1,030 matches
-
a mers până acolo, încât s-a identificat cu măgarul, care, prin ignoranța, răbdarea și încăpățânarea sa, constituia alegoria celui care caută adevărul. În Lo spaccio de la bestia trionfante (Londra 1584) Bruno, printr-o alegorie foarte clară, sfârșește prin a exalta prostia, care, pentru filosoful din Nola, indică apartenența omului la o stare animală, servilă și vicioasă, totodată cu voința de a ieși din aceasta, după cum se citește în sonetul său In lode dell'a-sino din Cabala del cavallo pegaseo
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
lui constituia postul de comandă al unui supercrucișător de război. Ba chiar mai mult, era postul de comandă al unei nave angajate chiar în aceste clipe în fantastica bătălie al celui de al șaselea decant. Acest gând îi aprinse spiritul, exaltându-l. Prezentările încetară la un moment dat, îndemnându-l să se întoarcă pentru a privi, de data asta în cunoștință de cauză. Cupola se înălța la aproape două sute de metri deasupra capului. Se rotunjea de jur-âmprejur, cu o transparență limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îmbolnăvesc, se sfărîmă în cristale, esențiale pentru circuitele de comunicare, dar cînd noi ne îmbolnăvim, urmăm altă cale. De aceea o salamandră care explodează ne aduce în stare de exaltare. Simțim pînă în străfunduri corectitudinea unui asemenea nemesis. Te-a exaltat, nu-i așa? — M-a însuflețit și regret. — Regretul tău n-are nici un rost. Și acum, probabil că dorești să-ți vezi pacienta. Ozenfant săltă colțul unei alte tapiserii, dezveliind o ușă joasă, circulară, și spuse: Salonul ei este pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să se ridice. Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul Prescott, nu? Mai ales că am de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lui constituia postul de comandă al unui supercrucișător de război. Ba chiar mai mult, era postul de comandă al unei nave angajate chiar în aceste clipe în fantastica bătălie al celui de al șaselea decant. Acest gând îi aprinse spiritul, exaltându-l. Prezentările încetară la un moment dat, îndemnându-l să se întoarcă pentru a privi, de data asta în cunoștință de cauză. Cupola se înălța la aproape două sute de metri deasupra capului. Se rotunjea de jur-âmprejur, cu o transparență limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să se ridice. Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul Prescott, nu? Mai ales că am de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
femeilor le transmitea imediat o empatie specială, ca atunci când, înnebunit de o durere de dinți, simpla vedere a doctorului îți ia suferința cu mâna. Femeile o iubeau necondiționat și deveneau îndrăznețe în preajma ei. Cam asta făcuse și din Ghazal: o exaltată cu deficit de adrenalină, cum credea tată-său. După rămânerea avocatei „afară“, Ghazal trecuse la cârma Organizației, dar și a Iranian Children’s Rights Society, două ONG-uri puternice, fondate de premiantă. Fără Nobelul ei pentru Pace, Iranul le-ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Clement Romanul, Ignațiu și Policarp, cu toții autori anteriori. Oricum, Păstorul lui Herma nu este calificat ca martor al practicii Bisericii, pentru că este prea importun; Ambroziaster - singurul care afirmă explicit autorizarea celei de-a doua căsătorii după repudiere din cauza adulterului - este exaltat în sens opus. Faptul că este vorba de un necunoscut nu ar avea nicio importanță și poate să nu fie de acord nici asupra acestui punct. Acesta nu ar exprima o opinie personală, ci ar fi martorul unei practici. Unica
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
episod din voiajele lui Tintin este unul nu mai puțin problematic ideologic : în Tintin au Congo, criticii lui Hergé au văzut doar elogiul ordinii coloniale și profilul caricatural al populației africane. Și poate că Hergé este marcat de retorica ce exaltă virtuțile civilizatoare ale Belgiei. Dincolo de acest nivel al conformismului datat istoric, Tintin nu este europeanul rasist pe care ni l-am putea imagina. Ceea ce predomină este evocarea unui fabulos geografic și uman, ca și înfruntarea cu răul ai cărui agenți
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
contura. Tintin în America este omagiul pe care banda desenată îl aduce unui personaj cu statutul de erou al timpului său, „gangsterul”. America pe care o descoperă Tintin este America lui Scarface și a traficului de alcool. Este America ce exaltă în infractorul fără teamă curajul de a duce o viață în afara legii. Arta lui Hergé este întemeiată pe o subtilă intertextualitate : narațiunile sale extrag din cultura populară, fie ea scrisă sau vizuală, obiectele familiare cititorului, plasându-le în contextul aventurii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce îl așază în categoria excentricilor, Pratt este cel mai aproape dintre prozatorii grafici de ethosul hibridizării rasiale și intelectuale. Pratt este afin cu acel Jack London al căutării sălbăticiei, dar și cu o întreagă linie de explorare antropologică ce exaltă în Bahia, Atena neagră a unei luxuriante civilizații afro-braziliene. De la Rider Haggard, Pratt preia imperialismul imaginației și propensiunea de a merge cât mai departe în adâncul unei Africi ce ascunde, încă, mistere. Polemica cu moștenirea colonială a biografiei sale îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dagradat pentru comportament indecent, Milton Cato, după cum evocă și confruntarea dintre civilizațiile care își dispută întinsele teritorii peste care navighează coloanele de căruțe și bandiții solitari. Cronică a războiului anglo-bur de la 1879, textul lui Pratt refuză cheia narațiunilor hollywoodiene ce exaltă eroismul cuce ritorilor europeni. Demitizant și dezabuzat, discursul rea lismului magic al lui Pratt este în căutarea sâmburelui netrucat de umanitate, a grăuntelui pe care triumfalismul colonial nu l-a pervertit și degradat. Simbol al neînțelegerii ce domnește în mijlocul războiului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
semăna cu o catedrale primitivă. Și aerul era, într-adevăr, foarte pur. Când ar ieșit afară mi-am dat seama ce aer infect respirăm de obicei. Așa pățești când compari. Și totuși în aceeași atmosferă sânt mirosurile primăverii care mă exaltă. Poate că așa iubesc viața toți bolnavii. Brutal. Dureros. Aș striga cu o mie de guri că viața e înspăimîntător de frumoasă. 17 aprilie M-am oprit pe o bancă, în grădina din capătul străzii. Peste o jumătate de oră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întîmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
EXACT DUPĂ, ȘI NICIODATĂ ÎNAINTEA EXIGENȚEI GENEROASE A FERICIRII. ASTA VA DA DE ASEMENEA ȘI ACESTEI CRONICI CARACTERUL EI CARE TREBUIE SĂ FIE ACELA AL UNEI RELATĂRI FĂCUTE CU SENTIMENTE BUNE, ADICĂ SENTIMENTE CARE NU SUNT NICI VIZIBIL RELE, NICI EXALTATE ÎN FELUL URÂT AL UNUI SPECTACOL. Aceasta era cel puțin părerea doctorului Rieux atunci când citea în ziare sau asculta la radio chemările și încurajările pe care lumea exterioară le trimitea orașului ciumat. O dată cu ajutoarele trimise pe calea aerului sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și nemișcată, ca o statuetă ce sorbea talentul artistului care o sculpta dintr-un bloc de marmură. Așa cum mintea ei bântuia tărâmul fanteziei, la fel se Încolăcea și fumul gros pe care-l inhalase În trupul ei, arzându-i plămânii, exaltându-i spiritul până când, În cele din urmă, l-a dat afară Încet, fără prea mare tragere de inimă. — La ce te gândești, scumpo? — Lucrez la Articolul Opt al Manifestului meu Personal de Nihilism, a replicat Asya deschizându-și ochii Încețoșați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
semăna cu o catedrală primitivă. Și aerul era, într-adevăr, foarte pur. Când am ieșit afară mi-am dat seama ce aer infect respirăm de obicei. Așa pățești când compari. Și totuși în aceeași atmosferă sunt mirosurile primăverii care mă exaltă. Poate că așa iubesc viața toți bolnavii. Brutal. Dureros. Aș striga cu o mie de guri că viața e înspăimântător de frumoasă. 17 aprilie M-am oprit pe o bancă, în grădina din capătul străzii. Peste o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întâmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
instinctele rău intenționate ale unui asasin sau a unui terorist în loc să le satisfacă cu stiloul și pensonul. Unii dintre acești degenerați ai literaturii, ai muzicii și ai picturii au obținut, în ultimii ani o faimă extraordinară și numeroși admiratori le exaltează ca și cum ar fi creatorii unei arte noi, vestitorii secolelor următoare. În aserțiunea lui Nordau artiștii reprezintă un grad de periculozitate similar cu al degeneraților patologici, iar efectele artei lor se resfrâng asupra societății pe care o contaminează datorită rezonanței ce
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști exaltă esența biologică a naturii umane, eliberarea „plebee” a instinctelor, puritatea impurității; pe linia cultivării unei naturi artistice de-naturate, suficiente sieși, cubiștii și abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul flamboaiant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
filozofiei mobilităței”, „a noțiunilor dinamice de durată calitativă, de continuu eterogen, de stări de conștiință multiple și mobile”. În acord cu concluzia lui Beaudouin („Toate epocile mari au fost epoci de credință. A noastră, după ce și-a creat afirmațiile, se exaltează și se ridică la rîndul ei spre o credință omenească și universală”), Vinea își exprimă optimismul „viitorist”: „sîntem în preajma unei credințe noi. S-o salutăm”. Probabil singurul articol mai serios de popularizare a modernismului rus în România antebelică este „Literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
publică nu se poate entuziasma decît de o idee simplă. Asta ușurează sarcina demagogilor”. Textul lui Porsenna se vrea a fi, în primul rînd, o radiografie a demagogiei moderne: „Ideologul politic enunță o părere, o formulă, o credință. Fanaticul o exaltează, făcînd-o susceptibilă de asimilarea afectivă a masselor. Oratorul îi dă haina estetică și morală. Demagogul o profanează”. Moralismul sentențios, aforistic trădează un ethos conservator, oarecum disonant în raport cu restul opiniilor din Chemarea: „Mai mult decît prin aspirațiile ei de viitor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care valorizau nonfigurativul artelor populare), eseistul disperării admiră „cultura de tip funcțional”, monumentală și industrială, arhitectura lui Le Corbusier, muzica atonală, filozofiile nesubstanțiale, costumele simple ale muncitorilor și „uniforma” politică a țărilor dictatoriale, deplînge paseismul și reacționarismul naționalismului românesc, pledînd exaltat pentru un naționalism „revoluționar”, viitorist, și făcînd, oarecum în spiritul lui Marinetti, apologia „dictaturii populare”, singura în măsură să genereze măreția „imperială” a unei națiuni. Spre deosebire însă de liderul futurist, Cioran pledează cauza unei culturi mici: „Orice naționalism care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
demon al literaturii jugoslave. Restul literatură și experiență”. Cea mai importantă semnalare a mișcării novatorilor sîrbi („Modernismul în Serbia“) apare însă în nr. 8 al revistei Integral, la rubrica „Notițe”, sub semnătura St.R. (Stephan Roll). În descendență futuristă, autorul exaltă noul stil „barbar”, antiacademismul „organic” și răspărul modern față de tradiționalismul „baladelor haiducești”: „Primim la redacție Zenit No. 36, revistă cu aspect viril ca o panoplie, reprezentînd cu suficiente elemente (Liubomir Mițici director, Branco Ve Polianski, Ratcovici, Stefan Jivanovici, Andre Jutunici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Am văzut la un teatru de suburbie un lucrător care, în timpul reprezentației, după fiecare scenă, se apropia de rampă și strîngea mîna actorului”. La rîndul său, Stephan Roll pledează bătăios împotriva „viziunii declamatorii și inerte a actorului” de tip clasic, exaltînd în termeni tipic futuriști „actorul-acrobat”, actorul „browning”, „sportiv” și „dansator”, cu mușchi de oțel („Actorul acrobat”). Articolele despre teatru ale lui B. Fundoianu sau interviurile realizate de M. Cosma în paginile Integral-ului aduc în prim-plan figuri ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]