4,957 matches
-
prin aer de la zâmbetul tău la prăjitorul de pâine. Pentru un aragaz, trage linia de la sânii tăi. Pentru o mașină nouă, începe linia invizibilă de la vagin. Ceea ce contează e că să fii manechin profesionist înseamnă să primești bani ca să reacționezi exagerat la lucruri cum ar fi prăjiturile de orez și pantofii noi. La Brumbach beam Cola dietetică pe-un uriaș pat roz. Sau ședeam în fața unei mese de toaletă, folosind pudră de contur ca să ne schimbăm forma fețelor, în vreme ce, la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Trece o mașină, iar el zice: — Romeo Tango Foxtrot șase șapte patru. Repede, notează-l. Mama scrie asta pe carnețelul de lângă telefon. — Marca? zice. Modelul? — Mercury, albastru, zice tata. Metalizat. Mama zice: — E înregistrat. Zic că poate au o reacție exagerată. Și tata zice: — Nu minimaliza persecuția la care suntem supuși. Sari la ce mare greșeală a fost asta, să vin acasă. Sari la cum Shane ar trebui să vadă, cât de ciudat se comportă ai noștri. Tata stinge veioza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se uită țintă la mine, se ridică în șezut și se lovește la cap în capacul deschis al portbagajului. Mamă, o, mamă, știi ce doare asta, și totuși nu-i nimic tragic până când Brandy Alexander nu intervine cu reacția ei exagerată. — O, sărmanul de tine, zice ea. Apoi Manus hohotește. Manus Kelly, ultima persoană care are dreptul s-o facă, plânge. Urăsc asta. Sari la ziua în care grefele de piele se prind, dar chiar și-atunci țesutul va avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
au cumpărat un apartament într-o stațiune din Bowling River, în Florida. Oamenii care au mai puțin de șaizeci de ani nu pot cumpăra proprietăți acolo. Au o lege pentru asta. Mă uit la Brandy, care e încă mama reacțiilor exagerate, îngenunchind, îndepărtându-i lui Manus părul de pe frunte. Mă uit peste buza pantei de lângă noi. Luminițele alea albastre din toate casele, ăia-s oameni care se uită la televizor. Albastru deschis Tiffany’s. Albastru Valium. Oameni în captivitate. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Îndreptate spre el, cu o undă de reproș. 9. A doua zi X, el Însuși puțin mahmur, cotrobăi prin cărți, pe care până atunci nici nu le văzuse bine. Chestia cu valoarea lor - evident În fața celei sentimentale - i se părea exagerată. Singura demnă de atenție din Întreaga colecție i se părea - Jurnalul de campanie al unui ofițer rus - restul ar fi fost În stare să i le Înapoieze lui Arcadie Ipolitovici, dacă o astfel de ofertă n‑ar fi sunat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deci concluzia că după legea naturii, dreptul În forță...“ (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pofida modestiei Înnăscute, pe care i‑a remarcat‑o chiar Graves, cred că X (iar această prescurtare vexantă este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise originea misterioasă a Conspirației, care de două decenii tulburase spiritele, care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
invizibil, „fermecătorul nostru Racikovski“. Obsesia lui fusese să arunce sămânța suspiciunii În Europa, iar prin asta să o apropie de Rusia. „Nemulțumit În postura sa de șef al poliției, perfidul rus va juca totul pe cartea politicii Înalte... Întrucât ambiția exagerată a lui Racikovski avea egal doar În lipsa sa de scrupule.“ 16 Cu indiscutabila sa agerime, Racikovski va pricepe curând că efectul bombelor era relativ; În fața crimelor gratuite, ca În fața oricărei crime cu motivație confuză, opinia publică Închidea ochii strâns, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu cât stăm mai nemișcați, cu atat le va fi mai greu să ne localizeze. Și, cel mai important, să nu iasă nimeni pe punte cu vreun obiect care poate reflectă lumina soarelui. Nici o măsură de precauție nu trebuia considerată exagerată, însă, de această dată, se dovediră inutile, căci gărzile nu observară nici o mișcare. Miti Matái le ceru atunci oamenilor să se odihnească în timpul celor mai călduroase ore ale zilei, căci era o zi într-adevăr zăpușitoare, care îi făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu fereastra înaltă. Directoarea e așezată în contralumină, pe fundalul mașinilor din parcare. Îi face semn Corei să se aplece mai aproape. — Mi-a fost greu, spune directoarea, să decid dacă întreaga echipă a înnebunit, sau dacă tu ai... reacționat exagerat. Nimeni n-a simțit strângerea ei de inimă din clipa aia. A înlemnit acolo. Asta facem noi: ne transformăm pe noi înșine în obiecte. Transformăm obiectele în noi înșine. Milioanele alea de oameni din toată lumea care încă încearcă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de ce boală grea și fără vindecare. "Poate are cancer și pățește ca tatăl meu!" gândi fetița, cu inima strânsă. După o vreme însă, Luana descoperi că acest coleg e bine sănătos, nu-i lipsește nici unul din organele vitale iar grija exagerată care i se arăta nu putea fi decât zăpăceală la cap și atât. Un alt copil pe care învățătoarea îl ridica în slăvi era Ana. Soții Lipșa, ambii croitori, se aflau la mare rang în liota părinților clasei. Tovarășa îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
liota părinților clasei. Tovarășa îi primea, întotdeauna, cu un zâmbet până la urechi și Luana se întreba, cu naivitate, ce mare brânză să încropești câteva boarfe pentru care nu-ți trebuie matematică să le duci la bun sfârșit. În ciuda acestei atenții exagerate, părinții Anei se prezentau cu o atitudine modestă și de bun simț. Ofereau fetiței o educație serioasă și Luana o îndrăgi pentru frumusețea sufletului ei generos. Mai erau și alții, favoriți ai sorții, vreo cinci la număr, printre ei aflându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-o zi i le răsuci prea tare și mama Sanda fusese nevoită s-o ducă la spital. Îngrozit, doctorul i le cususe, așa erau de rupte. Școlarii căscau gura ca la circ iar intențiile lor de protest împotriva scornelilor exagerate rămâneau fără șanse în fața debitului verbal al povestitoarei. Când tovarășa intră în clasă îi găsi așezați la locurile lor. Avea un zâmbet în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bârfelor la colț de stradă. Biata femeie, era devastată. Cum aveau să trăiască amândouă dintr-un singur salariu? Nu mai erau vremurile de altădată când, cu bani puțini și o relație, umpleai frigiderul. Acum, deși magazinele musteau de bunătăți, prețurile exagerate te țineau la distanță, serviciul nu mai era sigur iar ea își pierduse elanul și încrederea din tinerețe. Avea o anumită vârstă când nu dorea altceva decât o viață liniștită și un nepoțel care să-i țină de urât. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a oferi pe ascuns jumătate din partea ei fiicei celei mari. Gazul abia le pâlpâia în sobe pentru că femeile căzute în dizgrație consumau "exagerat". Dan și nevasta lui păreau să împărtășească aceleași sentimente. Luana suferea văzându-și prietenul devotat de odinioară îndoctrinat și părtaș la astfel de mizerii. Marcată de conflictul din familie, Luana scrise "Scaune lipicioase", un articol acid despre aleșii sorții: "Unora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cum stă treaba, trebuie să luăm atitudine împotriva ei. De fapt, de asta am și venit. Întâi de toate, vreau control absolut asupra doamnei Noia. Năucit de vorbele ei, bărbatul o privi interzis. Ghionoaia, departe de realitate, cu părul tapat exagerat și cu o pălărie înfiptă deasupra, continua să turuie. Vreau s-o mutați la mine în birou, acolo unde, de altfel, îi e locul. Peretele, ăla, despărțitor, n-are nici un rost, trebuie să dispară. Să stăm la aceeași masă, cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Parcă ziceai că ți-a plăcut acolo. Cred c-ai făcut treabă bună la universitate! — Nu mi-a plăcut frigul. Așa era el câteodată, taciturn, aproape ursuz. Margaret se În treba dacă nu e și el atins de acel respect exagerat al ierarhiei, de care, cum observase, suferă mai toți asiaticii, astfel Încât ea, fiind mai În vârstă și având o poziție superioară, nu putea să fie una dintre acele persoane cu care el să poarte o discuție fără constrângeri. Nu-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
umpluse toată canavaua adolescenței, astfel Încât, ori de câte ori se gândea la copilăria ei, tot ce-și amintea era că fuseseră atâtea și-atâtea lucruri de oferit și de primit. Poate că asta venea odată cu vârsta, neînsemnatele Întâmplări ale tinereții capătau o dimensiune exagerată. „Să n-ai niciodată, dar niciodată Încredere În memorie, pentru că nu-ți oferă niciodată ce dorești“, obișnuia să-i spună maică-sa. „Când te Întorci spre ea căutând mângâiere, nu dai decât de nefericire. Iar dacă vrei s-o folosești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai politicoasă, dar, fără doar și poate, o negare, de multe ori insista până la perfidie asupra dramei îmbătrânirii sale doar din simpla dorință de a fi contrazisă, de a i se demonstra că vorbele sale erau fără doar și poate exagerate, de a i se arăta, eventual, că este cu mult mai tânără decât își închipuie, mult mai tânără decât alții cu adevărat tineri care au ajuns deja la seninătatea dezavuării, că se poate arunca oricând în tumultul acestei vieți, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Codul Penal, instanța constată că faptele pârâtului nu au vizat încălcarea ordinii publice, nu au fost săvârșite cu intenție sau premeditare, ci au fost pur și simplu niște manifestări necontrolate ale vârstei, datorate în egală măsură temperamentului coleric, afecțiunii materne exagerate: ,,eram copilul mamei”, dar mai ales acelei vârste idilice care l-a făcut nemuritor prin memorabilele sale Amintiri din copilărie. G. Călinescu considera că: ,,Ion Creangă este o expresie monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înapoi la șezlonguri, publicul își pierduse mai mult sau mai puțin interesul. Agăță masca și tubul de respirat de spițele umbrelei noastre mari și luă prosopul care-mi ferise picioarele de soarele perfid. Avea o expresie dezaprobatoare puțin cam prea exagerată; dacă te uiți atent la ea, zărești un zâmbet care pândește în colțurile buzelor și deseori la trage spre exterior. — Repetă după mine, zise ea. Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler. — Nu-i deloc comic să saluți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simțind că un zâmbet îmi luminează fața. — Nu te pune cu mine, Aames. Totuși cum de porți sutienul? Am întins mâna ca să o ating așa cum se atinsese ea, dar mi-o îndepărtă, plesnindu-mă tare peste ea, cu o uimire exagerată. — O, Dumnezeule. Clio, ești moartă. Hei, Clio, pot să-ți văd țâțele? Am un singur cuvânt pentru tine: necro... (îl frânse în două și accentuă fiecare parte împungând aerul cu degetul) ... filie. Asta se alege de tine când te las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am scos mobilul din buzunarul hainei. — Mai sunt cam zece minute. — Cam? — Nouă minute, mai exact, am zis. Încuviință meditativ din cap. Schimbarea pe care o suferise era mică, dar perceptibilă. Ceva din încrederea lui de sine, din rafinamentul lui exagerat se ștersese. Părea să stea puțin mai jos în scaun, adus de spate și cu umeri ridicați de o parte și de cealaltă a gâtului. În această poziție, cămașa albastră, care păruse să-l prindă bine, era acum puțin lălâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a ei în instituțiile specializate ale O.N.U. nu se putea vorbi încă la acea dată. Două decenii mai târziu, România a devenit alta: mai întâi restabilește relațiile diplomatice și normalizându-le (uneori, cu prețul satisfacerii unor pretenții financiare exagerate și greu de suportat); începând să își refacă economia, printr-un ritm de dezvoltare necunoscut până atunci și prin schimburile economice cu țările occidentale și importurile de tehnologie din acestea; participând activ într-un număr din ce în ce mai mare de organizații internaționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
atingerea obiectivelor acesteia. Prezentăm, în continuare, o serie de măsuri de administrare a riscurilor, care ar trebui să fie dezvoltate în jurul considerentelor bidimensionale probabilitate și impact, astfel: încheierea acțiunii în situația în care riscurile sunt ridicate sau costurile de supraveghere exagerate; un anumit tip de control, adaptat la specificul riscului și considerat a fi cea mai bună soluție; împărțirea riscurilor sau transferul acestora; împrejurări neprevăzute - care implică existența unui plan pentru asemenea situații; asumarea riscurilor, care derivă din strategia adoptată; comunicarea
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
care, obligat de evoluție să aibă circumvoluțiuni, se străduia să le niveleze pentru a patina în voie noua limbă... Adevărul era că fiecăruia prea puțin îi păsa de fiecare... Tradițional, brăileanul era, totuși, un mârlan cu caracter pentru că avea un exagerat simț al familiei, era chiar posedat de egoismul apărării speciei. Își ducea cârdul la plimbare, îl zeifica, vorbea tare, expunând lumii profunda sa cunoaștere a vremurilor: peste scârțâitul adidașilor copilei, peste zdrăngănitul basculantei copilului, peste tocănitul metalic al tocurilor soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]