socoti un Înger. Un fel de arhanghel Gavril, care aducea femeilor vestea că vor avea un fiu! Chiar duhul ce pogora asupra unora dintre acestea, Împlinind așteptarea! Cam așa ar fi putut spune despre sine Thomas, prea puțin evlavios, dar nici ateu, evangheliile fiind pentru el lecturi necesare, dar mai mult ca exercițiu cultural, un creștin nu tocmai convins. Isus nu fusese copilul lui Iosif, scria În Carte. Thomas ce le era celor născuți din sămînța sa? Convenția Încheiată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ofițerului stării civile, Într-o bună zi. Doar În mintea ei putea să se petreacă una ca asta; Thomas fusese mereu vînător, nu pradă. Ce frumos vorbea Ingrid! Thomas o asculta surîzÎnd amuzat; Ingrid se dovedea În monologul ei și evlavioasă, chiar era sau așa se străduia să pară; se Închina des, spunea rugăciuni Înainte de masă, la culcare, poate și Înainte de a face sex ori după. O vrăjitoare. Ingrid, prefăcuto, lasă vorba și treci În pat, nu o să Înghiți nici un copil
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu privirea fixată pe sânii ei. Erau micuți, dar tari, cu mameloanele îndreptate în față, ca într-o invitație imposibil de refuzat. Până să se dezmeticească Iuliana, Marian Malciu se aplecă și îi sărută pe rând cu o gingășie aproape evlavioasă, după care o înveli prinzând reverele halatului și o sărută lung pe buzele rămase întredeschise, ca într-o mirare profundă. Iuliana răspunse într-o tăcere adâncă, lăsându-se alintată și dorită. Scuză-mă, iubito! șopti Eugen. În trei minute voi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
chem doctorul! - Fugi de-acolo, cu doctorul, țipă Aglae, ce-i mai trebuiedoctor, acum? - Să fii sănătoasă, completă Stănică, după al doilea atac e bun de îngropat. Nu vedeți c-a murit? Dumnezeu să-l ierte! Și se închină, foarte evlavios. - Aduceți o lumânare, frate, să fie creștinește. Moș Costache dezminți, prin gemete, decesul, spre vădita dezamăgire a celor de față. Stănică, mai în șoaptă, se simți îndatorat să dea speranțe: - Orice-ar fi, nu scapă, mi-a spus mie doctorul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
explic folosindu-mă chiar de cu cuvintele lor: "Prea neînfricatule Alcibiade!..." s-a descolăcit din ghem și-a 368 DANIEL BĂNULESCU Doamna Iosif Petrică, doldora de temperament. Doamna Vinea, plicticoasă. Doamna Ion Pillat, nici n-o simțeai. Doamna Vasile Voiculescu, evlavioasă. Doamna Gellu Naum, fistichie, de te amorțea și te lăsa fără grai. Doamna Nichita Stănescu, pe numele său Dora, era într-atît de frumoasă, încît, observînd-o la cumpărături prin Piața Amzei și cîntărind-o cât era de chipoasă, din invidie, madam Nicolici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un suflet nimicit cu totul! Dracii se strâmbau râzând în beșicele lor și se dădeau peste cap, iar Satana își întinse picioarele lui de cal, răsuflând din greu. - Mult a trebuit pân l-am prins în laț pe acest călugăr evlavios, dar în sfârșit... hihi... totuși... totuși... are să-l nimicească bătrânul meu dușman. I-am spus că {EminescuOpVII 103} nu-i poate veni în minte gândirea tăinuită de numărătoare cărții?... trebui să-i vie... trebui să-i vie... Mie de ce mi-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scutești... Vei avea destul timp să mă chinuiești când îți voi fi femeie. Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe-un bătrân mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei stăteau în uliță; Onufrei, numărând metaniile ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o adâncă și nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatec asupra acelei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scutești..., vei avea destul timp să mă chinui când îți voi fi femeie. Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe un bătrân mucalit silindu-se a tăia fețe evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei stăteau în uliță; Onufrei, numărând metaniile ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatic asupra acelei copile ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Vei avea destul timp să mă chinui ești când îți voi fi femeie. Frumoasa contesa îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe-un batrîn mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei steteau în uliță; Onufrei, numărând metanile ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o adâncă și nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatec [sălbatic] asupra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vârful picioarelor, căci se spăimânta de zgomotul pașilor lui proprii. Flama-l conduse pân-la suișul unei alte scări, aici dispăru. În acelaș moment răsună iar clopotul din turn... ca un gemet ***. Îi trecu prin oase și măduvă acest sunet răgușit, evlavios, plângător. Era în întuneric total. Își întinse mînile și începu să suie și această scară... O mână rece ca a unui mort îi apucă stânga și-l trase după sine... cercă a o smulge, dar nu putu, dete cu spada
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Într-un loc, de un sfanț, pe hîrtie bună de Olanda prețul este de un sfanț și jumătate. Anton Pann admite și plata În rate și face preciziuni privitoare la trimiterea sfanților. Ploieștenii, cinstiți negustori, citesc mai mult fiind mai evlavioși decît alții. Pann Îi laudă Într-o abilă Înștiințare: „Ploieștenii, cum se vede, sînt mai mult evlavioși, Prin urmare ș-În Scriptură sînt mai tare credincioși, Că cu-nflăcărată rîvnă spre cele dumnezeiești, Cu asupra s-arătară doritori cărții acești
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
jumătate. Anton Pann admite și plata În rate și face preciziuni privitoare la trimiterea sfanților. Ploieștenii, cinstiți negustori, citesc mai mult fiind mai evlavioși decît alții. Pann Îi laudă Într-o abilă Înștiințare: „Ploieștenii, cum se vede, sînt mai mult evlavioși, Prin urmare ș-În Scriptură sînt mai tare credincioși, Că cu-nflăcărată rîvnă spre cele dumnezeiești, Cu asupra s-arătară doritori cărții acești; Negustorii mai cu seamă toți sărind s-au abonat Ș-au rămas numai aceia carii (poate) n-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de la Avellino, omoruri, violuri, magii, după care relată motivul pentru care se afla în temniță: Era în seara de Crăciun și Biserica Mamă era plină de lume rugându-se. Eu mă aflam nu foarte departe de altar și urmăream slujba evlavios, mă rugam, mă închinam, mă concentram gândindu-mă la Isus înfrigurat într-o biată peșteră, deasupra unei grămăjoare de paie. La un moment dat, pe altar am văzut zburând un șarpe, în clipa următoare dispăruse în absidă. Am început să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Căile spre lumina dumnezeiască Sfântul Simeon Noul Teolog a experiat această lumină din fragedă adolescență, mai întâi ca dar al lui Dumnezeu, iar apoi ca rod al intenselor sale osteneli ascetice. Sub îndrumarea și ascultarea părintelui său duhovnicesc - Sfântul Simeon Evlaviosul - el s-a învrednicit de vederea luminii dumnezeiești. Pe acest părinte spiritual al său, îl considera un adevărat sfânt, închinându-i diferite imnuri și o zi de sărbătorire pe an. Ființă harismatică, bătrânul angelic ia apărut lui Simeon chiar de la
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
nu copiii, ar fi aparținut „casei” acesteia. „Numai că referirea la «frați» aparține unui alt context, iar înțelesul ce se dă termenului respectiv nu indică pe membrii unei «case», fie chiar și a Lidiei, ci pe credincioșii adunați în locuința evlavioasei femei să asculte propovăduirea Apostolilor<footnote J. Peretruchin, op. cit., p. 35-36. Vezi și † Nicolae, Mitropolitul Banatului, op. cit., p. 132-133. footnote>. Textul de la I Cor. 1, 16 unde ni se menționează despre botezarea „casei” lui Ștefana este pus de unii în legătură cu
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
amenință cu "mânia divină"; • preotul: el este comentatorul textului sacru și animatorul liturghiei rituale care îl însoțește; păzește ortodoxia dogmei și mediază cu sacrul. Reprezentant al lui Dumnezeu, el este în slujba organizației bisericii sale, pe care o adună în jurul evlavioșilor și credincioșilor săi. Rutinizare, cotidianizare, naturalizare Jean-Pierre Grossein, noul traducător în franceză al operei lui Weber, ridică o problemă terminologică în jurul cuvântului "rutinizare" a charismei, provenit din vechea traducere a volumului Economie și societate (de Dampierre, Freund et alii, 1971
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
A băut un ceai cu Noica, au vorbit vreo oră și a plecat apoi la Oradea. Astăzi am în față scrisoarea lui cu gust de tămâie și de edificatio și mă izbește un citat care se află aci, din Simeon Evlaviosul. Mă recunosc în el cu acea deliberată și metodologică livrare de mine în mâna lui Noica, de cu ani în urmă, pe care am resimțit-o ca pe o nevoie adâncă cu mult înainte de a-l cunoaște și care, o dată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Leonat din Longobarda. Care se hrănea cu barda, Om nu mare la statură, Dar făcut spre băutură. Testamentul lui frumos, prin care lasă în limbă de moarte ca să fie îngropat cu gura la cep, e mai cunoscut decât crezul mult evlaviosului Leonat, pe care iată-l: Crez într-un cazan, tatăl al mai multor vedre, făcătoriul vinului și pelinului și într-unul născut fiul strugurului, născut iar nu prefăcut, care din viță s-au născut mai înainte decât toate foloștinele, profir
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
conține și alte neadevăruri ce trebuie corectate, cum ar fi aceea prin care Gavril Conachi ar fi fost logofăt, dregătorie pe care nu a avut-o niciodată, că soția lui era Măriuca în loc de Măriuța, sau că Elena Suțu a fost „evlavioasa fiică a lui Grigore Suțu”, în realitate acesta fiindu-i cel de-al treilea soț, precum și că „pomelnicul fraților Suțu”, păstrat încă în biserică, s-ar referi la „fiii lui Grigore Suțu”, fără precizarea necesară că e vorba de nepoții
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
elogiu membrelor grupului, ce reprezintă un etalon pentru celelalte femeii ale epocii: „căci, după cum prin darurile inimii vă deosebiți de celelalte femei, la fel și prin bună-cuviința purtării se cade să vă osebiți de celelalte toate.”169 Este un spirit evlavios, rostește toate „întru mărirea celui ce dăruiește viață” 170 . Povestirile ei sunt diversificate, dovedind imaginație și bun gust, pun accent pe valoarea inteligenței umane, care nu este în mod obligatoriu legată de condiția nobilă sau de un statut social privilegiat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să nu fie alături și dincolo de moarte. Regina primei zile este fascinată de bogăția aforistică folclorică, își începe frecvent povestirile cu câte un proverb, uneori ține chiar o mică prelegere despre soartă, destin și om (în ziua a șasea). Deși evlavioasă, nu pregetă să atace sistemul clerical corupt (călugărul care profită de vanitatea unei femei inculte pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 250. 508 Ibidem, p. 262. 509 Ibidem, p. 269. 137 ajutorul sfântului Iulian, protectorul călătorilor, spre amuzamentul tâlharilor care îl vor prăda și-l vor lăsa aproape mort în drum, însă deznodământul se dovedește a fi favorabil omului evlavios, care se va salva de la îngheț, dar se va bucura, pe deasupra, și de atențiile unei frumoase văduve, pe când răufăcătorii vor sfârși în ștreang. „Sfinții erau figuri atât de reale, atât de materiale și atât de comune în viața religioasă cotidiană
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pocăința lui intrăm de-a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi înșelat de un asemenea alchimist. Vânzătorul de iertăciuni va dezvălui, cu nonșalanță, felul în care îi păcălește și îi convinge pe oameni de necesitatea cumpărării iertării divine în vederea unei vieți fericite, cum le ține predici și pozează în om evlavios. Este din nou o critică indirectă la adresa clerului superior care permitea unor astfel de impostori să se cufunde în abuzuri, să transforme elementul sacru în ceva vandabil și să mizeze, permanent, pe inocența, incultura și setea de senzațional a mulțimii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și o cumpătare demne de o adevărată sfântă. Întruchipare a binelui, personajul feminin nu poate accepta și nici nu este influențat de nimic negativ, chiar dacă cunoaște ce este răul, nu poate decât să rămână străină de el. Este un spirit evlavios: „Încât Credința, însăși ea/ Castelu-ntr-însa și-l avea/ Spre a domni întru lumină”663. Simbolistica numelui este mai mult decât sugestivă: Dalba este metaforă a purității, a inocenței și a gingășiei. Portretul nu are doar valoare estetică în sine, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]