4,693 matches
-
mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează precum o "pecete a tainei". Morții învie, cîte o persoană pare a avea darul ubicuității, coincidențe stranii, violente, intersectează blîndele evocări narcotizate. Lumea pare a funcționa în planuri paralele. Din datele toropelii solare, ale verii atotstăpînitoare, se declanșează halucinația înălțării la ceruri, a substituirii întineritoare de identitate: "...S-au pornit cămeșoii ăia să dănțuiască, vorba unuia Isaia, un cămeșoi obosit vine
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
operă de estet întemeiat pe emoții literare, plastice, muzicale, în speță pe cele plastice, cărora le dă replică în verb, oarecum desprins de umanitatea pe care o prizează sporadic, obiectiv, rezervîndu-și subiectivitatea pentru aura cromatică extraordinară cu care îi înzestrează evocarea. Rezultatul nu e atît o "comedie umană" cît una estetă, de forme și culori, de ritmuri și eufonii cu un fond moralist subiacent, precum o fabulă enormă a viziunii autorului, cu tîlcuri ale realului subînțelese. Sensul cel mai general și
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
limita dintre joc și miraj: "O stea cu greieri înnoptată/ în fustele-ți de altădată,/ că poate gem de strănepoată/ de un de lună clar." O Săptămână în lumina cartofului adună o poezie simplă, imagistică, de melancolie metafizică și cu evocări eterate: "Un somn de ulei/ în fereastra din câmp -/ Sunt o cămașă cu muzicuță/ În cleiul prunilor." În Nouă nopți cu Tremens viziunea e pe alocuri terifiantă și absurdă, sugerată și prin titlu, beția, narcoza fiind o abstragere din lume
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
din 1850, Tainele inimii, împrumutat, cu titlu cu tot, de un optzecist textualist, într-o scriere, evident, originală. Eroul este și în fragmentul de roman din 1850, ca și în celelalte scrieri literare, deopotrivă naratorul care se adresează constant cititorului. Evocarea Copoului din fragmentul de roman caracteristică și chiar memorabilă. Ca și figura lui Felix Barla, cofetarul Iașilor de atunci, care "a introdus, în Moldova toată literatura zaharului". Iar personajele celor cinci tineri aflați la o masă a "confeteriei" dovedesc, din partea
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
poetice autentice. Alți poeți de aproximativ aceeași vîrstă: Al.A. Philippide (1900-1979) cu o traducere Părul de Charles Baudelaire, Otilia Cazimir (1895-1967) Vară și În pădure, cu frumuseți peisagistice, Demostene Botez (1893-1973) Șesurile, cu valori plastice, Victor Eftimiu (1889-1972), Veneția, evocare, N. Davidescu (1888-1954) Biruitorul și Canțoneta, care vor fi publicate ulterior în volumul Renașterea. Dintre poeții tineri ai momentului pregătiți pentru a ocupa un loc de seamă în poezia momentului semnalăm prezența lui Eugen Jebeleanu (1911-1991), Coca Farago (1913-1974), Constantin
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
al vremilor apuse, adoptă din capul locului față de trecut o atitudine întrucîtva tendențioasă. Nerecunoștința contemporanilor tineri, de care suferea și Alecsandri, a agravat parti-pris-ul naratorului. Rezultatul nu este, după părerea mea, care ar putea fi verificată de istorici, atît o evocare exactă și plastică a secolului ce se apropia de încheiere, cît una extrem de personală, plină de originalitate și de pasiune, colorată peste marginile îngăduite istoricului, dar de care scriitorii țin rareori seama. Ghica înfățișează secolul lui, nu neapărat pe acela
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
contrazice, opera lui Blaga se profilează într-un stil aparte: "Stranii turnuri a înălțat spre tăriile limpezimilor opera lui Lucian Blaga, în adevăr purtătoare a unor peceți pe cât de autentice pe atât de necunoscute contemporanilor..." Distincția e indirect susținută prin evocarea maiorescianismului căruia cultura română îi datorează teoria (și actul) disociației valorilor. Fără să fie numit, e apărat cel care (poate Blaga, poate Lovinescu) a dărâmat idoli artificiali, "personaje tabu ale arenei noastre publice", atrăgându-și oprobriul lor. Ironia își face
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
Jean Starobinski și de Jean Rousset, care erau oarecum pe linia lui Raymond, ca noblețe umană și intelectuală l-aș așeza și pe Georges Poulet. Era un om extraordinar, de o foarte mare generozitate și cu o deosebită capacitate de evocare, cu un sentiment al participării la faptul literar cu totul neobișnuit. Nu e de mirare, deci, că, deși nu sînt prozator, s-a produs această transfigurare a faptului relativ banal al unei întîlniri într-un mod încărcat de vibrație. Fiindcă
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
subtil și secret a tot ce se întîmplă, încercînd întotdeauna să pună în acord concretul cu un counterpart - ca să păstrăm vocabularul - inefabil, inaccesibil simțului comun. Confesiunile nu sînt, deci, privite ca exercițiu literar - accentul cade strict pe conținut. Stilul nepretențios, evocarea aproape strict narativă ne plimbă prin Bucureștiul și prin România din ultimii ani dinaintea instaurării regimului comunist, cu acele prejudecăți legate de viața socială și de strict reglementatul rol al femeii care cu siguranță ne vor părea stranii - pentru ca apoi
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
a cinematografului românesc, colaboratoare și soție a pionierului Horia Igiroșanu în ale cărui filme de aventuri a jucat. În ciuda vîrstei înaintate, Yvonne Dugan - pe adevăratul ei nume - se dovedește un spirit tînăr, cu o memorie fabuloasă și o capacitate de evocare teribilă, excelent susținută prin secvențe, fotografii, afișe și alte documente din epocă. Seara de gală - animată de aplomb inepuizabil de către conf. univ. dr. Laurențiu Damian, prorector și director al festivalului - a fost înnobilată de prezența actriței căreia i s-au
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
epocă a cititorilor comozi pe care doar propria plăcere îi poate ține în fața textului. Autorul nu apelează la artificii postmoderne, însă cartea își decantează multiple niveluri de lectură - e, în același timp, un roman al trecerii de la copilărie la maturitate, evocarea unei lumi aproape dispărute, o radiografie a greșelilor unei generații - cea a sașilor ardeleni care ajunseseră la maturitate în anii 30-40, a întîlnirii cu Dumnezeu. Subiectul Cocoșului... se concentrează în jurul unei singure zile, 23 august 1944, ea însăși avînd ca
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
puțin descifrabil), decît a fi dezamăgiți de atitudinea lui Alexandru George față de predecesorii de seamă ai d-sale ca și ai noștri. Ne facem mea culpa, "luînd în seamă" că, încă de la debutul d-sale, interlocutorul nostru a "iscălit" o evocare a lui Tudor Vianu, "pe care nu ezit a o numi cea mai caldă pe care am înregistrat-o pe undeva vreodată (și pe care Ivașcu mi-a refuzat-o la România literară pentru că era prea elogioasă)", apoi una intitulată
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
gata să închid 'paginile aurii" cu un sentiment stenic, dar nu știu ce mă face să amîn gestul. De vină e, poate, televizorul care de vreo două săptămîni, mă răsfață cu emisiuni care mai de care: retrospectiva filmelor românești, muzică populară, duioase evocări ale Bucureștilor în arta plastică ș.a.m.d. Devin, brusc, curioasă și reiau cercetarea hărții orașului. Unde o fi, de pildă, strada Victor Iliu, regizorul filmului 'Moara cu noroc"? N-o găsesc. Nici strada Jean Georgescu nu există. Dar strada
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
dintre personaje, mai ales dintre acelea care populează spațiul românesc - unele păstrate cu numele real (Ion Vidrighin), altele protejate de camuflajul anagramărilor (Lad An, Nister, Stoica, Anrad, Itt etc.) - își pierd "materialitatea" plicticoasă pe care le-ar fi dat-o evocarea memorialistică. Raportarea lui Andrei Codrescu la real se face prin paradoxul negării pus în funcțiune de fabulație:" După ce fusesem Ionesco și Dracula, voiam să fiu Nadia". "Autobiografia", ca povestire despre sine, este o consecință a provocării. The Life & Times of
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
de generație. Puncte de vedere interesante, diverse, contradictorii. Bună inițiativă a redacției: generația este un concept care părea perimat, la un moment dat, ca și periodizarea ori altele, dar pe care postmodernismul le readuce în forță. O emoționantă și sclipitoare evocare semnează, la acest capitol I.B. Lefter. Textul datat 1985, se referă la Cenaclul de Luni. Cadru, atmosferă, protagoniști, detalii, totul concură la refacerea unui moment al istoriei literare postbelice. Din Cenaclul de Luni, ca dintr-un fel de Manta a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
al amintirii." Să mai rețin observația că "nici Negruzzi, nici Filimon nu-l egalează în realismul dialogului." Grigore Alexandrescu și Alecsandri sînt călători romantici. Dar pe cînd memorialul de călătorie al lui Alexandrescu este plat, Alecsandri are har în arta evocării prin notația de călătorie. Prin călătoriile, în note, ale lui Alecsandri, exotismul își face loc în literatura română. Codru Drăgușanu, prin al său Pelegrinul transilvan, n-a fost asimilat de publicul românesc din epocă și chiar de mai tîrziu. Om
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
de publicul românesc din epocă și chiar de mai tîrziu. Om umblat, Bucureștiul i se relevă drept "Babilonul României". De fapt, Drăgușanu este un Filimon ardelean. Pe cînd Bolintineanu călător e, și el, mereu plat, dînd prevalență istoricului locului, decît evocării sale. Prin amplele citate la care apelează, este, totuși, un scriitor romantic. Un larg capitol consacră Vianu prozatorilor Junimii, acordînd locul dintîi chiar lui Titu Maiorescu. Rețin observația că Beția de cuvinte este forma epigonică și degenerată a retoricii, utilizînd
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
preocupat de problema portretului, vizibilă și în deochiata nuvelă Duduca Mamuca. Cît despre Odobescu, și el scriitor savant, deși, în nuvela istorică a rămas în urma lui Negruzzi, cîteva, totuși, sînt încercări izbutite de restituire istorică. Iar cu harul său de evocare a naturii, scriitorul recompune farmecul ei muzical. Tocmai acestui simț muzical îi datorește Odobescu succesele sale cele mai mari ca scriitor. Iorga, analizat la aceeași categorie, ar fi fructificat, prin puternicul temperament de scriitor, mai toate directivele stilistice ale veacului
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
glumă și să ia în glumă ceea ce mai toți iau în serios. Iar aceasta e una din definițiile clasice ale înțelepciunii... Andrei Pleșu Jazzman inspirator de cuvânt Dintre toți jazzmenii României, Johnny Răducanu a avut parte de cele mai numeroase evocări amicale. Un lucru firesc, dacă ne gândim la legăturile pe care cosmopolitul fiu al Brăilei a știut să le stabilească și să le cultive cu reprezentanții celor mai diverse arte. De la colegii de breaslă până la literați, de la oamenii de teatru
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
fructuos și emoționant dialog între literatura greacă și cea germană, prezentă prin nume de primă mărime: poeta müncheneză Dagmar Nick, a cărei sursă statornică de inspirație o constituie mitologia greacă, poetul Günter Kunert, originar din Berlinul de Est, ale cărui evocări despre avatarurile intelectualilor în timpul regimului comunist stârneau zâmbetele auditorilor mai tineri, dar căpătau accente dramatice în sufletul celor care au trăit experiențe similare, prozatorul Norbert Niemann, unul dintre cele mai viguroase talente afirmate în ultimul deceniu în Germania. Avanpremieră a
,,Dimensiunea europeană a literaturii neoelene" by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15737_a_17062]
-
contemporane, ediție îngrijită de Constantin D. Donose, cu o postfață de Theodor Codreanu, colecția "Document", Editura " Timpul", Iași, 2000, 208 p., 65.000 lei. Însemnări de peste Ocean Volumul de față adună între copertele sale pagini de jurnal și texte critice, evocări sau proză scurtă apărute în perioada 1966-1970 în revistele Credința, Vremea și în caseta de literatură Noi, scoasă de Valeriu Anania în America pe când activa ca reprezentant pentru relațiile interbisericești în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America și Canada. Depărtarea de
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Luminița Marcu " Nu fac o proză de reconstituire istorică sau etnografică. Eu sunt acum mai mult un hagiograf decât un istoric. ș...ț Nu fac evocare, ci revelare. Adică acest gen de proză mi-ar plăcea, genul revelatoriu. ș...ț Specialitatea scriitorului, obiectul său, este tragedia și taina." Așa spune naratorul lui Vasile Andru într-una din prozele volumului Cel mai îndepărtat paradis. Și avem temeiuri
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
dreaptă. Nu-i recunoaște decît meritul unei opere de vulgarizare a unor documente rare, recent publicate. Dacă însă, prin acest roman, Lovinescu credea că a "prins sub lupa sa pe giganticul Eminescu" e o autoînșelare. Romanul e, de fapt, o evocare a lui Mite Kremnitz în care Eminescu ocupă locul secund. Lovinescu a făcut imprudența de a-i răspunde, în Adevărul, lui Călinescu, acuzîndu-l de părtinire, deci de neobiectivitate. Concepția mea asupra lui Eminescu este diametral contrară (celei a lui Călinescu
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
Lui José-Maria de Hérédia i se dedică o poezie în limba franceză, L'onde rose: "Critica literară a observat, de altfel, că volumul lui Hérédia, Les Trophées, model de artă parnasiană, a îndeplinit un rol important în formația lui Macedonski. Evocarea bijuteriilor și a pietrelor prețioase, priveliștea cetății moarte, admirația trezită de vasul cizelat și de emailuri, "japonezeriile" și "egipțianismele" - cum le definește Adrian Marino - sînt motive stil Hérédia macedonskienizate în unele poeme de tinerețe (Castelul, Niponul, Vasul) și, mai cu
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
acesta, un Papillon român? Nici atât. Jean Celeste Dimitrescu nu este un scriitor naiv (chiar dacă îi lipsește o pregătire sistematică de literat). Sarcasmul său caustic, originalitatea stilistică agresivă, plăcerea sadică de a șoca prin referiri directe la viața sexuală și prin evocarea unor scene macabre îl înscriu în descendența unor profesioniști ai hărțuirii cititorilor, ca Louis Ferdinand Céline și Henry Miller. Și mai este ceva. Cărțile sale sunt pline de peripeții captivante, dar dacă le repovestim, într-un stil neutru, enunțiativ, constatăm
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]