895 matches
-
studiu similar Bourgeois & Etcheparr-1986 b și c regăsesc în mica copilărie (0-5ani) în grupa pacienților, o mai mare frecvență a antecedentelor de tulburări hipnice, tulburări de alimentație, enurezie spitalizări pentru afecțiuni somatice, tulburări de comportament fie de tip agresiv fie evocatoare de inhibiție. De la 6-12 ani preschizofrenii par să dezvolte într-o măsură mai mare comportamente autistice (retragere în sine, izolare, simptome fobice și obsesionale, comportamente și idei bizare, enurezis, etc. Un alt grup de cercetări a căror metodologie ar putea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sărăcite și periculoase. Excesele sunt binecunoscute: suspectarea oricărui adolescent care întârzie prea mult în a se contempla în oglindă de a ascunde un posibil schizofren nesigur de propria sa identitate, sau considerarea oricărei excencitrități pasagere, într-o bizarerie de comportament evocatoare a unei psihoze disociative. Nu este mai puțin adevărat că schizofrenia debutează adesea la adolescență, chiar dacă toate manifestările patologice sau deviante nu sunt (din fericire) semne ale unei schizofrenii incipiente. Asistăm la un paradox: pe de o parte o maladie
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
nesigură în care frontierele între normal și patologic sunt în mod particular amestecate. Acest paradox explică riscurile unei erori atât prin exces cât și prin lipsa unui diagnostic de acuratețe. La adolescență problema diagnosticului schizofreniei nu constă din nerecunoașterea tabloului evocator. în linii mari, cu toată diversitatea mare a conduitelor inițiale pot fi distinse trei mari tipuri de modalități de debut (Mellor, 1970; Wynne, 1988; McGuffin et al, 1991): 1. Forme acute reprezentând după M. Bleuler aproape 2/3 din totalul
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
cuvânt toate "organizările patologice de frontieră", formează substratul unei decompensări psihotice în copilărie și adolescență. Prezența unor asemenea tulburări în copilăria sau adolescența subiectului atârnă greu în balanța diagnostică. 1.2. O serie întreagă de alte antecedente sunt mai puțin evocatoare; ele provin din studiile pe populații numite "cu risc crescut pentru schizofrenie": - prezența unui sau a ambilor părinți cu schizofrenie: 10% din copii care au un părinte cu această boală vor dezvolta o schizofrenie în viitor; deși doar 10-20% dintre
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
naștere unor reacții adverse pe măsură, între care o expoziție organizată în București, la sfârșitul anului 2004, cu intenția expresă de a "penaliza confiscarea domnitorului [...] în scopuri electorale". Câțiva artiști au răspuns invitației unei galerii de artă, realizând un grupaj evocator complet străin de tradiționala iconografie a domnitorului. Dacă expoziția a urmărit, într-adevăr, să șocheze și să amenințe, fie și pentru scurt timp, panteonul eroilor naționali, se poate spune că și-a atins scopul. Reacțiile au fost atât de puternice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la această vârstă copiii învață cu efort citirea calendarului, la fel de greu cum au învățat citirea ceasului (Ibidem, p. 479). 45 Vezi David Lowenthal, op. cit., pp. 234-235. El se referă la o memorie de tip utilitar, considerând că cea mai puțin evocatoare pentru un individ este memoria instrumentală, cotidiană: de exemplu, ne putem aminti "automat" că am plătit sau nu chiria. Astfel de amintiri ne conduc doar spre evocarea unor fapte din trecut, nu a unor emoții personale. Amintirea instrumentală este, la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Băicoianu și Mac Constantinescu, Ion Antonică s-a orientat în creația proprie spre o formulă menită să valorifice expresia artei populare ca element de substrat peste care a adăugat cuceririle experiențelor moderne. Stilizările impuse volumului merg pe linia unei simplități evocatoare, încărcată de substanța genialității meșterului anonim. Atât în lucrările ceramice cât și în sculptură Readuce în prim planul actualității personaje extrase din universul rustic sau apelează la exprimări metaforice. De pildă, în expozițiile personale de la Iași din 1966 și 1970
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
care lasă loc comentariilor... Firește, am fi dorit să-i întâlnim în medalioane distincte pe profesorii Ilie Ghioroaie, Grigore Ionescu, Vasile Fetescu, Constantin Luca - cel care s-a jertfit în închisorile comuniste, dar și pe Traian Nicola, el însuși un evocator de înaltă profesiune. Cu speranța că precum a făcut prof. Const, Boicu, adăugând astăzi ceea ce n a spus ieri despre activitatea de la revista școlii „Aripi tinere”, tot așa se va proceda la viitoarea ediție cu personalul din sectorul administrat iv
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și adjective pronominale deictice, aserțiuni, reflecții, judecăți de valoare atribuite eului liric etc. - Tipurile de discurs specifice sunt monologul liric (mod de expunere care diferențiază genul liric de celelalte genuri literare), monologul adresat (invocația retorică) sau autoadresat, discursul dialogic, discursul evocator etc., în care există o identitate între eul enunțiator și eul enunțului. Pentru lirica eului, cele mai numeroase exemple pot fi selectate din teritoriile romantismului (M. Eminescu, Sara pe deal, Floare albastră etc.) sau ale simbolismului (majoritatea poeziilor bacoviene, de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
6. secvențe care fixează dimensiunea spațială: pe Calea Victoriei, în față la Corso; cafe neaua de peste drum; în acest oraș; la București etc. 7. Prin excelență marcă a narativității, timpul imperfect al verbelor contribuie la ex pre sivitatea epică prin forța evocatoare și prin surprinderea unor acțiuni trecute, în desfășurare. De exemplu, valoarea expresivă a majorității verbelor la imperfect din fragmentul selectat rezidă în evocarea prezenței lui Ann și în relatarea acțiunilor, marcate de incertitudini, ale protagonistului. 8. Principalele trăsături ale genului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Moartea visurilor - XIV asociază tema iubirii și tema creației, întro viziune tipic simbolistă. Imaginarul poetic reunește sugestii muzicale (mo tivul cântecului) și picturale (motive cromatice: fruntea sură din negrile ruine), în sinestezii specifice simbolismului. Discursul poetic ia forma unui monolog evocator al cuplului de îndrăgostiți (imperfectul evocativ: stam, voiau, plângeau). Prin epitetul dublu (ciudate și streine) și prin antiteză - voiau să râdă, plângeau - se sugerează ideea poetică a complexității poezieicântec, a cântecului de iubire capabil să recupereze inocența originară a limbajului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Texte imnice, acum uitate, publicase în 1934 Adrian Maniu în Cartea țării. Țara lui Ioan Alexandru, începând cu Imnele Transilvaniei (1976), se revarsă în aproape două mii de poeme motive de ceremonial, de solemnități și elegie. Preluând clișee de la începutul veacului, evocatorul Clopotarului mergea în pas cu Goga; cortegii țărănești, figuri emblematice și izvoare toate transcend "în slavă", în "lumină și în veșnicie". În Origini, se aud ecouri din Cotruș: "Din Apuseni, din răsărit mă trag / De pe aceste dealuri transilvane / Străbunii mei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ceremonii și simbolisme, invariante și ecouri cu tente patetice înlesnind înscrierea în trans-temporal. Frapează indicatori ai misterului, vibrații introducând în hinduism, în apocalipsă ori în diverse medievalități; un extatism de tip bizantin coexistă cu tumultul modern al priveliștilor lăuntrice. Privirile evocatorului în transă merg admirativ spre câte un "grande" hispanic, spre vreun principe toscan ori spre vreun înțelept oriental; el însuși devine Don Cezar ca într-un lamento cu acest titlu (la moartea unei fetițe de unsprezece ani). Smerenie și iactanță
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Jeu d'amour (Romeo și Julieta): "Atâta știu morminții bine, / ne-au omorât și ne-au culcat". Iubire merita Bătrâna Enzo, octogenara, căci "numai ea știa să-și poarte / în tinerețe carnea / de galbenă albină, a morții". Persistă în "sângele" evocatorului o suavă Rimaya, adolescentă din orașul acela bolnav: "O voi numi Rimaya / și-n numele ei voi pluti, / ca un sicriu de nufăr, / până ce mă va opri cu pieptul ei o lebădă!" Melancolia devenită ectenie se dizolvă în cânt, notă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vecia, / precum un cer născându-și propria stea..." Dintr-o Rugă de aed se reține ideea că un poem "ar putea face lumea mai bună..." Legat prin mii de fire de fenomenul basarabean în toată complexitatea lui, tribun, rapsod și evocator, Nicolae Dabija continuă, alături de alții, cântul atât de repede întrerupt al lui Alexie Mateevici. Întoarceri afective în istorie îi vorbesc de Marele Mușatin luptând la Lipnic, de Toamna voievodului (voievod fiind de astă dată Cantemir), de ctitoria de la Vărzărești, pre-ștefaniană
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al acestui conținut și, abia apoi de „forma” și inventarul tematic al disciplinei în discuție. Dar maniera sintactică în care este scrisă cartea profesorului Geană apare nu ca o transpunere strict „didactică” și expositivă, ci, adeseori, într-o notă narativă, evocatoare, proprie unei științe umaniste. Ajunge să amintim aici citatele din Mihai Eminescu, Lucian Blaga și Mihail Sadoveanu, care dau o savoare și un „tâlc” aparte, românesc, unei discipline de concepție și viziune internațională. Și din acest motiv, subscriem la ideea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
univers tragic, decât cea a lui Darius, bunăoară, al cărui eidolon răspunde chemărilor perșilor înfățișându-se dinaintea lor? Dacă umbra lui Darius apare deasupra mormântului său, e pentru că s-a ridicat din lăcașul ei de veci la auzul „jalnicelor tânguieli, evocatoare ale celor morți”, tânguieli atât de sfâșietoare, încât au izbutit să facă pământul să crape și să-l lase pe răposatul rege „să răzbească la lumina zilei”, căci s-a supus și le-a dat ascultare. Ritualul invocării reușește să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adevăr, acolo unde neliniștea unui mort al cărui suflet zbuciumat nu-și află nicicum odihna se împletește cu o povestire transmisă prin viu grai, în spiritul tradiției colective. În această apariție, forța propriilor amintiri ale nălucii e susținută de puterea evocatoare a Locului, unul al legendei, al memoriei. Dar pentru asta nu e de-ajuns ca locul cu pricina să fie marcat ca atare printr-o stelă funerară, un pin sau un râu, veritabile puncte de sprijin în invocațiile adresate fantomei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unui trecut reînviat se întâlnesc, așadar, două memorii: cea a unui om viu și cea a omului care a murit. Pentru ca întâlnirea să aibă loc, sunt necesare nu numai unele ritualuri specifice, ci și anumite atitudini și poziții ale corpului, evocatoare ale trecutului. În Kiyotsune, femeia care speră în întoarcerea defunctului ei soț, în venirea fantomei, adoptă postura deja pomenită a lui waki. Ca să facă posibilă această revenire - „fie și doar în vis, dacă așa i-e vrerea” -, ea se întinde
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dincolo de granița neființei, forța trecutului pentru cei vii cu forța trecutului pentru cei plecați dintre ei. Căci locurile memoriei în teatrul no au aceeași valoare pentru oamenii vii ca și pentru cei morți, aceștia continuând să-și amintească. Dacă postura evocatoare se dovedește eficace, e pentru că locul marcat cu o stelă, un templu sau un simplu pin este un veritabil loc al amintirii atât pentru unii, cât și pentru ceilalți. În no, spectrul însuși e bântuit de fantomele trecutului. Fantoma oamenilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a fantomei. Două fantome o evocă pe o a treia, iată cât de puternică este memoria morților; ea o poate concura cu succes pe aceea a oamenilor vii. Iată cât de puternică este și memoria locurilor, a obiectelor cu virtuți evocatoare, nu numai pinul - ca în acest no -, ci și costumul, căci a treia fantomă nu va avea nevoie de concretețea unui corp de actor pentru a se întoarce printre noi. Va fi suficientă prezența unui costum, convertit în veritabil instrument
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
părăsit, forțele invizibilului nu sunt mai puțin prezente, forțe legate de fantomele timpurilor de odinioară, fantome fără trup ce traversează nevăzute locuințele oamenilor. Și la Strindberg bătăile repetate în poarta casei, vântul care deschide și închide ușile au aceeași putere evocatoare, sugerează prezența unui invizibil care, la autorul suedez, este întotdeauna legat de trecut. În Pelicanul, duhul tatălui mort și încă neîngropat trimite semnale amenințătoare: curenții de aer pătrund prin toate deschizăturile, fac să se trântească ușile, să zboare hârtiile de pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acel moment când „războinicii intră în pădurea mentală prinși în vârtejul spaimei” și când o imensă tresărire, o rotație parcă magnetică „ce dă impresia că s-ar prăbuși meteori animali sau minerali” pune stăpânire pe ei, răsună o muzică bizară, „evocatoare a unui spațiu nedefinit, unde pietricele fizice par a înceta să se mai rostogolească”. Cum am putea să nu auzim aici ecourile, repetate la nesfârșit, ale tensiunii dintre dublu și piatră, ecourile peste timp ale tragediei grecești? Iar imaginea cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
deces prin sinucidere în familie constituie un argument suplimentar în favoarea diagnosticării unei stări depresive grave, care ar putea reprezenta primul episod al unei tulburări bipolare; - cronologia tulburărilor prezentate de către o adolescentă de 17 ani și jumătate este de asemenea foarte evocatoare în diagnosticare unei erotomanii și a bipolarității. Temele delirante sunt erotice, de iubire, focalizate asupra unui adolescent deosebit. Unele mecanisme halucinatorii cenestezice se regăsesc în acest context de exaltare sexuală. Dispoziția este de asemenea exaltată, euforică, fiind înlocuită uneori de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
În lagărul de prizonieri am stat cu un bărbat care citise mult. Un muzician. Vorbeam frecvent, Închipuiește-ți, pe vremea aceea. Am Învățat câte ceva. Știi dumneata. Câte ceva. După ce a repetat „câte ceva”, Markovic a rămas pe gânduri câteva clipe, cu un aer evocator. Am cunoscut, a adăugat, și un bărbat care a stat Îngropat unsprezece ore sub casa lui bombardată, imobilizat În moloz, cu ochii pironiți pe un obiect din fața lui: un brici de ras rupt. Închipuiește-ți: unsprezece ore neclintit, cu acel obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]