474 matches
-
vii. Mai mult, Empedocle sugerează chiar și o forma de selecție naturală, care este menționată și de Aristotel în "Metafizica". Platon (c. 428 - 348 i.Hr.) a fost, după cum se exprimă biologul și istoricul Ernst Mayr, "cel mai mare antierou al evoluționismului", deoarece marele filozof deschide calea către esențialism, numit de el "Teoria formelor". Această teorie susține că obiectele observate în lumea reală sunt doar reflectări ale unui număr limitat de esențe ("eide"). Variația nu este altceva decât imperfecta reflectare a acestor
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
ideile evoluționiste au dispărut de pe scena europeană, fiind preluate de oamenii de știință și filozofii islamici. În epoca de aur a islamului astfel de idei erau predate în școlile islamice. Astfel, scrierile lui al-Khazini pot fi considerate ca formând nucleul evoluționismului islamic. Însa primul filozof și biolog musulman care s-a ocupat în detaliu de problematica evoluționistă a fost scriitorul afro-arab Al-Jahiz (secolul al IX-lea). Acesta ia in considerare influența mediului înconjurator asupra șanselor de supraviețuire a speciilor și descrie
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
promovează doctrina uniformitarianismului. Astfel susține că aspectul Pământului actual nu numai că este rezultatul unor dezastre (probabil supranaturale), dar că aceleași procese geologice graduale au loc și astăzi, bineînteles pe o lungă perioadă de timp. Deși în general se opune evoluționismului, prin această concepție uniformitarianistă, Lyell exercită o puternică influență asupra viitorilor evoluționiști, precum Charles Darwin. În lucrarea sa, "Filozofia geologică" ("Philosophie Zoologique", 1809), Jean-Baptiste de Lamarck, unul dintre fondatorii paleontologiei, propune teoria sa privind transmutația speciilor. Această "teorie a catastrofelor
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Geoffroy Saint-Hilaire, anatomist francez aflat în dispută cu colegul său Cuvier în privința unității regnului animal. Robert Grant, devenit o autoritate în anatomie și în domeniul reproducerii nevertebratelor marine, dezvoltă ideile lui Lamarck și ale lui Erasmus Darwin privind transmutația și evoluționismul, și, având ca argument de bază omologia existentă între organele diferitelor specii, dovedește originea comună a lumii vii. Charles Darwin, pe atunci tânăr student, îl asista pe Grant în investigațiile sale privind ciclul de viață al animalelor marine. În 1826
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
ar fi constituit din cromozomi. Între 1910 și 1915, Thomas H. Morgan, studiind "Drosophila melanogaster" (devenită ulterior organism-model în genetică), elaborează "teoria cromozomială a eredității". Hugo de Vries a încercat să aplice aceste rezultate ale geneticii (ereditate și hibridare) în cadrul evoluționismului și a elaborat teoria mutațiilor genetice, care a fost acceptată pe scară largă imediat după publicare. Un număr mare de aderenți câștigase și teoria eredității caracterelor dobândite a lui Jean-Baptiste de Lamarck. De asemenea, John Burdon Sanderson Haldane, Ronald Fisher
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
germane, a susținut și preluat ideile lui Darwin, mai ales cele referitoare la interacțiunea din lumea vie. Lui i se datorează celebrul slogan: ""Ontogeneza" (apariția și dezvoltarea embrionului individual) repetă "filogeneza" (evoluția speciilor animale către forme superioare)". În ceea ce privește susținerea cauzei evoluționismului, biologul Thomas Henry Huxley (1825 - 1895) poate fi considerat avocatul lui Darwin. Și acesta susține că selecția naturală nu are nimic divin și intră într-o polemică acerbă cu cei din rândurile clerului, dispută ce, la început, fusese evitată de
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
indivizii unei populații și demonstrează definitiv falsitatea teoriei lui Lamarck. William Bateson (1861 - 1926) (primul care a utilizat termenul "genetică") este cel care popularizează ideile lui Gregor Mendel, descoperite încă de pe vremea lui Darwin, și argumentează relația dintre acestea și evoluționism. În a doua parte a secolului al XX-lea, este identificat codul genetic al ADN-ului. Este recunoscut faptul că selecția naturală este principalul mecanism al evoluției, dar sunt identificate și altele care îl completează, realizându-se o imagine mult
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
cunoscut critic al creaționismului), inițiază celebrarea unei "zile Darwin", pe care o susține anual, alături de colegii și studenții săi, în cadrul Universității din Tennessee - Knoxville. Evenimentul conține mai multe lecturi, conferințe și dezbateri publice, în scopul unei mai bune înțelegeri a evoluționismului și exercitării de critici asupra conceptelor creaționiste. La aceste festivități au loc dineuri la care se servesc meniuri care reprezintă alegorii ale "supei primordiale" (de unde a apărut viața pe Terra), au loc manifestații și proteste publice, conferințe, dezbateri, recitaluri, chiar
Ziua Darwin () [Corola-website/Science/314643_a_315972]
-
generală decât cea într-un Dumnezeu binefăcător. Ideea unui creator universal și binefăcător nu pare să răsară din mintea omului, până când aceasta nu a fost îmbogățită de o lungă și continua cultură."" Întrebat despre credința sa și dacă teismul și evoluționismul nu sunt incompatibile, într-una din scrisorile sale, Darwin răspunde că un om poate fi și teist fervent, dar și evoluționist, menționându-i ca exemple pe botanistul american Asa Gray (1810 - 1888) și profesorul englez Charles Kingsley (1819 - 1875). Mai
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
a înțeles că se născuse o eră nouă, în care biserica nu mai putea avea rol dominant în societate. În secolul următor au apărut teoreticienii ateismului modern: Schopenhauer, Feuerbach, Karl Marx, etc. S-a lansat Manifestul Comunist (1848), a apărut evoluționismul (Darwin, 1859). În 1888, filosoful german Friedrich Nietzsche, cu un an înainte de a-și pierde mințile, scria cartea "Der Antichrist" („anticristul”, sau „anticreștinul”), în care proslăvea spiritul bărbătesc, „dionisiac”, al păgânismului, al dorinței de putere, de viață și fericire, care
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
fenotip. Aceasta a condus la o distinctive între teoriile privind cauzele și explicațiile proxime. Întrebările de tipul “cum” vor fi abordate studiind fenotipul, iar cele de tipul “ce” vor fi tratate prin studiul genotipului (aici intră și cauzele presupuse de evoluționism). Clarificarea această a fost parte a reconcilierii dintre evoluționismul Darwinian și modelul genetic al moștenirii, realizată de către Ernst Mayr, alături de alții, în anii 1940. De asemenea, cu această ocazie, noțiunea de “teleologie” a reintrat în discursul filosofiei biologiei după ce, datorită
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
privind cauzele și explicațiile proxime. Întrebările de tipul “cum” vor fi abordate studiind fenotipul, iar cele de tipul “ce” vor fi tratate prin studiul genotipului (aici intră și cauzele presupuse de evoluționism). Clarificarea această a fost parte a reconcilierii dintre evoluționismul Darwinian și modelul genetic al moștenirii, realizată de către Ernst Mayr, alături de alții, în anii 1940. De asemenea, cu această ocazie, noțiunea de “teleologie” a reintrat în discursul filosofiei biologiei după ce, datorită lui Darwin, s-a crezut că se poate renunța
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
special. Între cei care au abordat acest subiect se numără Elliot Sober, Richard Dawkins, E.O. Wilson, John Dupré și mulți alții. Lucrarea lui Sober, The Nature of Selection: Evolutionary theory in philosophical focus (1984), analizează structura explicațiilor oferite de evoluționism privind genetica populațiilor, folosindu-se de analogia cu compunerea forțelor din dinamică. El identifică schimbările la nivel genetic cu influența unor “forțe”, precum selecția sau mutațiile. Acest gen de analiză atentă, metodologică a geneticii populațiilor, de altfel, nucleul teoriei evoluționiste
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
unul dintre naționaliștii cei mai de temut. În paralel cu lupta revoluționară, se perfecționează din punct de vedere spiritual. Prin opera sa fundamentală, "Yoga integrală", a încercat, în concepție proprie, să sintetizeze filozofia contemplativă indiană cu materialismul, ajungând să integreze evoluționismul darwinist în cadrul Vedanta.
Sri Aurobindo () [Corola-website/Science/320396_a_321725]
-
ajutorului cuplurilor sterile și homosexuale de a avea copii, având ca cercetător principal pe dr. Brigitte Boisselier (raeliană). Clonarea umană se află în centrul teologiei raeliene a creației științifice, pe care raelienii o descriu că pe o alternativă atât la evoluționismul darwinist cât și la dogmele marilor religii. “Clonarea este cheia vieții veșnice,” spune Rael. Dr. Brigitte Boisselier a anunțat la data de 27 noiembrie 2002, nașterea în jurul datei Crăciunului a primului copil clonat ce va fi gemen identic al mamei
Raelism () [Corola-website/Science/322929_a_324258]
-
Originea speciilor”, (1859). Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea științifică și publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii 1930' iar acum constituie baza evoluționismului sintetic. Tratează evoluția umană și selecția sexuală în lucrarea "Originea omului", urmată de "Exprimarea emoțiilor la oameni și animale". Observațiile sale asupra plantelor au fost publicate într-o serie de cărți, iar in ultima sa lucrare, a examinat râmele și
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
unui negustor. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” și apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București. Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, îi citește pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. Studiază opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizică. Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din
Vasile Voiculescu () [Corola-website/Science/297549_a_298878]
-
oamenii sunt răpiți pentru o perioadă lungă de timp, o să fie nefericiți pentru toată acea perioadă de timp sau ajung să îi iubească pe răpitori și să se identifice cu ei. Sindromul poate fi explicat din punctul de vedere al evoluționismului. În istorie au existat și există multe practici care au implicat răpirea femeilor sau copiilor (vezi ienicerii turci care proveneau din copiii răpiți sau practica răpirii femeilor pentru a deveni soțiile răpitorilor). Femeile răpite care nu acceptau noul statut, care
Sindromul Stockholm () [Corola-website/Science/317175_a_318504]
-
musulmană, aceste lucrări au fost traduse în ebraică, latină, ladino, astfel contribuind la dezvoltarea ulterioară a filozofiei europene. Alte personalități importante au fost: Moise Maimonide, cel mai de seamă înțelept al iudaismului din această perioadă, Al-Jahiz: un adevărat pionier al evoluționismului, Ibn Tufayl, unul dintre cei mai mari gânditori andaluzi, Al-Ghazali, care l-a influențat pe Maimonides și chiar filozofi medievali ca Toma de Aquino și mai târziu pe René Descartes care în al său "Discurs asupra metodei" continuă aceste idei
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
de Studii și Cercetări Hidrotehnice, apoi la Institutul de Cercetări Piscicole. Între 1970-1975, Teodor Nalbant a lucrat la Muzeul Grigore Antipa din București, unde a fost muzeograf principal. Apoi a lucrat la Institutul de Cercetări în Biologie, ca specialist în evoluționism. Teodor Nalbant, de-a lungul a 60 de ani, a desfășurat o vastă activitate de cercetare științifică în domeniul ihtiofaunei, investigând deopotrivă peștii din apele dulci și marine românești, dar și peștii din mările și oceanele planetei, participând la numeroase
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
Ele pot sta în picioare în contextul în care evoluționismul scârțâie la nivelul dovezilor. Sunt idei, la fel de bune sau de contestabile, ca și teoria lui Charles Darwin. Azi, dacă te duci pe stradă, printre trecători, și îi întrebi despre teoria stringurilor, vei fi privit cu indiferență, dar, dacă aduci în
Teorii alternative la evoluția darwinistă. Apariția vieții, subiect CONTROVERSAT () [Corola-website/Journalistic/105171_a_106463]
-
la nivelul dovezilor. Sunt idei, la fel de bune sau de contestabile, ca și teoria lui Charles Darwin. Azi, dacă te duci pe stradă, printre trecători, și îi întrebi despre teoria stringurilor, vei fi privit cu indiferență, dar, dacă aduci în discuție evoluționismul, riști să fii înjurat. Conform unui sondaj Gallup, scrie listverse.com, doar 15 la sută din americani cred că omul a apărut și a evoluat la întâmplare, ceea ce este mai putin decât numărul celor care mai cred că președintele Obama
Teorii alternative la evoluția darwinistă. Apariția vieții, subiect CONTROVERSAT () [Corola-website/Journalistic/105171_a_106463]
-
uman este la fel de infinită și complicată precum întreg Universul. Această structura nu poate fi decât rodul unui Arhitect Suprem și nu al unei dezvoltări aleatorii și întâmplatoare. Omul este un proiect al Arhitectului Divin. Rezonanța morfică Dacă unii cercetători discută evoluționismul în biologie, Rupert Sheldrake a citit „Originea speciilor” a lui Darwin și s-a hotărât să o aplice la Univers. După teoria lui, a Rezonanței morfice, câmpuri invizibile împart un fel de memorie comunaă inclusiv stelele și galaxiile. În cartea
Teorii alternative la evoluția darwinistă. Apariția vieții, subiect CONTROVERSAT () [Corola-website/Journalistic/105171_a_106463]
-
niște Giganti. Pământul are o vârstă de numai șase mii de ani, asă că toate probele geologice, incluzând fosilele, nu sunt decât elemente plantate de Dumnezeu pentru a ne induce în eroare. Ca teorie, creaționismul este cea mai îndepărtată de evoluționism, fără a-i declara război lui Darwin, dar este atât de controversată, încât chiar și o față bisericească, precum fostul arhiepiscop de Canterbury, era împotriva predării ei. Cu toate acestea, ca să încheiem cum am început, cu un sondaj Gallup, 46
Teorii alternative la evoluția darwinistă. Apariția vieții, subiect CONTROVERSAT () [Corola-website/Journalistic/105171_a_106463]